Rugaciune - Dorina Stoica
 

Cu Sangele Tau cel varsat curateste intinaciunea sufletului meu; spala-ma curateste-ma mai vartos decat zapada, reinnoieste-ma si ma fa precum voiesti, dar sa petrec impreuna cu Tine. Cu rastignirea Ta, rastigneste si lumea cu toate patimile si poftele ei. Cu Crucea Ta ingradeste-ma, alungand pe dusmanii vazuti si nevazuti, care neincetat cauta sa piarda sufletul meu si imi da ca in toata vremea sa port eu insemnarea cu Crucea Ta. Cel ce ai fost strapuns la maini si la picioare, opreste picioarele mele la tot pasul gresit; cu ranile mainilor Tale opreste mainile mele de la toata fapta cea rea si neplacuta Tie; Cel ce ai fost rastignit cu Trupul, rastigneste-ma cu frica de Tine, ca intorcandu-ma de la cele rele sa fac ceea ce este bun inaintea Ta; cel ce ai plecat capul Tau pe Cruce, umileste si pleaca la pamant mandria mea; cu cununa Ta cea de spini, ingradeste urechile mele si da-mi ce este de folos pentru mantuire si trimite dupa puterea rabdarii spinii nevoilor, ai suferintelor, durerilor si intristarii ca si eu, cat de putin, sa ma impartasesc din marea Ta patimire.
Cel ce ai primit scuipari, intoarce ochii mei ca sa nu vada desertaciunea; limba Ta cea arsa de sete sa infraneze limba mea de la tot ce poate gresi. Cel ce ai fost adapat cu fiere indulceste buzele mele cu paza poruncilor Tale. Cel ce ai avut inima strapunsa, inima curata zideste intru mine iar cu dulcele tau nume indulceste mintea si graiul meu, imblanzeste inima mea cea cruda. Cu umilinta Ta acopera pornirile mele cele dobitocesti. Cel ce Ti-ai dat sufletul pe Cruce ia aminte la sufletul meu si-l mantuieste. Cu moartea Ta omoara cugetul meu cel trupesc ca sa fiu mort pentru lume si inviaza sufletul meu cel omorat de pacat. Cu Inaltarea Ta inalta sufletul cel omorat cu pacatele ca sa slabeasca gandurile cele rele si inima mea sa nu se lipeasca de cele lumesti. Sufletul meu sa se lipseasca de Tine si pe mine sa ma sprijineasca dreapta ta, ca bine este mie a ma lipi de Domnul si a-mi pune in Domnul nadejdea mantuirii mele. Salasuieste-Te cu totul in inima mea si inmiresmeaza-ma cu iubirea Ta, Preadulce Iisuse, ca sa nu mai viez mie ci Tie Stapanul si Dumnezeul meu, Cel atat de mult m-ai iubit pe mine incat Ti-ai varsat preascumpul Tau Sange pentru rascumpararea mea.
Doamne Cel ce ai fost strain si nu ai avut unde sa-ti pleci capul ingradeste-mi mie Stapane sa-mi plec capul la sanul Tau ca si Ioan, placutul Tau. Doamne, eu Te-am hulit, Te-am maniat, Te-am batjocorit, Te-am alungat, Te-am rastignit si Te-am lepadat de tot de la vaiata mea. Da-mi-te mie Doamne ca sa nu simt rusinea racelii fata de Tine, Doamne, ajuta-ma pe mine, ca pe Tine sa Te ascult, pe Tine sa te iubesc, Tie sa-Ti urmez si pe Tine sa Te laud ca Tu sa fii pacea mea, linistea mea, bucuria si mangaierea mea.
Doamne, apropie-ma de Crucea Ta, tine-ma legat de Tine ca impreuna cu Nicodim sa Te pogor de pe Cruce, impreuna cu Iosif sa Te infasor in curatul giulgiu al pocaintei mele si impreuna cu Preacurata Maica ta sa-Ti spal cu lacrimi ranile tale cele de viata facatoare si sa Te asez in mormantul inimii mele, in care pana acum nu ai avut loc, fiind eu salas cu totul pacatului, pestera talharilor celor vanzatori de suflete, locasul patimilor nenumarate.
Pe aceasta Ti-o dau pe veci; salasluieste-Te intr-insa, curateste-o si o fa camara placuta Dumnezeiestii Tale stapaniri. Pune pe umerii mei jugul cel usor si bland al Crucii Tale, tine-ma si pe mine in dulcea si placuta robie a iubirii tale de oameni, Domnul si Facatorul meu. Stapaneste peste mine si toate spre folosul meu le intocmeste insa nu precum voiesc eu, ci precum voiesti Tu. Nu lasa sa se implineasca nici o vointa a mea rea si nefolositoare, ca sa nu cad iarasi in robia pacatului, care pana acum m-a stapanit ci cu voia Ta fa sa se implineasca toate spre mantuirea mea Doamne, Tie ma incredintez, fa ca pe Tine, Domnul si Dumnezeul meu Cel rastignit si inviat, sa te am vesnic inaintea ochilor mei celor intelegatori, in inima, in minte, in ganduri si in toate simtirile mele iar l aiesirea mea din acest trup stricacios sa ma primesti in mainile Tale cele patrunse de cuiele Crucii si sa ma acoperi de duhurile cele rele din vazduh, ostean Imparatieie Tale facandu-ma, impreuna cu toti cei care din veac Ti-au placut Tie, in vecii vecilor.AMIN!

" O , iarta-mi , Te ror , Doamne " - Traian Dorz
 

Foarte frumoasa poezia.. cred ca volumul asta al Dorinei nu il am. :)

Vă amintiţi de cântecelul acela al lui Joe Dassin ?

Să îl modificăm un pic cu tasta "CAPS":

Et si Tu n’existais pas,
Dis-moi pourquoi j’existerais.
Pour traîner dans un monde sans Toi,
Sans espoir et sans regrets.
Et si Tu n’existais pas,
J’essaierais d’inventer l’amour,
Comme un peintre qui voit sous ses doigts
Naître les couleurs du jour.
Et qui n’en revient pas.
Et si Tu n’existais pas,
Dis-moi pour qui j’existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
Que je n’aimerais jamais.
Et si Tu n’existais pas,
Je ne serais qu’un point de plus
Dans ce monde qui vient et qui va,
Je me sentirais perdu,
J’aurais besoin de Toi.
Et si Tu n’existais pas,
Dis-moi comment j’existerais.
Je pourrais faire semblant d’être moi,
Mais je ne serais pas vrai.
Et si Tu n’existais pas,
Je crois que je l’aurais trouvé,
Le secret de la vie, le pourquoi,
Simplement pour Te créer
Et pour Te regarder.

Aşa e că acuma capătă un alt sens ?

Este din "De la poezie la rugăciune" la pagina 53. Ţi-am trimis două alături de calendarele pe 2011.

Mulţumesc
 

Îţi mulţumesc Cristi pentru dragostea de care dai dovadă atunci când pui alături de poezii ale unor poeţi creştini binecunoscuţi poezii de-ale mele.
De curând am început demersurile pentru editarea unei noi cărţi de poezie creştin-ortodoxă asemănătoare cu cele de până acum, cu precădere rugăciuni în versuri şi povestiri cu tâlc în versuri.
Sunt foarte puţini intelectueli dintre acei care ţin în mâinile lor cultura care agreează acest gen de scrieri.
Sunt trimisă la edituri care tipăresc carte religioasă iar uneori mi se spune să mă duc la mănăstire dacă sunt aşa de îndrăgostită de sfinţi (ei spun "de cai verzi pe pereţi")
Unii sunt sinceri şi spun că nu înţeleg o astfel de poezie care deşi este exprimată într-un limbaj simplu, se adresează unui număr restrâns de cititori. Alţii mai puţin îngăduitori consideră nefiresc să iubeşti ce nu poţi vedea şi să crezi în ce nu poţi atinge.

Oh, da. Multumesc mult, am gasit acum poezia acolo. :6::25:

Sigur ca da, cum sa nu-mi amintesc. Preferatul meu, dintre cantecele lui Joe Dassin.
Dar recunosc ca nu i-am dat niciodata aceasta conotatie.

Placerea si mai ales bucuria este de partea mea ! Am publicat poezia ta , pe mai multe site-uri , inclusiv pe blogul meu , si efectiv nu m-am plictisit de ea , caci tot timpul mi-a transmis ceva , si cred ca asta este cel mai important pana la urma. Cat despre atitudinea unora , este de inteles in aste vremuri , cand firescul este nefiresc si invers ! Totu se raporteaza la castig , la profit , uitandu-se de complet de "falimentul " cel vesnic . . . !

Rugaciunea Sfantului Nifon
 

"Doamne, Dumnezeul Puterilor, Cel mare si înfricosat, cel bogat si prea bun, cel prea milostiv si îndurat, pleaca-Te si ma auzi pe mine învechitul si pacatosul. Tu, Care ai mântuit pe Ioana din pântecele chitului si pe Daniil din gurile leilor, mântuieste-ma si pe mine în ceasul mortii de întunericul cel din adânc al tuturor rautatilor. Sa nu îngadui diavolului sa vina la patul mortii robului Tau. Sa nu vada, Doamne, sufletul meu întunericul diavolilor, nici în veacul de acum, nici în cel ce va sa fie, nici la iesirea sufletului, nici când se urca el în vazduh.
Sa nu batjocoreasca, blestematul balaur, ticalosul meu suflet, când va iesi din acest ticalos trup. Sa nu-l rapeasca, Domnul meu, Hristosul meu, Iisusul meu, Dumnezeul meu, Lumina mea, sa nu-l rapeasca duhul cel întinat si împutit si sa-l târasca în prapastia pierzarii. Sa nu vada ochii mei, Stapâne si Dumnezeule al cerului si al pamântului, urâtul si întunecatul lui chip.
Ci, în ceasul sfârsitului meu, Împarate al meu, Preasfinte, Întreit Sfinte si Preaslavite, trimite-mi mila Ta si adevarul Tau. Trimite, Dumnezeul meu, în acea zi la robul Tau, pe Arhistrategul Mihail, trimite-mi pe Gavriil, pe Uriil, pe Rafail, pe marii si stralucitii voievozu cu precuratele si preafericitele lor ostiri, ca sa zdrobeasca pe nesaturatul balaur al iadului, care scrâsneste cu dintii, poftind sa rapeasca si sa înghita pe cel ce traieste în evlavie. Afunda-l, Dumnezeul meu, în ceasul sfârsitului meu, cu toata întinata lui ostire în adânc, în tartar, în întuneric si în scrâsnirea dintilor.
Trimite, Doamne Iisuse Hristoase, fericirea mea, învierea mea, trimite în ceasul acela pe Iubitorul de oameni si Milostivul Dumnezeu, Duhul Adevarului, sa ia duhul meu în negraita dulceata si în sfintenia Lui cea vesnica. Trimite-l sa ma întareasca cu sabia ce va merge înainte si va nimici pe viclenii stapânitori ai întunericului, pe necuratii diavoli. Pentru ca sa cada în foc, în întuneric, în haos, în iad, aceasta urâciune a faradelegii si eu sa pot trece fara durere vamile vazduhuluisi sa ajung la Tine, Lumina cea în trei straluciri.
Sa cad la milostivirea Ta, sa sarut picioarele Tale preacurate, sa ma umplu de dumnezeire, de Duhul Tau cel Sfânt, si sa marturisesc nemasurata minune pe care ai savârsit-o pentru mine : cum m-ai adus la pocainta, cum mai înviat si cum, din adâncurile pamântului iarasi m-ai scos. Pe toate le voi spune înaintea sfintilor îngeri, cuprins de stralucirea dulcetii si de fericirea dumnezeiestii bucurii si-Ti voi cânta atunci marea cântare a cântarilor, rapit de negraita miresma a harului si a dumnezeiestii tale frumuseti.
Auzi-ma, Dumnezeul meu, desi în fiecare zi fac faradelegi înaintea ochilor Tai; auzi-ma Împaratul meu, Mântuitorul meu, si ma învredniceste sa intru în slava Ta, precum Te rog ziua si noaptea si cer de la maretia Ta cea fara de moarte si datatoare de viata. Cu caldura Te rog iarasi si mereu, Doamne Iisuse Hristoase, trimite în ceasul sfârsitului meu pe Prealuminata Fecioara, pe Biserica cea prea curata, pe pazitoarea ce sfânta a bogatiei Tale, sa ma întareasca, Hristoase al meu.
Trimite-mi în ceasul acela pe Sfântul Înaintemergatorul si Botezatorul Ioan, steaua cea luminoasa, pe Apostoli, pe prooroci si pe mucenici, pe marturisitori si pe evanghelisti, pe cuviosi si pe drepti, ca sa slaveasca faptura Ta. Da, Nemuritorule Doamne, asculta-ma pe mine pacatosul si ma învredniceste sa dobândesc slava Ta cea negraita si înteita.
Ci, Doamne, da odihna si la tot robul Tau în ceasul sfârsitului lui si asculta aceasta rugaciune spre rusinarea necuratilor demoni. Pierde-i, Stapâne, cu mâna Ta cea atotputernica, pierde-i, Atotputernice, cu sabia Ta, arde-i, Atotputernice, Preaînalte si Înfricosate, cu trasnetul mistuitor al puterii Tale. Sa fie Doamne aceasta rugaciune pentru toti cei ce se afla în ceasul sfârsitului, racoare si odihna, somn si liniste, mireasma si bucurie, întarire si scapare, sprijin si ajutor. Da, Doamne al parintilor celor sfinti, care bine au placut Tie din adâncurile veacurilor si pâna astazi, nu trece cu vederea rugaciunea mea, Sfinte. Nu te întoarce de la rugaciunea mea, Milostive, ci fa aceasta rugaciune a mea sabie cu doua ascutisuri, dumnezeiasca, cereasca, ucigatoare pentru demoni, cu urgie împotriva duhurilor rautatii, dar plina de bunatate, de iertare, de milostivire si bunavointa, pentru ca aceasta rugaciune sa covârseasca multimea pacatelor celor ce se afla în ceasul mortii si sa le usurezi povara lor, sa le miluiest, Sfinte, sufletul lor si sa le sfintesti suisul lor catre Tine.
Sa se împlineasca aceasta ori de câte ori se va auzi saraca mea rugaciune. Da, Stapâne Iisuse Hristoase, Lumina lumii, auzi-ma ca un Preabun si da har si mila acestei rugaciuni. Fii Tu Însuti ajutor, acoperamânt si mântuire celui ce va chema numele înnoroiatului Nifon. Auzi-ma, Doamne, auzi-ma iubitorule de oameni Sfinte si daruieste-mi cererea care cheama preaputernic numele Tau. "

Amin !+

" Prieten Scump " - Magda Morosan
 

Tu, Prieten scump ce m-ai luat alaturi
Pe calea vietii sa mergem amandoi
Pastreaza-ma cu Tine pe-orice drumuri
Si unde-s vai...si-unde-i noroi...

Si-ajuta-ma sa Te urmez, o Domne,
sa fiu in urma Ta in orice zi...
Caci stiu ca-n drum vom intalni sudalme,
Dar fara Tine, eu nu pot trai...

Ridica-ma cand sunt lovit, cazut
Si du-ma-n slava alaturea de Tine,
Sa colindam tot cerul pe care L-ai facut
Cu-atata drag pentru un pacatos ca mine...

Si iata-ma cazut si-acum
Cu ochii-n lacrimi, ranit si cu rusine
Caci am uitat ca m-ai luat pe drum
Si am fugit, o, Tata, pe cai asa straine...

Si-acum privesc speriat in juru-mi
Sa Te gasesc si-apoi sa Te sarut cu drag
Dar tot ce intalnesc sunt numai lacrimi
Si numai praf si noapte...si-s pribeag...

Si iar Te rog cu inima-ntristata
Sa vi din nou sa ma ridici de jos
Si-alaturi sa ne pierdem prin bolta instelata
Caci cerul langa Tine, e mult mai glorios...

Si da-mi intelepciune sa Te urmez mereu
Sa pot in orice zi sa Te arat pe Tine
Si chiar si-atunci cand drumul pare greu
Sa fiu in urma Ta si- zambet si-n suspine...

Eu Te iubesc Preascumpul vietii mele
Caci ai murit sa ma ridici la cer...
Si chiar si-acuminclipe-asa de grele
Te voi urma, caci fara Tine totul e stingher...

Fi binecuvantata Iubire fara margini
Tu, cel ce-ai fost trimis din cer, de sus,
Caci m-ai luat in brate cand n-a facut-o nimeni...
Tu drag si bun Prieten, Preascumpul meu Iisus...

AMIN

Inca o poezie dea mea
 

Condu-ma Tu Doamne

Doamne tine-ma de mana,
Ca pe un copil
Si condu-ma….
Mereu inspre lumina.
Da-mi aripi sa zbor
Inspre tot ce este bun si frumos
Si atunci cand viata mi se pare grea
Din bratele tale, o Domne, Tu nu ma lasa
Crucea ajuta-ma sa o duc cu credinta
Da-mi intarire ca sa nu cad in neputinta.
Ai grija de sufletul meu plapand
Sa te am in vorba si in gand …
Caci fara Tine as fii ca o frunza in vant
Ratacita pe acest pamant
Fara sens, fara cuvant…

Versurile tale mi-au ajuns la inima foarte frumos ai scris sa-ti dea Domnul multa putere de viata sa fii sanatoasa sa mai scrii.

Ma bucur f mult... Iti multumesc:)

Doamne ! ( Mirela Sova )
 

" Rugaciuni pe malul lacului " - Sfantul Ierarh Nicolae Velimirovici ( I )
 

Cine este Cel Care Se uita la mine printre toate stelele din cer si toate creaturile de pe pamânt?
Acoperiti-va ochii, voi stele si creaturi; nu va mai uitati la goliciunea mea. Aceasta ma chinue destul prin proprii mei ochi.
Ce este oare acolo de vazut? Un pom al vietii care a fost imputinat la marimea unui spin pe cale, care se inteapa atat pe sine cat si pe altii. Ce altceva inafara unei flacari ceresti cufundate in noroi, o flacara care nici nu lumineaza si nici nu se stinge?
Plugari, nu plugaritul vostru este lucrul cel de seama, ci Domnul Care vegheaza.
Cântareti, nu cântul vostru este cel ce conteaza, ci Domnul care asculta.
Voi cei ce dormiti, nu somnul vostru are vreo însemnatate, ci Domnul, Cel Care trezeste.
Nu baltile de apa cu stanci dimprejuul lacului sunt cele de luat in seama, ci lacul insusi.
Ce este tot timpul omenesc decât un val care umezeste nisipul arzând de pe mal si apoi regreta ca a lasat în urma lacul care s-a uscat?
O, stele si creaturi, nu va mai uitati la mine cu ochii vostri, ci la Domnul. El singur vede. Priviti la El si va veti vedea in patria voastra.
Ce vedeti voi când va uitati la mine? O imagine a exilului vostru? O oglinda a efermitatii voastre de o clipa?
O, Doamne, frumosul meu val, brodat cu serafimi de aur, acopera-mi chipul precum un val peste chipul unei vaduve si aduna-mi lacrimile in care fierbe tristetea tuturor creaturilor Tale!
O, Doamne, frumusetea mea, vino si-mi fii oaspete, ca nu cumva sa ma rusinez de goliciunea mea, ca nu cumva multele priviri insetate ce cad asupra mea sa nu se intoarca acasa la fel de insetate.

( ii )
 

Cine m-a pus in acest asternut de viermi? Cine m-a îngropat în tarâna spre a ajunge vecin cu serpii si ospat al viermelor?
Cine m-a pogorât de pe înaltul muntelui spre a ajunge tovaras al oamenilor însetati de sânge si fare de Dumnezeu?
Pacatul meu si dreptatea Ta, o, Doamne. Pacatal meu se întinde de la crearea lumii si e mai iute decât dreptatea Ta.
Imi socotesc pacatele din viata mea, din toata viata tatalui mei sin din toata calea cea intoarsa pâna la inceputurile lumii si spun: Cu adevarat, numele dreptatii Domnului este mila.
Port ranile parintilor mei pe mine insumi, iar acum ele s-au aratat pe sufletul meu ca o pata pe spatele unei girafe, ca un vesmânt de scorpioniotravitori care ma înteapa.
Ai mila de mine, o Doamne, deschide portile cerescului râu al harului Tau si curateste-mi sufletul lepros, spre a putea ca vindecat de lepra sa îndraznesc a preamari numele Tau dinaintea altor leprosi fara ca acestia sa ma batjocoreasca.
Macar ridica-ma cu un cap deasupra duhorii împutite a acestui asternut de viermi spre a trage adânc in piept mireasma cerului si spre a reveni la viata.
Macar ma ridica la înaltimea unui palmier ca sa pot râde de serpii ce-mi vâneaza calcâiele.
O, Doamne, nadejdea mea in deznadejde.
O, Doamne, taria mea in neputinta.
O, Doamne, lumina mea in întuneric.
Pune macar un deget pe fruntea mea si-atunci voi învia. Sau, daca sunt prea necurat pentru degetul Tau, îngaduie ca doar o raza de lumina din împaratia Ta sa straluceasca asupra mea si înalta-ma, înalta-ma din acest asternut de viermi, o, Domnul meu preaiubit.

( i i i )
 

Primeşte jertfa cuvintelor mele, Părintele meu - primeşte gânguritul unui copil ce se căieşte, Părintele meu!
Îndreptează-mi cuvintele cu adevărul Tău şi primeşte-le la picioarele scaunului Tău.
Tămâiază-mi jertfa cu tămâia înmiresmată a rugăciunii unui sfânt şi nu o lepăda, o, Stăpâne Întreit strălucit al lumilor.
Cetele îngerilor Îţi aduc o jertfă mai grăitoare, dar cuvintele lor se revarsă spre ei de la Tine şi se întorc la Tine, neviciate de urâţenia întunericului şi neoprite în gâtlej de păcat.
Sunt sărman şi n-am nimic altceva să aduc pe altarul Tău de jertfă în afara acestor cuvinte.
Chiar de-ar fi Să-ţi aduc jertfe, Ţi-aş aduce tot cuvinte (pe jertfelnicul Tău). Căci ce sunt creaturile decât tot cuvinte. Tu ai umplut întregul univers cu limbi care sunt flăcări care se ridică să Te laude şi apărând ele Îţi şoptesc rugăciunile lor.
Chiar dacă ar fi să-Ţi jertfesc un miel, totuşi până la urmă Ţi-aş aduce drept jertfă un cuvânt.
Chiar şi o pasăre de-ar trebui să Ţi-o jerfesc, până la urmă tot un cuvânt Ţi-as jertfi.
De ce aş oferi jertfă altcuiva cuvântul Domnului meu, de ce pe el altcuiva şi nu pe al meu?
Cine m-a făcut stăpân peste viaţa altcuiva şi peste cântul altcuiva, peste flacăra şi jertfa altcuiva, cine?
Cuvintele mele sunt viaţa şi cântul meu, flacăra şi jertfa mea. Am luat din ceea ce este al Tău şi ţi-o ofer tot Ţie- primeşte-o şi nu o lepăda. O, Maică plină de iubire şi de bunătate.
Am strâns o mână de grâu dintr-un câmp de neghine; primeşte doar un bob de grâu din mâna mea şi Tu mă vei face fericit (Cf. Matei 13,24-30).
Dintr-un singur bob Tu poţi face pâine suficientă pentru naţiuni întregi.
Primeşte-mi obolul, O, Fiule Care Înviezi, primeşte şi nu lepăda bănuţul unui sărman.
Primeşte jertfa nu de dragul meu, ci de dragul cuiva care este chiar mai împovorat decât mine; există o astfel de persoană?
Pentru cineva care nu are nici măcar ceea ce am eu, de dragul acestuia primeşte-mi jertfa; există o astfel de persoană?
Lumea m-a stors ca pe o lămâie, de-abia de-am mai putut răsufla şi am gemut. Fie ca îngerii să umple de cântare geamătul meu şi fie ca ei să Ţi-l aducă jertfă Ţie Dragostea mea.
Îmi amintesc de toate binecuvântările pe care Tu mi le-ai dăruit de-a lungul vieţii mele, însoţitorul meu Cel neclintit, iar eu Îţi ofer în schimb un dar din partea mea.
Eu nu Îti ofer întregul meu eu, fiindcă eu nu sunt cu totul vrednic să ard pe preacuratul Tău jerfelnic. Eu nu pot oferi drept jertfă Celui nemuritor ceea ce este supus morţii şi stricăciunii.
Eu Îţi ofer doar ceea ce a crescut în mine sub lumina Ta, ceea ce a fost mântuit în mine prin Cuvântul Tău.
Primeşte jertfa cuvintelor mele, o, Întreit Buchet de Flori; primeşte gângurirea unui prunc nou născut.
Când cetele îngereşti încep să cânte în jurul scaunului Tău, când trâmbiţele arhanghelilor încep să sune, când mucenicii Tăi încep să plângă de bucurie, iar sfinţii Tăi încep să-şi spună rugăciunile pentru izbăvirea Bisericii celei pământeşti, nu lepăda jertfa cuvintelor mele, O, Doamne Dumnezeul meu.
Nu le trece cu vederea, ci ia aminte.
Mă rog Ţie şi mă închin Ţie, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

( iv )
 

În genunchi, voi generaţii şi popoare, dinaintea măreţiei lui Dumnezeu! Vă repeziţi a cădea în genunchi dinaintea cârmuitorilor voştri prea ticăloşi, totuşi ezitaţi să îngenuncheaţi la picioarele Atotputernicului!
Voi spuneţi: “Ne va pedepsi oare cu adevărat Domnul pe noi care suntem atât de mici? Dacă El ne-ar fi făcut mai mari şi mai tari, atunci El ne-ar fi pedepsit. Dar după cum stau lucrurile, priviţi, noi de-abia depăşim înalţimea unei tufe de scaieţi de pe marginea drumului în comparaţie cu universul care vuieşte în jurul nostru, copleşindu-ne, iar tu încă ne ameninţi cu pedeapsa din partea Celui Carele este incomparabil mai mare decât noi?”
Nebunilor! Când tâlharii vostri de câmuitori vă cheamă la rele care ar face să se cutremure chiar universul, voi încă afirmaţi că sunteţi prea mici. Vă scuzaţi din pricina micimii sau a neputinţei doar când e vorba de a lucra fapte de mare preţ.
Chiar dacă voi sunteţi mici în ochii vostri, sunteţi însemnaţi în cartea vieţii sub un nume mare. Strămoşul vostru Adam avea măreţia unui arhanghel şi strălucea cu chip îngeresc. De aceea, fie răsplata unui arhanghel, fie pedeapsa lui vă este destinată.
Când dorinţa strămoşului vostru pătrunde în inima voastră, dorinţa de a cunoaşte creaţia fără Creator, chipul său de arhanghel se întunecă precum pământul, iar măreţia să se fărâmiţează în fleacuri care te cuprind pe tine, sămânţa sa. Fiindcă el vrea să cunoască fleacurile şi să se împrăştie în fleacuri spre a le pătrunde, gusta şi încerca.
Toate fleacurile, toate nimicurile, cele mai multe se adună şi îşi întorc chipul de la pământ spre Creator astfel încât strămoşul vostru arhanghelicesc să poată fi din nou repus în drepturi, iar chipul său să poată străluci din nou cu strălucirea unei oglinzi îndreptate către soare.
O, Domnul meu şi Creatorul meu, readu-l pe om la frumuseţea cea dintâi, cu care l-ai creat pe el. Acest fel de om nu este lucrul mâinilor Tale. Acest soi de om s-a creat el singur pe sine. Numele său este boală - cum poate să fi existat vreodată boala în mâinile Tale? Numele său e teamă - cum ar putea vreodată teama să izvorască din Cel Netemător?
Numele său e rea voinţă - cum ar putea vreodată reaua voinţă să provină de la Cel Biruitor?
Umple-mă de Tine, o, sănătatea mea; umple-mă cu veşnica Ta lumină a dimineţii şi fă ca boala, teama şi reaua voinţă să se evaporeze de la mine, întocmai precum o mlaştină se evaporează în prezenţa soarelui şi se transformă într-un câmp fertil!

Împărăteasa mea preabună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea săracilor şi primitoarea străinilor, bucuria celor întristaţi şi acoperământul celor necăjiţi, vezi nevoia mea şi necazul meu; ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum vrei, că nu am alt ajutor în afară de tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătoasa.
Rugăciune
„Doamne, dă-mi seninătatea să accept ce nu pot schimba, curajul să schimb ceea ce pot şi înţelepciunea să le deosebesc. Fie voia Ta - nu a mea!"

Doamne , n-ajung pan la Tine - Magda Isanos
 

O, Iisuse, Tu, singurul Prieten al singurătăţii mele,ai milă totdeauna de dragostea mea, căci totdeauna este slabă...
Când este fericită, se pierde cu totul în bucuria ei şi uită că mai este încă pe pământ.
Atunci îşi descoperă tot lăuntrul şi îşi dăruieşte tot avutul cel mai de preţ, nemaiţinând seama că ar putea fi privită cu dispreţ, ca o uşuratică.
Sau bănuită de risipă, ca o nebună.
Când este mâhnită, iarăşi se pierde cu totul în durerea şi în lacrimile ei, uitând de orice trecut şi de orice viitor fericit.
Când îi vine un oaspete nou, se pierde cu totul în încrederea ei, uitând de toţi cei dinainte care au venit numai s-o jefuiască.
Atunci îşi întinde masa cea mai largă, cu dărnicia cea mai largă şi aşază în faţa oricui tot ce are mai bun în cămările sale.
Ca oaspetele să plece cât mai sătul şi cât mai mulţumit.
Nici mai gândindu-se că au fost atâţia dintre aceştia care i-au batjocorit dărnicia, numind-o nesocotinţă.
Când face cuiva o făgăduinţă, se pierde cu totul în grija de a şi-o împlini mai devreme şi mai mult chiar decât ar trebui.
Fără să se mai gândească la niciuna din ostenenile ori pagubele care o costă aceasta.
Când nu i se răspunde, se pierde cu totul în a-şi găsi numai ei vreo vină pentru tăcerea nedreaptă.
Iar dacă nu îşi află vina căutată – şi-o inventează, numai spre a nu-şi opri niciodată, asupra nimănui, vreo bănuială că a înşelat-o.
Când trebuie să se întoarcă singură de acolo de unde se aşteaptă să plece însoţită, sau când trebuie să culeagă un spin în loc de o floare şi o rană în loc de mângâiere, sau când trebuie să îşi aducă înapoi darul neprimit – în loc să aducă o îmbrăţişare plină de recunoştinţă, sau când trebuie să însoţească un sicriu în loc de un steag şi să plângă pe o piatră în loc de un umăr, sau când trebuie să strângă o bănuială, în loc de o încredinţare şi o teamă în loc de o siguranţă, sau când trebuie să plece însetată chiar de lângă izvorul până la care a răzbătut cu nespuse primejdii şi osteneli, ai milă atunci totdeauna, Preaiubitul meu, de inima mea slabă!
Înnoieşte-mi de fiecare dată încrederea în iubirea Ta!Şi în însuşirea tuturor semenilor mei de a putea iubi cu adevărat.
Fă ca dragostea celor puţini, care îmi sunt alături, să-mi fie de un preţ mai mare decât toată ura celor mulţi, care îmi sunt împotrivă.
Fă ca preţuirea celor cinstiţi să-mi fie mai însemnată decât dispreţul tuturor celorlalţi.
Fă ca amintirea tuturor bucuriilor pe care le-am avut să-mi fie mai mare decât oricare durere şi dezamăgire pentru cele pierdute.
Fă ca dulceaţa dragostei adevărate să-mi fie mai netrecătoare decât amărăciunea celor ce m-au înşelat, şi clipele strălucite, petrecute pe munte cu Tine, să-mi fie o răsplătire nespus mai grea decât toţi anii îndelungaţi târâţi în întuneric printre monştri.
Că prin toate acestea, Tu iubirii mele saui-ai luat ceva, numai ca să o faci mai frumoasă.
AMIN!

Traian Dorz

'Pune macar un deget pe fruntea mea si-atunci voi invia. Sau, daca sunt prea necurat pentru degetul Tau, ingaduie ca doar o raza de lumina din Imparatia Ta sa straluceasca asupra mea si inalta-ma din acest asternut de viermi, o, Domnul meu preaiubit.'

'Odata, m-am legat de Tine, Iubirea mea, iar toate celelalte legaturi s-au rupt. Vad o randunica zburand deasupra cuibului ei sfaramat si-mi spun:'Nu sunt legat de cuibul meu'. Vad un fiu plangandu-si tatal si spun:'Nu sunt legat de parintii mei.' Vad un peste murind de indata ce este scos din apa si spun:'Acesta sunt eu! Daca as fi scos din bratele Tale, as muri in cateva clipe, ca un peste aruncat pe nisip.'

(din 'Rugaciuni pe malul lacului'-Sf.Nicolae Velimirovici)

Iisuse , preadulce Hristose
 

Iisuse preadulce Hristoase,
Primeşte-mă pe mine cel păcătos
Iisuse preadulce Hristoase
Ridică-mă Doamne şi astăzi
Ridică-mă iarăşi de jos.
Sunt murdărit de păcate,
Iar demonii mă urmăresc,
Iisuse preadulce Hristoase,
Spre Tine nădăjduiesc.
Nu-s orb, dar am beznă în mine
Din beznă, spre beznă privesc.
Doar Tu eşti Lumină Hristoase,
Cu Tine mă împărtăşesc.

din "Izvorul Îndepărtat" D. S

De vorba cu Tine, Doamne !

"Am stat de multe ori, impreuna, de vorba, Doamne !Te-am cautat, pentru ca am avut nevoie sa stiu ca existi langa mine si nu ma lasi sa ma simt singura .Credinta ca esti, ca imi veghezi existenta, imi da senzatia ca viata mea are un sens.Stiu,existenta Ta este dincolo de ceea ce noi putem percepe, iar credinta ca aspiram spre Tine si spre invatatura Ta, care este dragoste, iubire pentru oameni si bunatate, reprezinta insasi temeiul existentei sociale.Numai urmand invataturile Tale, putem spera sa atingem Raiul.
Stiu ca intruchipezi iubirea si forta credintei, sustinuta de energia sperantei, care moare ultima.Stiu ca reprezinti unitatea si perfectiunea spre care aspiram noi, muritorii imperfecti, ce traim in aceasta lume bipolara.
Stiu ca esti fara spatiu, forma si timp...esti curgere fara inceput si fara de sfarsit, esti totul, intregul, starea de constienta si deplinatate.
La inceput a fost Cuvantul si Tu, Doamne, ai fost Cuvantul prin care toate au fost posibile.Am inteles ca prin cuvant sunt in legatura cu Tine, Doamne, si in cuvinte pun rugaciunea pe care Ti-o adresez.O spun din toata inima, pentru ca doar asa ea are forta, Doamne, si doar asa ma poti auzi.Ma intalnesc cu Tine prin cunoastere si constientizare si Te simt deplin in iubire.Acea iubire atotcuprinzatoare cu care Tu, Doamne, ne iubesti pe noi nu cunoaste frontiere, nu cunoaste piedici.Este iubirea care umple si intregeste, reface unitatea pierduta, uneste contrariile, aduce lumina constientizarii.
Constientizarea ne aduce cunoasterea de sine si acest lucru ne ofera lumina si pace.Avem nevoie sa ne aflam in noi propria lege si astfel ne dezlegam de toate celelalte.Aceasta lege este sarcina de a ne descoperi adevaratul centru , spre a deveni una cu tot ce exista.Atunci cunoastem iubirea deplina, care tinde sa devina tot, vrea sa uneasca si nu sa separe.Este acea iubire care presupune acceptarea fara limitare sau conditionare, iubirea care ne face sa ne depasim conditia si sa ne intalnim cu Tine, Doamne.
Nu ne este usor sa facem asta si, pentru ca ratacim asa mult, amanam intalnirea vindecatoare cu Tine.
-De ce ne pierdem, Doamne, asa de usor ?
-Mergeti pe drumuri gresite si cautati acolo unde nu veti gasi decat amagirea!
-Ajuta-ne, Doamne, sa Te intalnim !
-Inaintati in credinta si speranta si Ma veti intalni in iubire ! Indrazniti !"
(Viata ca o arta,de Aniela Minu, Ed.Agnos)
balla georgeta

din Acatistul Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos
 

Icosul al 8-lea
Tot esti iubire, tot esti dulceată pentru cei ce te iubesc pe Tine, Hristoase Dumnezeule, si coborarea Ta Dumnezeiasca o slăvim, că din fecioară curată Te-ai născut pe pămant ca să ne ridici la ceruri pe noi, cei ce Iti cantăm:
Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu,Cel ce pe pămant Te-ai născut;
Slavă Ţie, Cel ce in chip negrăit Te-ai intrupat din Fecioară;
Slavă Ţie, că Te-ai arătat nouă;
Slavă Ţie, că departe fiind, pe noi la Tine ne-ai chemat;
Slavă Ţie, că esti a noastră bucurie nespusă;
Slavă Ţie, dulceata inimilor noastre;
Slavă Ţie, că prin Nasterea Ta lumina mantuirii ne-ai strălucit;
Slavă Ţie, Cel ce ai vărsat lacrimi pentru mantuirea noastră;
Slavă Ţie, că prin acestea focul patimilor noastre l-ai stins;
Slavă Ţie, că de necurătia patimilor ne-ai spălat;
Slavă Ţie, că din moarte ne-ai curătit;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, cel ce pentru noi te-ai intrupat, Slavă Tie.

La cumpana intre ani !
 

Dumnezeul meu, să nu-i părăsești pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toți lângă Tine.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli ușoare sau grave.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmități trupești.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmități sufletești.
Pomenește, Doamne, pe conducătorii țărilor și ajută-i să conducă creștinește.
Pomenește, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.
Pomenește, Doamne, pe familiile care au probleme și pe cei divorțați.
Pomenește, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toți cei îndurerați și nedreptățiți în această viață, pe văduvi și pe văduve.
Pomenește, Doamne, pe toți cei întemnițați, pe anarhiști, pe narcomani, pe ucigași, pe făcătorii de rele, pe hoți, luminează-i și ajută-i să se îndrepte.
Pomenește, Doamne, pe toți cei înstrăinați.
Pomenește, Doamne, pe toți cei ce călătoresc pe mare, pe uscat și prin aer, și-i păzește.
Pomenește, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfințiți ai Bisericii și pe credincioși.
Pomenește, Doamne, toate frățiile monahale, pe stareți și pe stărețe, pe monahi și pe monahii.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniți.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care și-au lăsat casele și serviciile lor și se chinuiesc.
Pomenește, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă și pe refugiați.
Pomenește, Doamne, toate popoarele, să le ții în brațele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzești de orice rău și de război. Și iubita noastră țară, zi și noapte să o ții la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzești de orice rău și de război.
Pomenește, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptățite, încercate și dăruiește-le lor milele Tale cele bogate.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufletești și trupești.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.


AMIN !

'Nu-i ingadui osteanului Tau, Doamne al meu, sa lupte toata viata si sa-si incheie misiunea cu o infrangere. Ajuta-ma sa ma nasc din nou, o, Treime nedespartita, pentru ca in mine sa poata aparea omul acela pe care Tu l-ai avut in mintea Ta mai inainte de toti vecii. Un om incins cu puterea Ta, impodobit cu intelepciunea Ta, luminat cu curatia Ta!
Pentru ca inima mea sa te poata dori doar pe Tine. Si pentru ca ca in sufletul meu sa poata patrunde doar samanta Ta.
Nu ma lasa, o, Sfanta Treime sa mor ca un batran, sa ma uzez ca un vesmant putrat, peticit in zadar.' (Rugaciuni pe malul lacului-N.Velimirovici)

'Ma plec si Te rog fierbinte, leaga-mi sufletul prin mii de raze de soare de Tine, ca nu cumva sa se departeze de Tine si sa se cufunde in prapastia cea rece.' (Rugaciuni pe malul lacului-Sf Nicolae Velimirovici)

Ramai, Stapane, si nu ma lasa singur, ca atunci cand vin vrasmasii mei, cei ce cauta pururea sufletul meu, si Te gasesc ramanand in mine, sa fuga cu totul si sa n-aiba nici o putere impotriva mea, vazandu-Te pe Tine, Cel mai puternic decat toti, sezand inauntrul casei smeritului meu suflet.(din Imnele dumnezeiestii iubiri-Sf Simeon Noul Teolog)

Rugăciuni ale Părintelui Paisie
 

Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să vă binecuvânteze. Domnul să vă ajute, Domnul să vă miluiască, Domnul să vă păzească de tot răul, Domnul să vă umple de bucurie duhovnicească, Domnul, ca un bun si iubitor de oameni, să vă ierte de păcate si în ceruri cu dreptii să vă primească. Binecuvântează, Doamne, pe robii tăi acestia, si rugăciunea lor, si dragostea lor, si credinta lor, si bucuria lor, si smerenia lor, si răbdarea lor. Binecuvântează, Doamne, osteneala lor, si căsuta lor, si pâinea lor, si copiii lor, si viata lor, si sfârsit bun le dăruieste, iar dincolo un coltisor de rai le dăruieste, că binecuvântat esti în veci. Amin!
Inimă curată zideste întru mine, Dumnezeule, si duh drept înnoieste întru cele dinlăuntru ale mele! Nu mă lepăda pe mine de la fata Ta si Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine!
Domnului Dumnezeu să ne închinăm si numai Lui să-I slujim.
Iartă-mă, Doamne, că mult Te-am supărat! Măicuta Domnului, nu mă lăsa, că nu mai am nici o putere! Încotro s-apuc si unde să mă duc? Te astept, Iisuse bun, Te astept aici, plângând în drum!...
Doamne, dă să-mi văd păcatele mele si să nu osândesc pe fratele meu...
"Doamne ajută!", această rugăciune ne ajută la toate faptele cele bune.
Fă, Doamne, cu mine ce vrei, numai în iad să nu mă dai, că sunt tare păcătos si mi-i frică să nu cad cu cei păcătosi în iad!
Izbăveste-mă, Doamne, de muncile de veci si nu mă lipsi de binele Tău cel ceresc.
Doamne, nu cer să-mi răsplătesti aici, ci dincolo!

O rugaciune pentru neam a Parintelui Gheorghe Calciu
 

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul românesc.
Ascultă cererea noastră, intră Doamne, ca un împărat ceresc în ţara noastră şi în neamul nostru şi-l scapă Iisuse, de uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc şi viaţa lui o calcă în picioare. Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morţii cei din veacuri, şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au trădat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus ca cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Şi ei au ştiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit şi l-au jefuit, l-au vândut altor neamuri şi au călcat poruncile Tale, iar pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au înstrăinat.
Dar poporul acesta Te slăveşte, Doamne,
nu numai cu buzele ci şi cu inima.
Adu-Ţi aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii şi monahiile care zilnic se roagă pentru el şi pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă
suntem nevrednici de mila Ta.
Pentru că toţi ne-am abătut, toţi am făcut nelegiuire, şi ierarhii, şi preoţii şi credincioşii. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este nici unul !
Ci încetează Doamne, bătaia Ta împotriva poporului românesc.
Adu-Ţi aminte, Iisuse, de fraţii noştri care sunt în afara ţării, în exil sau vânduţi odată cu teritoriile cedate, şi-i miluieşte pe ei. Reunifică poporul Tău. Repune-l în cinstea pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i păcatele săvârşite, apostaziile, răutăţile, îndemnurile la desfrânare, la neiertare şi la răzvrătire împotriva Ta.
Rugători aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile Cereşti, pe Sfinţii Tăi Apostoli, pe mucenicii neamului nostru şi pe toţi mucenicii, sfinţii şi cuvioşii care au slujit Ţie cu credinţă curată.
Adu-Ţi aminte, Stăpâne, de toţi cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică şi Neam; adu-Ţi aminte de sângele lor care s-a vărsat şi pune-l pe acesta în balanţa iertării noastre.
Redă poporului nostru pământul care l-a păzit cu grijă şi credinţă prin veacuri, redă-i bisericile şi mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului şi îmbelşugarea roadelor pământului, stăpânirea de sine, demnitatea lui creştină şi naţională de altădată, conducători buni şi cinstiţi, neasupritori, nemincinoşi şi nelacomi, redă-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse Mare Arhiereu, preoţi dăruiţi Bisericii şi Neamului, credincioşi misiunii lor, adevăraţi secerători, aşa cum Îi vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne Doamne întru îndurarea Ta !
Nu intra Stăpâne la judecată cu robii tăi, ci întoarce-Ţi iar privirea spre noi şi ne ridică din păcat cu dreapta Ta cea mântuitoare. Şi trecând prin patimile toate, curăţaţi prin suferinţă, să ajungem şi la Sfânta Ta înviere Iisuse slăvindu-Te pe Tine împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin !

Pe Tine, Doamne, Te caut !
 

"Te caut Doamne, cu fervoare si uneori cred ca reusesc sa contemplu Frumusetea Ta, mai ales in matanii, cand imi mut ochii de la Fecioara cu Pruncul, la imaginea Ta, de putere deplina, la surasul Tau .Te iubesc si Rastignit cand tinzi sa parasesti forma umana (sacrificiul de care nu as fi capabila) si nu-mi semeni, Te iubesc pana la ultima limta in care existi ca imagine, apoi incerc sa Te percep ca Lumina pura, dar nu reusesc, nu stiu daca mi se da o asemenea favoare."

Nimic nu e intamplator... stiu asta... de aceea am ajuns sa dau acum peste aceasta rugaciune, asa cum spune: Când sufletul se umple / De adâncă amărăciune , / Eu cad îngenunchiat / În sfântă rugăciune . / Nu ştiu să zic prea multe , / Dar sufletul se-nchină, / Şi inima , şi trupul / Cu-adânc oftat suspină. / E drept , m-a prins păcatul / În ale sale mreji , / Şi nu-mi găsesc alinul / Umblând pe căi pribegi . / De aceea vin la Tine / Rugându-Te fierbinte , / Să-mi ierţi nesăbuinţa , / Să fiu ca înainte. / Coboară pacea Ta adâncă / În inima mea frântă , / Să piară de la mine / Acei ce mă-spăimântă . / Căci vreau numai cu Tine / De-a pururi să rămân, / În sfânta rugăciune , / Acum şi-n veci , Amin !
Doamne milostiv fii mie pacatoasa!

Multumesc Cristi ca te-ai gandit, candva, sa o scrii aici.

Mi-e dor de Tine, Doamne!
 

Mi-e dor de Tine, Doamne!
E atâta tăcere în sufletul meu... Îl simt atât de obosit şi înlăcrimat. Mă arde neîncetat şi dulce dorul de Tine, Bunule!

Mi-e dor să-Ţi privesc Chipul blând din icoană, să Te ating cu mâna tremurând, să-Ţi povestesc fărădelegile mele şi apoi să Te iubesc mai mult şi mai mult, iar Tu, ca un milostiv să mă ierţi.

Unde eşti acum, Doamne? Te simt de atâtea ori aproape, păşind lângă mine, dar nu Te văd... Îmi întind mâna o clipă, sperând că Te voi ajunge, dar nu eşti...

Bunule, Te pierd, Te găsesc şi iar Te pierd. Şi bucuria pe care o am atunci când Te zăresc o clipă, îmi adânceşte durerea clipelor în care nu Te văd. Dar drept este, Doamne, să nu-mi îngădui să Te văd, că nevrednic sunt...

Din adâncurile inimii mele, Te întreb: Unde eşti, Dumnezeul meu? Unde eşti, Pacea mea?

Bunule..., unde Te-am pierdut?

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iub...ne-doamne.html

Rugaciune care se citeste in fiecare post
 

Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre, aşa încât mintea noastră, atrasă cu desăvîrşire de luarea-aminte faţă de păcatele noastre, să înceteze a mai vedea greşelile aproapelui şi să-i vadă pe toţi, într-acest chip, buni. Dă inimii noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui, să îşi unească toate grijile numai în grija pentru dobândirea curăţiei şi sfinţeniei poruncite şi gătite nouă de Tine. Dă-ne nouă, celor ce ne-am spurcat haina sufletului, să o albim iarăşi: ea a fost deja spălată prin apele botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor. Dă-ne să vedem în lumina harului Tău neputinţele cele de multe feluri care trăiesc în noi, înăbuşind în inimă mişcările duhovniceşti, aducând în ea mişcările sângelui şi trupului care sunt potrivnice Împărăţiei lui Dumnezeu. Dă-ne marele dar al pocăinţei, înaintea căruia merge şi pe care îl naşte marele dar al vederii păcatelor noastre.
Păzeşte-ne, cu aceste mari daruri, de hăurile amăgirii de sine, care apare în suflet din pricina păcătoşeniei sale neluate în seamă şi neînţelese, şi se naşte din lucrările patimii dulceţii şi slavei deşarte care trăiesc în el neluate în seamă şi neînţelese. Păzeşte-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine, şi dă-ne nouă să ajungem la Tine, Cela ce chemi pe cei ce-şi recunosc păcătoşenia şi lepezi pe cei ce se socot drepţi, ca să Te slavoslovim în veci, întru veşnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevărat, Răscumpărătorul celor robiţi şi Mântuitorul celor pierduţi.
Amin.