cat de rigurosi ati fost in tinerea acestui post? veti merge duminica la spovedanie si impartasanie?

desi acest post este cel mai scurt dintre toate, mie anul asta mi-a adus multe incercari, nu ma asteptam sa fie atat de greu.

M-am bucurat sa mananc salata de legume, fructe, compoturi. Insa, cred ca am vorbit prea mult. Si cand am pe soacra-mea pe langa mine, chiar am nevoie de Dumnezeu ca sa postesc. Poate va rugati si pentru mine, pacatoasa.
Eu stiu ceva de la bunica: la fel cum facerea de bine trebuie sa fie ascunsa de ochii lumii, asa si postul, si spovedania, si impartasania. Sa ne ajute Dumnezeu sa mergem, cat mai repede, sa scapam de greutatea pacatelor si greselilor!

Mirela, Sfantul Marcu Ascetul scrie ca "a nu avea experienta momelii raului e propriu firii neschimbabile, nu celei omenesti". Stai linistita ca si noi am intampinat greutati. Dar m-am zbatut sa nu fiu molesit, caci daca lupt astfel cu patimile, Dumnezeu nu lupta cu tarie in mine.

da, frumos ce spui tu aici... insa eu inteleg asta un pic altfel, adica nu in sensul de a ne ascunde cu orice pret, ci daca vreodata cineva ne intreaba sa ii raspundem totusi, insa fara fala si vorbe mari.

ce trist ca pentru tot felul de subiecte obscure si barfa tangential crestina se gasesc amatori pe acest forum, dar pentru a discuta putin despre trairea efectiva, reala, a noastra ca si credinciosi de rand, in preajma unui eveniment din viata Bisericii si a noastra, brusc ii apuca smerenia pe toti. aproape.

eu chiar am avut un gand sa nu ma duc deloc duminica la biserica :(

postu asta e numa bun..e si scurt..si dupa ce ne am lafait in mancaruri de pasti si rusalii.:), postul acesta nu stiu daca ma spovedesc sau nu..as fi vrut dar..nu ajung la pr duhovnic,numa la un alt preot daca e sa merg si noh..nuj ce sa fac.

Mirelat, este ca si cum am refuza sa ne intalnim cu Hristos. Trebuie ca prin pocainta sa ne dorim intalnirea cu Hristos, precum femeia cea pacatoasa care a cumparat mir si a uns picioarele Domnului.

da, merci, ar fi bine daca s-ar posta mai putina teorie si mai multa practica, personala.

asa e, ionut. :) f. frumoase postarile tale, rupte din realitate, vii dar nu decadente.

:)...mersi mersi..decadente ce inseamna?:D

Si pt mine au fost multe incercari... Intr-o seara nici nu m-am mai rugat.. si la un moment dat eram pe cale sa renunt si la postul alimentar, adica sa renunt oficial ca sa zic asa... Dar mi-a fost totusi de folos, ca mi-a dat Dumnezeu sa vad ca am destule ponoase si patimi, si deci viata continua, cu bine si mai putin bine dar continua... Lupta in schimb trebuie mereu constientizata, pt ca avem si biruinte care ne aduc bucurii in Domnul, si atunci vedem ca merita... In sfarsit, ma bucur ca am dus si acest post la sfarsit, desi cam schiopatat... Si Ii multumesc mai ales pt ajutorul de care nu m-a lipsit cand am avut nevoie cel mai mult!
O Duminica frumoasa tuturor va doresc! :rolleyes:

De prea multe ori ma gandesc ca tin post, si sunt strict sa fie mancarea care trebuie si pana la urma ajung sa neglijez fix partea care trebuie , pacatele care le fac in fiecare clipa. Pe alea ar trebui sa ne axam mai mult , pe trezvia de care ne vorbeste cu atata drag si bunatate parintele nostru Arsenie Papacioc.

Multumesc pentru observatie.

Am tinut post, dar Sfintii Petru si Pavel nu mi-au devenit mai cunoscuti, mai apropiati. Imi spun ca asa se vor ei, nu sa se descopere pe ei, ca nu pentru ei au murit, ci sa-L descopere pe Hristos, pentru care au murit. A fost doar o saptamana, dar pe masura ce patrundeam in mine, observam cate trebuie schimbate, inoite. Am stat cam mult in afara mea. Un lucru cert mi-a daruit postul: trebuie sa locuiesc mai mult in adancul meu. Imi sunt dragi aceste cuvinte ale Sfantului Ioan Gura de Aur, asa ca le postez:
"De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se, intru bucuria Domnului sau.
De s-a ostenit cineva postind, sa-si ia acum rasplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata cea dreapta.
De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa praznuiasca.
De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea, sa nu se indoiasca nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit.
De a intarziat cineva pana in ceasul al noualea, sa se apropie, nicidecum indoindu-se.
De-a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel din urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel din urma miluieste si pe cel dintai mangaie; si acelui plateste, si acestuia daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.
Pentru aceasta, intrati toti intru bucuria Domnului nostru: si cei dintai si cei de-al doilea luati plata.
Bogatii si saracii, impreuna bucurati-va.
Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua.
Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi.
Masa este plina, ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa flamand.
Gustati toti din ospatul credintei: impartasiti-va toti din bogatia bunatatii..."

f. frumos, costel. :) si mi-au placut si cuvintele Sf. Ioan Gura de Aur.

sper ca nu te-ai suparat... si ca n-ai renuntat sa ne mai postezi la Versetul de azi.

Cum sa ma intristez Mirela? Adevarul nu intristeaza pe cei ce iubesc adevarul.

Un post bine venit , dar ispitele am observat se inzecesc si aici nu ma refer la mancare ci la ganduri, vorba si in general la comportamentul, atitudinea noastra.

limba spovedaniei
 

In ce limba va spovediti cei din afara tarii care nu aveti o Biserica ortodoxa romaneasca? Ma simt parca straina de mine insami sa ma spovedesc in franceza. E o limba cunoscuta, dar nu e limba mea, nu o simt ca da rod in mine asa cum se intampla cand gandesc, citesc, scriu in limba romana.

Eu in germana si franceza.
Si mie mi s-a parut la inceput ciudat, dar m-am obisnuit. Cred ca pe masura ce stai mai mult intr-o tara si ai multe activitati diferite in limba respectiva, si prieteni, cunostinte, colegi etc, devine o limba chiar mai fireasca pt spovdedanie decat limba materna, pt ca in ea apar si cele mai multe ocazii de pacat, ca sa zic asa..

Spovedania
 

Multumesc... Trebuie sa ma obisnuiesc, nu am incotro. :6:

[COLOR=#ff0000]

Sinaxar 29 Iunie

[/COLOR]
În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea Sfinţilor Slăviţilor şi întru tot lăudaţilor şi mai-marilor Apostoli Petru şi Pavel.
[COLOR=#ff0000]http://www.calendar-ortodox.ro/luna/...etru-pavel.jpg[/COLOR]La aceştia care altă pricină mai mare de laudă ar putea cineva să gândească a afla, afară de mărturisirea şi chemarea Domnului.
De vreme ce pe unul l-a fericit, şi l-a numit piatră, asupra căruia zice că a întărit Biserica (adică asupra mărturisirii lui); iar pentru celălalt (adică pentru Pavel) a zis că va să fie vas alegerii, şi-i va purta numele Lui înaintea tiranilor şi a împăraţilor. Însă Sfântul Petru era frate lui Andrei cel întâi-chemat, trăgându-se dintr-un oraş mic şi neînsemnat, adică din Betsaida, feciorul lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Trăind cu mare lipsă şi sărăcie, îşi ţinea viaţa cu osteneala mâinilor sale. Murind tatăl său Iona, atunci Simon căsătorindu-se, şi-a luat femeie pe fiica lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, şi a născut fii, iar Andrei a rămas întru curăţie. Deci pe vremea în care era Ioan la pază în temniţă, mergând Iisus la lacul Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei şi pe Petru unde-şi întindeau năvodul şi mrejele, i-a chemat şi îndată au urmat după Dânsul. După aceea propovăduind Petru Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a pogorât până la Roma. Şi pentru că a biruit cu minunile pe Simon vrăjitorul, împărăţind acolo Nero, a fost răstignit cu capul în jos, precum el însuşi a cerut şi şi-a primit fericitul sfârşit. El era la chipul feţei alb, puţin cam galben, pleşuv şi des la părul ce-i rămăsese, cam crunt la ochi şi roşu, cărunt la cap şi la barbă, cu nasul cam lungăreţ, cu sprâncenele înalte, la vârstă om de mijloc, drept la stat; se pornea îndată împotriva nedreptăţii, din râvnă dumnezeiască. Spre cei ce veneau la pocăinţă era iertător, şi lesne a schimba şi a muta hotărârile şi judecăţile cele mai dinainte.
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/...petru-paul.jpgIar Sf. Pavel, şi el era evreu, din neamul lui Veniamin, dintre farisei, fiind învăţat de Gamaliel, şi instruit desăvârşit în Legea lui Moise. Locuia în Tars, care fiind fierbinte iubitor Legii, jefuia şi strica Biserica lui Hristos, şi cu a lui voie şi sfat a fost omorât întâiul mucenic Ştefan. Cunoscându-se de Dumnezeu în amiaza zilei, şi orbindu-i-se vederea, i s-a trimis glas dumnezeiesc din cer, prin care a fost trimis către Anania, vechiul ucenic al Domnului, ce locuia în Damasc; şi acela învăţându-l, l-a botezat. Şi fiindcă s-a făcut vas alegerii, a purces, ca şi cum ar fi zburat cu aripi, de a înconjurat şi a cuprins toată lumea; şi ajungând la Roma, şi învăţând pe mulţi, şi-a săvârşit viaţa acolo, tăindu-i-se capul din porunca împăratului Nero pentru mărturisirea lui Hristos, în urma lui Petru. Şi se spune că din tăierea aceea a curs sânge şi lapte. Şi măcar că fericitul Pavel s-a săvârşit mai pe urma lui Petru, moaştele lor însă tot la un loc s-au pus. Fericitul apostol Pavel era şi el pleşuv la cap, vesel la căutătură, cu sprâncenele plecate în jos, alb la faţă, barba îi era cam lungă cu cuviinţă, cu nasul rotund şi cuvios, la toată faţa împodobit, cam cărunt la cap şi la barbă, om sănătos cu virtutea, puţin cam scurt la trup, înţelept, plin de daruri, cu cuviinţa obiceiurilor sale şi cu tăria cuvintelor sale, şi cu dumnezeiască putere trăgea pe cei ce mergeau la dânsul. Însă amândoi corifeii apostoli erau plini de Duhul Sfânt şi de dumnezeiescul har. Şi se face prăznuirea lor în biserica Sfinţilor Apostoli cea mare, şi la Orfanotrofion, şi în cinstita biserică a Sf. Apostol Petru ce este aproape de sfânta biserică cea mare, şi la toate cele de pe alocuri sfintele lui Dumnezeu biserici.
[COLOR=#ff0000]Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.[/COLOR]

Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul şi slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena. Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările.

aici la biserica la care merg acum m-am spovedit in engleza si romana, amestecat, edpinde cum am primit intrebarile. parintele mai vorbeste si alte limbi, si cred ca e important ptr alti credinciosi care vin aici si nu sunt nici romani, nici americani, sa le spuna cateva cuvinte in limba lor.

eu nu ma simt stinghera sa ma spovedesc in alta limba (din cele pe care le vorbesc). dimpotriva, una din cele mai complete spovedanii am facut-o in lb engleza, intr-o tara de limba spaniola, si intr-o biserica a unei comunitati de lb. araba. Noroc ca parintele de acolo era poliglot si cu mare deschidere la minte si la suflet, ca si cel de aici. :)

Mi-a placut Mirela diversitatea asocierii spovedaniei tale...interesant !...si placut, in masura in care linistea ta a contat cel mai mult, ca drept dovada ca "omul sfinteste locul", iar limbajul lui il defineste.

Dar ce te faci cand nici macar o biserica ortodoxa nu ai prin preajma??? Atunci sa vezi framantari, compromisuri si lupte ce se duc in adancul fiintei tale!!
Eu ma spovedesc in engleza... vad un dezavantaj in asta ptr ca nu o stapanesc la fel de bine ca pe limba materna si din acest motiv nu pot reda exact intelesul ,intensitatea faptelor, a pacatelor...si un alt compromis pe care a trebuit sa-l fac:spovedit la preot catolic.Intre doua rele, consider ca am facut alegerea cea mai potrivita.

E ciudat ca desi ii port numele Apostolului Petru,nu am incercat sa tin acest post niciodata,din cauza varstei.Singurul post pe care il tin este Postul Pastelui

Anul asta, Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel tine o luna intreaga.
Dar tinand cont ca anii trecuti, abia daca avea trei sau patru zile, este mare bucurie.
Daca adunam si facem media, lucrurile stau tocmai bine.

Faclii in noapte
 

,,Vieţile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ca şi ale celorlalţi Apostoli, de altfel, sunt în ansamblu pilde de vieţuire creştină, însă relevant pentru modul nostru de abordare, a „timpurilor din urmă“, este curajul cu care aceştia şi-au manifestat credinţa într-un sector istoric a cărui asemănare cu cel în care activăm noi, astăzi, este izbitoare. De multe ori, credinţa pe care o moştenim din moşi-strămoşi pare la fel de „nouă“ lumii pe cât părea acum două milenii.

Să vedem, aşadar, cum era lumea acum aproape două mii de ani, când cei doi mari Apostoli au luat pe umeri jugul mântuitor al propovăduirii: contactul sau, mai bine zis, impactul creştinismului cu lumea de atunci a fost unul asemănător cu un cutremur. Religia creştină apărea în ochii anticilor ca o realitate şocantă prin noutate. Într-o societate în care filosofia şi cultul zeilor păreau a fi totul, îşi făcea apariţia o religie a noutăţii absolute. Dintr-o dată, începea a se vorbi de Fiul lui Dumnezeu întrupat, înviat şi înălţat întru slavă, de Sângele şi Trupul Domnului, de omul născut din apă şi din Duh şi menirea lui de a se îndumnezei. Mentalitatea antică era pur şi simplu izbită de noutate. Primele reacţii au apărut şi s-au făcut simţite cu aceeaşi intensitate, ca o replică a cutremurului produs de apariţia noii religii. Astfel, au apărut acuzaţiile de ospeţe thiestice, antropofagism, imoralitate, magie şi chiar ateism, care s-au generalizat, ulterior, în tot spaţiul european şi asiatic. Misiunea Apostolilor era cu atât mai grea cu cât se îndrepta spre schimbarea acestei lumi şi nu era vorba de a ajusta, de a cârpi sau a drege o realitate insuficientă sieşi, ci de o veritabilă naştere din nou, prin care se suprapuneau într-o dialectică tainică două realităţi: omul cel dinafară, care se trece, şi omul cel dinlăuntru, care se înnoieşte din zi în zi (II Corinteni 4, 16).

Mesajul cel nou şi înnoitor, al cărui purtători şi propovăduitori prin excelenţă au fost Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, a fost o reluare a cutremurului recreator provocat de moartea şi învierea Fiului Omului, evenimente despre care pr. Dumitru Stăniloae spunea că echivalau cu „explozia unui nemărginit focar de iubire şi putere spirituală, năvălind ca lava arzătoare în toate conştiinţele neîmpietrite şi transformându-le din temelii“. Misiunea Apostolilor avea, aşadar, dimensiunile şi efectele unui cataclism generator de viaţă.Inevitabil, ne vom întreba de ce în această misiune, pe care Mântuitorul a încredinţat-o tuturor Apostolilor, Petru şi Pavel, nişte personaje „controversate“ prin „purtarea“ lor, au devenit nişte chipuri aşa proeminente? Au fost ei mai presus în slujire decât ceilalţi Apostoli? Şi dacă nu au fost, de ce li se acordă această atenţie şi cinstire deosebită? Aceste întrebări sunt fireşti pentru că Petru şi Pavel, într-adevăr, s-au deosebit într-un anumit fel de ceilalţi Apostoli, însă acest „anumit fel“ nu periclitează cu nimic egalitatea şi autoritatea celor în aceeaşi slujire cu ei. Aportul consistent pe care l-au avut Petru şi Pavel în răspândirea creştinismului face diferenţa. Prin îndrăzneala cu care au „şocat“ lumea antică, cei doi au pus temeliile Europei creştine. Putem vorbi, dacă vrem, de o îndrăzneală specifică celor doi Apostoli.

De unde izvorăşte totuşi această îndrăzneală? Ştim foarte bine despre „lepădarea lui Petru“ şi „purtarea cea întru iudaism“ a lui Pavel. Reabilitarea celor doi de către Hristos i-a pus într-o situaţie deosebită, într-o stare de smerenie totală. Vulcanicul Petru şi îndârjitul prigonitor Pavel au trecut în extrema opusă: starea în care omul se predă total lui Dumnezeu, care are drept urmare predarea totală în comunicarea cu oamenii, o deschidere a conştiinţei, o îndrăzneală, o sinceritate a comunicabilităţii asemănătoare îndrăznirii copilului care nu ştie de păcat, având, în plus, maturitatea conştiinţei şi lucrarea acesteia. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au dobândit această îndrăzneală care nu are nimic temerar şi cinic în ea, prin aceea că este rod al unei sincerităţi şi al unui patos al comunicării dezrobite de patimi. Cartea Faptele Sfinţilor Apostoli apasă ca un laitmotiv pe îndrăzneala cu care Petru şi Pavel şi-au început lucrarea de propovăduire după Pogorârea Duhului Sfânt.

Apostolul mărturisirii“ şi „omul de trei coţi“

Un pescar fără carte şi un făcător de corturi, dar care era, ce-i drept, şi un remarcabil învăţător al Legii iudaice, au luat în mâini plugul propovădurii şi au început a ara un ogor înţelenit de rădăcini politeiste şi sufocat de iarba cea rea a filosofiei. Cât de mare era acest ogor nu putem şti exact, dar putem estima cu smerenia cuvenită: Iudeea, Galileea, Samaria, Antiohia, Pont, Galatia, Bitinia, Capadocia, Cilicia, Babilon, Spania, Efes, Creta, Tesalonic, Bereea, Athena, Filipi, Colose, Corint, Malta, culminând cu Roma. Dacă am marca pe o hartă fiecare dintre aceste localităţi şi regiuni, unindu-le între ele, imaginea ar fi, spre surprinderea noastră, aceea a unei plase pescăreşti, observând astfel că cei doi Apostoli au „prins“ în plasa mântuirii lumea întreagă.

Omul de trei coţi“ - cum îl numeşte Sfântul Ioan Gură de Aur pe Pavel - şi „Apostolul mărturisirii“ - aşa cum îl prezintă Evanghelia (Matei 16, 16) pe Petru - au trăit în adâncurile insondabile ale fiinţei lor „nebunia“ propovăduirii („nebunia“ înţelepciunii smerite în imitarea lui Hristos, „nebunia“ pozitivă a chenozei), prin care a început lupta făţişă între cele două lumi: cea creştină, formal reprezentată de cei doi, şi lumea păgână cultă, ce se sprijinea nu numai pe autoritatea materială şi morală a statului, ci avea la temelie cele mai de seamă opere filosofice, literare, artistice pe care le-a produs vreodată spiritul omenesc. Este lupta pe care Sfântul Apostol Pavel a numit-o „cea bună“, lupta în care cei doi au fost împreună-lucrători cu Hristos, de unde şi substanţa biruinţei. Ei au devenit oamenii providenţiali care, după cuvintele lui F. Schroeder, „vor trasplanta creştinismul, fără a-i distruge rădăcinile, din pâmântul vechi al lui Israel în solul fertil al neamurilor“. În faţa autorităţilor care i-au ameninţat cu moartea, au dovedit aceeaşi fermitate şi tărie a credinţei, acelaşi curaj pentru care au şi primit cununa fericită a martiriului."(autor:Gheorghe Cristian Popa, ziarul ,,Lumina")

Povestea fara sfarsit:,,Cu pas hotarat si fata calma Pavel urca schela inalta unde calaul,un centurion cu gluga pe cap,astepta cu sabia pregatita.,,Ti-e ascutita sabia,mana hotarata si bratul puternic?"intreba Pavel.Calaul dadu din cap in semn ca da.Pavel ridica mana dreapta si ii binecuvanta pe cei prezenti,la fel cum facuse inainte de atatea ori si zise: ,,Eu sunt al lui Iisus Hristos.Am trait intru Iisus Hristos.Acum mor intru Iisus Hristos. Dincolo de moarte nadejdea mea este intru Iisus Hristos"(,,Apostolul Pavel" de James Cannon)

Binecunoscuta convertire a lui Saul (Sf Apostol Pavel)
 

Faptele Apostolilor [ Cap. 9 ]

1 Iar Saul, încă suflând ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu
2 şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbaţi cât şi femei, că merg pe Calea aceasta, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
3 Şi a fost că pe când mergea el şi se apropia de Damasc, deodată o lumină din cer a strălucit împrejurul lui.
4 Şi, căzând el la pământ, a auzit un glas, zicându-i: „Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?“
5 Iar el a zis: „Cine eşti, Doamne?“ Şi glasul i-a zis: „Eu sunt Iisus, Cel pe care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă“
6 Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: „Doamne, ce voieşti Tu să fac?“ Iar Domnul i-a zis: „Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci“.
7 Iar bărbaţii care mergeau cu el pe cale stăteau încremeniţi, glasul auzindu-l, dar nevăzând pe nimeni.
8 Şi Saul s'a ridicat de la pământ; dar, deşi avea ochii deschişi, nu vedea nimic. Şi luându-l de mână, l-au dus la Damasc.
9 Şi trei zile a fost fără vedere; şi n'a mâncat, nici n'a băut.
10 Şi era în Damasc un ucenic cu numele Anania. Şi Domnul i-a zis în vedenie: „Anania!“ Iar el a zis: „Iată-mă, Doamne!“
11 Şi Domnul a zis către el: „Scoală-te şi mergi pe uliţa care se cheamă Uliţa Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe un om din Tars, cu numele Saul; că, iată, se roagă,
12 şi a văzut în vedenie pe un bărbat cu numele Anania intrând înlăuntru şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi recapete vederea“.
13 Şi a răspuns Anania: „Doamne, despre bărbatul acesta de la mulţi am auzit câte rele le-a făcut el sfinţilor d Tăi în Ierusalim;
14 şi aici are putere de la arhierei să-i lege pe toţi cei ce cheamă numele Tău“.
15 Şi i-a zis Domnul: „Du-te, pentru că acesta Îmi este Mie vas ales, ca numele să mi-L poarte înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel;
16 căci Eu îi voi arăta câte trebuie el să pătimească pentru numele Meu“.
17 Şi a mers Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, Domnul Iisus, Cel Care ţi S'a arătat pe calea pe care veneai, m'a trimis ca să-ţi recapeţi vederea şi să te umpli de Duh Sfânt“.
18 Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi; şi-a recăpătat vederea şi, sculându-se, a fost botezat.

http://www.basilica.ro/_upload/img/8...r5t2h194va.jpg


Postul care precede sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este rânduit de Biserica Ortodoxă în cinstea celor doi verhovnici ai Apostolilor şi în amintirea tradiţiei de a posti înainte de a săvârşi o lucrare închinată lui Dumnezeu.

Spre deosebire de celelalte posturi care au o durată fixă, Postul închinat Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel are o durată variabilă de la an la an, în funcţie de data variabilă a Sfintelor Paşti. Postul începe de obicei în ziua de luni de după Duminica Tuturor Sfinţilor. Deoarece anul acesta sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie) pică sâmbăta înaintea Duminicii Tuturor Sfinţilor, Biserica Ortodoxă Română a rânduit ca postul în cinstea Apostolilor să dureze trei zile (miercuri, joi, vineri) în săptămâna de după Pogorârea Duhului Sfânt.

'Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel ne oferă prilejul de a medita la misiunea pe care aceşti mari Apostoli ai Bisericii, precum şi toţi ceilalţi Apostoli au făcut-o pentru propovăduirea Evangheliei. Este momentul în care trebuie să ne aducem aminte de nenumăratele jertfe pe care Apostolii le-au făcut dintru început şi care au urmat chemării Mântuitorului: 'Mergeţi până la marginile lumii şi propovăduiţi Evanghelia la toată zidirea! Cel care va crede se va boteza şi se va mântui, cel care nu va crede şi nu se va boteza se va osândi'. Lucrarea lor misionară a fost continuată de ceilalţi Apostoli şi de episcopii şi preoţii din toate locurile şi vremurile şi a însemnat zidirea piatră pe piatră a unei Biserici vii: 'Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea pe care porţile iadului nu o vor birui'. Pe această piatră a credinţei lui Petru s-a zidit mereu de către Apostoli această Biserică pe care porţile iadului nu o vor birui. Postul este o jertfă din partea credinciosului, a monahului sau din partea clericului, închinată lui Dumnezeu. De asemenea, postul este un examen pe care trebuie să îl trecem. Din păcate, nu toţi creştinii trec acest examen, rămânem deseori restanţieri pentru că avem această legătură cu ţărâna fiecare dintre noi. Postul presupune abstinenţă, sporirea rugăciunii, pentru ca astfel să înmulţim fapta cea bună, să ne gândim şi la suferinţele aproapelui, iar Biserica să înmulţească lucrarea ei misionară, urmând zelului misionar al celor doi Apostoli care sunt prăznuiţi în această perioadă', a mărturisit Părintele Arhim. Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale şi exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Prin ţinerea acestui post se cinstesc şi darurile Sfântului Duh, care s-au pogorât peste Sfinţii Apostoli la Cincizecime, de aceea în vechime acest post se mai numea Postul Cincizecimii.

Post binecuvantat !
 

http://img59.imageshack.us/img59/6734/y5gy.jpg

“Postiti? Arătati-mi-o prin fapte! Cum? Dacă vedeti un sărac, aveti milă de el; un dusman, împăcati-vă cu el, un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiati, o femeie frumoasă, întoarceti capul în altă parte. Nu numai gura si stomacul vostru să postească, ci si ochiul, si urechile, si picioarele, si mâinile si toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate de hotie si lăcomie. Picioarele, nealergând la privelisti urâte si în calea păcătosilor. Ochii, neprivind cu ispitire la frumusetile străine… Gura trebuie să postească de înjurături si de alte vorbe rusinoase.”

(Sfantul Ioan Gura de Aur)

Cum stati cu postul de bucate, îl tineti? Eu am constatat că sunt crestini, ortodocsi si mergători la biserică, care habar n-aveau că am intrat în Postul Sfintilor Apostoli începând de luni 8 Iunie... făceau meatloaf muffins, faine ce-i drept dar le-am cam stricat cheful cred.. îmi pare rău, dar am zis să-i aduc la realitate, să le dau vestea că suntem în Post!

Mirela - dar tu tii toate posturile alimentare si in totalitate?

Ar fi interesanta o statistica, macar pe forum.

Nu dintotdeauna, dar în ultimii ani le-am tinut. Toate cele 4 posturi de peste an, plus miercurile si vinerile fără dezlegare. Ce-i drept însă, pentru că la noi se dă voie la shellfish, am consumat fructe de mare în post (shrimp, crab meat). Nu sunt sigura dacă în România se permite. Ah, si regula de a mânca fără ulei. Ei bine, asta nu o tin. Nu cred că e pentru mireni, ci pentru călugări, la mănăstire.