foarte zapacita
 

bun gasit........nu stiu ce sa fac,incotro sa ma indrept,nu stiu ce e cu mine,,nu imi sufar propriul copil si il cert mereu din orice,nu am rabdare,nu gandesc lucid,nu pot sa citesc un acatist,parca ma retine ceva,aproape ca nu mai cred in nimic...vreau doar sa fiu sg .....dar tot nu e de ajuns,,,,,,ca sa fac?ce ma sfatuiti?mai e putin si merg sa imi fac CT si analizele si imi e foarte frica de ceea ce imi va iesi................nu stiu ce sa fac,,va rog sa imi iertati exprimarea dar am mintea foarte zapacita.............

Doamne ajuta!
 

Patricia, draga mea!
Iti inteleg starea emotionala in care te afli.Daca nu poti sa citesti, incearca sa-ti aduni fortele si sa repeti de mai multe ori fara intrerupere, macar rugaciunea inimii"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa!"
Sanatate multa, iti doresc!

ms frumos........asa si fac.dar .................tot asa ma simt...............

Doamne ajuta! Patricia cred ca trebuie sa stai de vorba cu un parinte, sa iti gasesti un duhovnic si sa ii spui prin ce treci. Nimeni nu te poate ajuta in momentul asta, decat Dumnezeu. Spune-i ce te doare si El te va vindeca. Preotul iti poate face si o slujba pentru teama su ganduri rele sau poti ramane la dezlegari ca sa alungi duhurile necurate (deznadejdea, debusolarea, necredinta, neputinta) Suntem slabi fara Domnul, singura nu vei putea face fata. Trebuie sa te spovedesti urgent... Posteste azi si maine si incearca sa apelezi la duhovnicul tau. Domnul sa te ajute!

Buna! Eu vin cu niste sfaturi mai practice! Daca vrei sa incerci, aseaza-te la o masuta cu un pix si o foaie de hartie. Incepi si numeroteaza, asa cum iti vin in minte, lucrurile de care temi si ceea ce te supara, ceea ce te face sa te simti asa. Dupa ce ai terminat, prefa-te ca este vorba despre o alta persoana care trece prin ceea ce treci tu, reia lista si scrie in dreptul fiecarei probleme, ce crezi ca ar trebui facut pentru a o rezolva. Scrie ceea ce iti trece prin minte, chiar daca solutia este irealizabila la prima vedere. Dupa ce ai scris si solutiile, roaga-te scurt la Dumnezeu, fara multa vorbarie insirata, cu cuvintele tale si cere-i ajutor in rezolvarea fiecareia dintre ele, sau ajutor de a trece prin acele probleme care nu se pot rezolva repede. Apoi, reciteste lista si incearca sa programezi fiecare problema pe zile cand crezi ca s-ar rezolva. Usor, ai sa reusesti sa le rezolvi pe toate, iar cele care nu se pot rezolva, preda-le lui Dumnezeu printr-o rugaciune. Caci Dumnezeu ne-a spus sa luam jugul Lui si sarcina Lui, care sunt usoare! iar pe ale noastre, sa le dam Lui! Doamne ajuta!

Uitati si o metoda din domeniul psihologiei pe care am gasit-o in cartea "The Happiness Advantage" de Shawn Achor pe care tocmai o citesc, si din cate spune autorul, metoda a functionat la multi oameni: la sfarsitul fiecarei zile, scrieti pe o hartie trei lucruri bune care vi s-au intamplat in ziua respectiva. Nu trebuie sa fie ceva neaparat extraordinar, puteti scrie chiar si un zambet al copilului, un gand bun care v-a adus bucurie etc. Ganditi-va la ziua care a trecut si incercati sa scrieti trei lucruri pozitive, si faceti acest exercitiu in mod regulat, in fiecare seara, oricat de obosita sau cu mintea imprastiata ati fi. Iar daca puteti implica in acest exercitiu si sotul sau copilul la modul la care sa impartasiti cu el/ei aceste trei lucruri pozitive, metoda are inca si mai multe sanse de reusita.

Iar daca imbinati si cu cele ce vi s-au spus in postarile anterioare, ar trebui sa vedeti ceva rezultate. Mai ales daca reusiti si sa iertati tuturor celor din jur pentru supararile primite de la ei. Pe plan medical, trebuie vazut motivul care v-a adus in aceasta stare, sa nu fie si ceva organic la baza, nu numai emotional/psihic. Incercati cateva zile metodele ce vi s-au propus si daca nu apar rezultate, puteti sa ne scrieti din nou. Dar aveti rabdare cateva zile.

Multa pace!

Sa stam stramb si sa judecam drept. Necuratul, dupa ce ne indeamna la pacat, se lupta cu noi sa ne duca in dezndejde. Sentimentul de deznadejde este indus in mod clar de diavol. Alunga-l cu hotarare.
Spune din toata inima: ,,Doamne, Iisuse Hristoase, si pentru mine Te-ai rastignit. Ajuta-ma cum stii si cum poti."

Sfantul Nectarie iubeste si copiii si oamenii care sufera din diverse motive.
Acatistul Sfantului Nectarie


Spovedania de pacatele mari si mici cu ajutorul Indreptarului de spovedanie, participarea la Sfantul Maslu, pomelnice si acatiste date pe la biserici si manastiri, pomenirea celor adormiti si o dorinta puternica de a deveni placuta lui Dumnezeu, alaturi de rugaciunea personala, pot sa-ti aduca multa bucurie in suflet chiar daca nu toate problemele ti se vor rezolva. Pur si simplu Dumnezeu iti va da puterea sa le privesti cu alti ochi.

Iata o frumoasa rugaciune a unui alt sfant:

Binecuvântează-i pe duşmanii mei, Doamne!: (Sfântul Nicolae ...

Aveți nevoie de ajutor din partea unui medic psihiatru pentru că lucrurile se pot înrăutăți. Din postările pe care le-am mai citit, prezentați unele simptome ce indică o afecțiune psihică. Nu ține de demoni sau de religie și mă îndoiesc că preotul vă poate ajuta prea mult în situația actuală (unii au ajuns mai rău cu credința în posedări sau vrăji etc.).

Doamne ajută!
Dragă Patricia, mi-ar fi imposibil să-ţi dau sfaturi în această privinţă, fiindcă n-am trecut prin experienţe asemănătoare cu a ta.
Totuşi, simt nevoia să-ţi scriu câteva gânduri. :)
Suflet drag, Hristos te iubeşte! Tocmai de aceea te-ai făcut bine acum câţiva ani de boala ta (aşa cum scriai pe un alt topic), tocmai pentru că Domnul nostru vrea să fii sănătoasă şi fericită, să fiii alături de copilaşul tău şi să vă bucuraţi unul de celălalt. El te va apăra în continuare! Şi El vrea ca tu să ai încredere totală în El, să I te destăinui cu toată sinceritatea, cu tot sufletul tău, să-I spui chiar şi gândurile de necredinţă pe care le ai (fiindcă El oricum ţi le ştie şi nu Se supără pe tine pentru acestea). Mântuitorul Hristos S-a sacrificat pe cruce din dragoste faţă de tine! Te iubeşte în mod infinit şi necondiţionat şi, de aceea, orice frământare sufletească ai avea, I-o poţi spune Lui în rugăciune.
Nu te nelinişti că nu poţi citi acatiste lungi, să nu te temi nici pentru gândurile de necredinţă pe care le ai (toţi avem astfel de ispite), pentru că, aşa cum frumos spunea Sfântul Marcu Ascetul, "dragostea pentru Hristos se probează prin cele potrivnice". Vorbeşte-I cu acele cuvinte care-ţi vin în minte, spune-I orice simţi, cu totală încredere şi roagă-L să-ţi întărească sănătatea, pentru că El este atotputernic.
Scuză-mi incoerenţa... Ţi-am scris din suflet, nu din cărţi... ci ţi-am împărtăşit gândurile pe care le-am avut în minte.
Şi, uite, îţi mai spun ce fac eu în clipele de tristeţe şi descurajare (căci toţi avem astfel de momente...). Ştii ce fac? Citesc câteva capitole din Sfânta Scriptură (2-3 capitole, cât pot) şi, de foarte multe ori, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ajung să citesc (aparent, din întâmplare) exact textele în care găsesc răspunsul frământării mele sufleteşti din acel moment. Este o experienţă minunată! :) Încearcă şi tu. :) Îţi sugerez să-ncepi cu Noul Testament.
În rest, dacă ai un părinte duhovnic pe care-l simţi apropiat şi în faţa căruia îţi poţi deschide inima cu încredere, cred că ar fi foarte bine să-i vorbeşti despre neliniştea ta sufletească. Părintele tău duhovnicesc îţi va spune, cu siguranţă, să participi la Sfânta Liturghie cu dragoste de Hristos, să te spovedeşti şi împărtăşeşti, să participi şi la Taina Sfântului Maslu (această slujbă este destinată chiar însănătoşirii celor bolnavi).
Domnul nostru Iisus Hristos, pentru rugăciunile Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor Săi, să fie întotdeauna cu tine şi să-ţi umple sufletul de bucurie autentică!

P. S. Mama mea mi-a relatat mai multe cazuri de persoane care au suferit de cancer în tinereţe şi, după ce au suferit mai multe operaţii, s-au vindecat şi au murit la bătrâneţe de... de inimă, de bătrâneţe, în orice caz nu de cancer. Dumnezeu este atotputernic şi iubitor, Patricia, draga mea!

Te îmbrăţişez cu mult drag!

"Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă." (Ioan 12:24)