Pot avea probleme sau nu?
 

Mi-a luat mult sa ma decid daca postez sau nu, va rog sa nu ma judecati. Intentia mea este strict de a-mi lamuri o teama, atat.
Sunt membra Ascor in orasul meu. Cu aceasta ocazie am cunoscut o batrana care a fost mutata de la azil la un centru de primire de urgenta. Aici nu avea voie sa stea mai mult de o perioada de timp determinata, urmand ca apoi sa fie mutata la alt azil de care apartinea. Ideea este ca pana sa fie mutata doamna avea nr meu de telefon, i-l dadusem ca in caz ca are nevoie de ceva sa ma contacteze. Ei bine, ma contactase cand s-a mutat de la azil la centru si m-a rugat sa o vizitez si sa ii duc cate ceva. Am fost de multe ori acolo, iar in timp, directoarea hotarase sa o mute la acel azil. Batrana a tot refuzat si a ales un regim de la centru in care doar are voie sa doarma acolo, fara a primi medicatie( informatiile le am de la ea si o colega de-a ei, nu sunt din surse importante). Ideea e ca de fiecare data cand mergeam acolo mi se cerea buletinul, astfel incat cei de acolo au datele mele. Fara a-l oferi, nu aveam voie sa intru. La un moment dat, directoarea ma rugase sa intervin si sa incerc sa o conving sa se mute, dar nu am avut succes pentru ca doamna nu vrea sa stea decat in chirie, ceea ce ar fi imposibil pt ca nu se mai poate ingriji in limite normale si nici nu si-ar permite financiar. Acum pt ca am fost plecata din oras, am intrerupt activitatea, dar batrana ma roaga sa revin acolo. Nu pot doar sa ii las un pachet prin altcineva si sa plec pt ca vrea sa ma vada personal, se simte singura. Ideea e ca nu am mai vazut pe nimeni sa vina acolo in vizita la cineva, in afara de mine.
Intrebarea mea este: in caz ca va muri batrana, cei de acolo avand datele mele din buletin, pot avea ceva probleme sau sa ma contacteze acasa? Le-am zis clar ca nu sunt ruda cu ea. Nu vreau sa fiu contactata acasa sau sa suport ceva consecinte sau cheltuieli. Cum e etic sa procedez? Nu as vrea sa o las singura, dar nici sa fiu trasa la raspundere apoi. La duhovnic nu pot ajunge pana in decembrie, iar cu prietenii nu vreau sa discut pt ca prefer sa nu se stie ce fac.

Nu prea am inteles, de ce ti-e teama de fapt?

Că va fi nevoită să suporte costurile unei înmormântări, în cazul în care bătrâna păţeşte ceva.

"Nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor..."
 

Din randurile dvs inteleg ca intr-un moment din viata ati ales sa faceti fapta milosteniei trupesi catre o doamna in varsta care din diverse pricini a fost evacuata dintr-un azil de batrani si a fost data in grija unui adapost care nu ofera aceleasi conditii ca si azilul iar desi dansa este intr-o situatie dificila are in continuare ambitii care ii depasesc posibilitatile financiare ( sa mearga sa locuiasca in chirie). Este un sindrom de negare foarte des intalnit la persoanele in aceste situatii critice. Dvs din punct de vedere al moralei crestine nu aveti nici-un pacat de marturisit referitor la aceasta situatie. Din punct de vedere legal nu puteti fi obligata la plata vreunor cheltuieli intrucat nu sunteti apartinator legal si nici nu v-ati asumat aceasta obligatie. In cazul in care doriti sa pastrati legatura cu respectiva doamna o puteti face in continuare fara vreo obligatie legala. Puteti incerca sa o convingeti sa adopte o conduita potrivita cu situatia dansei si sa accepte masurile ce se impun. O puteti ajuta in continuare in masura posibilitatilor dvs avand totodata preocuparea ca empatia sa nu fie atat de pregnanta incat sa va afecteze propria viata personala sau profesionala( adica sa nu va insusiti problemele dansei pana la confundarea cu propriile probleme)
In cazul decesului inmorantarea va fi savarsita pe cheltuiala Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului de care apartine centrul in grija caruia se afla. Ca si fapta de milostenie dupa decesul dansei puteti face parastasele indatinate de Biserica mergand cu o mica coliva si un pomelnic la orice Biserica
Pace, bucurii si mantuire.
TIMOTEI.M

Multumesc pt raspuns!
Sunteti sigur de cele afirmate? Sa nu ma trezesc apoi ca trebuie sa dovedesc faptul ca nu suntem rude si sa am probleme legale sau sa ma puna sa scot niste bani pe care nu ii am.

Eu sincer cred că aţi pus-o.
Grav şi definitiv.
Rămâne doar să fugiţi şi s-o lăsaţi dracului de milă creştinească. Sau umană. Sau la naiba.

ate? Sa nu ma trezesc apoi ca trebuie sa dovedesc faptul ca nu suntem rude si sa am probleme legale sau sa ma puna sa scot niste bani pe care nu ii am.[/quote]

Daca totusi aveti indoieli puteti sa va lamuriti in mod de netagaduit adresandu-va chiar unui asistent social din cadrul adapostului in care doamna se afla.
Faceti aceasta fapta a milostenie in continuare numai daca este facuta fara regrete si din dragoste crestineasca fara a va simti constransa de ceva anume. Daca simtiti regrete, temeri , obligatii sau constrangeri de orice fel limitati-va la a va ruga pentru dansa lasand-o la mila lui Dumnezeu.
Pace si mantuire,
TIMOTEI M

Am observat teama de care te feresti(absolut de inteles) si pentru care nu doresti sa fii judecata.
Aspectul pentru care "te-ai inhamat" prin apartenenta ta la Ascor ramane valabil in continuare, dar nu te poate obliga la mai mult decat te-ai angajat: sa-i alini singuratatea.

S-ar prea putea ca ea, prin sustinerea pe care a simtit-o din partea ta, sa doreasca chiar si inconstient mai mult, ceea ce ar fi bine s-o faci sa inteleaga, insa, daca intelege, poate ea s-ar putea simti astfel abandonata.

Foarte frumos ti-a raspuns TIMOTEI MONAHUL si in acel sens e necesar s-o faci sa inteleaga situatia ei si a ta, ceea ce e foarte greu, dar n-o lasa singura. Cred ca va intelege corect daca-i promiti ca vei fi prezenta la... inmormantare. M-am rugat pentru asta. Daca ai neplaceri, scrie-ne.



P.S. Prietenii nu stiu ca esti in Ascor(retoric)?

Nici nu se pune problema.
Astfel de ganduri nu trebuie sa te opreasca de la a face o fapta buna

Nu fii asa aspru. sunt tot felul de copii timorati de viata..