Un mic ajutor
 

In urma cu cateva zile mi-am pierdut tatal. Totul a fost brusc si nici in cele mai negre ganduri nu m-am asteptat la asa ceva. Mi-au ramas intiparite in memorie toate momentele din aceea saptamana, medici, ambunante, spitale, biserici, rugaciuni, inmormantare. Acum trec prin momente grele. Sunt clipe in care am ganduri negre. Alteori am amintiri din viata. De cele mai multe ori sunt trist, plang, ma molesesc si am ameteli. Cei din jur imi spun ca asa fost scris si ca trebuie sa accept moartea ca pe o trece intr-o lume mai buna. Sunt incurajat si sfatuit sa merg mai departe dar nu pot. Nu mai vreau sa mananc, nu mai vreau sa vorbesc, nu mai vreau sa ma bucur de viata.

As avea nevoie de cateva sfaturi. Va rog sa ma ajutati sa pot trece mai usor peste aceste clipe. Imi e tare frica sa nu ma imbolnavesc sau, Doamne fereste, alte lucruri mai rele. Mama mea are nevoie de mine.

Va multumesc si Dumnezeu sa bine cuvanteze pe toti.

Credeţi că asta doreşte tatăl dv să faceţi ?

Rugaciune
 

Stii tu oare om sa nu-si fi lasat trupul in pamant la plecare?
Cauta-L in cartea adevarului, ca Tatal tau e Domnul Dumnezeu, de acum pana in vecie.

Probabil ai avut o viata frumoasa alaturi de tatal tau, insa astfel de momente ne ajuta sa ne gandim ca viata nu se rezuma doar la ceea ce traim aici.

Aceasta despartire brusca este probabil ultimul lui cadou pentru tine, te va ajuta sa te gandesti nu doar la momentele frumoase de aici ci si momentele frumoase care te pot asteapta dincolo alaturi de cei dragi, pretuieste-l.

Prietene,toti vom trece sau am trecut prin asta.Si tie si mie ne va veni intr-o zi ceasul. Ai o mare reponsabilitate acum,tu esti capul familiei.Tatal tau ar vrea sa te comporti ca un barbat.Adu-ti aminte ce te-a invatat bun,ce a facut bun si tu fa mai mult.Intr-o zi si tu vei fi tata si ochii copilului tau vor cauta un exemplu in tine.Dumnezeu te-a lasat pe lumea asta cu un scop,nu esti nici singur si nici intimplator prin existenta asta.Cu credinta-n Cel de Sus mergi inainte in viata si fa corect si bine ce ai de facut.Fii bun si bland cu cei din jur.Ar fi un moment bun sa fii mai apropiat de Biserica.Intr-o zi tu si tatal tau veti fi iar impreuna.Pana atunci fa ce ai de facut pe lumea asta ca sa mergi asa cum trebuie in fata Tatalui tau Ceresc.

Dumnezeu sa-ti ajute.

Sincere condoleante! Sa-l ierte si sa-l odihneasca Dumnezeu pe tatal tau, intr-un loc unde lumineaza Lumina Fetei Lui! Amin!+

Cataline trebuie sa te aduni si sa nu te lasi prada disperarii. Stiu ca este un moment cumplit. La un moment dat toti am avut sau vom avea parte de cumplita despartire de parinti si oricati ani ar avea ei, durerea ramane aceeasi, pentru ca sunt parintii nostri iar golul ramas nu se va umple niciodata.
Nimic nu-ti poate diminua intensitatea suferintei deocamdata , decat bunul Dumnezeu si Maica Sfanta. Insa timpul va asterne in sufletul tau alinare si resemnare.

Roaga-te mult in aceasta perioada atat pentru tine si mama ta ca sa va intareasca Dumnezeu cat si pentru sufletul tatalui tau care acum are mare nevoie de rugaciunile voastre. Se citeste zilnic, timp de 40 de zile, Acatistul celor adormiti.

Maica Domnului sa va ocroteasca si sa va intareasca in fiecare ceas!

Înţeleg foarte bine prin ce treci
 

Îmi pare rău pentru pierderea ta. Condoleanţe! Ştiu prin ce treci; eu mi-am pierdut tatăl când aveam 12 ani. Numai că ai mei nu m-au lăsat să merg la spital cât timp a fost în comă(6 zile). După ce a decedat tot la fel m-am simţit şi eu. Abia dacă mai aveam poftă de mâncare. Deşi nu acceptam gândul, pierderea lui m-a afectat foarte tare. Însă un singur lucru nu se schimbase chiar în acele zile: îmi amintesc că îmi doream foarte tare să continuu să merg la şcoală şi să învăţ. O singură zi am lipsit de la şcoală în zilele acelea; vineri lipsisem de la şcoală, sâmbătă înmormântare, luni înapoi la şcoală. În rest am continuat să mă ţin de treabă.

Bine ar fi să nu stai singur. Trebuie să fii mereu înconjurat de oameni. E cel mai bine aşa. Într-adevăr mama ta are nevoie de tine mai mult decât îţi imaginezi.

Doamne ajută!

Stiu cum e, ca si bunicuta mea a plecat... :( Durerea e mare, chiar de esti om credincios si stii ca viata nu se termina aici si chiar de stii ca raposatul a fost om cu frica de Dumnezeu, dar gandeste-te la cei necredinciosi, care cred ca nu e nimic dupa, pentru ei trebuie sa fie cumplit.

Daca esti om credincios, stii ca sufletul e nemuritor si ca sufletul lui da acum socoteala pentru toate cate a facut in viata asta, bune si rele. Si atunci cei ramasi se roaga pentru iertarea pacatelor lui, postesc, fac milostenie, dau liturghii si parastase, intru nadejdea iertarii rudei lor, prin rugaciunile Bisericii. E mare lucru ca tatal tau a lasat ceva in urma, v-a lasat pe voi, sa mijlociti pentru iertarea pacatelor lui, caci el acum nu mai poate face nimic. asta in plan spiritual, duhovnicesc. In plan material, fizic, tu trebuie sa faci ce si-ar fi dorit el, sa ai grija de tine si de mama ta, sa iti continui activitatea, asa cum te-a educat el, pentru a-l mentine viu si in viata ta. Trebuie sa fii sprijin pentru mama ta, stii cum e, femeile sunt mai sensibile, mai ales cand au trait atata amar de ani langa barbatul lor.

Bocetele si parerile de rau nu folosesc la nimic, intrucat toti ne ducem, candne cheama Domnul, mai devreme sau mai tarziu, dupa o mai lunga sau mai scurta suferinta. Tu fa tot ce este crestineste pentru tatal lor: da 40 de liturghii pentru sufletul lui la manastiri unde se slujeste zilnic liturghia (daca esti din Bucuresti, mergi la Patriarhie, Radu-Voda, Darvari, Cernica, Antim, Pasarea), fa-i parastasele, da milostenie pentru el si, mai ales, roaga-te! De mare folos pentru cei adormiti, alaturi de Liturghii, sunt Psaltirea si acatistul pentru adormiti (da un search pe google).

Dumnezeu sa-l ierte si multa putere!

Am citit cu atentie raspunsurile dumneavoastra si va multumesc din suflet pentru aceste sfaturi. O sa imi gasesc linistea prin rugaciuni si alinarea alaturi de cei dragi.

Doamnea ajuta!