Va propun o tema cu mai multe intrebari . Ce -i determina in general pe oameni sa se calugareasca? A-ti trecut prin momente in care a-ti fi vrut sa va calugariti? Cunoasteti persoane care au renuntat la calugarie si v-au impartasit din experienta lor? Cei tineri care se calugaresc credeti ca reusesc in totalitate sa renunte la cele lumesti( muzica,filme,internet,sport,tv.,reviste,dragoste etc.). Cu speranta ca sint destui care au ce spune pe aceasta tema, va doresc tot binele din lume! Doamne ISUSE HRISTOASE , FIUL LUI DUMNEZEU,MILUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL.

Ce-i determina? Dorinta sa fie doar cu Dumnezeu. Am simtit un timp aceasta chemare. Te simti de parca vrei sa fii doar cu Dumnezeu si parca oamenii ar sta intre tine si Dumnezeu. Dar sa nu ma intelegi gresit. Nu-i urasti pe oameni, ii iubesti si vrei sa-i ajuti dar doresti sa stai tot timpul cu Dumnezeu. Este greu de exprimat acest sentiment. Acum daca tinerii reusesc sa renunte cu totul la cele lumesti e simplu de raspuns. Da. Nu e greu sa renunti la totul. La inceput e putin mai greu pana cand incepi sa gusti din adevarata viata iar atunci cele lumesti ci se vor aparea amaraciuni. Dar e nevoie de putina nevointa. Din cate am citit pe acest forum persoanele care au renuntat la calugarie au fost cele care s-au smintit ca manastirile nu sunt cum e scris in cartile Sf. Parinti.

Stii de ce eu am renuntat la acest gand? Cred ca din cauza ca mi-a disparut. Adica nu pot spune ca ma renuntat cu totul la acest gand ( doar pentru moment ) ci incerc sa urmez sfatul unei persoane induhovnicite caruia i-am spus despre toate gandurile mele si mi-a spus ca, crede ca inca nu sunt gata sa fac o alegere intre viata monahala si cea de familie. In plus faptul ca acea persoana era casatorita si m-a facut sa simt ca e un om cu mare har de la Dumnezeu m-a facut sa ma gandesc si la o desavarisre in viata de familie. Dar ce voi face nu stiu.

Doamne ajuta!:D

bunul meu frate, ce ii determina? cred eu DRAGOSTEA PENTRU HRISTOS SI PENTRU SINGURATATE, daca reusesc sa renunte la cele lumesti..e greu dar fara de ispite nu ne putem mantui, lupte avem si in lume, e adevarat ca a fi monah este mare responsabilitate!!! de aceea daca cumva te gandesti la calugarie, cere sfatul duhovnicului pt ca e tare mare calugaria, dar sa tii minte un sfat care l-am primit si eu de la bunul meu parinte duhovnic, nu plange dupa calugarie, invata sa iti faci sihastrie in inima si atunci vei avea viata de calugar si in lume caci nu locul mantuieste ci fapta..Doamne ajuta

"cred eu DRAGOSTEA PENTRU HRISTOS SI PENTRU SINGURATATE"
Daca cineva are impresia ca manastirea inseamna singuratate a facut deja primul pas mare spre inselare...lumea iti da cu siguranta posibilitatea singuratatii...manastirea NU...acolo,ascultarea fiind primordiala 95% vei fi mai mult intre si cu oameni,in nici un caz singur.

bunul meu frate poate m-am exprimat gresit, iertare, dar oare e cineva cu adevarat liber sau singur?? liberi nu putem fi pt ca suntem robi ai pacatelor, iar de singuratatea care ai inteles-o tu nici nu poate fi vorba pt ca cel care merge in m-re merge din iubire pt Hristos avand iubirea in inima nu poate fi singur pt ca ea Iubirea ii dicteaza sa se roage pt lume, deci nu poate fi singur pt ca in inima lui este o mare de oameni...eu ma refeream la singuratate= insingurare...Doamne ajuta

Atat calugarul cat si preotul sunt omul potrivit la locul potrivit, daca au chemare.

Ma gandesc, ca Sf. Serafim de Sarov a simtit aceasta chemare, dar o vreme a uitat de ea, dedicandu-se placerilor trupesti, fiind dealtfel si foarte tanar. Si atunci Maica Domnului i S-a aratat in vis si innoit aceasta chemare.

pe oameni ii poate determina mai multe sa urmeze acest drum ,de ex. deceptii lumesti, profesionale sau in dragoste, dar acestia gresesc si doar cine IL IUBESTE CU ADEVARAT PE D-ZEU ACELA ARE SANSA SA FIE UN BUN CALUGAR.ACELA VA REUSI sa lupte cu primele ispite dorul de casa de prieteniile ramase in urma;DAR DC AI AVUT O CHEMARE CUMVA SA NU TI-O INABUS CU ISPITELE ACESTEI LUMI, CI SA TE CONSULTI CU UN MONAH PRICEPUT ,EV. SA PETRECI INTR-O MANASTIRE MACAR O LUNA si sa asculti si muzica religioasa din cind in cind.macar.si sa nu iei de ex. pildele celor care au parasit manastirea,spre pierzarea lor,ca acestia au uitat de cuvintul MINTUITORULUI care zice:CINE APUS MINA PE COARNELE PLUGULUI SI SE UITA INAPOI NU ESTE DEMN DE MINE."doamne ajuta.

Nu stiu, dar presupun ca lectiile in manastire se invata pe rand: mai intai ascultare, apoi isihia.

:)De acord cu tine Ancah, singuratatea la minastire nu este singuratatea cucului, de unul singur, cum spui tu mai intii intri ca un covoras plin de praf si scame care se tin ca scaietii si pe care cei de acolo mai vechi in ale duhovniciei il mai scutura din cind in cind in speranta ca se va curati:D

Nu mai traiesc eu (Pavel) ci Hristos traieste in mine!
Asta se intampla cand pogoara Sfantul Duh, devii om duhovnicesc, indumnezeit!...nu mai esti lumesc!
...Asta inseamna sa fii Calugar!