Intrebari despre post
 

Sunt nou pe forum dar tare aş dori să pun câteva întebări despre postire cărora nu le-am găsit răspuns încă:
1. cine se încadrează la categoria "bolnav" sau "suferind" şi este scutit de a ţine post alimentar?
2. de ce postul ortodox este cel mai restrictiv dintre toate?
3. cum să postim fără probleme la locul de muncă din cauza lipsei de energie în perioadele de post aspru?
4. cum să facem faţă ridiculizării sau chiar desconsiderării de către şef sau colegi în cazul unor evenimente gen petrecere de 8 martie sau neparticipare la sărbătorirea şefului, care - din neştiinţă sau intenţionat - fixează astfel de evenimente tocmai în zile de post aspru (precum cele de la începutul postului sau de la sfărşitul acestuia) şi pretinde participarea la acestea?
5. ce atitudine să avem faţă de partenerul lipsit de înţelegere privind abstinenţa pe perioada postului?

Vă mulţumesc şi rog să îmi scuzaţi ignoranţa

Bine ai venit.

1. cei ce au boli grele, sunt scutiti de post, pentru ca Biserica a vazut in purtarea acestor suferinte aduse de boli un post, de aceea nu le mai cere si oprirea de la anumite mancaruri. Au fost si persoane care au tinut chiar si in grele suferinte, dar fiecare duce potrivit firii sale.

2. postul ortodox cere si oprire de la produsele lactate pentru ca Ortodoxia sustine ca pacatul a alterat natura umana, de aceea ea trece si prin post printr-un proces de transfigurare. La catolici exista dezlegare la lactate, pentru ca natura umana nu a fost afectata de pacat, prin pacatul stramosesc ea a pierdut doar harul.

3. daca punem totul pe propriile puteri, mai mult rau ne facem, fara rugaciune postul nu intareste, slabeste.

4.daca tu crezi ca vei fi ridiculizat ca nu vei lua o prajitura, atunci o poti lua cand sunt evenimente gen ziua cuiva, si iti continui dupa aceea linistit postul.

5. sa ne rugam pentru el, nu sa-l judecam ca nu tine post. Sunt persoane care chiar daca nu tin post, sunt mai curati in cuvinte si fapte decat multi care se opresc de la anumite mancaruri.

Mulţumesc Costel pentru răspunsurile tale înţelepte.
Nu ştiu dacă aici e locul să îmi expun problemele dar o voi face pe scurt şi fără a intra în amănunte: la serviciu şi printre rude, cunoscuţi şi prieteni nu e nici măcar unul care să ţină post ortodox. Eu postesc de ceva vreme (ani) şi cei care mă cunosc mă privesc fie ca pe un ciudat, fie cu admiraţie pentru ceea ce ei îmi consideră o voinţă extraordinară. Eu nu am dat atenţie acestor aspecte dar în ultimele zile am fost aproape să îmi pierd şi ultimii prieteni pentru refuzul de a "chefui" împreună cu ei cu ocazia unor sărbători complet laice. Pe de altă parte sunt chiar surprins că sunt înconjurat de atâţi oameni care deşi sunt botezaţi ortodox nu respectă nici măcar postul săptămânal de vinerea. Am întrebat duhovnicul ce atitudine trebuie să am şi dacă nu cumva greşesc eu în abordarea postului (ca o paranteză, în post mă simt bine, calm şi mai vioi intelectual); răspunsul preotului a fost să îi las în pace, să nu renunţ la post dar nu mi-a spus nici să încerc să îi conving de utilitatea postului, mi-a spus trist că cine nu ţine post de bunăvoie va fi silit mai târziu de boli. Mi-ar părea rău să ajung dat la o parte din pricina postului.

Afla ce ii bucura, iar daca stii, ofera bucurie - unuia ii place o anumita melodie - ar fi bine sa o asculti cu el, altuia un film - vorbiti despre el, unuia o tara ... Nu renunta la dialogul cu ei. Ceea ce doresc sa-ti spun e ca ei trebuie sa cunoasca faptul ca orice crestin e un om al bucuriei.

Este interesant ce propui dar pare greu de realizat...

E greu sa fi diferit. Dar daca tu vrei sa ti post atunci nu trebuie sa te intereseze ce cred ceilalti. Anturajul tau da dovada de imaturitate..adica stai! Chestii dintr-astea se presupune ca se intampla numai in scoala..cand colegii de clasa rad de cine nu e ca ei. Ar trebui sa te impui: asta e alegerea ta si trebuie sa ti-o respecte. N-ar strica sa-ti mai intaresti putin personalitatea...trebuie sa te impui.
Fii tu insuti!

P.S. Ce usor e sa se dea sfaturi nu?

Ai un nume frumos, deci te va indruma Domnul prin sf. Pavel... eu ce pot să-mi amintesc de la ei?

1.Postul este pentru cei mai bolnavi, cu trupul, cu sufletul, cu credința, pentru cei împietriți și morți în pofta de autoînălțare prin răzbunare, uitând să se roage spre pocăință ci lăudându-se cu caacități fachirice dobândite ca și când prin meritul lor au rezistat la posturi îndelungi.

2.Pentru că postul ortodox este dreapta dragoste, și dragostea nu se bucură de nedreptate și nu caută ale sale... nu se îngâmfează ca să dea lecții ca de la niște foarte apostoli, foarte teologi... ci voi posti pentru fratele meu mai slab ca nu cumva din pricina credinței mele să cadă în lăcomie și pismă și putoareoare.

3.Păi cine a zis că postul se face doar în timpul liber? Și asta se caută prin post leșinul cât mai des și neputința totală, ca ascultând fără pic de energie să vezi că se poate ca ascultarea singură să se plinească de la Dumnezeu... dacă vrei să te lași în mâna Lui.

4.Păi cine te pune să te arăți sau să spui că postești? Iar dacă cineva te îndeamnă să guști, atunci nu refuza ci gustă fără să ieși în evidență prin deosebiri culinare.

5.Cine mănâncă să mânce și cine nu mâncă să nu mânce și ambii să mulțumească Domnului pentru frați, prieteni și colegi și colege fecioare.

Mai ales când sunt proaste sfaturile:))))), și tu însuți nu le aplici ::)))))), cazul meu.

Adică vrei să spui: să nu încerci să arăți ceea ce nu ești, să nu triești niște aparențe viclene crezând că se vor folosi alții de o aparență înțeleaptă, deci mai bine prostuț și la nivelul tău decât să faci pe înțeleptul și să dai lecții de persoaniltate... personalitățile altora.

Deci fii ca Iisus însuși... dar nu ca să culegi aplauze pentru jocul de scenă... ci tottimpul fii Iisus Însuși... mai ales când nu te vede nimeni, decât Tatăl care te vede în ascuns... când tu habar n-ai că te vede cineva, cum a fost văzut Natanael.

Cred ca ar trebui sa-ti schimbi atitudinea.Nu trebuie sa faci parada ca tii post.Nu trebuie sa ai o fata luuunga, pentru ca tu tii post.Nu trebuie sa ai o privire de miel mers la taiere, pentru ca tu tii post.Nu trebuie sa pari o victima, pentru ca tii post.

Nu trebuie sa stie toata lumea CA TU TII POST.Astfel, nu vei fi nici laudat,nici osandit.Trebuie sa tinem postul senini, cu bucurie, nu sa inspiram mila ca ne infometam.

Atunci cand esti obligat sa fii prezent la o reuniune, mai bine mananci decat sa spui tuturor ca tu tii post.Cand ajungi acasa, te rogi, ceri iertare si mergi mai departe.Doamne ajuta!

Ok, îmi pare rezonabil ce soluţie propui, dar problema e că aproape zilnic mi s-ar oferi ocazia să calc postul... şi atunci ce fac, îmi fur căciula?... Ăla nu mai e post când guşti bucate de dulce de gura lumii...
Pe de altă parte, tocmai fiindcă am fost relativ discret şi nu am făcut paradă că ţin posturile, unii cunoscuţi mă credeau vegetarian (fără să mi-o spună) şi nu mică mi-a fost mirarea să văd cum ei se mirau că mâncam uneori carne... ei nu sesizaseră că eu evitasem carnea, brânzeturile şi ouăle doar în zilele oprite (pentru mulţi vinerea e ziua de mers la mici la iarbă verde).
Problema cu mersul la reuniuni s-a acutizat astăzi la sărbătoarea de 8 martie la care am refuzat să particip, fiind o zi de post aspru (doar pâine şi apă seara), fiindcă am considerat că e mai uşor să nu merg la o masă decât să nu servesc nimic (!); pe de altă parte nici nu am voit să mint susţinând că am alt program, pur şi simplu am spus că refuz participarea fără să dau vreo explicaţie, ceea ce a atras antipatia colegelor.

Postind, nu savarsim ceva inedit, ci ne conformam unui mod crestin de vietuire. Deci postul nu are de ce sa fie motiv de lauda pentru nimeni. Astfel, nu cred ca-i gresit sa spunem celorlalti ca postim, nu avem de ce sa ascundem acest lucru, mai ales intr-o situatie de genul celei descrise de tine. Iar cei ce nu postesc ar trebui sa ne respecte hotararea si, din bun simt, sa nu ne servesca mancare "de dulce".

1. Aici as mai adauga femeile insarcinate sau care alapteaza.
2. Pentru ca este randuiala descoperita de Sus, pentru folosul nostru trupesc si sufletesc.
3. Este o parere generala gresita. Daca mananci suficient de diversificat, nici nu simti ca e post. Trebuie sa inveti sa gatesti de exemplu naut, soia, linte si alte mancaruri mai putin obisnuite.
4. O data ce se obisnuiesc cu tine, nu mai ai probleme de genul asta cu ei. La inceput e mai ciudat. Cat despre petrecerile de la lucru, ce te opreste sa mananci alune si sa bei un pahar cu apa?
5. Nu uita de duhovnic si de faptul ca el trebuie sa iti raspunda la intrebarile mai dificile.

Am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare,cand eram in romania;la noi la serviciu se obisnuia sa se sarbatoreasca ziua de nastere a colegilor(sau onomastica),si se facea fara deosebire chiar si in post,ca sa nu nedreptatesti pe nimeni...
Acum,in cazul meu era mai simplu,caci eram mai multe femei pe acolo si multe dintre ele erau obisnuite cu ideea de post si chiar intrebau in colectiv cati suntem care tinem post si cam ce am dori sa ne prepare(ceea ce zic eu era destul de frumos).

Pt mine problema consta atunci in participarea in sine,muzica,galagie,rasete,bancuri,antren,voie buna-deh,atmosfera de chef...chiar daca aveam bucate de post,ma mustram ca trebuie sa particip la petrecerea lumeasca intr-o perioada nepotrivita, dar sarmanii sarbatoriti in martie si aprilie ar insemna sa nu-si sarbatoreasca niciodata ziua de nastere!

Eu as fi mai diplomata in colectivul dvs.in sensul ca nu as cauta sa le spun cu tot dinadinsul ca eu postesc,ci cum obisnuiesc sa spun cu alte cuvinte:"nu mananc carne in perioada asta"!Din simplu motiv ca postul este un act intim,intre dvs si Dumnezeu-ca pt El il tinem ;de aceea nu-i nevoie sa trambitam ca tinem post,cand tinem post...


Acum,cu colegii de lucru americani ii tare fain ca nu fac atata tam-tam cand este ziua lor,nimeni nu stie dinainte,doar te trezesti ca mentioneaza asa in treacat,iar de chermeze la serviciu nici n-au auzit;daca aduc vreo bomboana sau prajitura sa-i serveasca pe ceilalti,nu le-o indeasa celorlalti pe gat ci doar pun tratatiile intr-un loc si-i anunta pe ceilalti ca se POT SERVI!Cine doreste ia,cine nu zice merci si trece mai departe,nu EXISTA OBLIGATIE!
Fara drame,fara intrebari de ce nu,de ce da,dar cum,dar vai...

Multi dintre noi luam postul ad-literam,tinand cu dintii stransi de interdictiile alimentare.
Sunt convinsa ca Paul care a initiat threadul,vorbeste despre neparticiparea la petrecerile de serviciu intr-un mod general...desigur ca s-o gasi pe la petrecere un pahar cu apa si o felie de paine singuratica,dar numai asta este esential in post?Poate ca dansul ar vrea sa foloseasca in rugaciune timpul petrecut la petrecere,poate vrea sa-L petreaca cu Cel pe care-L iubeste si cinsteste...in fine,eu am experimentat aceleasi dileme si pana la urma am ajuns la concluzia ca nu se poate participare la petrecere cu apa si paine,dar cu muzica,bancuri,barfe picante,glume fara perdea si rasete violente.

Postul înseamnă simplitate și lipsa oricărei griji dacă te-ai lăsat în plata Domnului... și nu e oare mult mai simplu ca să nu-ți mai pese de mâncare sau îmbrăcare sau de morala și conștiința gLumii absolut deloc?

Avem poruncile cele vechi care se rezumă la credință și a spune nu la multe lucruri, mai ales mîndriei și păcatelor și neascultării de Dumnezeu și avem una nouă, care spune să-l copiem pe Iisus Hristos în toate mult mai bine decât maimuțele sau papagalii. Exact cum a fost și cum a făcut El de la început și până la sfârșit în tot locul. Deci ar fi frumos să fim ca niște copii mici nu mari, copii trase la indigo după El sau după Ioan, fără pic de erori din pricina tonerului color. Niște poze perfecte, niște imitații ieftine dar cât mai identice, căci numai alea au valoare Adevărată pe Calea Vieții. Și trebuie să răbdăm îndelung pentru a învia, căci la aia ne cheamă, la sfânta răbdare întru Învierea de veci a dragostei. Iar fără rodul dragostei e pierdere de vreme și bucuria nebunilor.

Yasmina, întradevăr în alt anturaj, în lumea civilizată oamenii sunt educaţi să privească altfel pe cei din jur dar la locul meu de muncă un ortodox practicant este privit mai degrabă ca un ciudat, slab dotat intelectual sau anacronic... lumea nu prea mai crede în Dumnezeu şi nici nu are de gând să urmeze restricţii alimentare recomandate de biserică. Aşa ceva nu îşi mai are locul într-o societate evoluată - după părerea lor.

Prea te victimizezi! De ce te afecteaza pana la urma, atat de tare, ce spune lumea?Vezi-ti de post si lasa lumea sa vorbeasca.Sau lasa-te de post si nu mai vorbeste lumea.Tu alegi.

Tu vrei sa tii post si sa te aplaude colegii? Lasa-i sa vorbeasca..Cainii latra,carvana trece...

1. Cand suntem bolnavi e mai greu sa postim. Fie trebuie sa mancam mai bine ca sa rezistam starii de boala, fie avem voie sa mancam doar anumite alimente. Cine poate e bine sa incerce sa posteasca miercurea si vinerea (daca starea sa ii permite).

2. Din ce am citit prin cartile scrise de parinti duhovnicesti, mancarea de dulce (de origine animala: carne, lactate) agita simturile, ne face mai vulnerabili in fata tentatiilor trupesti.
O mancare usoara (legume si fructe) ne ajuta sa rezistam mai bine ispitelor si sa ne concentram mai mult pe rugaciune.

3. Daca esti lipsit de energie cand postesti aspru si resimti acest lucru prea tare, cred ca ar trebui sa ceri sfatul duhovnicului.

4. E greu, uneori, cand postesti si te confrunti cu situatii in care aproape ca esti obligat sa mananci de frupt.
- Cand sunt petreceri la serviciu e bine sa participi. Stai o jumatate de ora, o ora, mai schimbi cate o vorba cu ceilalti colegi, apoi poti sa te scuzi si sa pleci. Nimeni nu va comenta ca n-ai participat.
- Ca sa nu atragi atentia asupra ta iei o farfurie si o umpli cu tot ce vezi ca e de post: 1-2 feli de paine, legume (rosii, castraveti, masline - de obicei sunt ca garnitura), alune, fructe.
Ideea e sa ai ceva in farfurie si sa mesteci.
Chiar poti sa mesteci ceea ce ai in gura mai mult decat este necesar, sa nu termini prea repede si sa nu te vada altii ca stai si te uiti pentru ca apoi or sa-ti puna fix intrebarile pe care vrei sa le eviti.
Astfel ceilalti vor fi prea preocupati de ceea ce au in farfuria lor, nu vor observa ce si cat mananci tu. Important e sa te vada ca mesteci ceva.
Daca, totusi, te intreaba cineva de ce nu servesti una-alta, ai putea motiva ca nu te simti chiar bine si ca simti nevoia sa mananci ceva mai usor.
- Daca sunt situatii in care cineva vine si serveste toti colegii de birou cu o bomboana sau o patratica de ciocolata o iei, multumesti si o pui in sertar (dar fara sa vada altii).

5. In ceea ce priveste partenerul ...
Il rogi mult sa aiba intelegere, sa respectati perioada postului, dar daca nu rezista sau nu vrea ... e rau sa-l respingi. O sa se simta neiubit, nedorit, ar putea chiar sa caute in alta parte ceea ce are nevoie si atunci porti si tu vina pentru asta pentru ca el va ajunge sa faca un pacat mult mai mare decat cel initial.
Si aici tot cu sfatul preotului trebuie sa actionezi pentru ca e o problema foarte delicata.

Revin un pic ...

La punctul 4 am scris cum sa faci asa incat ceilalti sa nu-si dea seama ca postesti. Insa citind acum pe un blog ( http://raromecatona.blogspot.com/201...-credinta.html ) cateva cuvinte ale Parintelui Paisie Aghioritul observ ca am gresit.

Analizeaza si tu cuvintele de mai jos:

"«Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.» (Luca, cap8, 38.)
- Părinte, oamenii care trăiesc duhovniceşte în lume trebuie să arate celor lumeşti că postesc?
- Când e vorba de posturile rânduite de Biserica noastră - miercurea, vinerea, posturile mari - atunci trebuie, pentru că aceasta este o mărturisire a credinţei. Însă celelalte posturi, care se fac din nevoinţă, pentru dragostea lui Hristos, sau pentru a fi auzită rugăciunea noastră într-o anumită cerere, trebuie să se facă în ascuns. Scopul nostru este să trăim ortodox, nu numai să vorbim şi să scriem ortodox. De aceea vezi că o predică nu schimbă nimic, nu îl schimbă pe celălalt oricât de bună ar fi, dacă cel ce predică nu are viaţă."
(Părintele Paisie Aghioritul - "Trezire duhovnicească")

Deci iata, Parintele Paisie spune ca nu e bine sa ascunzi ca postesti (la timpul randuit de Biserica).

Bineinteles, nu trebuie sa faci caz din asta.
De asemenea, cred ca nu e bine sa ai discutii contradictorii interminabile (despre post) cu persoanele care au o alta parere.

se poate tine un "post partial?"
 

Buna ziua
Stiu ca s-a terminat de mult postul dar mai e putin si incepe urmatorul (postul Sf. Apostoli).
Intrebarea mea este : se poate tine post doar intr-o anumita parte a zilei? Adica atuni cand suntem singuri, cand nu trebuie sa mancam la masa cu familia?
De ce pun intrebarea asta? Simplu : pentru ca in familia mea, daca sustin ca nu mananc ce e la masa, se creaza scandal, iar dupa cum bine stim, in post nu isi au locul asemenea atitudini.
Inca ceva : e permis sa tii post si chiar sa mergi la biserica fara acordul sotului (partenerului) daca asta de asemenea creaza discordie in famile? Eu am citit si mi s-a confirmat ca, de exemplu, abstinenta sexuala pe perioada postului nu este permisa fara acordul partenerului, tocmai din acest motiv. Daca si celelalte aspecte ale postului sunt deranjante pentru partener si creaza conflicte, atunci e mai bine sa renuntam la ele? E mai bine sa o facem in secret, sa postim doar cand suntem singuri acasa sau in oras, sa mergem la biserica in secret? Deja 2 persoane mi-au spus sa nu "ma mai luad ca merg la biserica", iar partenerul meu s-a plans ca de cand merg la biserica am tendinta sa fiu mai "afurisita". Bine, asta e un alt aspect al postului, si anume "ispita" dar mai e si o tendinta naturala si fireasca de a ne face dreptate, pentru ca, probabil, suntem ispititi sa ne simtim mai buni, mai curati, mai credinciosi, si avem impresia ca ceilalti ne persecuta pentru asta. (se mai poate spune si ca ar putea incerca "necuratul" sa ne manipuleze cumva, sa ne puna la incercare rabdare si credinta s.a.m.d.)
De ce intreb toate astea : am o ilustrata cu un sfint care tine in mana un pergament,cred, pe care scrie : " Nu te poti apropia de Dumnezeu daca nu esti in pace cu aproapele". Ori, daca tot ceea ce faci tu din credinta te face sa intri in conflict cu apropiatii, ce-ti ramane de facut? Sa incerci sa te apropii de Dumnezeu pe alta cale, una secreta?
Si mai am o intrebare , dar care poate nu-si are locul aici: este permis sa mergi duminica la Sfanta Liturghie, daca nu ti-ai terminat acasa toate treburile casnice? Ce e mai rau, sa treci pe la biserica sa aprinzi lumanari si apoi sa fugi la piata sau acasa la smotru, sau sa nu mai mergi de loc si sa-ti vezi de treaba ta? Stiu ca ar trebui sa termin toate treburile de sambata, dar asta nu se poate intotdeauna, ca mai am si servici.
Va multumesc si ma scuzati ca sunt asa patetica. (Daca o sa mai discutam vreodata despre altceva, veti vedea ca am fost candva o persoana inteligenta)

Din câte cunosc postul trebuie ținut de dimineața până a doua zi în zori; sunt persoane care țin pe ceas de la miezul nopții la miezul nopții următoare - dar aceștia se consideră că greșesc - a mânca noaptea e nefiresc, o fac doar cei bolnavi iar aceia nu trebuie să țină post oricum.
Dacă mersul la biserică creează discordie în familie eu cred că problemele sunt mult mai profunde - așa cum orice partener acceptă ca cel de lângă el să meargă la serviciu zilnic, poate să accepte și mersul la slujba de duminică; sugestia mea ar fi să mergeți ca un cuplu în weekend pe la mănăstirile din apropierea localității unde locuiți - tu ai putea participa la slujbă în timp ce ceilalți membri ai familiei ar putea sta la iarbă verde în apropiere. (e doar o sugestie). Problema cu schimbarea comportamentului după mersul la biserică ține de orgoliu... și eu am trecut prin faze în care simțeam că sunt mai presus de ceilalți cunoscuți pentru că eu eram evlavios... evident nimic mai greșit pentru că nu prin asta mă dovedeam superior altora.
Despre pacea cu aproapele...cu unii e mai greu să fii pe pace pentru că nu te lasă ei în pace... există ființe care dacă simt că le tolerezi anumite comportamente sau cereri tind să pertindă tot mai mult...iar asta nu este nici măcar în beneficiul acelora... Tuturor trebuie să le impui niște limite pe care să le respecte iar dacă ocazional le calcă să le atragi atenția blamând fapta lor, nu pe ei (căci toți suntem supuși greșelii și ispitelor) - asta are un efect educativ extraordinar.
Referitor la treburile de făcut înainte de a merge la biserică - eu consider că nici o treabă importantă nu trebuie planificată în acea zi, nici dimineața, nici apoi... Evident dacă e vorba de o activitate neplanificată sau care presupune ajutorarea apropiaților e bine să fie făcută dar oricum eu zic că după ce revii de la biserică... Pentru mine mersul la biserică e primul și cel mai important lucru de făcut duminica...
Ciudată remarca de la sfârșit..." (Daca o sa mai discutam vreodata despre altceva, veti vedea ca am fost candva o persoana inteligenta)" - să fie vorba de autoironie?

Asa e, si bunicii mele i-a spus parintele Argatu ca postul adevarat se tine din seara precedenta pana in dimineata celei de-a doua zile (adica de joi seara pana sambata dimineata) si ca daca tot ai tinut ziua intreaga, mai bine sa tii si noaptea, cand, oricum, dormi.

Glykys, sunt off topic, dar cred nu exista postare de a ta in care personajul principal nu este bunica ta...

:) Asa este, dar bunica mea chiar are ceva de spus pe acest forum, eu mai putin! :) Daca il auzeam si eu pe parintele Argatu spunand asta, era alta treaba, dar asa, trebuia sa indic sursa :).

Ciudată remarca de la sfârșit..." (Daca o sa mai discutam vreodata despre altceva, veti vedea ca am fost candva o persoana inteligenta)" - să fie vorba de autoironie?
Habar n-am. Imi cer scuze. Nu eu sunt cea care trebuie sa apreciez daca sunt "inteligenta" sau nu ci dvs sa apreciati in functie de spusele si mai ales faptele mele. Dar nici asta nu conteaza prea mult. Important e sa va fie bine tuturor.
Doamne ajuta!

capitulare
 

Cred ca remarca mea ar fi vrut sa insemne ceva de genul " sa stiti ca nu sunt chiar asa proasta", la momentul respectiv.
Dar acum realizez ca nu mai are absolut nici un fel de importanta daca sunt desteapta sau proasta. Stiti cum se spune, Domnul mi-a dat, domnul mi-a luat. Acum nu stiu exact daca si despre minte se poate spune asta. De dat e cert ca El ti-o da, dar mai trebuie sa inveti si tu, iar de luat, nu stiu exact daca tot El ti-o "ia" sau te prostesti tu prin faptele tale. Iar aprecierea (judecata) Lui va fii probabil in functie de ce ti-a dat El si ce ai reusit tu sa faci cu ea, sa o cultivi sau sa o pierzi. (ma refer la "minte", la inteligenta si la alte calitati spirituale inrudite).
Din pacate cu regret va anunt ca am fost nevoita sa 'capitulez", sa abandonez cauza, in urma unui conflict cu familia (toata familia), in care mi s-a cerut sa nu mai merg la biserica
si sa nu mai tin post. Nu stiu cu ce am gresit fata de ei, eu am incercat doar sa ii conving ca e important ca macar eu sa merg, din toata familia, sa ma rog pentru toti dar dansii considera ca sunt alte lucruri mai importante de facut si ca atitudinea mea a fost una "ostila".
Sper ca Domnul Isus sa ma ierte ca nu am fost vrednica sa-l urmez, asa cum a spus Evanghelia de duminica. Poate totusi o sa mai am alte ocazii. Uite, Sf. Petru, de exemplu, daca nu s-ar fi "lepadat " de Cristos in noaptea aceea, pana la cantatul cocosilor, ar fi fost ucis chiar atunci si nu ar mai fi putut sa faca ce a facut. As mai vrea daca se poate sa ma mai intalnesc o data cu preotul duhovnic, sa ii explic situatia si sa vad daca ma iarta si el. Nu stiu cand si daca lucrul acesta va fi posibil prea curand. Cred ca si asta este o "incercare" de la Dumnezeu. Poate ca El nu vrea sa ii primeasca inapoi pe cei "cazuti" asa usor ci doar daca dau dovada de multa perseverenta.
Doamne Isuse Cristoase, ai mila de mine pacatosul ( si de toata familia mea)!

Îmi pare rău să aud acest lucru. E trist să vezi că se unesc toţi împotriva ta.

" Doamne , cat s-au inmultit cei ce ma necajesc ! Multi zic sufletului meu : Nu este mantuire lui intru Dumnezeul lui ! Iar Tu Doamne , Sprijinitorul meu esti , slava mea , si Cel ce inalti fruntea mea ! Cu glasul meu catre Domnul am strigat si m-a auzit din muntele cel sfant al Lui ! A Domnului este mantuirea si peste tot poporul Tau binecuvantarea Ta ! " .

Frumos spus. Domnul sa ne intareasca in dreapta marturisire.

Pt postitorii zilelor noastre
 

O poveste...inmurata
(pentru postitorii zilelor noastre)


Pleaca ursul la padure
Sa culeaga fragi si mure,
Dar nu ia la intamplare
Orice mura-i iese-n cale,
Ci le-alege mai zemoase,
Fragede, mari si frumoase,
Dulci la gust si aromate,
Proaspete si parfumate.
Apoi scoate tacticos
Un butoi de miere gros
Si-nghite pe saturate
Mure-n miere inmuiate.
Ar mai tot manca, "plapandul",
Dar i-a cam pierit avantul,
Fiindca burta-i ursuleasca
Gata sta ca sa plesneasca.
*
Sade ursul sub umbrar,
Mormaind sub cerul clar:
-Doamne, tare-s multumit
Ca si astazi am postit!


(din "Poezii cu iz de Filocalii")

Fallen, tu esti casatorita? Ca vad ca in acest mesaj spui "partenerul meu", nu "sotul meu", iar in alt mesaj spui "familia" cu ghilimele.

Pina la urma chiar daca nu poti tine post alimentar, poti tine post (infranare) de la pacate, de la rele, de la judecarea semenilor, de la mandrie, de la vorbe urate, barfa, clevetiri, etc.
Straduie-te tu ca macar in post sa te rogi cat mai mult, sa nu treaca nici macar o zi in care sa nu te rogi, sa faci cat mai multa milostenie si sa faci cat mai multe fapte bune, sa ajuti pe toti cei din jurul tau si sa ai o vorba buna pt fiecare, sa nu te manii, sa nu te enervezi nici macar daca esti nedreptatita sau luata la rost de cei din jur, ci sa-i ierti sincer si din suflet pe toti care ti-au gresit/nedreptatit cu ceva in fiecare zi ca si cand nu ti-ar fi facut nici un rau, sa taci si sa te rogi mai mult, sa nu judeci, sa nu barfesti, sa nu vorbesti in plus sau smintitor pt altii, sa te gandesti cu ce le-ai gresit tu altora si sa le ceri iertare cu sinceritate, etc si asta e poate cea mai frumoasa forma de post.
Straduie-te sa faci tu binele macar in post, deoarece cu siguranta ca si familiei tale si tuturor celor din jurul tau le va placea sa te vada ca esti mai blinda si mai buna cu toti cei din jur, atata timp cat stradania ta e sincera. Astfel, prin purtarea ta vei convinge ca apropierea ta de biserica e ceva bun si poate ca ii vei castiga si pe cei din familia ta.

postul spiritual
 

Intr-adevar, aici vroiam sa ajung.
Era de preferat, intr-adevar, decat sa ma cert cu toata familia, sa incerc sa tin macar "post spiritual".
Evident ca e mult mai greu decat pare, si inca cu mult mai greu decat cel alimentar. Ba inca mai greu atunci cand il tii si pe cel alimentar pentru ca ispitele sunt si mai mari. Faptul ca nu maninci de dulce nu te face sa fii mai calm, ci din contra incepi sa "vezi" in jur lucruri care te deranjeaza (asta s-a intamplat in cazul meu, si probabil asta este unul din motivele pentru care n-am fost incurajata sa mai tin post). Nu stiu daca asta trebuia sa se intample sau a fost un 'atac' din partea necuratului, dar eu simteam in sufletul meu ca acum era momentul sa imi fac dreptate, sa imi spun punctul de vedere, sa nu mai accept alte compromisuri, etc.
Din cate vad acum, lucrurile nu sunt deloc asa simple cum par iar ispitele sunt de foarte multe feluri si modalitati de a gresi sau de a ne insela sunt multiple. Nu stiu daca e om care sa nu greseasca intr-un fel sau altul, sincer in acest moment cred ca singurul care a reusit vreodata sa reziste ispitei a fost Isus. (si poate inca cativa - Fecioara Maria, Sf. Ioan Botezatorul, de altcineva fara de pacat nu am auzit).
Acum nu stiu nici daca sa ne imaginam ca am facut pacate pe care nu le-am facut este o atitudine de dorit. Cand vezi in fata ta "indreptarul de spovedanie" ai tendinta sa zici "mama, si pe-asta am comis-o si pe-ailalta" si sa nu acorzi importanta cuvenita pacatelor celor mai grave, care te apasa mai rau. Ca sa nu mai zic ca nici ceea ce credem multi dintre noi, "nepracticanti' sau "novici" cum sunt eu ca este "spovedanie", nu este cu adevarat pentru ca nu ne ducem acolo cu atitudinea potrivita. (adica ne ducem sa ne "usuram" constiinta, si nu sa ne "caim" cu adevarat). Dar probabil ca mai avem si noi de invatat, nu trebuie sa ne descurajam si sa abandonam "calea", cu toate ca nu toti care suntem "chemati" vom fi si "alesi".

Da, dar scopul postului este infranarea de la pacate, nu un simplu regim alimentar. Si tocmai pt ca e cu mult mai greu, cu cat nevointa/stradania sincera este mai mare, cu atat mai mare rasplata de la Dumnezeu, cu atat mai mult cu cat infranarea de la pacate face omul mai bun, mai bland, mai smerit, el devine o mangaiere pentru cei din jur, pentru familia sa si cei cu care intra in contact, implinind astfel intr-un fel dragostea pentru aproapele, macar si numai in masura in care nu ii mai agreseaza pe cei din jur cu pacatele pe care le facea inainte, iar familia ta fii sigura ca s-ar bucura si te-ar incuraja daca te-ai straduii mereu mai mult in sensul asta. Asa ca in loc sa te descurajezi si sa abandonezi ca familia te-a descurajat sa tii post alimentar, mai bine te-ai stradui si mai mult sa vezi ce poti face astfel incat sa placi si Lui Dumnezeu si familiei tale, anume postul de la pacate. Si nu trebuie sa astepti urmatorul post pt asta, ci incepe chiar de pe acum, putin cate putin in fiecare zi sa te stradui mereu mai mult in sensul asta (si astfel in post iti va fi mult mai usor daca in fiecare zi te antrenezi, pina la post, in lupta cu pacatele), pentru ca Dumnezeu nu ne vrea nepacatosi si sfinti numai in post ci vrea sa facem voia Lui tot timpul. Iar Dumnezeu vede in fiecare moment stradania omului si nici o stradanie nu ramane nerasplatita de El.

Ispitele astea sint de fapt patimile noastre care ies la iveala si astfel ni le putem cunoaste mai bine tocmai pt ca ne "sar in ochi" si noua, atunci cand rabufnesc si astfel ne putem cunoaste pe noi mai bine (ne putem cunoaste raul ce zace in noi, sau slabiciunile noastre rele) si sa luam masuri impotriva acestor patimi, in primul rand cerand ajutorul Lui Dumnezeu prin rugaciune (sa ne ajute El sa scapam de patimi, recunoscindu-ne neputiintele in fata Lui Dumnezeu de fiecare data cand cadem in vreun pacat desi ne-am straduit sa nu-l facem, smerindu-ne) si straduindu-ne permanent sa ni le infrinam cultivand virtutile (si de fiecare data cand cadem in vreun pacat sa ne ridicam si sa continuam sa ne straduim sa nu-l mai facem).
Vezi cata intelepciune este in randuiala bisericii de a imbina postul alimentar cu postul de la pacate, ca sa ne cunoastem patimile (care rabufnesc) si sa ne cunoastem pe noi insine si astfel sa stim de ce ar trebui sa scapam (cunoasterea patimilor noastre ferindu-ne astfel de mandrie)?!

Nu ti se pare minunat - si motiv sa multumesti Lui Dumnezeu - numai si pt faptul ca ai constientizat cum anumite tendinte rele au inceput sa scoata capul in post, astfel cunoscandu-te pe tine mai bine si astfel putind de exemplu sa-ti faci o lista cu toate aceste tendinte rele (pe care e bine sa le discuti cu duhovnicul tau la spovedanie pt ca odata manifestate sint pacate) si de acum inainte sa te concentrezi pe infranarea lor si cultivarea virtutilor "contrare" patimilor?
Gandeste-te ce bogatie uriasa e chestia asta! Constientizezi ca vezi in jur lucruri care te deranjeaza la altii - iata o ocazie de a exersa infranarea de a-i judeca pe altii; iata o ocazie de a te gandi ca asa cum altii au chestii care te deranjeaza, asa probabil si tu ai chestii cu care ii deranjezi pe ceilalti, asa ca e o ocazie nemaipomenit de buna de a face dreptate in sens bun si de a-i rabda si tu pe ceilalti cu lucrurile cu care te deranjeaza, asa cum probabil si ei te-au rabdat pe tine cu lucrurile cu care ii deranjezi; iata o ocazie de a rasplati un rau (ceva ce tu percepi ca rau, ceva ce te deranjeaza), cu un bine (ofera-le in schimb dragostea, bunatatea si rabdarea ta; macar o vorba sau un gand bun); iata o ocazie de a ierta (ceva ce tu consideri o nedreptate); iata o ocazie de a-ti exersa capacitatea de a-ti spune punctul de vedere cu toata dragostea sincera, de a exersa sa te exprimi in asa fel incat sa nu-i ranesti tu pe ceilalti prin felul in care te exprimi (iar de obicei asta inseamna sa te exprimi cu bunavointa si dragoste sincera fata de cei din jur); iata o ocazie de a te ruga la Dumnezeu pentru cei ce te-au deranjat; iata o ocazie de a te ruga la Dumnezeu pentru tine, ca El sa-ti dea rabdare, infranare si dragoste, etc.
Si ai sa vezi ca pentru fiecare pas din acesta mic pe care il faci spre Dumnezeu, pentru fiecare stradanie mica pe care tu o faci pentru Dumnezeu cu sinceritate si bunavointa, Dumnezeu face 1000 spre tine, pentru tine!

Dumnezeu cu siguranta cunoaste totul despre noi. Ingaduind insa ispitele Dumnezeu ne da ocazia sa ne cunoastem pe noi, sa ne cunoastem neputiintele si limitele si sa ne smerim cerindu-i in permanenta ajutorul, sa alegem sa mergem spre El straduindu-ne sa implinim voia Lui, sa alegem sa ne indreptam, sa alegem sa ne ridicam de fiecare data cand am cazut.
Priveste-le ca pe niste lectii prin care Dumnezeu te invata despre tine, despre cum te tine El de mana si te ajuta cand te-ai astepta mai putin, despre cum trebuie sa-i ceri tu PERMANENT ajutorul (prin rugaciune), pentru ca realmente toti avem nevoie de El, ca fara El nu putem face singuri nimic.

Dumnezeu ne vrea LIBERI Fallen, LIBERI de tot ce ne tine in pacat, daca familia te tine in pacat adu-ti aminte de cuvintele Mantuitorului: "nu am venit sa aduc pace pe pamant ci SABIE"... "că am venit să despart pe om de tatăl său şi pe fiică de mama ei şi pe noră de soacra ei".... si iarasi nu uita "Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.
37. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
38. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. "... uneori crucea poate fi chiar despartirea de cei care ne despart de Hristos, pe care probabil ii iubim, dar se pune problema "PE CINE IUBESC MAI MULT?"... asta ar trebui sa te intrebi tu...

nu uita ca Avraam era in stare sa-si jertfeasca propriul fiu pentru Dumnezeu... insa vazand Dumnezeu credinta lui, i-a crutat fiul... poate asta asteapta si de la tine, sa vada ca renunti la toti pentru El si atunci o sa ti-i dea inapoi, cu duh de pace... Domnul stie, si ale lui sunt toate!

Slava Domnului pentru toate!

Korinna e adevarat ce spui, dar ca sa urci o scara trebuie sa urci treapta cu treapta. Multi au diferite neputiinte, multi nu simt ca pot face alegeri drastice, dar daca se straduie sincer sa faca ce pot, sa reusesca mereu putin cate putin, fiecare stradanie de-a lor e rasplatita de Dumnezeu care ii intareste sa poata mai mult.
Fiecare cat de mic succes in a putea mai mult este o confirmare a faptului ca pot, creste increderea in puterea lor de a alege liberi, creste increderea in capacitatea vointei lor si mai ales in ajutorul Lui Dumnezeu care cu siguranta se va simti si asa creste increderea ca vor reusi sa faca mai mult cu ajutorul Lui Dumnezeu.
Deci important e ca omul sa se straduie in permanenta sa faca ce poate, cat poate, cu sinceritate fata de sine si fata de Dumnezeu, fara sa-si fure singur caciula si atunci cu fiecare pas va fi mai aproape de libertate, pt ca Dumnezeu ii rasplateste orice stradanie buna face pt El, orice bine face.
Importanta e persistenta si perseverenta continua a stradaniei in bine.

Am o intrebare: se stie in ce fel tinea Domnul Iisus postul? Pentru ca din faptul ca la sfarsitul postului i s-a facut foame, rezulta ca tinea post negru. Stiu ca post negru de 40 de zile nu-i la indemana oricui, insa mi-ar placea sa stiu in ce fel postea Mantuitorul nostru.

Referitor la cele discutate aici, si eu am fost suspectata ca as fi vegetariana avand in vedere ca traiesc intr-o tara carnivora, in care se mananca carne in fiecare zi la pranz si de multe ori si seara, si cand am fost intrebata de colegi despre faptul ca evitam la pranz carnea mancand numai legumele, nu am stiut ce atitudine sa iau. La inceput le-am zis ca ei mananca cam prea multa carne iar eu nu sunt obisnuita cu asa ceva (ceea ce era adevarat) si in plus nu este nici sanatos (ceea ce iar este adevarat si mi-au dat dreptate) dar pana la urma le-am spus ca tineam postul ortodox, le-am explicat in ce consta, si nimeni nu mi-a zis nimic. Nu evit insa produsele care contin lactate, gen bomboane de ciocolata sau prajitura atunci cand sunt oferite de ziua cuiva ci consider ca principiul iubirii cere sa ma bucur impreuna cu aproapele si nicidecum sa am atitudinea rigida a Legii tocmai pentru ca crestinismul este mantuire prin credinta si iubire si nu prin Lege. Iar daca sunt invitata si la vreo petrecere in post iar nu refuz, ci merg si incerc pe cat posibil sa imi petrec seara rugandu-ma in gand pentru cei prezenti.

Dumnezeu ne vrea LIBERI
 

(Scuze, nu stiu sa dau "citat")
Da, si eu vreau acelasi lucru. De-aia am vrut sa tin si postul, ca sa imi demonstrez mie insami ca sunt libera de : pofte, ispite, tentatii "fiziologice". E un exercitiu de vointa. Pot sa traiesc si sa ma simt bine si fara sa fiu "dependenta" de o bucata de ciocolata, de exemplu. Sau de o bucata de carne. Sunt si alte lucruri (sau ar trebui sa fie) care iti aduc bucurie in suflet si liniste, inafara de mancare ( evident , si de bautura, tigari s.a.).
Iar in ce-i priveste pe ceilalti, ar trebui sa avem puterea de a discerne cand am gresit fata de ei si care e atitudinea corecta pe care ar trebui s-o avem in aceasta situatie, si cand gresesc ei fata de noi si ne acuza degeaba si sa avem si atunci atitudinea corecta. Pentru ca e foarte greu atunci cand cineva te acuza de ceva ce tu stii ca n-ai facut (sau ca n-ai facut "rau"), sa ai "atitudinea potrivita", sau atunci cand ai gresit si-ti ceri iertare, sa nu te ierte. Astea sunt adevarate incercari, dupa parerea mea. De multe ori esti in situatia ca nici nu stii de fapt cine are dreptate si cine nu. Unii sunt atat de perversi incat te fac sa crezi si pe tine ca tu ai gresit cand de fapt nu ai gresit.
Si atunci, care e atitudinea potrivita?

momentul oportun
 

Stiu ce-ar trebui facut, sa te rogi pentru ei. Si de multe ori, functioneaza. Mai bine ca orice.

Mai am o dilema in ceea ce priveste momentul in care ar trebui sa te spovedesti. E bine sa o faci "de urgenta" cand stii ca ai facut ceva urat, sau sa ma stai (nu sa "se adune mai multe") ci sa te pregatesti (adica sa le pui cap la cap sa vezi daca nu mai sunt si altele)?

e bine cat mai des si mai ales cand ai facut ceva mai "urat"... iti faci tu o cercetare a constiintei, scrii pe o hartie ce te apasa si mergi la dezlegare...

asa este, am simtit-o pe pielea mea, insa chiar daca nu poti sa urci "drastic", consider ca e bine sa stii si incotro te indrepti, care este telul... Adevarul... unde trebuie sa ajungi...

cand nu poti urca, te smeresti in neputintele tale... "uite Doamne, as fi vrut sa tin post si n-am putut, iarta-ma, ajuta-ma tu"

"Nu fac binele pe care-l voiesc, ci raul pe care nu il doresc"... Conteaza si intentia inaintea Domnului