Așa credeam și eu și așa mi se pare logic, dar totuși. ..

Nu este inventată din păcate sau cel puțin nu de către mine. Am mai citat-o undeva pe acest forum mai demult chiar am.dat și linkul. Un coleg a și citit-o ca a comentat dar nu am înțeles exact la ce concluzie a ajuns dansul . Cu toate acestea este totuși posibil sa fi fost o minciuna, o "scorneala"( repet nu a mea ci a autorului ei) chiar una calomnioase ( adică făcută intenționat pentru a denigra credință ortodoxa). Din păcate unii ca mine se pare ca chiar i-au dat crezare și probabil și mulți alții

............

http://www.psihoterapie.net/intreaba...ios-boala.html
Dacă mai e accesibil , povestea cu pricina e în comentarii.
https://www.crestinortodox.ro/forum/...ad.php?t=18234
Aici am.mai discutat despre povestea ăsta

Mă tem însă ca am.greșit și atunci ca și acum ca am postat aceasta poveste care fie ea adevărată sau nu, este revoltătoare și totodată smintitoare. Mie una sincer acum în acest moment particular îmi ese sila sa verific dacă se deschide linkul și sa o mai citesc odată. Așa Cum m-a scârbit, întrista și smintit grav pe mine mă tem ca exista riscul sa smintească și pe alții . Și în felul ăsta dracul și-a îndeplinit cu succes misiune ea cu ajutorul meu și mă va "rasplati" pentru ăsta, în felul.lui, desigur...
La fel Cum mă tem ca și atunci când ai gânduri de hula, dacă te apuci sa le mărturisești unei terțe persoane, exista riscul sa o smintești si pe aceia; cu atât mai mult atunci când le mărturisești în mediul virtual unde le pot citi nenumărate alte persoane :(

Poate ar trebui sa șterg și eu ce am.scris mai sus...

Nu știu unde și dacă este pe acest forum.vreun topic despre literatura; voiam.sa zic ca poate unii dintre voi a citit o carte care are titlul original " les memoires du diable", autor Frederic Soulie ( ai noștri au tradus-o " castelul din ronquerolles "). Cred ca a fost un curent în literatura acelei vremi de a scrie astfel de povesti "filozofice" sau pseudo teologice nu știu Cum sa le zic, despre Cum îl înșeală diavolul pe om. Situațiile create, deși fantastice, fictive, pot constitui exemple destul de elocvente în acest sens. Cum oameni care crezând ca fac un bine au dat curs unui impuls de moment ( încurajați fiind chiar de "personajul" cu pricina) sfârșind însă prin a genera mari nenorociri în viețile multor altor persoane :(

Mai exista în literatura și în dramaturgie nenumărate " opere " în care se face "satira", se ridiculizează anumite obiceiuri încetățenit la un moment dat în societate. Gen Cum întâlnim în opera lui Caragiale de exemplu. În genul ăsta ruleaza și astazi diverse producții de televiziune românești sau străine. Mesajul lor original ar trebui sa fie " așa nu". Din păcate însă prea putini realizează acest mesaj subliminal. De fapt nici nu mai știm exact care este pana la urma mesajul.subliminal. adică dacă se vrea ridiculizarea unor moravuri sau din contra promovarea lor. Poate autorul original vrea una, însă alții fără știrea lui vor exact contrariul. Ceea ce vreau sa spun este ca orice cuvânt poate fi o arma cu doua tăișuri. Și ca pana la urma se pare ca întotdeauna drumul pavat cu bune intenții se stie unde ajunge. Este autorul vinovat moral dacă oamenii care au citit sau vizionat opera lui nu s-au prins ca e satira și au luat-o drept exemplu de urmat? Se pare ca da, pana la urma. Deși în felul.ăsta pana și predica sau învățăturile unui părinte pot duce la sminteala pe unul predispus la așa ceva. Ba chiar se spune ca de fapt doar Duhul sfânt poate sa lumineze cugetele facandu-le sa înțeleagă mesajul potrivit după Cum în egala măsură " dusmanul" poate sa le influențeze în direcția opusa. Informații sunt multe le percepem din toate părțile și nu avem.Cum sa ne protejam de ele. Aici trebuie sa intervină discernământul și înțelepciunea fiecăruia (care le are...). Desigur ca și aceste ultime rânduri ale mele ar putea sa nu fie altceva decât " cuvinte de vicleșug cu care sa îmi dezvinovatesc păcatele". Din păcate tot ce am scris mai sus nu e satira chiar am trăit pe bune acele experiențe îngrozitoare și m-au chinuit și mă chinuie în continuare acele îndoieli . Îmi doresc însă sa nu treacă și alții prin ce trec eu și sau daca trec sa nu le alimentez si eu temerile...Din păcate "comunicarea" are aceste doua consecințe : pe de o parte căutând informații despre o situație prin care treci, vei găsi răspunsuri care sa te sperie mai rău, pe de alta parte poate găsești și unele care sa te încurajeze ( gen am trecut și eu prin asta și a fost ok pana la urma ). Dacă te temi sa spui ceea ce simți, pe de o parte poate e mai bine ca poate Îți trece de la sine , sau poate din contra ți se agravează tulburarea sufletului și a mintii...

Sursa iniţială nici nu mai există. Acum degeaba mai ştergi, mesajul este citat de alt user. Ia legătura cu el poate vă înţelegeţi.

Daca chiar te temi, ai ocazia sa stergi si tu asa cum am facut deja si eu. Eu mai recomand "sa vorbesti" si cu... duhovnicul.


Eu am zis de greseli de gramatica, dar faci si greseli de citire?
Eu n-am zis ca ai inventat, ci ai inversat, adica le-ai pus invers, de la unul la alta, sau de la una la altul(sotie/sot).

Dupa cum spui si tu, se prea poate sa fie inventate. Cu atat mai vigilenti ar trebui sa fim cu totii. Si daca ar fi adevarat, ce folos poate avea cineva daca citeste? Niciun folos.

Intradevar sursa originala numai exista însă o minima mărturie ca a existat și ca nici măcar nu am inversat personajele o găsiți în postul nr 2 al lui DragosP care citează o fraza din textul original ( nu știu practic Cum a reusit) prin care se demonstrează ca "reclamantul" este soțul și "pârâta " este fosta soție.

buna dimineata
este gresit ca am fost astazi in vinerea mare sa imi impartasesc copilul de 3 luni jumate? asa am simtit ca trebuia sa mergem astazi dar cred ca am smintit. Multumesc si Doamne ajuta!

Eu nu gasesc ca ai smintit cu nimic.
Doamne ajuta!

Cu dilema asta vin pe forum- cat de des se impartaseste un bebelus?
Este ok sa vina la biserica?

Este alaptat la cerere, deci se hraneste la intervale neregulate. Poate sa imi doarma 4-5 ore, poate sa vrea lapte peste jumatate de ora- nu pot sti niciodata ce o sa faca.

Este dificil cu el in biserica- nu am unde sa stau jos macar... cu carutul nu am acces facil deloc- cea mai apropiata biserica are trepte inalte si nici o rampa. Nu vreau sa ma ajute sa il urc treptele cersetorii, pt ca sunt nespalati, nu vreau sa ii atinga carutul...
plus.... nu e loc de infasat, grup sanitar...

Si cand se canta mai tare se trezeste, incepe sa planga si mai ies afara sa dau cateva ture cu el... odata trezit sta numai in brate, si are vreo 8 kg deja, imi rupe mainile atata timp in picioare, leganandu-l, cu stres ca plange iar... numai la slujba nu imi sta mie gandul, si il chinui si pe el. Cateodata face si colici de stres, numai eu stiu cum il impac... Ma duc tarziu... pe la vreo 10- 10 30, mai devreme sa vin pur si simplu ar insemna sa il infometez si sa il tin neschimbat...

Acum mai e si nebunia asta cu Coronavirusul, stau ca pe maracini cu el in biserica...
atat de important e sa il impartasesc saptamanal? si imi mai pun o problema -vinul... nu mi se pare ok dat asa des unui sugar...

idei, pareri...