O sa scriu ceva despre Slava desarta...spicuiri dintr-o carticica a Pr. Savatie Bastovoi - "Slava Desarta"

" Multi crestini, nestiind ce-i smerenia, se ocarasc pe ei insisi in fata oamenilor, numindu-se pacatosi si mai prejos decat animalele, in fapta insa asteptand ca oamenii sa se minuneze de smerenia lor si sa le spuna: " nu este asa". Acestea sunt numite de Parinti cuvinte desarte, pentru ca nu au acoperirea faptei, de vreme ce atunci cand altcineva, dintr-o parte il numeste pe unul ca acesta pacatos si dobitoc, se tulbura si raspunde inapoi. Nu este smerit acela care se ocaraste singur pe sine - spune Sf. Ioan Scararul - , ci acela care rabda ocarile de la altii. Nu este nevoie sa ne prihanim de fata cu oamenii, spune aici avva Serapion, ci sa primim toate cate ne vin de la altii (comentariu la un text), adica, de ne vor spune sa ne asezam in capul mesei, sa ne asezam, iar de ne vor spune sa ne ridicam, sa ne ridicam, fara sa aratam pe fata noastra ca ne bucuram sau ne amaram de un lucru sau altul. Pentru ca si Petru, crezand ca se smereste, a oprit pe Hristos ca sa nu-i spele picioarele, dar nu a fost laudat pt. asta, ci mustrat."
(va urma)
PS: putem si comenta binenteles

"Incepatorii se slavesc daca li se intampla sa planga de fata cu oamenii si isi storc singuri lacrimile, crezand ca aceasta este mare lucru, iar cei desavarsiti cu greu si le stapanesc si de li se intampla sa nu se mai poata tine si sa suspine sau sa lacrimeze, se simt ca si cum ar fi curvit, de vreme ce si-au descoperit goliciunea inimii in fata tuturor"

da, am citit si eu o pilda vie in sensul acesta, daca imi aduc bine aminte era vorba despre un calugar strain care ajuns intr-o manastire s-a asezat si el la masa cu toti ceilalti... atunci fratii din acea manastire se pare ca l-au ocarat, spunandu-i ca nu l-a chemat nimeni sa stea la masa si l-au dat afara. el imediat s-a ridicat si a iesit fara sa spuna nimic, dar mai tarziu fratilor le-a parut rau ca l-au alungat de la masa si l-au chemat inapoi. atunci el iar a venit, insa fratii l-au cercetat si l-au intrebat ce-a fost in inima lui cand l-au data afara de la masa si apoi l-au chemat inapoi, cum de nu s-a tulburat... si el a zis ca s-a gandit sa se asemene unui caine, cand il alunga - sa plece, si cand il cheama - sa vina. iar ceilalti au vazut cat era acel calugar de smerit, de se asemana pe sine cu un caine.

"Slava desarta indeamna pe multi sa se apuce de nevointe extraordinare, de ochii si gura lumii. Dar de indata ce i se iau admiratorii, un astfel de ascet cade in trandavie si cunoaste ca nu este in stare sa tina nici o randuiala minima. Semnul ca nevointa se face dupa Dumnezeu si nu cu ajutorul dracilor este acela ca ascetul intampina greutati in calea sa."

"Pana ce omul are idei, el trece de la o idee la alta. Dar aceasta mutare de la o idee la alta usor il poate muta si de la o atitudine la alta. Iar cand sunt multe idei, nici una nu reprezinta pe Dumnezeu. Numai cand se fixeaza mintea intreaga si statornic cu gandul la Dumnezeu, nu mai au loc nici mutari intelectuale, nici morale. Iar cel ce e fixat intreg cu gandul la Dumnezeu a uitat de sine, a iesit din preocuparea de sine." (Filocalia II,pag.315)

Asta da cuvant. Cuvant tare. Nu m-am abtinut sa nu scriu asta aici, desi binenteles ca aceste fraze ale mele nu fac obiectul topicului.:)
Doamne ajuta !

Apai drag Ovidiu , in general vorbind, cel mai greu pentru omul zilelor noastre , este sa fie asa cum este el, natural, fara a juca teatru mai mult sau mai putin bine. Aceasta este valabil in orice si oriunde, inclusiv in credinta noastra.

Cred ca nu ar fi asa de greu, daca si numai daca...exista o conditie...sa-l caute pe Domnul. Indiferent cum a fost un om, daca sufletul lui doreste sa caute, doreste sa iubeasca, doreste sa aleaga partea cea buna, atunci incepe si schimbarea, pocainta. E un fel normal-anormal, he. Zic asa fiindca este normal pt. omul care nu se pocaieste, deoarece normalul vazut de el, nu poate fi vazut ca anormal, pana ce nu se trezeste. Cum sa vada lumina in intuneric ? Cand incepe aceea raza de lumina, sclipire, atunci abia incepe si el sa-si puna intrebari si incepe sa zareasca lumina din intuneric. Apoi daca doreste o cauta si intr-un final poate fi inundat de toate cele bune, in locul celor rele.
Cat despre cei care spui....inclusiv in credinta noastra...asta fiecare stie ce face si cum face.
Doamne ajuta !

Sfantul Ioan Scararul spune ca slava desarta este ca ghimpele, oricum l-ai intoarce, tot ascutit este in varf si inteapa.

"Oamenii se ostenesc si alearga toata viata pentru doua lucruri: comoditate si slava. Cel care nu-si mai organizeaza viata dupa acestea poate sa se numeasca liber."