Cum sa-i multumim Lui Dumnezeu
 

Deschid acest nou topic, pentru a dezbate o problema care este mai putin discutata:

-Cum ar trebui sa-I multumim Lui Dumnezeu, atunci cand am reusit o anume realizare in viata sau cand avem o bucurie, mai mare sau mai mica ?

Deoarece de multe ori- si e normal sa procedam asa- cand avem greutati sau necazuri ne rugam- insa ma intreb atunci cand avem o bucurie, mai mare sau mai mica, macar un "Multumesc, Doamne!" spus sincer din suflet zicem ?!

Eu personal pana acum nu pot spune ca am realizat tot ce mi-am propus sau ca sunt extrem de fericit, insa totusi pentru cateva lucruri pot spune "Multumesc, Doamne!:

-ca sunt sanatos si ca ma pot misca;
-ca am cunoscut cativa oameni jos palaria pana acuma;
-nu am asa de multi prieteni, dar ce-i pe care-i am sunt prieteni adevarati;
-ca pot munci si imi doresc sa muncesc;
-ca macar o data pana acuma am tinut la cineva in mod deoasebit, dar nu a fost sa fie;
-ca stiu foarte clar ce-mi doresc in viata, iar pentru asta ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute, dar si intreprind ceva concret in sensul asta;

Iar in privinta relatiilor sentimentale am zis- "Doamne, atunci cand voi intalni si voi fi convins in sufletul meu , pe cineva care sa ma iubeasca si sa o iubesc cu adevarat, trei lucruri voi face: nu o voi insela nicioadata, nu o voi face sa sufere si nu voi uita sa-TI multumesc".

Putem sa incepem cu rugaciunea Lucrului implinit, care de fapt este alcatuita din doua rugaciuni:
Rugaciunea la inceputul lucrului si Rugaciunea dupa sfarsitul lucrului.
Iar apoi putem continua cu rugaciuni personale si cu fapte:
(faci milostivenie, dai un sfat de bine, ajuti pe cineva, etc)

cu o viata curata
 

poti sa-i multumesti Domnului straduindu-te sa duci o viata curata, bineplacuta Lui . Cred ca asta Il bucura cel mai tare. Sa vada ca jertfa Lui nu a fost in zadar. Si sa-i multumesti pentru simtamantul asta nobil pe care ti L-a dat : al recunostintei. Doar sfintii au cel mai pur sentiment al recunostintei. Spunea Parintele Cleopa: cine multumeste lui Dumnezeu Il obliga (pe El)sa fie si mai darnic cu omul , iar "nemultumitorului i se ia darul"!

Un acatist frumos, de slava lui Dumnezeu, cu ajutorul caruia chiar si cei mai deprimati si vaicareti ar trebui sa recunoasca binele daruit de Dumnezeu in viata lor - http://www.crestinortodox.ro/acatist...re-122408.html

Platesti un pomelnic de multumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. Faci o coliva de multumire.

1 - Sa nu faci astfel de promisiuni, nici macar in gluma. Nu tine de tine ca sa le poti... tine.
2 - Cum sa-I multumesti lui Dumnezeu? Pai Dumnezeu, PRACTIC, nu are nevoie de multumirea ta. In momentul in care simtim nevoia sa-I multumim, El ESTE deja acolo, in sufletul nostru, iar multumirea se manifesta involuntar prin smerenie, constientizand lipsa de merite, si totusi bucuria pe care ne-o face Dumnezeu.
Din punctul meu de vedere, am observat ca mie, sufleteste, imi este mai de folos sa spun continuu, trei mici rugaciuni: Dumnezeule, milostiv fii, mie, pacatosul! Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieste-ma! Fara de numar am gresit, Doamne; iarta-ma!, decat Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul! Ma refer la folosul duhovnicesc pe care-l simt personal, prin comparatie intre cele doua. De aceea nu dau lectii nimanui, cum sa procedeze, pentru ca fiecare simte daca avanseaza, sau bate pasul pe loc.
Smerenia nu poate fi simulata. Ea se simte in adancul sufletului, atunci cand reusesti sa te aduni si sa te rogi astfel. Nu neaparat in timpul special rezervat rugaciunii, ci oricand in timpul zilei, cand fizic, ai alte indeledniciri. Iar daca iti mai faci si o oarecare obisnuinta, cele mai grele dintre ispite, vor sta departe. Pacate facem zilnic, dar in general nu sunt dintre acelea pentru care Dumnezeu sa-si intoarca fata de la noi! Iar constientizarea lor, ne da si mai mare putere in rugaciune, pentru ca nadajduim in mila lui Dumnezeu si chiar simtim anumite efecte si coincidente ale bunatatii Lui!