Si pt mine au fost multe incercari... Intr-o seara nici nu m-am mai rugat.. si la un moment dat eram pe cale sa renunt si la postul alimentar, adica sa renunt oficial ca sa zic asa... Dar mi-a fost totusi de folos, ca mi-a dat Dumnezeu sa vad ca am destule ponoase si patimi, si deci viata continua, cu bine si mai putin bine dar continua... Lupta in schimb trebuie mereu constientizata, pt ca avem si biruinte care ne aduc bucurii in Domnul, si atunci vedem ca merita... In sfarsit, ma bucur ca am dus si acest post la sfarsit, desi cam schiopatat... Si Ii multumesc mai ales pt ajutorul de care nu m-a lipsit cand am avut nevoie cel mai mult!
O Duminica frumoasa tuturor va doresc! :rolleyes:

De prea multe ori ma gandesc ca tin post, si sunt strict sa fie mancarea care trebuie si pana la urma ajung sa neglijez fix partea care trebuie , pacatele care le fac in fiecare clipa. Pe alea ar trebui sa ne axam mai mult , pe trezvia de care ne vorbeste cu atata drag si bunatate parintele nostru Arsenie Papacioc.

Multumesc pentru observatie.

Am tinut post, dar Sfintii Petru si Pavel nu mi-au devenit mai cunoscuti, mai apropiati. Imi spun ca asa se vor ei, nu sa se descopere pe ei, ca nu pentru ei au murit, ci sa-L descopere pe Hristos, pentru care au murit. A fost doar o saptamana, dar pe masura ce patrundeam in mine, observam cate trebuie schimbate, inoite. Am stat cam mult in afara mea. Un lucru cert mi-a daruit postul: trebuie sa locuiesc mai mult in adancul meu. Imi sunt dragi aceste cuvinte ale Sfantului Ioan Gura de Aur, asa ca le postez:
"De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se, intru bucuria Domnului sau.
De s-a ostenit cineva postind, sa-si ia acum rasplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata cea dreapta.
De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa praznuiasca.
De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea, sa nu se indoiasca nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit.
De a intarziat cineva pana in ceasul al noualea, sa se apropie, nicidecum indoindu-se.
De-a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel din urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel din urma miluieste si pe cel dintai mangaie; si acelui plateste, si acestuia daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.
Pentru aceasta, intrati toti intru bucuria Domnului nostru: si cei dintai si cei de-al doilea luati plata.
Bogatii si saracii, impreuna bucurati-va.
Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua.
Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi.
Masa este plina, ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa flamand.
Gustati toti din ospatul credintei: impartasiti-va toti din bogatia bunatatii..."

f. frumos, costel. :) si mi-au placut si cuvintele Sf. Ioan Gura de Aur.

sper ca nu te-ai suparat... si ca n-ai renuntat sa ne mai postezi la Versetul de azi.

Cum sa ma intristez Mirela? Adevarul nu intristeaza pe cei ce iubesc adevarul.

Un post bine venit , dar ispitele am observat se inzecesc si aici nu ma refer la mancare ci la ganduri, vorba si in general la comportamentul, atitudinea noastra.

limba spovedaniei
 

In ce limba va spovediti cei din afara tarii care nu aveti o Biserica ortodoxa romaneasca? Ma simt parca straina de mine insami sa ma spovedesc in franceza. E o limba cunoscuta, dar nu e limba mea, nu o simt ca da rod in mine asa cum se intampla cand gandesc, citesc, scriu in limba romana.

Eu in germana si franceza.
Si mie mi s-a parut la inceput ciudat, dar m-am obisnuit. Cred ca pe masura ce stai mai mult intr-o tara si ai multe activitati diferite in limba respectiva, si prieteni, cunostinte, colegi etc, devine o limba chiar mai fireasca pt spovdedanie decat limba materna, pt ca in ea apar si cele mai multe ocazii de pacat, ca sa zic asa..