Forum Crestin Ortodox - Povesti cu talc

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)

- - Povesti cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4538)

Un filizof japonez se plimba candva intr-o padure. Si, precum ii sade bine, gandea. Tot mergand si cugatand, ii atrage atentia o creanga de copac lipsita de orice podoaba. Se opreste in fata ei si spune: Vorbeste-mi despre Dumnezeu...si atunci creanga infloreste pe loc. (N.Steinhardt)

Cel mai bun drum din viaţă: Parabolă

[COLOR=green]Era odată un conducător care credea că, dacă ar avea răspunsurile la trei întrebări, s-ar conduce pe el însuşi pe cel mai bun drum din viaţă, indiferent de circumstanţă. Cele trei întrebări erau: [/COLOR]

[COLOR=green]1. Când este cel mai bun moment pentru a face un lucru?[/COLOR]
[COLOR=green]2. Cine sunt cei mai importanţi oameni?[/COLOR]
[COLOR=green]3. Care este cel mai important lucru?[/COLOR]

[COLOR=green]El a împrăştiat cele trei întrebări prin întregul ţinut asupra căruia domnea, cerându-le oamenilor să răspundă. Persoana ale cărei răspunsuri l-ar fi mulţumit, urma să primească o recompensă generoasă.[/COLOR]

[COLOR=green]Deoarece nici unul dintre răspunsurile primite nu fuseseră mulţumitoare, a plecat el însuşi în căutarea lor. S-a hotărât să vorbească cu un învăţat bătrân care locuia sus, pe vârful unui munte. [/COLOR]

[COLOR=green]Când împăratul a ajuns pe vârful muntelui, i-a cerut învăţatului să-i răspundă la cele trei întrebări. Bătrânul lucra în grădina lui. L-a ascultat cu atenţie şi apoi s-a mulţumit să continuie să sape fără a sufla vreun cuvânt. Cârmuitorul l-a privit pe bătrân şi, gândindu-se că acesta trebuie să fie foarte obosit, i-a spus: “Am să continui eu sa sap pentru o bucată de vreme. Odihneşte-te.” [/COLOR]

[COLOR=green]Şi astfel, cârmuitorul a început să sape în timp ce maestrul se odihnea. După câteva ore, împăratul a lăsat de-o parte cazmaua şi i-a spus învăţatului: “Dacă nu vrei să-mi răspunzi la întrebări, atunci am să plec.”[/COLOR]

[COLOR=green]Chiar atunci maestrul l-a întrebat: “Ai auzit ceva?” şi s-a uitat spre pădure. Deodată, a ieşit din pădure, împiedicându-se, un om care se ţinea de stomac. Maestrul şi conducătorul au alergat spre el şi l-au văzut prăbuşindu-se la pământ. Au văzut că avea cămaşa sfâşiată şi plină de sânge din cauza unei tăieturi profunde. Împăratul i-a curăţat rana şi şi-a folosit propria cămaşă drept bandaj. Omul a deschis ochii şi a întrebat dacă ar putea bea ceva. Cârmuitorul a alergat la cel mai apropiat râu şi i-a adus omului nişte apă. Acesta a băut-o însetat, apoi a căzut la loc şi a adormit. Învăţatul şi împăratul l-au dus pe om la coliba primului şi l-au întins uşor pe pat. Dar acum şi cârmuitorul era aşa de extenuat că a adormit şi el.[/COLOR]

[COLOR=green]A doua zi dimineaţă, când împăratul s-a trezit, omul rănit era aplecat deasupra lui şi îl privea cu insistenţă. “Iartă-mă”, a spus el. Cârmuitorul s-a ridicat în capul oaselor şi a spus: “Să te iert? Pentru ce să te iert?” Omul i-a replicat: “Nu ne-am întâlnit niciodată, dar te-am considerat duşmanul meu. În ultimul război, mi-ai ucis fratele şi ai confiscat averea familiei mele. Am făgăduit să mă răzbun în numele familiei. Am jurat că te voi ucide. Ieri, te aşteptam în pădure să cobori de pe munte şi să mă pot, în sfârşit, răzbuna. Aşteptam de mult timp şi, cu toate astea, tu nu mai coborai, aşa că am ieşit din pădure să te caut.[/COLOR]

[COLOR=green]În schimb, m-au văzut gărzile tale care, realizând cine sunt, m-au atacat, rănindu-mă grav. Am reuşit să scap dar, dacă tu nu ai fi avut grijă de mine, aş fi murit. Planul meu a fost să te ucid dar, în schimb, tu mi-ai salvat viaţa. Ma simt ruşinat şi foarte recunoscător. Te rog, mă vei ierta?”[/COLOR]

[COLOR=green]Cârmuitorul era uimit. “E bine să aud ca duşmănia ta a luat sfârşit. Acum, că ţi-am ascultat povestea, îmi pare rău pentru durerea adusă familiei tale. Războiul este oribil. Te iert şi îţi dau înapoi ţinuturile. Hai să fim prieteni de acum încolo.” [/COLOR]

[COLOR=green]Împăratul le-a ordonat gărzilor să-l conducă pe om, în siguranţă, acasă. Apoi i-a spus maestrului: “Trebuie să plec. Voi coborî de pe munte şi am să continui să caut răspunsurile la întrebările mele. Poate într-o zi le voi găsi. La revedere.”[/COLOR]

[COLOR=green]Învăţatul a râs şi i-a spus: “Majestatea Voastră, dar vi s-a răspuns la întrebări.”[/COLOR]

[COLOR=green]“Ce vrei să spui?” a întrebat împăratul surprins.[/COLOR]

[COLOR=green]Maestrul i-a explicat: “ Dacă ieri, nu m-ai fi ajutat să muncesc în gradină, nu ai fi întârziat şi ai fi fost atacat în drum spre casă. Deci cel mai important moment pentru tine a fost cel pe care l-ai petrecut în gradina mea. Iar cea mai importantă persoană am fost eu, persoana cu care erai în acel moment, iar cel mai important lucru pentru tine a fost, pur şi simplu, să mă ajuţi pe mine. [/COLOR]

[COLOR=green]Mai târziu, când a venit omul rănit, cel mai important moment a fost cel pe care l-ai petrecut pentru a-i îngriji rana, altfel ar fi murit, iar şansa iertării şi a prieteniei s-ar fi pierdut. El a fost cea mai importantă persoană în acel moment, iar cel mai important lucru de facut era să-i îngrijesti rana. [/COLOR]

[COLOR=green]Singurul moment important este cel prezent. Cea mai importantă persoană este, întotdeauna, persoana cu care te afli. Iar cel mai important lucru de făcut este, întotdeauna, acela de a face fericită persoana de lânga tine. [/COLOR]

[COLOR=green]Ce poate fi mai simplu sau mai important?”[/COLOR]

[COLOR=green]Împăratul s-a înclinat respectuos şi a plecat în pace.[/COLOR]

[COLOR=green]Parabola aceasta ne învaţă că ceea ce ne revelează discernământul şi ne aduce iertarea este căutarea adevărului şi a răspunsurilor pline de compasiunea noastră în faţa suferinţei, cum ne putem deschide inimile, cum să lăsăm în spate trecutul, să trăim în momentul prezent şi să o luam de la capăt, la nevoie. Aceasta este însăşi provocarea căreia trebuie să-i facem faţă şi este ceea ce avem de făcut.[/COLOR]

[COLOR=green]Sursa: Sănătatea în înţelepciunea chineză[/COLOR]

Erau odata doi vecini – unul bogat, iar altul sarac. Intr-o zi saracul, suduindu-si soarta, îl vede pe vecinul bogat iesind din ograda napastuit de ganduri si-l intreaba incotro s-a pornit. Vecinul ii marturiseste ca s-a pornit chiar la Domnul Dumnezeu. „Ma duc sa-l rog sa nu-mi mai dea atata belsug, caci nu mai hambare, nici ocoale, nu mai am unde tine atata bogatie.” Atunci saracul zice: „ Zi-i Domnului sa-mi dea si mie macar oleaca din cat iti da tie”. „ Cu draga inima,vecine, numaidecat ii spun”.
Mai trece o haba de vreme si iata saracul il vede pe vecin intorcandu-se de la Dumnezeu. „Ai fost?” „Am fost”.„Ei-ei, ce ti-a spus Domnul? „Mi-a zis: „Tie ti-am dat si ti-oi mai da bogatie, iar vecinului cela al tau sa-i spui ca ştie el pentru ce, dar am sa-i iau pana şi sumanul de pe el”. „Chiar aşa a zis?... D-apoi eu, d-apoi eu…eu nu i-l dau. Eu iata ce am sa fac cu el…” Şi cum statea la taiat lemne, se dezbraca iute de suman, îl pune pe trunchi si-l taie cu toporul cu mare ciuda pana se face ferfenite.
(Auzita de la Ioan Carbune, s. Varvareuca, judetul Soroca)

In loc sa se supuna Voii Domnului!
Caci mai apoi cred ca i-ar fi dat sute de sumane si bogatii de 10 ori mai mari decat cele ale vecinului!

PUNTEA (problema didactica)

Imaginati-va ca sunteti preot si aveti slujba in mai multe sate. Ati fost chemat in satul vecin sa impartasiti pe cineva. Ati imbracat straiele cuvenite, v-ati luat sfanta scriptura si sfintele daruri si ati purces la drum. Ati ajuns la un rau nu prea mare, dar adanc si repede. Ati urcat pe punte sa treaceti pe celalat mal, dar cand sa ajungeti la mijloc, puntea deodata a inceput sa se clatine sub picioare in toate partile. Inchipuiti-va ca ati cazut in apa si lucrurile sfinte s-a dus la fund. Ce veti face – va veti scufunda sa salvati mai intai lucrurile sfinte sau veti inota spre mal cautand sa va salvati propria viata?
S-a incins o discutie aprinsa intre seminaristi din care au rezultat doua variante de raspuns:
1. Imi voi salva mai intai propria-mi viata.
2. Voi salva lucrurile sfinte, si numai dupa aceasta ma voi gandi sa-mi salvez si viata.
Niciuna nu un raspuns nu e justificat corect. De ce? Gasiti o alta varianta de raspuns.
In sfarsit cineva propune varianta cea mai aproape de adevar:
3. Daca nici un fir de par nu cade fara stirea Domnului, cu atat mai mult o punte. Eu nu cred ca punte se va narui anume sub picioarele mele. Nu cred ca Dumnezeu ar putea sa ma pedepseasca intr-un mod atat de rusinos. Dar daca, totusi, acest lucru se va intampla, inseamna ca am gresit in fata Lui cu ceva si ma voi supune sa trec cat mai destoinic o asemenea incercare.
(Auzita de la parintele Pavel de la Biserica Sf. Dumitru de la Botanica, Chisinau)

Citat:

În prealabil postat de ionciu (Post 121474)

Numar 3 = corect.
Nadejdea trebuie sa fie prima, mantuirea prima, scaparea prima, rugaciunea prima.
Care este prima dintre "prima"?

"E foarte bine!" - Parabola

[SIZE=3][COLOR=green]Povestea spune despre un rege african care avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care se afla (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel: "E foarte bine!" Intr-o zi regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat si i-a retezat regelui buricul degetului mare.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: "E foarte bine!" [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]La asta regele a replicat: "Nu, nu e bine deloc!" si a ordonat ca prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus in satul lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l "prepare". Unul dintre canibali care vroia sa dea foc a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance pe nimeni care nu era intreg. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]In concluzie l-au eliberat pe rege.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare cand isi pierduse degetul si cuprins de remuscari, ordona sa fie eliberat prietenul lui.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]"Ai avut drepate" i-a spus prietenului proaspat eliberat. "A fost foarte [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]bine ca mi-ai retezat buricul degetului." Si a inceput sa-i povesteasca[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]patania cu canibalii. "Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]atata vreme. A fost urat din partea mea sa fac acest lucru." [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]"Nu ", a replicat prietenul , "Este foarte bine!"[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]"Ce vrei sa spui cu asta, "Este foarte bine?!?" Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie un an?"[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]"Daca n-as fi fost in inchisoare, as fi fost cu tine." [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Morala: [/COLOR][COLOR=green]Indiferent in ce situate te afli, depinde de tine si de atitudinea ta daca este o situatie buna sau una rea.[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=#008000]Cei sapte ani de-acasa... http://www.crestinortodox.ro/forumac.../icons2/79.gif

Intr-un sat din campie, s-au intalnit la fantana trei femei. Doua dintre ele nu incetau sa-si laude baietii. Cea de-a treia, insa, nu spunea nimic, cu toate ca avea si ea un baiat de care nu s-ar fi putut plange.

Au luat cele trei femei cate o galeata cu apa si au plecat impreuna inapoi, spre casa. Pe drum, s-au intalnit cu cei trei copii, care se jucau intr-o livada.
- Ia uite-l pe-al meu, a zis prima femeie. E asa de puternic.
- Dar al meu, zise si a doua, e priceput la toate.
[/COLOR]
[COLOR=green]Nici de aceasta data, cea de-a treia femeie nu a spus nimic. [/COLOR]

[COLOR=green]Insa, copilul ei, vazandu-si mama, s-a grabit sa vina si sa ia el galeata. Ceilalti doi baieti au inceput sa rada si au ramas sa se joace mai departe. Acum se vedea adevarul. [/COLOR]

[COLOR=green]Din modestie, cea de-a treia femeie nu se laudase cu feciorul sau, dar, in locul ei, vorbeau faptele... [/COLOR]

[COLOR=green]Drumeţul:
- Cum va fi vremea azi?
Ciobanul:
- Va fi exact pe gustul meu.
Drumeţul:
- De unde ştii că va fi exact pe gustul tău?
Ciobanul:
- Simplu domnule: după ce mi-am dat seama că nu pot avea parte de tot ce-mi doresc, m-am învăţat să fiu întotdeauna satisfăcut cu ceea ce primesc. De aceea sunt absolut convins că vremea va fi exact pe gustul meu. :5:[/COLOR]

[COLOR=green]Într-o zi numai bună de semănat, ţăranul ieşi la câmp să-şi însămânţeze ogorul. :5:
[/COLOR]
[COLOR=green]Un bob de grâu rămase deasupra brazdei, pe creasta unui bulgăr de pământ. Privi în jos, la vecinul său, aflat la adâncime, şi îi aruncă semeţ:
- Grea soartă ai avut, frăţioare, să nu te bucuri de soare, să stai în negura pământului! Ia uite ce bine e afară! Ce vreme minunată!
Dar nici nu termină bine de spus, că o cioară coborî în grabă din înaltul cerului şi-l ciuguli cât ai clipi.
[/COLOR]
[COLOR=green]Urmarea?
[/COLOR]
[COLOR=green]Bobul modest, aflat în inima brazdei, a crescut şi a dat roade, iar urmaşii lui se mai află şi astăzi pe ogor.
[/COLOR]
[COLOR=green]De unde se vede treaba că mare lucru este să fii smerit şi să nu ieşi moţ în frunte, făcând pe grozavul, căci nu se ştie când faima pe care ţi-o doreai te poate pierde…[/COLOR] http://forum.realitatea.net/images/smilies/tongue.gif

__________________