Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Dogmatica (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5074)
-   -   prin fire si prin har (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=14365)

anonim30 07.01.2012 20:36:02

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420711)
Cumva persoana batrana bolnava este parasita, fara neam si avere, si a fost preluata de la un azil si ingrijita cu dragoste dumnezeiasca si dezinteresata de acest om minunat prin firea sa care nu vrea sa cunoasca pe Hristos? Si bineinteles persoana bolnava nu ii este neam , ci necunoscuta>?

sau este cumva parintele sau care dupa ce si-a imprastiat averea mai mult sau mai putin cumpatat, uitand ca are copii, iar acest om minunat din fire, copilul sau, l-a iertat si cu dragoste dumnezeiasca si evident dezintereseata il ingrijeste prin natura sa buna?

Evident ca este foarte greu sa ai grija de un batran bolnav , necesita multa rabdare. Insa rabdarea este alimentata de firea sa buna si dragostea sa dezinteresata?

Eu zic sa nu mai continui ca-ti faci pacate. Multumesc! Si DA, este dragoste si mila...TOTAL FARA NICI UN FEL DE INTERES.

dobrin7m 07.01.2012 20:58:12

Citat:

În prealabil postat de anonim30 (Post 420712)
Si totusi...Tind sa cred ca Dumnezeu in bunatatea si mila Sa nemarginita fie ceva va schimba, candva, la aceasta persoana...fie o va mantui asa cum este, caci greu imi e sa cred ca Domnul ar cere cuiva sa iubeasca pe Cineva pe care nu cunoaste.

Da, cred ca m-am lamurit. Cred ca am gasit raspunsul la intrebari. Noua, celor cu credinta nu ne ramane decat sa ne rugam pentru cei ce nu o au....sau, poate, cine stie...ei sa se roage, la un moment dat, pentru noi.

Cu siguranta ca Dumnezeu care este desavarsit de bun, va schimba ceva la acea persoana si il va aduce pe calea spre El.

O mica lamurire.

"greu imi e sa cred ca Domnul ar cere cuiva sa iubeasca pe Cineva pe care nu cunoaste."

Dumnezeu nu este Cineva. Este Dumnezeu Atotputernic si desavarsit.

Deci da, Dumnezeu ne cere sa iubim pe semeni , pe toti, fara deosebire chiar daca nu ii cunoastem. Da, ne cere sa iubim pe cineva chiar daca nu cunoastem.
Aceasta este iubirea dumnezeiasca. Daca nu poti iubi pe cineva chiar daca nu il cunosti atunci nu esti bun.

Iar daca atunci cand scrii Cineva te referi totusi la Dumnezeu, (trecand peste greseala facuta) atunci pot sa iti spun ca daca acel om nu cunoaste pe Dumnezeu este dupa cum chiar tu spui, prin dorinta lui, prin incapatanarea lui si prin razvratirea lui.
Da, Dumnezeu ne cere sa Il iubim, si ne cheama sa Il cunoastem. Pe toti ne cheama si la toti cere iubire. Este porunca cea mai mare din Lege.
Sf. Teofan Zavoratul spunea in privinta aceasta ca Dumnezeu este egoist cere iubire si supunere deplina. ( nu care cumva sa se sminteasca aici cineva, mai bine alergati la duhovnic si intrebati ce a vrut Sfantul sa spuna cu acest cuvant ce se afla in cartea "Invataturi si scrisori despre viata crestina")

In incheiere iata un fragment din Vietile Sfintilor - Cuvioasei Sinclitichia - 5 ianuarie:

"Cei buni se ocărăsc și se batjocoresc de către cei ce îi văd pe dînșii petrecînd împreună cu cei leneși, socotindu-i ca pe niște asemenea lor; iar cei buni, primindu-le acestea de la oameni ca niște laude, săvîrșesc fără frică dumnezeiescul lucru; pentru că Scriptura zice: Frumoasă este fapta acestora, că și Domnul mînca cu vameșii; iar mai vîrtos este iubitoare de frați judecata acestora, decît iubitoare de sine; pentru că văzînd pe cei ce păcătuiesc ca niște case aprinse, se întrec a mîntui pe cei care pier și suferă împreună cu ei. Iar alții, dacă ar vedea pe un frate arzînd în păcate, fug, temîndu-se ca să nu-i apuce și pe dînșii focul. Alții - cei de al treilea fel -, ca fiind vecinii cei răi, îi aprind mai mult pe cei ce ard, aducînd ca materie spre pieire răutatea lor. Cei buni, dimpotrivă, chiar cîștigurile lor le socotesc mai mici decît mîntuirea acelora.

Acestea sînt semnele dragostei adevărate; aceștia sînt păzitorii dragostei celei curate. Precum cele rele una de alta se țin, pentru că iubirii de argint îi urmează zavistia, călcarea de jurămînt, mînia și vorbirea de rău; așa și cele potrivnice lor se țin de dragoste, adică: blîndețea, îndelunga răbdare, suferirea de rău, bunătatea desăvîrșită și sărăcia. Pentru că nu este cu putință a dori această faptă bună, fără numai prin sărăcie. Căci Dumnezeu a spus să avem dragoste nu către un singur om, ci către toți. Deci, avînd noi cele de trebuință, nu se cade a trece cu vederea pe cei ce au lipsă; ci a-i îndestula pe toți, pe cît este cu putință omului. Acesta este însă lucrul lui Dumnezeu."

Deci iubire si saracie.

dobrin7m 07.01.2012 20:58:49

Citat:

În prealabil postat de anonim30 (Post 420713)
Eu zic sa nu mai continui ca-ti faci pacate. Multumesc! Si DA, este dragoste si mila...TOTAL FARA NICI UN FEL DE INTERES.

Eu doar am intrebat.
Atat.

Fara nici un fel de interes material? Insa interesul se refera doar la cele materiale?
Eu doar intreb, atat.

dobrin7m 07.01.2012 21:15:20

Dreptatea desavarsita a noastra sau virtutea atoatecuprinzatoare vine din:
1.
"Din faptele bune vizibile tuturor, săvârșite cu trupul, la vreme potrivită și în locul
potrivit. Iată despre ce este vorba: daca îți cere cineva de pomană, dă-i. Dacă ți-a pricinuit
careva supărare, iartă-l. De va veni la tine un dușman, dă-i să mămânce. Când te-ai așezat la
masă, mănâncă după pravilă și înfrânare. A venit vremea rugăciunii - roagă-te cu evlavie și
cum ți s-a poruncit... Când mergi la serviciu, muncește cu sârguință, și așa mai departe.
Orice clipă și fiece loc își au faptele lor bune, pe care trebuie negreșit să le făptuiască cel ce trece
prin ele. În această privință, toată viața omului trebuie să fie lanț neîntrerupt de fapte bune, din
momentul în care devine conștient pe această lume și până când iese din ea...
Numai atunci va considera Domnul pe cineva că
este virtuos, când acesta va dezvolta întreg tabloul vieții sale, asa fel încât să nu omită nici un loc
și nici un moment în care să nu facă o faptă obligatorie pentru el în momentul și la locul
respectiv. Stai acum aici, sprijinindu-te pe dreptatea ta, și spune: oare așa trăiești tu, încât faci
întotdeauna binele și n-ai omis niciodată un lucru obligatoriu pentru tine, și nu ai îngăduit un
lucru bun numai pe jumătate ori chiar cu totul rău? Dacă-i așa, bazează-te pe dreptatea ta, iar
dacă nu, caută-ți un alt sprijin pentru mântuire!" Sf. Teofan Zavoratul

glykys 07.01.2012 21:15:37

Uf, anonimule, bine ar fi sa te rogi pentru el, sa ii lumineze Dumnezeu mintea!

Credinta fara fapte e moarta (preotul le tot repeta babutelor ca degeaba tin ele post si merg la biserica zilnic, daca isi omoara aproapele cu vorbe de venin), dar nici faptele bune care nu izvorasc din credinta nu au folos duhovnicesc. Nu zice nimeni ca nu au niciun folos, pentru ca Domnul nu va lasa nerasplatita (aici sau pe lumea cealalta) nicio fapta buna, si El cu siguranta vede inima buna a prietenului tau. Se prea poate ca pentru aceste fapte bune sa ii daruiasca in aceasta viata anumite ocazii, mai speciale, prin care sa ii dea credinta. Si aici, pe forum, vei gasi multi oameni care au ajuns mai tarziu de la ateism la credinta, prin niste imprejurari deosebite.

Fireste ca sunt si atei foarte milostivi, sunt si non-ortodocsi foarte milostivi, sunt si ortodocsi doar cu numele, foarte rar intalnesti un om cu adevarat drept, care sa respecte poruncile. Dar se spune undeva in NT ca si dreptul de-abia se mantuieste. Asadar... multi chemati, putini alesi.

Nimeni de aici nu iti va spune ceea ce doresti tu sa auzi, anume ca in starea aceasta, de necredinta actuala, se poate mantui numai cu faptele. Ar insemna ca Hristos a venit degeaba pe pamant sa se rastigneasca pentru noi, daca noi ne puteam mantui prin propriile puteri. Nimeni nu se poate mantui singur, fara Hristos, oricate fapte bune ar avea. Ar fi si absurd, sa stai la masa cu El, dupa ce o viata intreaga nici nu ai vrut sa auzi.

Nu deznadajdui si roaga-te pentru el! Altceva nu ai ce face.

dobrin7m 07.01.2012 21:21:17

2.2) Cea de-a doua parte, care intră în componența dreptății desăvârșite, constă din bunele
simțăminte și dispoziții, ascunse sub faptele săvârșite în mod văzut. Acestea sunt iubirea,
pacea, răbdarea, blândețea, mila, stăpânirea de sine, smerenia, evlavia, renunțarea la toate și
altele. Faptele bune săvârșite în mod văzut, ca să fie într-adevăr bune și să slujească mântuirii,
trebuie să fie negreșit expresia unuia dintre bunele simțăminte lăuntrice; astfel încât, dacă la
baza lor nu se află un simțământ bun, de care acestea trebuie să fie însuflețite, atunci ele sunt
netrebnice și neplăcute lui Dumnezeu. Astfel, de pildă, îndreptarea evlavioasă a minții și a
inimii către Dumnezeu este o dispoziție interioară bună și bineplăcută lui Dumnezeu.

O asemenea sumă de fapte vădite există și pentru exprimarea fiecărui simțământ
lăuntric; de pildă, pentru exprimarea milostivirii există șapte fapte ale milei trupești și șapte
fapte ale milei sufletești. Dar întotdeauna trebuie reținut că ultimele, adică faptele văzute,
numai atunci au preț, când slujesc exprimării celor dintâi, adică simțămintelor lăuntrice.

Astfel, toate faptele văzute ale cucerniciei: metaniile, rostirea de rugăciuni, mersul la biserică și altele vor fi într-adevăr bune numai atunci, când vor sluji exprimării evlaviei noastre lăuntrice sau îndreptării evlavioase a minții și a inimii noastre către Dumnezeu, iar fără aceasta din urmă, ele sunt de nimic. Același lucru trebuie spus și despre toate faptele
milostivirii, că ele numai atunci sunt într-adevăr bune, când exprimă sincera iubire frățească
față de toți, spre slava lui Dumnezeu, și nu vreo atașare față de unii, dorința de a poza, sau, cum se spune astăzi adesea, o dorință de manifestare a umanismului; aceasta este păgânism în haine creștine.

Același lucru trebuie să spunem și despre toate celelalte fapte văzute: că adevărata lor
valoare este stabilită de dispoziția lăuntrică... Căci altminteri se poate ca, de pildă, cu trupul să
fii în biserică, iar cu sufletul în rătăcire, cu limba să ierți cu mărinimie, iar în inimă să
osândești, prin atitudinea corpului să arăți prețuire, iar înlăuntrul tău să nutrești dispreț, cu
ochii, în aparență să nu te uiți la fețele oamenilor, dar în suflet să te aprinzi de pofte trupești,
și așa mai departe.
Privite din afară, toate aceste fapte sunt bune, însă valoarea lor este anulată în fața lui
Dumnezeu de simțămintele nutrite în suflet la săvârșirea lor. Ca urmare, ne putem întemeia
mântuirea pe dreptate numai atunci când putem fi încredințați că toate simțămintele și
dispozițiile noastre sufletești sunt drepte și pe placul lui Dumnezeu - și asta nu numai pentru
un ceas-două, ci pentru toată viața și fără întrerupere.
Așadar, vino aici, cel ce vrei să-ți întemeiezi mântuirea pe buna ta purtare, și spune: în
spatele faptelor tale bune vădite, nu s-au strecurat niciodată simțăminte rele, care să le
murdărească?... Dacă nu (dar cine poate spune aceasta?), atunci liniștește-te în dreptatea ta;
dar dacă s-au strecurat - așa cum oricine trebuie să recunoască - atunci resemnează-te și caută
o altă temelie pentru nădejdea mântuirii tale!
Sf. Teofan Zavoratul

dorinastoica14 07.01.2012 21:37:33

Da, pot exista oameni buni, oameni milostivi, dezinteresați care ajută pe semenii lor dar care încă nu l-au aflat pe Dumnezeu. Astfel de oameni vor fi ca tâlharul care s-a mântuit în ultima clip și care a strigat în ultima clipă a vieții "pomenește-mă Doamne când voi veni în împărăția Ta!"
Eu nu am nici cea mai mică îndoială că cea persoană nu-l va afla pe Mântuitor! Cele pe care le face le face prin voia Lui cu ajutorul Lui și pentru El.
Oare sunt mai buni acei creștimi care nu ies din cuvântul Scripturii dar care au numai răutate, neiertare, invidie și mândrie duhovnicească, care vând orice, care nu dau nimic gratis sau cei care trec nepăsători pe lângă cel bolnav, gol sau flămând? Eu am întâlnit și astfel de creștini!

dorinastoica14 07.01.2012 21:43:29

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420717)
Eu doar am intrebat.
Atat.

Fara nici un fel de interes material? Insa interesul se refera doar la cele materiale?
Eu doar intreb, atat.

Te rog să mă ierți. Îți admir erudiția în ale teologiei dar mă înfior cât de rece îți simt sufletul! Persoana care a deschis topicul cred că este muncită de o mare dilemă și de o cumplită întrebare la care nu are încă răspuns.
Faptă bună fără credință sau credință fără fapte bune?
Să nu-mi răspunzi te rog cu citate că nu le citesc .Mie îmi place să țin cartea în mână și să subliniez pasajele care mă interesează. Aș vrea să simt omul din spatele monitorului

iustin10 07.01.2012 23:21:16

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420706)
eu am plecat de la o idee falsa emisa de initiatorul topicului, "bun prin firea sa" acordandu-i sansa presupunerii ca ar fi buna si am demonstrat ca de fapt este falsa, pentru ca omul care alege sa traiasca fara Hristos nu este de fapt bun. Exista om bun prin firea sa, care se va mantui, daca nu aude niciodata de Hristos. Iubirea desavarsita, dumnezeiasca, daca o primim ne vom mantui. Sigur. Insa ortodoxia este cea care are arsenalul complet pentru a putea sa decoperim pe Dumnezeu si sa ne mantuim. daca un om iubeste vrasmasii nu inseamna ca gata se odihneste Dumnezeu pe acel om. Pentru ca un om care nu vrea sa cunoasca pe Hristos, acela cu siguranta iubeste vrasmasii cu un scop ci nu pentru ca asa ii este inima, curata. refuzand pe Hristos are inima murdara, prin insasi gestul refuzului. initiatorul tocmai acest fapt il invoca , sansa mantuirii chiar daca nu vrea in ruptul capului sa il recunoasca pe Hristos doar prin faptele bune facute asa zis prin firea sa. Insa cel care nu vrea sa il cunoasca pe Hristos si il respinge acela nu poate fi bun prin firea sa, ci bun prin interesele sale. Un fel de rautate imbracata in haina de bunatate.

Mantuirea este iubirea. Cine iubeste din toata inima acela se mantuieste.
Cum ajungem la iubire? Prin harul lui Dumnezeu . Cum ajungem la har? Prin lasarea in voia lui Dumnezeu , prin rugaciunea care isi recunoaste neputinta,prin pocainta sincera ,si da,prin impartasirea cu sangele lui Hristos,varsat pentru noi.
Dar ce avem noi daca Dumnezeu da harul sau si altora,si celor care nu au auzit de El,si chiar si celor care au auzit,da nu Il cunosc suficient? Ce avem noi care am lucrat toata arsita zilei,daca Stapanul da aceeiasi plata si celor veniti in ceasul al 11 lea?
Vai de cel ce zice binelui rau,si raului bine .
O fapta buna este buna,daca este facuta din toata inima.
Sa va dau un exemplu :un bogat daruieste bisericii 5 milioane,adica 5% din averea sa.O suma imensa. O vaduva sarmana daruieste 2 lei din averea sa,singurii ei bani ,cu care vroia sa isi ia paine,adica daruieste 100% . Cine a daruit mai mult?cantitativ primul,calitativ al 2 lea.
Deci astfel de fapte,facute din toata inima vin de la Hristos, prin har . Celelalte,facute rational,vin de la firea omeneasca .

florinna01 07.01.2012 23:29:40

Citat:

În prealabil postat de anonim30 (Post 420712)
Si totusi...Tind sa cred ca Dumnezeu in bunatatea si mila Sa nemarginita fie ceva va schimba, candva, la aceasta persoana...fie o va mantui asa cum este, caci greu imi e sa cred ca Domnul ar cere cuiva sa iubeasca pe Cineva pe care nu cunoaste.

Da, cred ca m-am lamurit. Cred ca am gasit raspunsul la intrebari. Noua, celor cu credinta nu ne ramane decat sa ne rugam pentru cei ce nu o au....sau, poate, cine stie...ei sa se roage, la un moment dat, pentru noi.

Ma gandesc ca lui ii mai trebuie putin dar esential,adica sa-l cunoasca pe Dumnezeu,iar tie care zici ca esti credincioasa iti mai trebuie iubirea.Roaga-te pt el,nu poti sa stii cat timp va ramane el asa "bun" cum il vezi tu acum.


Ora este GMT +3. Ora este acum 02:29:57.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.