În prealabil postat de teodora21 (Post 410796)

Viata de multe ori e complicata sau asa ne-o facem noi.Eu ma confrunt cu o problema la care am nevoie de sfaturi.Am un prieten de 3 ani si jumatate e un om minunat, calm, iubitor dar in acelasi timp rece.Nu se poate deschide fata de mine chiar daca eu incerc sa il fac sa comunice mai mult,parca traieste in lumea lui, el nu isi doreste nimic de la viata, sau poate nu vrea sa-mi spuna ce si-ar dori.Cand il intreb ce vrea sa faca in viata da din umeri spunand ca o sa mai vedem, dar tot "vedem" de 3 ani.Eu simt ca nu pot trai in incertitudinea viitorului eu sunt genul de om care lupta din rasputeri sa-si faca un viitor mai bun.Incepusem sa ma obisnuiesc cu gandul ca Dumnezeu mi-a dat un om bun si trebuie sa-l iubesc si sa-l accept asa cum e,dar in urma cu ceva timp am cunoscut un baiat la fel de calm si iubitor, cu care ma aseman foarte mult la caracter si gandim aproximativ la fel,e ceea ce mi-as dori sa am langa mine.Problema mea e ca pentru prietenul meu am sentimente dar nu stiu de ce natura sunt, daca este intradevar dragoste sau doar obisnuinta.De celalalt baiat am sentimente de simpatie si nu stiu ce alegere sa fac.Sa continui langa un om avand anumite frustrari sau sa o iau de la inceput alaturi de altcineva.Voi astepta sfaturile voastre!

În prealabil postat de teodora21 (Post 196655)

Buna,as dori sa primesc si eu un sfat duhovnicesc din partea voastra.Am 21 de ani si sunt cu prietenul meu de aproape 2 ani.El mi-a mai propus de multe ori sa ne casatorim pentru a nu cadea in ispite si a nu trai in pacat,stiu ca ma iubeste foarte mult si eu la randul meu il iubesc enorm.Nu am luat propunerea lui foarte in serios deoarece ma gandesc ca mai avem 2 ani de facultate si suntem tineri...mie sincer imi e teama sa nu fac vreo greseala casatorindu-ma asa de repede.Cred ca aceasta teama provine din faptul ca parinti mei au divortat iar mama mi-a spus intotdeauna sa am grija...sa deschid bine ochii cu cine o sa ma casatoresc.Dumnezeu insa mi-a adus-o in cale pe mama lui pe care am vizitat-o de Craciun si stand doar noi 2 de vorba mi-a sugerat sa ne casatorim religios chiar daca nu facem si cununia civila,eu i-am spus k nu putem acum k nu avem posibilitatea financiara ink si alte motive.Ea mi-a sugerat sa ne casatorim in taina...iar apoi cand o sa avem posibilitati sa facem si nunta!!Aceasta conversatie m-a pus pe ganduri deoarece vorbisem si noi 2 despre acest lucru,el e sigur pe el si pe ce isi doreste...eu am ezitat insa din cauza problemelor ce ma inconjoara.Stiu ca mama nu ar fi deacord ca sa ma casatoresc asa de curand dar daca as pune-o in fata faptului implinit nu cred ca ar mai zice ceva.Am mai multe intrebari:1 am putea face acum cununia iar apoi cand vom face nunta sa ne reinoim juramintele? 2. se poate face cununia religioasa fara cununia civila?3.Se poate face cununia in taina?4.Trebuie sa ai neaparat nasi? 5.Gresim ca ne gandim la asemenea lucruri?? 6.Ar trebui sa astept si sa fac nunta "ca la carte"?Doamne ajuta!!

În prealabil postat de AlinB (Post 410824)

Ciudat, acum un an situatia parca era alta.

Mi se pare mie sau este o contradictie pe undeva?

În prealabil postat de teodora21 (Post 410796)

Viata de multe ori e complicata sau asa ne-o facem noi.Eu ma confrunt cu o problema la care am nevoie de sfaturi.Am un prieten de 3 ani si jumatate e un om minunat, calm, iubitor dar in acelasi timp rece.Nu se poate deschide fata de mine chiar daca eu incerc sa il fac sa comunice mai mult,parca traieste in lumea lui, el nu isi doreste nimic de la viata, sau poate nu vrea sa-mi spuna ce si-ar dori.Cand il intreb ce vrea sa faca in viata da din umeri spunand ca o sa mai vedem, dar tot "vedem" de 3 ani.Eu simt ca nu pot trai in incertitudinea viitorului eu sunt genul de om care lupta din rasputeri sa-si faca un viitor mai bun.Incepusem sa ma obisnuiesc cu gandul ca Dumnezeu mi-a dat un om bun si trebuie sa-l iubesc si sa-l accept asa cum e,dar in urma cu ceva timp am cunoscut un baiat la fel de calm si iubitor, cu care ma aseman foarte mult la caracter si gandim aproximativ la fel,e ceea ce mi-as dori sa am langa mine.Problema mea e ca pentru prietenul meu am sentimente dar nu stiu de ce natura sunt, daca este intradevar dragoste sau doar obisnuinta.De celalalt baiat am sentimente de simpatie si nu stiu ce alegere sa fac.Sa continui langa un om avand anumite frustrari sau sa o iau de la inceput alaturi de altcineva.Voi astepta sfaturile voastre!