Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Dogmatica (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5074)
-   -   prin fire si prin har (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=14365)

dobrin7m 07.01.2012 23:38:14

Citat:

În prealabil postat de dorinastoica14 (Post 420724)
Te rog să mă ierți. Îți admir erudiția în ale teologiei dar mă înfior cât de rece îți simt sufletul! Persoana care a deschis topicul cred că este muncită de o mare dilemă și de o cumplită întrebare la care nu are încă răspuns.
Faptă bună fără credință sau credință fără fapte bune?
Să nu-mi răspunzi te rog cu citate că nu le citesc .Mie îmi place să țin cartea în mână și să subliniez pasajele care mă interesează. Aș vrea să simt omul din spatele monitorului

Nu iti raspund prin citate, ci iti raspund prin ceea ce simt.
de doua ori ai gresit in ceea ce ma priveste. In primul rand nu sunt erudita in ale teologiei, pe departe asa ceva, aici ceea ce zici ca simti te inseala. Tot ce stiu , teologic, cum spui , am invatat prin propria mea traire, fara studii, si fara scoli inalte in ale teologiei.
Mie nu imi place sa tin cartea in mana si sa subliniez ce ma intereseaza, nu am facut asta niciodata, insa ma bucur nespus sa ma las in voia lui Dumnezeu si cand e vorba de invatarea trairii crestine si sa invat ceea ce Hristos voieste sa invat nu ceea ce ma intereseaza pe mine.
Citesc de drag, fara o alegere dupa propriile mele interese si imi ascult duhovnicul care doua lucruri mi-a spus sa le fac: sa citesc Sfintii Parinti astfel avand de lucru toata viata si prin asta sa inteleg adevarata credinta ortodoxa si sa scriu aici fara sa ma las intimidata, indemnandu-ma sa fiu ca mormantul si la lauda si la ocara.

Sufletul omului fara Hristos, prin alegerea sa nu prin necunoastere este atat de murdar incat depaseste imaginatia ta. Nu degeaba un calugar atonit anonim , in Vedere duhovniceasca spunea ca in inima omului fara Dumnezeu troneaza satana cu tot alaiul ei.

Persoana care a deschis topicul nu are nici o dilema, ci ataca subtil credinta ortodoxa ceea ce bine a sezisat glykys in postarea ei.

Adevarul este crunt: un om care respinge pe Hristos, si care nu vrea in ruptul capului sa Il recunoasca, cum spune initiatoarea topicului, (deci nu e vorba de un om care nu l-a cunoscut pe Hristos, ci de un om care nu vrea sa il cunoasca) este cu adevarat un om lipsit de orice bunatate. Acest om poate face fapte bune, insa simtamintele interioare, dinlautrul sau, sunt departe de iubire, mila si bunatate.

Nu e vorba de nici o dilema: fapte fara credinta, credinta fara fapte, ci e vorba despre mantuirea unui om care face fapte bune dar nu vrea in ruptul capului sa il cunoasca pe Hristos. Ei bine acesta, in sufletul lui simtamintele cu care face faptele bune sunt samanta rautatii ce vine din insasi razvratirea impotriva lui Hristos.

Citez cuvintele initiatoarei topicului:
"P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada"

Iata deci cum se exprima: cineva care nu cunoaste pe Hristos pentru ca nu vrea sa creada nici in ruptul capului si caruia doreste sa ii gaseasca o portita de scapare spre mantuire. Ati inteles? Nu vrea, pur si simplu. Ei bine, cine nu vrea este bun? Cine nu vrea sa cunoasca iubirea lui Hristos este bun?
Cine nu vrea sa cunoasca iubirea dumnezeiasca acela nu poate sa dea iubire dumnezeiasca. da iubire omeneasca, care este egoista si mandra.

Cine nu vrea sa cunoasca pe Hristos se va mantui? fie si numai prin faptele sale?

dobrin7m 07.01.2012 23:47:05

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 420740)
Mantuirea este iubirea. Cine iubeste din toata inima acela se mantuieste.
Cum ajungem la iubire? Prin harul lui Dumnezeu . Cum ajungem la har? Prin lasarea in voia lui Dumnezeu , prin rugaciunea care isi recunoaste neputinta,prin pocainta sincera ,si da,prin impartasirea cu sangele lui Hristos,varsat pentru noi.
Dar ce avem noi daca Dumnezeu da harul sau si altora,si celor care nu au auzit de El,si chiar si celor care au auzit,da nu Il cunosc suficient? Ce avem noi care am lucrat toata arsita zilei,daca Stapanul da aceeiasi plata si celor veniti in ceasul al 11 lea?
Vai de cel ce zice binelui rau,si raului bine .
O fapta buna este buna,daca este facuta din toata inima.
Sa va dau un exemplu :un bogat daruieste bisericii 5 milioane,adica 5% din averea sa.O suma imensa. O vaduva sarmana daruieste 2 lei din averea sa,singurii ei bani ,cu care vroia sa isi ia paine,adica daruieste 100% . Cine a daruit mai mult?cantitativ primul,calitativ al 2 lea.
Deci astfel de fapte,facute din toata inima vin de la Hristos, prin har . Celelalte,facute rational,vin de la firea omeneasca .

Dumnezeu nu va da niciodata Harul sau celor ce nu vor sa Il primeasca.

Nu vorbim de un om care nu il cunoaste ci de un om care nu vrea nici in ruptul capului sa il cunoasca dupa cum s-a expirmat in pimul post cea care a initat topicul.

"P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada."
Acestea sunt cuvintele ei din primul post.

Deci vreti sa imi spuneti dvs acum ca Dumnezeu da Harul sau si celor care nu vor nici in ruptul capului sa creada in El?

Un om care nu vrea in ruptul capului sa il cunoasca si sa creada in El , face fapte bune rational din fire omeneasca, nu din Harul lui Dumnezeu.

Insa Dumnezeu care este bunatatea desavarsita are mila si pentru acesti oameni care in ruptul capului nu vor sa creada in El. Insa cu mantuirea, sau cu Harul Domnului eu zic sa va mai ganditi.

dobrin7m 07.01.2012 23:56:16

E sigur ca cel care nu a simtit niciodata Duhul cel Sfant sa nu inteleaga cum lucreaza, sa nu inteleaga si sa nu il cunoasca pe Dumnezeu, fizic , in relatia sa personala cu Dumnezeu. Insa vorbeste despre asta. De unde ? Din imaginatie si inchipuire.

E usor sa teologhisim despre harul lui Dumnezeu si sa ne cream in imaginatia noastra o lume idilica, insa adevarul este altul.
Cata nevointa este nevoie ca sa primim har de la Dumnezeu si sa simtim Duhul Sfant? Cati ani a plans Sf. Siluan Atohnitul dupaHarul Domnului?
Iar noi sa credem ca un om care nu vrea sa creada in El are har si se mantuie?
Doamne pana unde s-a ajuns in ratacire?

Ma iertati ca vin uneori cu cuvinte aspre, insa cand e vorba de credinta si de Domnul trebuie sa fim cu luare aminte si cu simturile treze.

Uneori avem nevoie de dusuri reci ca sa ne tinem in trezvie. Iar mana celui ce ne scutura ni se pare mana unui nemilos.

iustin10 07.01.2012 23:59:20

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420750)
Dumnezeu nu va da niciodata Harul sau celor ce nu vor sa Il primeasca. Nu vorbim de un om care nu il cunoaste ci de un om care nu vrea nici in ruptul capului sa il cunoasca dupa cum s-a expirmat in pimul post cea care a initat topicul. "P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada." Acestea sunt cuvintele ei din primul post. Deci vreti sa imi spuneti dvs acum ca Dumnezeu da Harul sau si celor care nu vor nici in ruptul capului sa creada in El? Un om care nu vrea in ruptul capului sa il cunoasca si sa creada in El , face fapte bune rational din fire omeneasca, nu din Harul lui Dumnezeu. Insa Dumnezeu care este bunatatea desavarsita are mila si pentru acesti oameni care in ruptul capului nu vor sa creada in El. Insa cu mantuirea, sau cu Harul Domnului eu zic sa va mai ganditi.

Pai poate acel om nu intelege f bine ce e cu Hristos si biserica ,e mai mult o lipsa de informatii .
Iata ce spune Hristos,in concluzia fericirilor de pe munte :"NU cine imi zice Doamne Doamne,ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri,acela se va mantui "
Deci Hristos nu trebuie cunoscut explicit ,ci poruncile sale trebuie cunoscute si indeplinite.
Eu n-as garanta la judecata ca acel om, care noi il numim necredincios nu se va mantui inaintea mea.Caci i se va zice: < am fost bolnav si ai venit pe la Mine >. Asa cum face el cu batrana aceea acum. Daca intradevar o face din toata inima ....Dar eu,noi,cu ce ne vom lauda? La ce ne a folosit credinta? cati batrani am ajutat? cati flamanzi am ospatat?Cati oameni tristi am vizitat? Si faptele care le am facut le am facut din toata inima,sau ca unu care asteapta sa fie vazut de oameni,si astfel sa isi ia rasplata?

dorinastoica14 08.01.2012 00:30:39

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420745)
Nu iti raspund prin citate, ci iti raspund prin ceea ce simt.
de doua ori ai gresit in ceea ce ma priveste. In primul rand nu sunt erudita in ale teologiei, pe departe asa ceva, aici ceea ce zici ca simti te inseala. Tot ce stiu , teologic, cum spui , am invatat prin propria mea traire, fara studii, si fara scoli inalte in ale teologiei.
Mie nu imi place sa tin cartea in mana si sa subliniez ce ma intereseaza, nu am facut asta niciodata, insa ma bucur nespus sa ma las in voia lui Dumnezeu si cand e vorba de invatarea trairii crestine si sa invat ceea ce Hristos voieste sa invat nu ceea ce ma intereseaza pe mine.
Citesc de drag, fara o alegere dupa propriile mele interese si imi ascult duhovnicul care doua lucruri mi-a spus sa le fac: sa citesc Sfintii Parinti astfel avand de lucru toata viata si prin asta sa inteleg adevarata credinta ortodoxa si sa scriu aici fara sa ma las intimidata, indemnandu-ma sa fiu ca mormantul si la lauda si la ocara.

Sufletul omului fara Hristos, prin alegerea sa nu prin necunoastere este atat de murdar incat depaseste imaginatia ta. Nu degeaba un calugar atonit anonim , in Vedere duhovniceasca spunea ca in inima omului fara Dumnezeu troneaza satana cu tot alaiul ei.

Persoana care a deschis topicul nu are nici o dilema, ci ataca subtil credinta ortodoxa ceea ce bine a sezisat glykys in postarea ei.

Adevarul este crunt: un om care respinge pe Hristos, si care nu vrea in ruptul capului sa Il recunoasca, cum spune initiatoarea topicului, (deci nu e vorba de un om care nu l-a cunoscut pe Hristos, ci de un om care nu vrea sa il cunoasca) este cu adevarat un om lipsit de orice bunatate. Acest om poate face fapte bune, insa simtamintele interioare, dinlautrul sau, sunt departe de iubire, mila si bunatate.

Nu e vorba de nici o dilema: fapte fara credinta, credinta fara fapte, ci e vorba despre mantuirea unui om care face fapte bune dar nu vrea in ruptul capului sa il cunoasca pe Hristos. Ei bine acesta, in sufletul lui simtamintele cu care face faptele bune sunt samanta rautatii ce vine din insasi razvratirea impotriva lui Hristos.

Citez cuvintele initiatoarei topicului:
"P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada"

Iata deci cum se exprima: cineva care nu cunoaste pe Hristos pentru ca nu vrea sa creada nici in ruptul capului si caruia doreste sa ii gaseasca o portita de scapare spre mantuire. Ati inteles? Nu vrea, pur si simplu. Ei bine, cine nu vrea este bun? Cine nu vrea sa cunoasca iubirea lui Hristos este bun?
Cine nu vrea sa cunoasca iubirea dumnezeiasca acela nu poate sa dea iubire dumnezeiasca. da iubire omeneasca, care este egoista si mandra.

Cine nu vrea sa cunoasca pe Hristos se va mantui? fie si numai prin faptele sale?

Am binecuvântarea duhovnicului pentru a scrie.
Nu scriu decât despre cele trăite de mine.
Când nu-l cunoșteam pe Iisus Hristos el era cu mine. El cunoștea toate câte eu nu știam că le voi lucra și mă ține de mână fără ca eu să fiu conștientă de acesta.

dobrin7m 08.01.2012 11:24:53

Citat:

În prealabil postat de dorinastoica14 (Post 420760)
Am binecuvântarea duhovnicului pentru a scrie.
Nu scriu decât despre cele trăite de mine.
Când nu-l cunoșteam pe Iisus Hristos el era cu mine. El cunoștea toate câte eu nu știam că le voi lucra și mă ține de mână fără ca eu să fiu conștientă de acesta.

Nici nu mi-am pus vreodata problema daca ai sau nu binecuvantare de a scrie. Chiar nu v-am analizat in taina sa vad cum va e sufletul , si nici nu indraznesc sa fac asta cu nimeni pentru ca am eu de lucru destul sa ma cunosc pe mine insumi si nu as vrea cumva ca facand o astfel de analiza cu cineva sa gresesc, pacatuind.

Topicul lui Florin oltean "cunoaste-te pe tine insuti" nu a starnit interes mai deloc insa aici este cheia cunoasterii pacatelor proprii.

Oamenii cauta prietenia celor asemenea lor ca doar cine se aseamana se aduna. Omul nu face prietenie cu cel ce il ocareste dar face prietenie cu cel ce il lauda. Si asa ajung prieteni buni, si sunt chiar foarte buni, dezvolta prietenii frumoase, insa pierd din vedere un singur lucru: ca isi alimenteaza reciproc vanitatea , mandria si slava desarta.
Ajungand sa imi cunosc bine tainitile sufletului meu, am vazut ca atunci cand am lasat apropierea sa se produca, invariabil a venit lauda: cat de frumos scrii, ce suflet frumos ai, cat de frumos ti-ai crescut copiii, ce frumos te porti, ce minunata esti, suficient ca in fundul inimii sa se strecoare slava desarta si mandria si iubirea de sine.
Daca am vazut cat de ticaloasa sunt, am decis sa ma pedepsesc singura inainte de a ajunge la judecata lui Dumnezeu. asadar suflet ticalos stai singur si roaga-te la Dumnezeu sa iti ierte pacatele. Sigur exista riscul sa fii catalogat drept rece si nemilos. Insa ce conteaza judecata lumeasca in fata judecatii lui Dumnezeu?

Am mai spus-o, fa manastire in suflet, si nu lasa sa te atinga forfota si galceava lumii.
De aceea am primit sfatul de la parintele meu sa fiu ca mormantul. Si asa voi fi, decat sa imi pierd sufletul.

dobrin7m 08.01.2012 12:18:35

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 420756)
Pai poate acel om nu intelege f bine ce e cu Hristos si biserica ,e mai mult o lipsa de informatii .
Iata ce spune Hristos,in concluzia fericirilor de pe munte :"NU cine imi zice Doamne Doamne,ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri,acela se va mantui "
Deci Hristos nu trebuie cunoscut explicit ,ci poruncile sale trebuie cunoscute si indeplinite.
Eu n-as garanta la judecata ca acel om, care noi il numim necredincios nu se va mantui inaintea mea.Caci i se va zice: < am fost bolnav si ai venit pe la Mine >. Asa cum face el cu batrana aceea acum. Daca intradevar o face din toata inima ....Dar eu,noi,cu ce ne vom lauda? La ce ne a folosit credinta? cati batrani am ajutat? cati flamanzi am ospatat?Cati oameni tristi am vizitat? Si faptele care le am facut le am facut din toata inima,sau ca unu care asteapta sa fie vazut de oameni,si astfel sa isi ia rasplata?

E o lipsa de informatii pentru ca el nu vrea in ruptul capului aceste informatii. Nu traieste intr-un trib african unde nu are informatii crestine. Cand face aceste fapte bune , justificarea sa, in sufletul sau sunt simtamintele ce le nutreste. Ei bine in nici un caz nu sunt simtaminte de implinire a voii lui Dumnezeu pentru ca nu vrea sa creada in El. Este asemenea unui crestin care merge la biserica pentru a arata lumii cat e de credincios si nu pentru a se bucura de Harul lui Dumnezeu.
Hristos trebuie cunoscut.
""Slavă Sfintei, Celei de o fiintă, de viată făcătoarei si nedespărtitei Treimi". Cum deci L-am putea despărti pe Tatăl de Fiul, când Iisus Hristos afirma clar: Eu si Tatăl Meu una suntem! (Ioan 10,30) Si când Sfântul Ioan, Apostol, Evanghelist si Teolog al iubirii, afirmă si el: Oricine tăgăduieste pe Fiul nu are nici pe Tatăl (I Ioan 2,23).

Oricine tagaduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal.
Un om care nu vrea sa creada in Dumnezeu acest om tagaduieste si pe Fiul Sau.

Nici eu nu garantez pentru nimeni mantuirea, nici pentru mine, de aceea am si spus in postarea 12 despre acel om asa:
"Cu siguranta ca Dumnezeu care este desavarsit de bun, va schimba ceva la acea persoana si il va aduce pe calea spre El."

Orice fapta buna daca nu e savarsita pentru Hristos, si in numele lui Hristos, si ca si cum am face lui Hristos acea fapta buna nu ne duce spre mantuire ci moarta este si fara de folos sufletului nostru. Cu atat mai grav cu cat cu buna stiinta nu se vrea primita credinta.
Aceasta este invatatura Sfintilor.

Spune Sfantul Teodor al Edesei: "Precum fapta buna fara credinta este cu totul moarta si fara putere (efect), asa si credinta singura, fara fapte de dreptate, nu ne izbaveste din focul cel vesnic. Cel ce Ma iubeste, zice Domnul, va pazi poruncile Mele. Daca iubim deci pe Domnul si credem in El, sa ne sarguim intru lucrarea poruncilor Lui, ca sa castigam viata vesnica. "

Despre faptele bune fara credinta s-a discutat pe acest forum pagini intregi.

anonim30 08.01.2012 12:20:32

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420755)
E sigur ca cel care nu a simtit niciodata Duhul cel Sfant sa nu inteleaga cum lucreaza, sa nu inteleaga si sa nu il cunoasca pe Dumnezeu, fizic , in relatia sa personala cu Dumnezeu. Insa vorbeste despre asta. De unde ? Din imaginatie si inchipuire.

E usor sa teologhisim despre harul lui Dumnezeu si sa ne cream in imaginatia noastra o lume idilica, insa adevarul este altul.
Cata nevointa este nevoie ca sa primim har de la Dumnezeu si sa simtim Duhul Sfant? Cati ani a plans Sf. Siluan Atohnitul dupaHarul Domnului?
Iar noi sa credem ca un om care nu vrea sa creada in El are har si se mantuie?
Doamne pana unde s-a ajuns in ratacire?

Ma iertati ca vin uneori cu cuvinte aspre, insa cand e vorba de credinta si de Domnul trebuie sa fim cu luare aminte si cu simturile treze.

Uneori avem nevoie de dusuri reci ca sa ne tinem in trezvie. Iar mana celui ce ne scutura ni se pare mana unui nemilos.

Domnul nostru Iisus Hristos a murit pe cruce pentru toti: si pentru cei ce credeau ca El e Fiul lui Dumnezeu, si pentru cei ce nu L-au recunoscut astfel. Mai mult, El a murit pentru noi cat timp eram pacatosi, revarsand dragostea Sa peste toti deopotriva.
Crezi tu ca Domnul in mila si iubirea Lui nemarginita pentru faptura Lui, va lasa un astfel de om cu iubire la o intensitate ce multi, poate, nu o au, sa se piarda? Eu sincer nu cred.
Cred cu toata taria ca Domnul Dumnezeul meu, in care eu cred, va mantui pe unul ca acela, oricare ar fi el, inaintea mea, celei cu credinta dar fara dragoste la asemenea dimensiune...

iustin10 08.01.2012 12:32:45

>> dobrin :
Ma scuzi ca ma amestec in raspunsul tau catre dorina si ca in general scriu in contradictoriu cu tine. Dar am avut si mesaje in care te am laudat. E frumos ca ,cauti in tine resorturile care te fac sa intreprinzi o actiune sau alta.E frumos ca iti dai seama ca problema,precum si amagirea este doar in noi insine.Dar nu sunt de acord ca nu merita sa spui o vorba buna cuiva. Ca si cum noi am fi detinatori ai adevarului,ai unor trairi inalte,si am avea dreptul sa amaram pe altii.Acest drept il au doar sfintii ,pentru ca ei vad limpede,pentru ca au scos barna din ochiul lor. Noi,sa ne purtam fata de ceilalti,cu tot dragul,precum cu niste camarazi,care ar vrea multe,dar pot putine.
De fapt vroiam sa reluam tema acestui topic. Pentru mine e important sa stabilesc care e adevarul. Mi se pare urat in fata lui Hristos sa afirmam ca nu faptele bune mantuiesc,odata ce El a lasat deoparte orice alte pretentii si stachete ,si nu ne-a cerut decat atat :cine iubeste pe ceilalti pe Mine ma iubeste. El stia ca nu putem ajunge altfel la dragostea fata de Dumnezeu,si ne-a dat aceasta cale,aparent mai mica,sa iubim intai pe aproapele ,DAR , prin aceasta simtindu-l si pe Dumnezeu .As revenii la exemplul cu vrajmasii, adica la faptul ca Iisus cere sa iubim pe vrajmasi. Nu e suficient,e doar o prima aetapa.A 2 a etapa este sa constientizam ca si "Dumnezeu da ploaia Sa si peste cei drepti,si peste cei nedrepti" . Deci nu sunt pentru faptel;e goale,fara semnificatie,ci sunt pentru faptele prin care descoperim pe cel de langa noi-> pe noi-> pe Dumnezeu.
De aceea nu cred ca exista fapta buna,cu adevarat buna,fara ca ea sa apropie pe cel care o face -> de sine-> de ceilalti-> de Dumnezeu. De aceea cred ca nu e bine pentru noi sa dezbracam faptele celorlati, de ceea ce nu cunoastem,adica trairea lor interioara,si astfel sa devenim niste judecatori reci ai lor . Nu va lasati inselati de cuvinte simpliste,in genul : acela face fapte, dar e impotriva recunoasterii lui Dumnezeu,caci nu stiti ce e in inima lui,si ce va fi pina la urma cu el. Petru a spus "Doamne du-te de la mine caci sunt un om pacatos" ,si a devenit apoi intaiul dintre apostoli.
Cel ce are iubirea in suflet,si o are cu putere,acela va ajunge negresit ,mai devreme sau mai tarziu la Dumnezeu. Cel ce nu iubeste ,chiar daca s-ar acoperi de carti,chai de si ar da trupul sa fie ars,asa cum zice si apostolul Pavcel in imnul iubirii din corinteni, 'nimic nu ii foloseste," "e ca o arama sunatoare"
Pe mine ma intereseaza mai mult partea a 2 a a acestei probleme.Adica de ce ortodoxia vine si imbogateste invataturile lui Hristos,si adauga la acestea ,invatatura harului si a dobandirii lui prin taine. Dar niciodata nu as exclude invatatura primara a lui hristos ,doar pt ca asa zic sau inteleg unii ortodoxi mai noi sau mai vechi. Pentru ca sunt convins ca nu se excl;ud. Si eu cred in valorile ortodoxe,sunt convins ca sunt un ajutor pretios,si o treapta superioara a desavarsirii noastre. Insa de fromulari exclusiviste:acela se va mantui acela nu,ma feresc .Incerc intradevar sa includ,nu sa exclud

Mihnea Dragomir 08.01.2012 12:54:54

Citat:

În prealabil postat de anonim30 (Post 420790)
Cred cu toata taria ca Domnul Dumnezeul meu, in care eu cred, va mantui pe unul ca acela, oricare ar fi el, inaintea mea, celei cu credinta dar fara dragoste la asemenea dimensiune...

Până acum am vorbit despre oameni care au iubire față de alți oameni, dar care nu au credință. Acum, iată, dezbaterea se îndreaptă spre ceva un pic diferit: cum poți avea credință fără iubire ?

Părerea mea este că nu poți. Dacă nu ai iubire de aproapele, înseamnă că e ceva complet în neregulă cu credința ta și cu sufletul tău, adică înseamnă că nu ai trecut prin transformarea în Cristos, căreia îi mai spunem convertirea inimii. Zici că te-ai golit de omul vechi din tine și te-ai umplut de Domnul, Care acum locuiește în tine ? Și, cu toate astea, nu îți pasă de aproapele ? Nonsens. 100 % nonsens.


Ora este GMT +3. Ora este acum 02:38:18.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.