„Viața cuiva nu stă în...”
 

Am auzit în evanghelia de azi cuvântul Mântuitorului: „Vedeți și păziți-vă de toată lăcomia, căci viața cuiva nu stă în prisosul avuțiilor sale”. Imediat m-am gândit la cât de des, noi creștinii de astăzi, pierdem din vedere adevărul simplu că singura sursă de viață e Hristos și restul sunt surse de viață doar în măsura în care conduc către El. Adesea ne concentrăm atenția și resursele asupra unui proiect, creștin sau necreștin,(nevoință, lecturi duhovnicești, realizarea anumitor proiecte personale) uitând să verificăm în mod permanent dacă acel proiect ne apropie sau nu de Hristos. Pierdem din vedere faptul că viața nu stă în mijlocul respectiv ci în scop, scopul fiind Dumnezeu. M-am gândit că pe acest thread am putea da cu toții exemple de situațiile în care ne-am lăsat acaparați de anumite proiecte de la care așteptam să primim viață, pierzând din vedere scopul lor final, sau mai rău, ele având de la bun început un alt scop decât Hristos. Astfel am putea învăța unii din greșelile celorlalți. Evocările respective ar putea începe cu parafrazarea cuvintelor Mântuitorului și ar putea conține atunci când este cazul o scurtă explicație. De exemplu:

Viața cuiva nu stă în: bogăția cunoașterii sale. (adesea am transformat inconștient cunoașterea duhovnicească într-un scop în sine de la care așteptam izbăvire uitând că ea are importanță doar în măsura în care conduce la trăirea credinței, la ascultare, la smerenie.)