O predica frumoasa din Duminica Mironositelor
 

Duminica am ascultat o predica foarte frumoasa a parintelui nostru la Evanghelia Mironositelor si as vrea sa v-o impartasesc pe scurt.
Prin ea, am gasit raspunsul la unele intrebari de pe forum si care ma framanta si pe mine. Un raspuns care este f.apropiat si gandirii si sufletului meu.
Sunt doua idei esentiale (repet spun aici ce spunea parintele, nu este nimic de la mine):

1. Femeia prin calitatile ei speciale (o intuitie mai ales), "vede" si "simte" credinta mai bine si o si imparte mai departe.
Maria Magdalena a vazut moartea si invierea Domnului si prin aceasta si "invierea" ei. Ea s-a pocait din pacatele ei si s-a dedicat Lui.
Ea a vazut si inteles Invierea Domnului si a alergat s-o impartasaseasca si apostolilor. Sf. Toma si altii au inteles mai tarziu, au avut anumite greutati in a pricepe unele lucruri si vorbe ale Lui.
Femeile mironosite sunt modelul initial al femeii crestine.

2. Dumnezeu l-a facut pe Adam si din coasta lui mai apoi si pe Eva. Si a pus-o nu la capul lui ca sa-i fie stapana, nici la picioarele lui ca sa-i fie supusa/sclava, ci acolo de unde a luat coasta, la inima lui, ca sa-i fie egala si sa se iubeasca reciproc.
Pacatul Evei a fost facut din dragoste. Ea nu a mancat singura fructul, ci l-a impartit cu Adam. Daca il manca singura, egoista, ar fi primit pana la urma numai ea pedeapsa, ar fi fost discutii si familia s-ar fi destramat. La fel daca facea asta numai Adam, sau daca el se distanta de ea.
Au mancat fructul impreuna, din/cu iubire, si au luat pedeapsa impreuna. Au ramas impreuna pana la sfarsit...

A mai spus pe urma parintele si despre femeia din ziua de azi, victima a feminismului. Femeia care isi refuza feminitatea si prefera sa se tarasca in noroi prin razboaie, tragand in oameni, sau ca politist tragand pe la colt de strada, etc. Femeia care nu mai vrea sa fie...femeie.

foarte frumoasa esenta acestei predici. :6: multumim, Sophia, ca ne-ai impartasit-o. :53: :53:

Si mie mi-a placut foarte mult. Multumesc, Sophia!

Alexe Mateevici - Ingerul si mironositele

Pe cine-l caut'acuma'n gradina
Cu vasele de mir umplute?
De lacrimi inima li-i plina...
Zoreste ziua noua. Ii racoare,

Dar cerul se insenineaza
In ciripituri cantatoare.
De ce Il cauta aicea pe Hristos ?
De ce-a venit aicea ca sa-l planga?

Pe piatr'un inger luminos...
El sade-n haine albe, stralucite...
Vestind cereasca bucurie
Mironositelor scarbite:

"Hristos a inviat! Si nu va mai mahniti
Si nu-l mai plangeti ca pe un mort
Cautandu-l intre cei muriti!
A iadului putere-i biruita,

Zadarnica ii rautatea:
De-acuma lumea-i izbavita.
Intunecimea in lumina piere,
Marirea ei i s-a surpat

Si fug vrajmasii de durere.
Grabiti-va cu vesti de veselie
Si spuneti vestile-n Sion:
"Hristos e viu si'n veci invie!"

Dorm florile. Gradina moarta tace,
Iar primprejur-albastre umbre,
Nisip, zori aurii - si pace.