Anul nou bisericesc
 

Există obiceiul ca la data de 1 Septembrie să se sărbătorească Anul Nou Bisericesc.

Am citit însă de curand opinia părintelui Petru Pruteanu - cum că Anul Nou bisericesc începe la Paști, și nu la 1 septembrie.

Ce părere aveți ?

postat de pr. Petru Pruteanu :

"Insa sa stie si aceasta cititorul cel cu buna socoteala, caci toti anii aceia ce s-au numarat aici nu de la septembrie incep, ci de la luna lui Martie, in care luna si singur Dumnezeu cu Moisi si cu Aaron, in pamantrul Egiptului au vorbit. "Luna aceasta va este voua incepatura a lunilor, cea intai va fi voua intre lunile anului. Ies.12. Iar de la septembrie s-au obisnuit a numara anii , israielitii de la Egipt, de la inchinatorii de idoli, cei ce nu stiau pe Dumnezeu, nici de zidirea lumii nu stiau, nici de intaiul om Adam. Si era dupa aceea , la israieliti indoit anul, Bisericesc si politicesc. Cel bisericesc incepea de la martie iar cel politicesc, precum si la greci , de la septembrie. Dupa care obicei al lor, si Dumnezeu pogorare facandu-le lor a hotarat sa fie la septembrie anul cel primit al odihnei pamantului si al iertarii datoriilor si al slobozirii robilor, precum de aceasta in cartea levitilor la cap. 23 se scrie, La fel, nu degrab dupa acea si August cezarul Romei, inchinator de idoli fiind, de la septembrie pe a sa numarare de ani si indictionurile le-a asezat, ci noi Bisericesti slujitori fiind, bisericestii ani si faptele de la luna lui martie a numara , si a scrie ne-am osarduit, ajutandu-ne Domnul." Gheorghe Chedrinul in al sau Honograf

Parintele are dreptate.

exista o traditie iudaica ce spune ca in aceasta zi Dumnezeu a inceput lucrarea de creare a lumii si tot in aceasta zi, Mantuitorul a pus inceput activitatii Sale de propovaduire a Evangheliei. Asta e tot, o traditie

Tinand cont ca viata noastra fara Hristos n-ar avea nici un sens, iar prin
Invierea Domnului, devenim si noi oameni vii, sunt de acord cu parintele.

[ Ies ] Ieşirea
[ Cap. 12 ] Mielul pascal. Sărbătoarea azimelor. Sărbătorirea Paştelui. Moartea întâilor-născuţi ai Egiptenilor. Plecarea Israeliţilor.
1 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron în ţara Egiptului şi le-a zis:
2 „Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor, să fie întâia între lunile anului.
3 Vorbeşte deci la toată obştea fiilor lui Israel şi spune-le: – În ziua a zecea a acestei luni, fiecare cap de familie să ia câte un miel; un miel pentru fiecare casă.
4 Iar dacă'ntr'o casă vor fi prea puţini pentru un miel întreg, să-l ia împreună cu vecinul cel mai apropiat ca număr de suflete: fiecare să socotească anume câţi sunt de trebuinţă [ca să mănânce în întregime] un miel.
5 Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă; veţi lua fie un miel, fie un ied.
6 Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a acestei luni a, şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l înjunghie spre seară b.
7 Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus, în casele unde-l vor mânca.
8 În chiar noaptea aceea să mănânce carnea, friptă la foc; s'o mănânce cu azimă şi ierburi amare.
9 Din el să nu mâncaţi ceva crud sau fiert în apă, ci numai fript la foc, capul cu picioarele şi măruntaiele.
10 Din el să nu lăsaţi nimic pe-a doua zi, os din el să nu zdrobiţi c. Ceea ce va rămâne pe-a doua zi, să ardeţi în foc.
11 Şi iată cum să fiţi când îl mâncaţi: cu coapsele'ncinse, cu sandalele'n picioare şi cu toiagul în mână d; şi să-l mâncaţi în grabă: e Paştile e) Domnului."

Asadar nu e o traditie ci cuvantul lui Dumnezeu si vine ca o prefigurare.

"e)Etimologia cuvântului Paşti (în româneşte, de la grecescul pásha) e necunoscută. Ebraicul pésah e legat de verbul pāsah = „a şchiopăta“, „a sări“, „a juca într'un picior“, „a sări peste“ (a omite), „a cruţa“. Vulgata îl explică: id est transitus Domini = „adică trecerea Domnului“, sens referitor la faptul că Dumnezeu, în noaptea aceea, a trecut (a străbătut) Egiptul. Primul sens s'ar referi la faptul că, trecând, Domnul „a sărit peste“, „a cruţat“ casele fiilor lui Israel. Fără a nega aceste sensuri, literatura patristică raportează cuvântul şi la „trecerea“ lui Israel prin Marea Roşie, adică de la robie la libertate. Evenimentul istoric este, în acelaşi timp, şi o prefigurare: el Îl anticipează pe Iisus Hristos, Cel ce „din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer ne-a trecut pe noi“ (din Canonul Învierii)." Nota din Sfanta Scriptura versiunea Anania.

Problema cu anul nou inceput de Pasti ar fi insa ca ar fi la data variabila si nici n-ar mai fi un an, ar varia ca lungime. Nu este o data anume...
Sau se stabileste o data fixa pentru Pasti.
E drept ca data de 1 septembrie nu spune nimanui ceva, in cadrul bisericii mai ales.
Ar putea sa inceapa anul bisericesc si de Craciun, odata cu Nasterea Domnului. Mi se pare si mai logic.
EL a venit si a adus Biserica.
Dar discutam si noi asa...Ca tot nu putem schimba nimic.:6:

Are dreptate parţial părintele Pruteanu, nu degeaba e liturgist cu operă de cercetare în domeniu, din punct de vedere strict tipiconal articularea dintre ciclul liturgic mobil şi cel fix este reperul central al calendarului Bisericii, ştim cu toţii că duminicile Octoihului sunt numărate "după Rusalii", cu excepţia celor aflate în proximitatea marilor praznice şi absorbite în tematica acestora.

Însă hotarul vremilor de la 1 septembrie are substanţă în iconomia Bisericii, întrucât, dacă vă uitaţi bine de o parte şi de alta sunt două praznice ale Maicii Domnului, Adormirea respectiv Naşterea, două momente cruciale în istoria îndumnezeirii omului, alfa şi omega lucrării lui Dumnezeu cu oamenii şi Creaţia în ansamblul ei. O privire sinoptică, cu ochiul duhovnicesc treaz, asupra structurii anului bisericesc relevă faptul că desfăşurarea sărbătorilor se organizează pe spirale de câte trei ani incluşi în unul singur, având ca punct de plecare Naşterea Maicii Domnului pe prima rotire, apoi lucrarea Mântuitorului în a doua rotire, iar în a treia rotire momentele dense ale Săptămânii Mari, Patima şi Învierea, Înălţarea şi Cinzecimea, apoi, ca o arătare iconică a scopului vieţii omului şi sensul tuturor evenimentelor anterioare, Adormirea Maicii Domnului (care este în acelaşi timp o înviere şi o înălţare). Prin urmare, substratul teologic există şi este foarte bogat în semnificaţii. Anul bisericesc începe şi se termină cu Maica Domnului, fiindcă Preacurata este prototipul şi începutul îndumnezeirii prin har a omului.

Multumesc tuturor pentru opinii si postari, mai ales lui Mihai care a punctat cu finete importanta Maicii Domnului in iconomia stabilirii inceputului de An Bisericesc.

Am postat acest contrapunct ca si comentariu la postarea parintelui Petru Pruteanu, insa acesta este momentan intr-un pelerinaj la Muntele Athos si nu vom avea un feed back foarte curand.

Incepatura anului bisericesc (as spune, mai degraba, anului liturgic) este, pana la urma, o conventie. Tot asa cum o conventie este si incepatura anului nou calendaristic, putand exact la fel de bine sa ne imaginam un an calendaristic care ar incepe cu echinoctiul vernal precum suntem obisnuiti cu unul care incepe la data aleatorie de 1 ianuarie. De altfel, in anumite perioade ale istoriei omenirii, s-a mai intamplat ca socoteala zilelor sa inceapa cu primavara.

Asadar, in ambele cazuri, al anului calendaristic si al anului liturgic, avem de raspuns la o intrebare care se poate reduce la: "in care punct ar fi mai potrivit sa se socoteasca inceputul unui cerc ?"

In mod intelept, Biserica a ajuns la optiunea ca acest inceput sa fie toamna. In felul acesta, anul este centrat si nu initat de aniversarea celui mai mare eveniment din istoria omenirii: Invierea Domnului. Acest lucru are cateva avantaje:
-anul liturgic fiind o recapitulatie a istoriei, subliniaza ca istoria nu incepe cu Noul Testament, ci cu Vechiul. Asa cum Noul Adam a murit nu pe un pamant gol, ci pe unul in care murise vechiul Adam, moartea celui de al doilea inviindu-l pe primul, tot asa Anul liturgic e mai bine sa fie centrat pe Inviere, subliniind ca istoria are doua parti: inainte de Cristos si dupa Cristos. Una in care a fost toamna si iarna, cea de a doua in care este primavara si vara.
-principalele evenimente legate de viata de pe pamant a Domnului nostru e bine sa fie intr-un an si nu in ani diferiti, fiindca Anul Liturgic mai are o functie recapitulativa: aceea de a ne aminti ciclul vietii Domnului, asa cum aminteste ciclul istoriei omenirii. Astfel, un an in care Domnul mai intai se naste, pe urma e tait imprejur, pe urma este prins, chinuit, omorat, pe urma inviaza si trimite Duhul Sfant asupra Bisericii Sale e mai logic decat unul in care mai intai Isus inviaza si pe urma se naste.

Omenirea intreaga traieste, acum, in ultima perioada a istoriei ei, care e ultima a anului liturgic. Isus a inviat, a suflat peste ucenicii Sai, a trimis Duhul Sfant. Evanghelia a fost vestita tuturor natiunilor, potrivit poruncii Domnului si in aceasta perioada ne gasim noi. Cat de ciudat ar fi ca acest timp sa corespunda, in calendarul liturgic, nu partii lui dinspre sfarsit, ci partii dinspre inceput!

Mai seamana anul liturgic cu perioada celor trei ani (si ceva) cat a durat nu toata viata pe pamant a lui Isus, ci perioada misiunii publice a vietii Lui, a carui recapitulatie iarasi putem socoti ca este. Cu perioada in care El a fost, in aceasta ordine: Profet, Preot si Rege. Corespunzator, anul liturgic (in ritul bizantin) are trei perioade: a Triodului, a Penticostarului, a Octoihului. In perioada in care Cristos este rege (sau, asa ar trebui...) ne aflam noi. Cat de ciudat ar fi ca Anul Nou sa inceapa cu regalitatea lui Isus, apoi sa continue cu vremea profetiei Lui pentru ca sa se incheie cu Sfantul Sacrificiu! Noi nu Vinerea Patimilor asteptam, ci venirea Lui in glorie.

In examinarea subiectului, nu se poate sa nu ne referim la ciclul anual evreiesc, fiindca noi uitam, adesea, ca suntem evrei. Or, la evreii din perioada Torei, anul nou incepea toamna, odata cu Ziua Recoltei. Lucrurile s-au schimbat apoi, probabil sub influenta babiloniana, incat anul a inceput a fi socotit primavara, asa cum doreste Petru Pruteanu. De ce s-a schimbat si cand s-a schimbat exact nu se stie, dar toti exegetii sunt de acord ca 1) a existat o schimbare si 2) in perioada cea mai veche, anul incepea toamna.