Voia mea sau a Domnului?
 

Buna ziua! Vreau sa pun in discutie un subiect care ma framanta de mult timp. De cateva luni ma rog la Bunul Dumnezeu pentru un anumit lucru..am inceput sa cunosc mai bine Cuvantul Domnului, sa citesc, sa incerc sa ma desprind de pacatele lumesti si, multumita Domnului Hristos, am inceput sa simt o apropiere mai mare de Dumnezeu. Dar, desi staruiesc in rugaciune, nu se implineste inca. ba chiar au fost momente cand lucrurile au luat o intorsatura groaznica, am suferit mult dar L-am cautat pe Dumnezeu, care imediat a rezolvat problema. In aceste conditii, vazand ca, desi nu s-a implinit inca rugaciunea mea, vad ca Dumnezeu lasa sa se agraveze situatia, dar o rezolva imediat, consider ca raspunsul la rugaciunea mea nu este NU. oare gresesc? Cum ne dam seama daca dorinta noastra corespunde cu voia Domnului? Va multumesc!

cred ca primul pas ar fi sa incepi sa te rogi altfel. Doamne, eu asta imi doresc dar te rog sa se faca voia Ta, nu voia mea, chiar daca lucrul acesta m-ar durea pe moment.Am incredintarea ca Tu iei mereu cele mai bune decizii ptr mine. Apoi sa lasi lucrurile sa isi urmeze cursul lor firesc, fara sa intervii. Iar rezultatul va fi voia Domnului.

Dumnezeu stie ce este bine si ce este rau, ce ne este de folos si ce nu.
De aceea sa va rugati mereu Lui Dumnezeu
ca toate cererilor dvs. spre bine sa le implineasca.

Voia Domnului, caci El stie ce este bine si cand este bine pentru tine! Poate nu acum trebuie sa se implineasca ce vrei tu.... poate mai tarziu, poate nicicand... Stie Dumnezeu mai bine decat noi cum trebuie sa fie!

Daca ai avea un copilas si ti-ar cere de cinci ori pe zi ciocolata, i-ai da? Desi lui ii place si-si doreste, tu, parintele lui, stii ca astfel se va imbolnavi... Asa face si Tatal cu noi...

Aseara am gasit o poezie si am postat-o aici pe site:

O, iartă-mi, Te rog, Doamne - Traian Dorz


"O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer, şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreai,
Ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...

Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi Te slăvesc,
Am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!...

Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta. "

Ai doua variante:
1. Poti sa stai acasa si sa filosofezi pe tema asta pana innebunesti, eventual te fixezi pe o idee si mergi cu ea pana in panazele albe indiferent de consecinte

2. Incepei sa mergi la biserica, te spovedesti, te impartasesti, incepi sa traiesti o viata morala si ai sa vezi ca treptat-treptat o sa vina convingerea interioara, autentica, a sincronicitatii dintre faptele tale si voia lui Dumnezeu.

Partea foarte bună a mesajului tău este că ai început să construieşti o legătură personală cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă că i-ai făcut loc în viaţa ta şi că ai un dialog cu El.

Atenţie, însă, să nu vezi în Dumnezeu pe acela care ne rezolvă nouă problemele. El ar vrea să rezolvăm noi probeleme noastre, fiind mereu dispus să ne ajute, dar nu-i place să Îi cerem să ne bage în traistă, că vrea spirite libere, vrea oameni care să coopereze cu El, nu păpuşi. Când ai să ai, la rândul tău, copii la şcoală, ori dacă ai să fii profesor, ai să vezi că nu ai să socoteşti ca lucru normal să le faci tu lecţiile, să le dictezi compunerile la română şi să le rezolvi exerciţiile la mate. Ai să le arăţi cum, când te vor ruga să o faci unde le e mai greu. Ai să-i încurajezi să vorbească despre tema primită cu alţi colegi de-ai lor, eventual mai avansaţi decât ei. Dar, să le rezolvi tema mură în gură, asta nu ţi se va părea că ajută cu ceva spre creşterea lor în înţelegere şi virtute. Ei bine, cel mai bun părinte este Dumnezeu şi, tot el, este cel mai iscusit pedagog.
Acuma, câteva lucruri foarte simplu spuse despre rugăciune.
1. El nu ascultă rugăciunile oamenilor în aceeaşi măsură. Rugăciunile păcătoşilor nu le ascultă în aceeaşi măsură cu ale drepţilor. Deci, să ne străduim să fim drepţi. Folosea un călugăr ortodox o formulare genială: "cât ascultăm noi de Dumnezeu, atâta ascultă şi El de noi".
2. Dumnezeu ne ascultă adeseori şi cu precădere atunci când suntem în stare de graţie. Dar nu întotdeauna atât de repede cum am vrea noi, nici întotdeauna în chipul în care am vrea noi. Putem fi siguri, însă, că nu va răspunde la rugăciuni cu pedeapsă, El nu e în răspăr cu noi, ci numai noi putem fi în răspăr cu El. Scris este că acela care va cere un peşte nu va primi un şarpe.
3. În acelaşi loc din Biblie unde scrie chestia de mai sus, mai scrie că Dumnezeu ne îndeamnă la stăruinţă în rugăciune. El compară stăruinţa noastră şi rezultatul ei cu situaţia cuiva care tot stăruie faţă de altcineva, ajungând să-l trezească şi noaptea din somn pe acela cu cererile lui, încât acela până la urmă îi îndeplineşte cererea numai ca să scape de asemenea insistenţă.
4. Biserica, care pune mereu faţă în faţă Noul şi Vechiul Testament, arătând continuitatea dintre ele, în Duminica în care vorbeşte credincioşilor despre pasajul evanghelic de mai sus, se foloseşte de o altă lectură din Vechiul Testament. Acolo, avem surpriza să facem cunoştinţă cu un om drept şi mare rugător al lumii vechi, care intră într-un fel de negociere cu Dumnezeu. Este momentul în care Dumnezeu e foarte mâniat de păcatele celor dintr-un oraş în care se practicau relaţiile homosexuale şi păcatele erau generalizate. În furia lui, Dumnezeu este gata să distrugă acel oraş. Rugătorul despre care vorbesc cere însă, mai întâi, ca dacă în acel oraş va fi un număr mai mare de drepţi, oraşul să fie ferit de distrugere, ca să nu fie daţi morţii acei drepţi. Dumnezeu îi promite că aşa va face. Pe urmă, de pe terenul astfel câştigat, rugătorul avansează evreieşte cu stăruinţa lui, cerând ca Dumnezeu să aibă aceeaşi atitudine dacă numărul drepţilor de acolo nu va fi atât de mare, ci mai mic. Dumnezeu acceptă. A treia oară face rugătorul acelaşi lucru, încât ai impresia că întinde coarda cam mult şi că îl va scoate din sărite pe Dumnezeu cu stăruinţa lui. Dar Dumnezeu nu se enervează şi ajunge să promită că, dacă în acel oraş va fi un singur drept, acela va trăi.
Prin urmare, rugăciunile noastre trebuie să fie, ca să zic aşa, "din aproape în aproape". Să fim atenţi să nu-I cerem lucruri prea mari. Dacă suntem neobişnuiţi cu postul, să nu-i cerem tăria de a posti precum călugării. Să-i cerem, mai întâi, îndurare pentru slăbiciunea noastră, să Îi spunem că am vrea să postim măcar o zi de dragul Lui şi să-i cerem să ne ajute, prin har lucrător, pentru aceasta. La sfârşitul zilei, când punem această mică jertfă la picioarele Lui, să Îl rugăm se ne ajute timp de trei zile data viitoare, când va fi post. Şi tot aşa, mergând cu El mână în mână, vom ajunge să urcăm tot mai sus pe drumul care îi place lui: drumul spre El.

Acest lucru m'a preocupat si pe foarte mult si inca ma tine in cautare.
Rostind cat mai des rugaciunea "Tatal nostru", viata noastra se va randui asa cum ne este mai de folos.
In aceasta rugaciune sunt cuprinde toate, iar mai ales cererea "faca'se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant".
Mantuitorul ne'a indemnat sa facem astfel, spre a nu trai precum vrem noi, ci precum vrea Dumnezeu.

Cuvantul de mai jos este o rugaciune pe care o poti invata pe de rost, spre a o rosti in fiecare zi.

Sfantul Ignatie Briancianinov spune: "A cunoaste voia lui Dumnezeu este unul dintre cele mai mari daruri ale Duhului Sfant."
Astfel, sa ne ferim de pretentia mandra de a afla imediat voia lui Dumnezeu, care este lucru anevoios.
Cu cat suntem intunecati de mai multe patimi, cu atat intelegem mai greu cuvantul si voia lui Dumnezeu.
Pe cat ne vom smeri, in rabdare, rugaciune staruitoare si dragoste de aproapele, pe atat ni se vor lumina toate.

Cautarea voii lui Dumnezeu poate aduce multa oboseala, daca nu este facuta cu smerenie. Iti spun din propria experienta.

Sfintii Parinti spun ca "Daca Dumnezeu nu ocupa primul loc in viata ta, inseamna ca nu ocupa nici un loc, pentru ca nu ocupa locul pe care il merita!"
Eu cred ca daca Il vom pune pe Dumnezeu pe primul loc, vom avea parte de ganduri, cuvinte si fapte potrivite voii lui Dumnezeu. E o metoda de a nu mai cauta ce sa spunem si cum sa actionam ca sa fim pe placul lui Dumnezeu.

"Dar, desi staruiesc in rugaciune, nu se implineste inca. ba chiar au fost momente cand lucrurile au luat o intorsatura groaznica, am suferit mult dar L-am cautat pe Dumnezeu, care imediat a rezolvat problema. In aceste conditii, vazand ca, desi nu s-a implinit inca rugaciunea mea, vad ca Dumnezeu lasa sa se agraveze situatia, dar o rezolva imediat, consider ca raspunsul la rugaciunea mea nu este NU. oare gresesc? Cum ne dam seama daca dorinta noastra corespunde cu voia Domnului?"

Marturisesc ca anumite fraze din mesaj nu le inteleg. Se bat cap in cap.
Ba au luat lucrurile intorsatura groaznica, ba a rezolvat Dumnezeu imediat. Dumnezeu lasa sa se agraveze situatia, dar o rezolva imediat.
Adica?
Si totusi raspunsul la rugaciune consideri ca este "NU".

Drumul este bun. Te rogi la Dumnezeu pentru dorinta/problema ta.
El te mai incearca, te mai scapa. Este mereu cu tine, dupa cum spui.

Raspunsul la intrebarea ta ar fi asa:
Daca trece prea mult timp si problema nu s-a rezolvat, nu ti-a implinit rugaciunea, sunt doua variante:
- ori nu este bine pentru tine ceea ce ceri - deci Dumnezeu nu vrea sa-ti implineasca rugaciunea
- ori iti va arata alta cale, iti va da ceva echivalent

Este f.greu de explicat si dat sfaturi in asa probleme.
Noi nu putem sti Voia lui Dumnezeu.

Atentie mare, colegi de forum!!!
Vin si atrag atentia din nou, de a avea grija ce scrieti si ce sfaturi dati. Puteti f.usor deruta oamenii, mai ales daca ei nu se afla la nivelul vostru de intelegere/perceptie/interpretare a credintei.

De ex. Mihnea spunea ceva grav in mesajul lui (pe langa altele bune): ca Dumnezeu nu asculta rugaciunile celor pacatosi asa cum le asculta pe ale celor drepti. F.gresit.
Mai intai ca le asculta pe toate cu atentie.
Pe urma ca numai EL este in masura sa judece cine este pacatos si cine nu.
Si in fine de f.multe ori El da mai mult exact acelora mai pacatosi (cum ii consideram noi). De ce? Nu stiu.

Sunt oameni care capata cum s-ar spune totul din cer, fara prea mult efort: frumusete, copii, avere, etc.
Si altii care cu toata munca, suferinta si straduinta abia capata ceva.
Credinta celor doua categorii nu se stie...

Eu cred ca Dumnezeu alege dupa alte criterii ale sale, si nu dupa cum judecam noi.

Unor oameni vai de mama lor, fara scoala, fara capatai, care beau, iau droguri, umbla pe strada, fac rele, si care mai ales nu-i vor,le da copii. De ce? Nu stim.
Altora care invata, sunt buni, isi fac un rost in viata, se duc la biserica, nu fac rele, etc. Nu le da copii. De ce? Nici asta nu stim.

Ma gandesc eu ca are El niste motive.

La fel si cu cei care se roaga sa le dea un sot/sotie. Unora care dupa judecata omeneasca a pacatelor nu merita le da niste printi (din toate punctele de vedere), altora nu le da nimic niciodata.

Noi trebuie sa ne rugam, sa-i spunem ce ne dorim. Si poate ca trebuie sa insistam in rugaciune. Nu stiu.

Mai trebuie sa si facem ceva practic. Este gresit sa credem ca numai daca stam si ne rugam acasa, sau la biserica, gata, vine darul de sus.
Nu. Trebuie sa ne si zbatem, sa facem ceva concret in problema respectiva, sa gasim si noi solutii practice.

Este un banc f. bun de dat ca exemplu: Un om se tot roaga sa castige la loto. Si azi asa, maine asa, in final i se rupe sufletul lui Sf. Petru in cer si se duce la Dumnezeu: "Doamne, auzi-l pe omul acela si da-i sa castige, ca se roaga de atata amar de vreme!"
La care Dumnezeu ii raspunde: "Da eu vreau sa-i implinesc rugaciunea, dar daca nu se duce sa joace la loto?"

Daca Dumnezeu ne asculta rugaciunea. Da, o asculta, intotdeauna, dar nu raspunde intotdeauna asa cum vrem noi.

Uneori raspunde imediat, alteori mai tarziu, f.tarziu, alteori niciodata. Alteori da altceva similar, sau o solutie mai buna.

"Daca Dumnezeu nu ocupa primul loc in viata ta, inseamna ca nu ocupa nici un loc, pentru ca nu ocupa locul pe care il merita!"

Alta fraza care poate deruta pe multi. Primul loc nu inseamna ca trebuie sa dam la o parte pe altii (sot/sotie, parinti, copii etc.). Dimpotriva.
Inseamna ca Dumnezeu trebuie sa fie mereu prezent in viata noastra, in toate.
Dumnezeu spune f. clar: "cand dai haina unuia gol, hrana unuia flamand, apa unuia insetat si etc., mie imi dai".
Dumnezeu este in tot cee ce facem: si in iubirea noastra de oameni, si Lui ii facem cand facem altora.

Revenind la subiect:
In final mai depinde si de ce anume cerem.
Sunt unii care cer lucruri imposibile sau care nu sunt bune. Unul vrea sa castige la joc de noroc. Nu-i va da probabil, pentru ca ar insemna sa ia de la altul (castogul unuia este pierderea altuia). Jocul de noroc nu este bun.
Sau vrea sa i-o dea pe Marioara. Da ea este maritata, sau el insurat.

Concluzia:
- analizat ce cerem de la Dumnezeu (e bine, e rau)
- rugaciune, credinta
- actiune concreta, cautat solutii practice

Dumnezeu este intotdeauna cu noi si ne asculta rugaciunea.

"Imparatia Mea nu este din lumea aceasta."
 

"Imparatia Mea nu este din lumea aceasta."

Vreau mercedes/audi/bmdubluW/jaguar...vreau bani lei/euro/lire cu gramada frate'miu...si,
mai vreau, aicisa tremur'n glas, niscavai oaresce muieri, cu picioru' n gat blonde/brune...
EU VREAU, vreau, vreau si iar dublu vreau !
Dar, si asta e, existe un dar : IO CE DAU ?
Pai sa vedem, niscavai lacomie/indaratnicie/trufie si muuulte alte de'astea.

Acu', "Pe aia de'I iubesc, pe aia Ii incerc.", asa ca, sadeti stramb si filoz(s)ofati drept, si, videti ca conclusia ii una...Tre' sa stii si ce sa CERI, bre, si mai ales, da mai ales, CAND, bre.

Asa ca : "Fie, sa-mi fie dupa voia Ta."
:6:Va pup pe c.i vostru antiseptic, cu cipu'n el, bata'l jina,sa'l bata.