Am si eu o nelamurire...
Dupa ce parasesti un pacat, Sfintii Parinti spus sa uitam pacatele ca astfel ele sa nu le mai avem in inima noastra si in minte pentru a ne murdari din nou... sper ca am reprodus bine.
Dar daca uit pacatul, nu mai ma caiesc pentru el ca atunci cand il am mereu in minte si nu mai realizez gravitatea lui... sau trebuie sa fac cainta pentru el si apoi sa il uit? sau trebuie sa stiu ca sunt pacatoasa , sa ma caiesc dar sa nu ma gandesc cula un pacat anume?
Pe unde e calea de mijloc?

Am reciti mesajul dupa ce l`am postat .. si am vazut cateva greseli... ma iertati...


Am si eu o nelamurire...
Dupa ce parasesti un pacat si il spovedesti, Sfintii Parinti spun sa uitam aceste pacate ca astfel sa nu le mai avem in inima noastra si in minte pentru a ne murdari din nou... sper ca am reprodus bine.
Dar daca uit pacatul, nu mai ma caiesc pentru el ca atunci cand il am mereu in minte si nu mai realizez gravitatea lui... sau trebuie sa fac cainta pentru el si apoi sa il uit? sau trebuie sa stiu ca sunt pacatoasa, sa ma caiesc dar sa nu ma gandesc la un pacat anume?
Pe unde e calea de mijloc?

Eu iti spun ca Dumnezeu a propovaduit iertarea. Daca ai spovedit un pacat, uita-l ca sa nu capeti o psihoza legata de el. Eu sunt patita pentru ca ma simteam vinovata si nu este bine pentru psihic, Dumnezeu are multa mila, deci trebuie sa ne iertam si noi dupa ce ne-am cait, si sunt sigura ca daca ai postat acest subiect ti-a parut rau pentru pacatele tale. Doamne ajuta!

Eu cred ca o lectie invatata nu se uita. Cand Dumnezeu ti-a iertat pacatele, atunci si tu trebuie sa te ierti caci prin lectia de viata invatata esti mai bogata sufleteste.
Cred mai degraba ca trebuie sa recunosti din cele ce ti se intampla acele ocazii propice pentru repetarea pacatului si sa le ocolesti, sa te opui cu toatataria ca cele intamplate sa nu se repete. Deasemeni, recunoascand si la altii pericolul de a cadea in acelasi pacat, le poti atrage atentia daca vor sa asculte. Daca nu, vor invata din propriile greseli.
Constiinta ca si tu ai gresit in viata, asa cum noi toti o facem, te va ajuta in obtinera si pastrarea smereniei. Este uimitor cum Dumnezeu ne ajuta sa transformam ceva urat in ceva frumos. Doamne ajuta!

Sint si eu unul din marii pacatosi ai acestei planete.Sint cam pe la mijlocul vieti,marog asa ar trebui,numai Dumnezeu stie clipa. De mic am fost atras de biserica de atmosfera din ea,am fost atras de viata sfintilor si efectiv l-am iubit pe Dumnezeu. Cu toate acestea am facut destule pacate,unele mai mult sau mai putin grave. Constietizam ca pacatuiesc si continuam sa cad in pacat.Era o lupta continuua in mine intre bine si rau. La ora actuala prin intarirea credintei,rugaciuni si post am reusit sa ma-nfrinez de la pacat aproape in totalitate. Fumatul nu am putut sa-l inving ! Ce vreau sa va spun totusi ca pacatele mai grave nu pot fi uitate in totalitate niciodata. Sintem stigmatizati de ele. Eu cred ca cel ce spune ca poate uita pacatele vieti (cele mai mari) , cam exagereaza. Sint in viata lucruri care se uita, altele nu.

Nu cred ca problema este de a uita pacatele ci de a te ierta tu pe tine insuti/insati dupa ce ai obtinut iertarea prin mijlocirea duhovnicului la Taina Spovedaniei.De altfel,parintele Nicolae Steinhard face in acest sens o clasificare a categoriilor de iertare,una din acestea fiind "iertarea de sine" care trebuie sa urmeze iertarii divine mijlocite de duhovnic.Se pare ca din pricina mandriei noastre si a putinei credinte iertarea de sine este chiar mai dificila decat iertarea pe care trebuie sa o acordam "gresitilor nostri".Aceasta iertare de sine,subliniez-nu poate interveni decat ca urmare a unei pocainte reale din timpul marturisirii-iar daca totusi umbra pacatului persista in suflet marturiseste-i acest lucru duhovnicului-cu pocainta si lacrimi.Faptul ca problema este nu uitarea pacatului infaptuit si marturisit ci incredintarea in iertarea divina ,ne-o spun sfintii parinti care ne indeamna sa ne uram pacatele.Un exemplu elocvent este cel al pocaintei timp de 40 ani in pustie a Sfintei Maria Egipteanca.Iata ca memoria pacatului este chiar utila pentru trezvia starii de pocainta.

Cat conteaza pacatele din copilarie? facute sa zic la 10 ani din joaca si au tenta sexuala? ma afecteaza pt ca nu le-am spus la spovedanie?

Aurelian, pacatul este precum o rana. Nu sunt in masura sa spun cat te afecteaza acest lucru. Cert este ca daca o rana nu este tratata cum trebuie, in timp apar complicatii. Asa cum atunci cand ai o rana mergi la medic si el iti recomanda tratamentul, sau dimpotriva iti spune ca nu-i nevoie, tot astfel, si duhovnicul iti poate spune daca te va afecta sau nu pe viitor faptele respective.

Aurelian,pacatele tre spovedite TOATE ,CELE FACUTE DE LA VIRSTA DE 7 ANI asa scrir in cartile religioase ortodoxe,nu mai stiu exact in care din ele am citit,Altfel dc iti amintesti de ele si nu le spui inseamna ca ai o spovedanie imperfecta in mod voit de tine si impartasania poate sa-ti fie spre osinda.MARE ATENTIE ACI CA NU E DE JOACA.!

Doamne ajuta!
Am citi mesajul tau si mi-am amintit de pacatele mele...in fine.... SA TE SPOVEDESTI CAT MAI REPEDE SI SA LE SPUI PE TOATE!! Ma refer la cele din copilarie. Daca ti le-ai amintit inseamna ca asta e voia Lui Dumnezeu si ca trebuiesc spuse duhovnicului. Adica a venit vvremea ca tu sa-l ingenunchezi pe cel viclean si mai ales sa te lasi cu totul in mana Domnului si a Maicii Sale!!-poate ai facut-o deja dar in orice caz da fuga la spovedanie cu acele pacate din copilarie si sa vezi ca bine v-a fi apoi!!
Dumnezeu sa te intareasca si sa-ti trezeasca constiinta sa-ti mainteasca de toate cate ai facut pt ca la ce-a de-a doua venire sa nu dai socoteala si de ele!!
Doamne ai mila de noi pacatosii ca toti picioarelor tale ne inchinam!! si cu lacrimile noastre Ti Le spalam!!

Doamne ajuta!