Calugaria
 

Buna!Am 13 ani si sunt fata.Inca nu i-am zis preotului ca am un gand de a ma duce la manastire.De ce?Pentru ca nu mai vreau sa mai vad spurcaciunile acestei lumi.Acolo imi castig mantuirea mai repede.Si cand o sa cresc mai mare sunt sigura ca acest gand o sa-mi dispara.Am o sora la manastire si m-a fascinat cantecele lor ,notele psaltice,portul negru pe care trebuie sa-l poarte permanent.De asemenea stiu ca sunt si multe ispite acolo.Dar nu sunt sigura ca le voi putea depasi.Am vazut cat de diferita este lumea acolo fata de aici.Pace,liniste,intelegere.Ar trebui sa ma duc de pe acuma sau ar mai trebui sa astept?

Esti atat de tanara draga mea incat chiar n-ai vazut destul din asta lume! Trist e ca te legi doar de uratul din ea dar te intreb cat fRUMOS ai vazut? Apoi viata monahala nu este un film frumos, ea implicand multe , mai ales ascultare deplina si jertfa de sine...Eu unul zic sa stai de vorba totusi cu duhovnicul tau si cu parintii si sa mai ai rabdare ....Numai bine!

Fata draga, te poti mantui si daca esti in Sahara, si daca esti la New York, si in pustie si in manastire... A fi calugar inseamna mai mult decat a purta haine cernite si a canta. Calugaria (precum casatoria) e pentru toata viata si, oricum, ca si aceasta, se face la o varsta majora. Il iubesti tu atat de mult pe Dumnezeu incat sa renunti la toate pentru el? SI la mama si la tata, si la toate ocupatiile tale? Acolo vii sa Il slujesti pe El, nu sa fugi de lume.


Ai citit vreodata experientele parintilor Cleopa, Boca, Paraianb sau altii despre calugarie, ce ii indeamna acestia pe oameni?

- Revenind la alt subiect, parinte, spuneti ca in calugarie sunt cei mai multi ratati si ca in calugarie trebuie sa intre oameni de exceptie. Ce inseamna om de exceptie?

-Inseamna un om care nu se joaca cu viata lui, un om care stie ce-i calugaria, stie ceea ce a lasat si ceea a gasit si care nu mai poate fi clintit din calea calugariei. Adica, nu oameni cu lipsuri, pentru ca in manastiri sunt foarte multi oameni cu lipsuri, lipsuri fizice, psihice, oameni fara cultura, oameni care nu s-ar fi descurcat in viata comuna. Or, acestia niciodata nu vor fi niste calugari buni, vor fi niste domiciliati si niste improvizati la manastire. Daca te duci prin manastiri si cercetezi, poti constata multi din acestia, care nu sunt nici de casatorie, nici de calugarie. Acestia nu inainteaza, nu fac parte din randul oamenilor de exceptie. Un om de exceptie este un om care ar fi putut face fata si in casatorie si care nu e refugiat la manastire.

- Poate sa creada cineva despre sine ca este om de exceptie?

- Poate! Daca este, poate. Pentru ca smerenia nu inseamna sa negi niste lucruri pe care esti sigur ca le ai. Adica, in general, omul cand se duce la manastire, nu se gandeste ca-i de exceptie s-au nu-i de exceptie. Dar numai oamenii de exceptie pot duce o viata mai presus de obisnuit.

- Va cerut vreodata cineva, vreun ucenic, parerea daca e de exceptie sau nu?

- Nu. Nu mia cerut-o. Poate ca nici n-as fi putut s-ai spun, pentru ca el trebuie sa stie mai bine decat mine daca e sau nu e de exceptie. Dar, in orice caz, un om care poate sa faca niste lucruri care sa-l recomande, care a facut o facultate, deja e nadejde ca nu e unul de rand. Dupa aceea, faptul ca poate sa renunte la anumite lucruri - poate sa tina post - arata ca nu e un om oarecare, ci e un om care se evidentiaza prin ceva. Si atunci poti sa spui ca e un om de exceptie. Sunt unii oameni care, de exemplu, fac niste lucruri obisnuite, dar daca le ceri mai mult de cat fac, atunci nu mai pot face, si in calugarie trebuie sa faci si niste lucruri care sunt mai presus de tine.

- Deci, parinte, ca o concluzie, exista vocatie monahala?

- Exista, sigur ca da! Asa cum exista vocatie pentru casatorie, pentru studiu, asa exista si o vocatie monahala.

- Cum sar putea descoperi?

- Mai intai de toate o poti descoperi in faptul ca te simti bine in preajma calugarilor, te simti bine pe la manastiri, te simti bine acolo unde se duce o viata superioara, ai o inclinatie spre asta. Eu, de exemplu, din copilarie am simtit ca asta mie calea mea, mi-am dorit totdeauna, ma bucuram de un calugar; cand ma intalneam cu un calugar era o chestiune exceptionala pentru mine, o bucurie. Asta inseamna ca am avut o vocatie monahala.


- Parinte, in legatura cu motivele care l-ar duce pe om la calugarie. Poti veni la calugarie din dorinta de a fi desavarsit?

- Poti, daca stii cei desavarsirea. Unii zic ca vin la calugarie pentru a se mantui, ca si cand mantuirea nu ar fi si in alta parte. Unul a zis aici, la manastire, cand a fost intrebat, "de ce-ai venit sa te faci calugar?", ca el vrea sa duca viata curata, iar celalalt l-a intrebat: "dar ce, eu duc viata spurcata?".

E adevarat, fiecare are motivele lui. Poate ca unii vin la calugarie fara sa stie de ce vin, dar dupa aceea se valideaza, daca se valideaza. La manastire e nevoie de oameni. Sunt unii care vin la manastire si care-s primiti pentru a fi oameni la manastire. Si atunci, daca-ti vine unul la manastire, zici: "hai sa-l incercam, poate ramane la noi". Cei mai multi, de fapt, daca sunt oameni simpli si fara o inteligenta deosebita, nu stiu ce fac - atunci cand se fac calugari. As putea zice ca, intr-un fel, nici eu n-am stiut ce fac atunci cand m-am facut calugar, desi eram absolvent de Teologie.

- E corect sa te calugaresti din dorinta de a urma exemplul Sfintilor, avand in vedere ce spune Sfantul Apostol Pavel, "urmati exemplul mai marilor vostri "?

- Da, numai ca mai marii vostri pot fi si oameni cu familie!


- Poate cineva sa fie calugar adevarat daca se calugareste urmand exemplul unui prieten, sau al unei prietene? De exemplu, daca prietena cu care urma sa se casatoreasca merge la manastire, sa mearga si el la manastire?

- Nu cred ca e un motiv de calugarie. Un motiv real de calugarie este sa-i slujesti lui Dumnezeu pe calea calugariei. Toate celelalte sunt improvizatii. Poate ca este motivul tau, dar nu-i corect. Corect este sa te faci calugar pentru ca doresti si pentru ca vrei sa fi calugar.

(Tot articolul aici -http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/parintele-teofil-paraianu-despre-casatorie-calugarie-68441.html)

draga mea, inainte de a face pasul acesta trebuie sa te gandesti de 100...ba de 1000 de ori! Ispitele nu vin inainte de a face pasul acesta, CI DUPA! La inceput totul ti se pare frumos..."cantecele lor ,notele psaltice,portul negru pe care trebuie sa-l poarte permanent"...asa cum ai zis si tu, dar dupa ce o sa te calugaresti DORUL DE LUME o sa te macine (ispita adusa de diavoli).Nu oricine e facut pentru a fi calugar.Si cine iti garanteaza ca acolo o sa te mantuiesti mai usor? Mnatuirea se poate obtine oriunde, bineinteles cu ajutorul Celui de Sus! Asa ca draga mea mai gandeste-te. Daca simti ca in manastire e locul tau, atunci du-te! Doamne ajuta!

Doamne ajuta!
Este un gand frumos acesta..stii ca sunt monahi si monahii care de mici au crescut la manastire si au ramas toata viata acolo...nu cred ca varsta este importanta,ci chemarea.
La manastire nu mergem sa fugim de lume, ci sa ne rugam pentru ea...
Ce gand sa iti dispara? Un calugar care si-a inchinat viata lui Hristos nu mai vrea pe urma sa se intoarca in lume...e pacat sa te intorci de pe drumul acesta...
E absoluta nevoie sa vorbesti cu duhovnicul tau si daca se poate sa mergi pe la manastiri sa vorbesti cu surorile sau cu fratii de acolo. E nevoie sa ai binecuvantarea duhovnicului tau...si tine cont de sfaturile lui...daca asta e crucea pe care o vrei, trebuie sa ti-o asumi...roaga-te mult, sa te lumineze Dumnezeu ce trebuie sa faci!

te imbratisez cu drag,
Diana

esti inca mica si nu intelegi multe din cele ale vietii.
am tot respectul pentru cei ce-si dedica viata unui tel.
dar daca te duci la manastire ca sa scapi de spurcaciunea si relele lumii, ai gresit din start.
te duci pentru cantece? dar ce crezi? manastirea este "Floarea din gradina"?

la manastire nu castigi mantuirea mai repede decat in lume. pentru simplul fapt ca nu se castiga. se primeste, este un dar.

manastirea nu este loc de refugiu pentru cei ce nu fac fata lumii.
calugarul trebuie sa fi biruit intai lumea si apoi sa se duca la manastire.
trebuie sa fii intai calugar in mijlocul lumii ca sa poti face fata manastirii.

biserica nu ar trebui sa primeasca in manastiri tineri ce nu au implinit 18 ani.

In primul rand, de cand te-ai hotarat? Este foarte important. Ca daca te-ai hotarat azi, s-ar putea sa fie un impuls.

Sa presupunem ca esti hotarata.

Atunci subscriu la tot ce-a spus Diana.

Si in plus ti-as recomanada sa te duci la un Calugar la o Manastire de Maici si sa-i spui de decizia ta. El te va indruma cel mai bine. Si dupa Spovedanie si dupa ce vorbeste cu tine isi da el seama daca esti potrivita si te poate indruma in viata ca sa ajungi sa te hotarasti 100% sigura. Nimeni nu poate alege in locul tau.

Sa nu crezi ca in ziua de azi monahia inseamna sa nu te duci la scoala. Azi monahii se duc la scoala, fac si facultate sau unii au si mai multe. Sau poate Manastirea la care te vei duce nu se va axa pe asta. Oricum, trebuie sa citesti si cateva carti ca sa te documentezi despre ce inseamna viata monahala si trebuie sa-ti alegi si Manastirea in functie de nevoi, cred ca Parintele Paisie Aghioritul spunea ca trebuie sa-ti faci o lista cu ce ti-a placut si ce nu la mai multe Manastiri si dupa sa-ti alegi ca s-ar putea ca aceea sa ramana casa ta.

Este ideal sa intri la Manastire de mica pentru ca n-ai timp sa te desfeti cu anumite lucruri si calugaria va fi mai curata si mai bine inradacinata, ca si un copil, daca il obisnuiesti de mic cu un lucru asa va face si cand va fi mare.

Acum, pentru ca ai dorinta asta nu trebui sa faci un capriciu din ea. Asteapta, dar vorbeste cu un Calugar.

Si de exemplu, daca vei fi acceptata de mica, oricum vei mai fi lasata in lume o perioada. Un an sau mai mult ca sa fii sigura si sa nu fie un impuls de moment.

Si au fost calugari care s-au dus si la liceu si la facultate fara sa fii intrat in Manastire, dar s-au ferit de fete.

Mai zicea Parintele Cleopa: "ca daca esti pregatit sa mananci bataie de 3 ori pe zi si mancare o data la 3 zile, esti bun de Manastire".

Si sa nu-ti imaginezi ca la Manastire curge numai lapte si miere. Poate ca n-ai sa vezi iubareti in Manastire, dar ei sunt mult mai ispititi ca oamenii. Si trebuie sa devii si harnica, ca vei si munci, vei manca putin si te vei ruga mult. Si nu te va tine nimeni in brate, trebuie sa fii puternica de una singura. Si nici sa nu fugi daca e greu, ca oriunde e greu si acolo, si al servici si in familie.

Poate il rogi pe Calugar sa-ti dea o pravila, sa vezi daca rezisti. Adica te duci la scoala, inveti bine, esti cuminte si-ti faci si rugaciunile.

Si la scoala sa te comporti normal, sa nu fii ceea ce numesc unii habotnica. Si sa te imbraci cum te-ai imbracat pana acum, ca momentan traiesti in lume, dupa te ocupi de hainele negre. Nu ma refer sa te machezi sau sa apari in fusta scurta, ci daca pana acum ai purtat pantaloni si fuste normale, sa nu apari cu fuste pana in podea si cu basma pe cap.

(Probabil nu vei primi randuiala de mancare, in sensul sa nu mananci carne, ci doar peste sau altele, care poate i-ar soca pe ai tai, dar sa fii cumpatata, sa vezi daca poti renunta la anumite placeri: gen ciocolata, cola...Sau poate ca nu-ti va zice nimic inca, si cele legate de manacare le vei invata in Manastire).

Succes.

http://www.youtube.com/watch?v=Ds1iP...eature=related o tundere in Monahism care mi s-a parut emotionanta.

//////////mesaj sters/////////////

Tu vietuieste in pace cu tine , roaga-te si iti va arata Dumnezeu calea. Fiecare are calea lui, de aceea nici povestea lui dobrin, nici a oricui altcuiva nu trebuie luata ca model. Esti micuta inca. Ai sufletelul inca crud si vulnerabil. Intareste-te in rugaciune si fapte bune si apoi vei intelege si voia Domnului in ce te priveste. Domnul sa te pazeasca in tot ce faci!

Mai fetita scumpa, stai calma, daca in lume simti ca nu mai rezisti, nici in manastire nu ai sa rezisti. Nu de spurcaciune trebuie sa fugi, ci de tine insati, caci totul sta in noi . Apoi, asteapta sa inveti ce-nseamna sa fii independenta, ce-nseamna sa te confrunti cu trasaturile societatii, ce inseamna sa platesti singurica o factura, apoi poti sa faci ce vrei. Este prematur sa " fugi de lume ", iar manastirea nu este un loc de mantuire de la sine inteles, in inima ta sta acel loc, acolo este templul tuturor lucrurilor indiferent unde ne-am afla.
Oricum, nu esti decat un copil, si trebuie sa te maturizezi inainte de a intelege ce vrei cu adevarat, la aceasta varsta " tot ce zboara se mananca ". La varsta ta gandeam la fel, dar viata m-a invatat tare multe, in primul rand sa inteleg OMUL, apoi lucrurile intreprinse de acesta.