Doresc Sa Devin Preot
 

Buna, stiu ca subiectul a mai fost discutat..insa eu unul sunt tot in ceata...o sa incerc sa fiu scurt si la obiect : am 29 de ani, muncesc in strainatate, nu sunt casatorit si de cca. 1 an de zile simt o atractie sa ma fac Preot, cred ca sunt multi care au simtit acesta chemare, asa ca nu o sa mai descriu ceea ce simt. Chestia nasoala este ca nu mai sunt fecior...de mult...pacate am ca toti tinerii insa incerc sa ma duc pe drumul cel bun si as dori ca in fiecare zi sa fiu mai bun. De curand am vb. cu un Preot(online) si i-am explicat situatia mea iar Dansul mi-a adus la cunostinta ca pentru a fi Preot de Mir se cere fecioria ambilor soti, si mi-a recomandat sa ma rog Sfintei Feciare Maria si ea o sa imi arate calea. Banuiesc ca nu toti Preotii au fost "sfinti" in tinerete si am mai auzit ca pe la facultatea de teologie mai sunt si cativa care nu fac cinste aceste chemari si se destrabaleaza la greu...deasemenea am auzit si de Preoti care fac niste chestii foarte urate(camatarie, preacurvie, vrajitorie,agresiuni, alcohol la greu etc.) sa nu se inteleaga gresit...nu sunt aici sa critic pe nimeni, sunt chestii pe care le stim cu totii si ma intrebam in sinea mea altii cum au putut sa se fac Preoti... Nu vreau sa ma fac Preot pentru bani sau fala...chiar nu ma simt fericit si implinit fara Dumnezeu...Vreau sa-i slujesc Lui in fiecare zi si ma incanta o viata de apoi In Bratele Domnului. Calugar nu doresc sa ma fac deoarece as dori foarte mult sa am o familie.
As avea cateva intrebari:
Ma pot face Preot daca nu mai sunt fecior? Mi se pot ierta pacatele dupa care chiar imi pare din inima rau? Adica una e sa spui Doamne Iarta-ma si alta e sa si simti ca iti pare rau...
Are rost sa imi las locul de munca din strainatate pentru a incepe facultatea de Teologie?
Se Intra Greu La Facultatea De Teologie? La Cluj Vreau sa dau.
Cum e cu locurile in camin? Probabil o sa mai am intrebari pe parcurs insa acum nu imi vin in minte.
Va rog sa nu fiti asprii cu mine ca sunt la inceput...si imi cer iertare daca am ofensat pe cineva fara voia mea. Domane Ajuta!

Pe topicul de mai jos au fost postate niste posibile adrese utile pentru a obtine informatii duhovnicesti. Verifica-le si pe acelea. Cine vrea sa nu greseasca e bine sa intrebe. Doamne ajuta.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=17820

Tu vrei sau nu să-l asculti de Preotul cu care ai vorbit?

Salut, eu normal ca il ascult si ma rog la Sfanta Fecioara sa imi arate calea....insa de aceea am cerut si niste sfaturi pe forum deoarece de la parintele nu am primit un raspuns concret...da te poti face Preot sau nu, nu te poti face.

Daca te calaguresti poti fi hirotonit preot daca meriti si daca manastirea de metanie are nevoie de preoti,desi inainte de calugarie nu ai fost fecior!

Am gasit un articol interesant...
 

http://ortodoxia.md/crucea-preotiei/...tii-si-preotia

Doriti sa dezbatem?

Regretatul Parintele Dionisie Ignat de la Colciu, cel mai iubit duhovnic roman athonit, are un cuvant care-ti poate da multa nadejde: - Intrebare: O alta problema: sunt oameni care au facut Facultatea de Teologie, dar inainte de a ajunge la Dumnezeu, poate in adolescenta, au avut unele caderi trupesti, si si-au pierdut fecioria... Ce sa faca? Sa se gandeasca sau nu la preotie? Unii dintre ei au incercat sa se pocaiasca, sa duca viata evlavioasa. Ce parere aveti: e bine sau e rau? Sfintii Parinti au zis ca cine nu e fecior nu e bun sa fie preot. Dar unii duhovnici ii trimit pe tinerii care dupa cadere s-au pocait sa isi asume crucea preotiei, numai pentru a fi de folos celorlalti. Duhovnicul spune: "Ar fi bine sa te indrepti spre preotie...". Dar Sfintii Parinti spun altceva. Raspuns: Asa scriu Sfintii Parinti, sigur, asa este hotararea. Dar duhovnicii mari si episcopii dupa voia lui Dumnezeu judeca lucrurile. Daca intamplator dau in niste nevoi mari, ii dau binecuvantare cate unei persoane in felul asta. Dar el singur nu poate sa ceara lucrul asta. Si nu poti sa zici: "nu-i nimic ca a cazut". Intrebare: Dar daca episcopul si duhovnicul judeca totul, si dau binecuvantarea, iar cel in cauza are framantari, nu e sigur ca e bine sa fie hirotonit, si are ganduri de indoiala? Raspuns: Daca episcopul si duhovnicul dau binecuvantarea, atunci acela sa aiba pace: se cunoaste ca a gresit, dar Dumnezeu l-a iertat, fiindca a facut ascultare. Episcopul si duhov*nicul vad niste greutati mari, de aceea i-au dat binecuvantarea; este nevoie de preot. Pe cine sa trimita? E atata lume care cere Liturghie, cere botezuri, cere fel de fel de slujbe) (Ne vorbesc parinti athoniti, Editura Bunavestire, Galati, 2003, pp. 81-82). De retinut ca Parintele precizeaza ca teologul cu pricina nu poate cere singur hirotonia)

Scurt pe doi, daca ai dezlegare de la Episcop, se poate.

Si cred ca se poate cere si cred ca se si acorda, in ce conditii de fapt, e partea a doua.

Stie careva de unde se pot cumpara cartile pentru admitere? Ca am trimis pe cineva la librarie si au zis ca nu au avut asa ceva niciodata (o librarie mare). Deasemenea am gasit ceva pe net de Pr. Staniloaie insa nu stiu daca sunt bune...

Canonul 36 al sfantului Nechifor Marturisitorul:

Cel ce a desfrânat măcar o dată nu se cuvine a se hirotoni, chiar dacă sa
lăsat de acea patimă; căci Vasile cel Mare zice: „Unul ca acesta, chiar şi
morţi de ar învia, nu se face preot".
18 ap.; 3, 26
Trul.; 3, 12
Vasile cel
Mare

Ratacitorule, ia seama la carare! Vorbeai pe un alt topic de neintelegerea celorlalti frati ortodocsi, a adevaratei ortodoxii, care nu e altceva decat dragoste si iertare, dar in inima ta nu prea e loc de bunavointa. Multi au devenit preoti de mare har printr-o imprejurare minunata, desi nu doar ca-si pierdusera demult virginitatea, dar cochetasera indelung cu multe dintre pacate dintre care si cel al desfraului. Sa nu rupem din context, ci sa privim, asa cum sustineai si tu dincolo, cu dragoste, orice intoarcere catre Dumnezeu, pentru care multa bucurie se face in cer. Citesc de cateva ore, despre cine a fost si ce este in acest moment Parintele Rafail Noica. Nu cunosc daca mai era sau nu fecior, cand a reintrat in ortodoxie, desi el singur marturiseste ca nu fusese tocmai dintre cei mai "cuminti". Acum in acest moment, nu cred ca avem un monah mai induhovnicit decat el, dintre cei ce traiesc pe meleagurile noastre si pe care lumea ii cunoaste. Multi se fac preoti dupa o viata traita in familie (avem si pe forum cel putin un caz, pe care il cunosc destul de bine zic eu). Sa nu fim mai drastici decat Tatal si nici sa ne asemanam fratelui fiului risipitor, care nu putea accepta "iertarea si egalitatea".
Raspunsul este: DA! Daca exista smerenie si credinta, daca avem convingerea ca ne putem darui pana la jertfa de sine, Mantuitorului Hristos, nimic nu ne poate opri. In fond cine suntem noi? Cumva ne asemanam calugarilor budisti in randul carora, dupa 12-13 ani, nu mai ai ce cauta?