7 greseli pe care le fac parintii in educatie!
 

Fallen am apucat sa citesc cateva zeci de pagini, atunci cand am luat-o. Apoi am intalnit niste tineri care erau proaspat casatoriti ,rude apropiate si le-am daruit-o lor. Cat am citit mi-a placut mult. Urmeaza sa o cumpar din nou.

Carina aici o adresa in care par Vasile Ioana, vorbeste foarte frumos despre cresterea copiilor,si pe care o recomand din inima.Va rog urmariti filmuletul pana la capat.
http://baby.unica.ro/parintele-vasil...r-2232351.html
Sunt puse 7 greseli mari care le fac parinti si ne arata cum sa le evitam:
Fragmente:
"2. Lipsa iubirii dintre parinti
"€žCopilul se hraneste cu dragostea parintilor€ €“ explica preotul in emisiune.
Conflictul dintre parinti naste traume in inimile copiilor, iar pentru copil apare disperarea ca parintii se vor desparti, iar el va ramane al nimanui.
Preotul Vasile Ioana recomanda ca parintii sa nu se certe niciodata in fata copiilor lor.

"Daca sunteti nervosi, certati-va dupa ce adoarme copilul!"

Un alt aspect pe care parintele il mentioneaza este alierea unuia dintre parinti cu copilul, impotriva partenerului: "€žGrav, sa nu faceti niciodata asta, pentru ca in momentul ala copilul se ataseaza de mama, de exemplu, si pierde modelul celuilalt."€

Minutul 15 , un adevar trist un proverb care spune ca:"-O copilarie grea tine toata viata."

Va avea o tendinta spre, nu ca va face asta neaparat.
Multi vor repeta greselile, altii vor face opusul ca sa evite asta, altii o vor lua ca dementii fix in directia opusa("am avut lipsuri emotionale sau materiale in copilarie? hai sa il rasfat pe asta micu' pana nu mai poate" etc.)

asa e, putem confunda nevoia noastra cu necesitatile copilului nostru. nu e nimic rau sa ni-l rasfatam, cat de mult putem, numai sa nu confundam nevoia noastra cu a lui. bucuria noastra de a ne rasfata copilul poate avea efecte negative pe termen lung pentru el, e absoluta nevoie de moderatie. dar sa nu uitam ca doar foarte putini romani isi pot rasfata copiii, cei mai multi dintre noi ii oferim dragoste, multa, multa, imensa, niciodata nu prisoseste.

insa oamenii de bine ai lui iorest au caractere infecte, ii stim cu totii, d-aia i-a si dat ca exemplu.

Nu zic ca nu încearcă . De încercat încearcă dar... la prima bănuială bat în retragere. Iar unii nu se tem de experiențele părinților ci chiar de repetarea propriilor greșeli sau experiențe neplăcute.
De ex dacă o femeie a avut un tata alcoolic sau violent, când va vorbi cu un băiat și acela ar da vreun semn ca e pe cale sa ..., ar fugi mâncând pământul. Și chiar ar face bine. Ăsta ar trebui sa facă oricine în atare situație. Problema e in situații nu atât de evident de evitat. Unii de exemplu au o problema cu pattenerii autoritar( tirani), geloși, posesivi, obsesiv-compulsivi, zgârciți, habotnici, etc...și nu neapărat din experiența părinților ci chiar și din propriile experiențe anterioare eșuate. Nu toți fug, unii/unele încearcă sa se descurce, sa depășească impedimentele, cu sau fără succes. Cel mai grav e atunci când ști ca și celălalt a mai.avut o experiență anterioara eșuată exact din aceleași motive dar tu speri ca cu tine va fi altfel, nu o va mai repeta, sau ca tu vei gestiona mai bine situația. (😅 LOL )

Ceea ce mă chinui însă sa înțeleg încă de la începutul acestei discuții este Cum de se întâmplă și nu doar aici ca unii oameni care participa activ la viață bisericii si ar trebui sa fie "cu frica de Dumnezeu", devin agresivi și chiar violenți cu semenii lor. Unii acasă la ei, alții chiar în biserica, ar matura cu tine pe jos... bine ăsta se întâmplă de obicei din cauza necuviintei tale, și nu se considera ca ar fi o pierdere dacă nu ai mai calcă pe acolo cu plozii tai...

Iar cei care sunt agresivi acasă, de parcă "intra dracul în ei", încerc sa îmi explic pentru ca și eu sunt unul dintre ei 😕...

O explicație ar fi acea ca în multe cazuri oamenii își aduc aminte de Dumnezeu atunci când au necazuri, nu le merge bine în viață de zi cu zi.sau în cuplu. De obicei unul suferă mai mult sau resimte mai mult decât celălalt greutățile vieții. Ori ca e el mai sensibil, ori ca este cel care trage tot greul în timp ce celălalt se eschivează, ori ca el e veriga slaba, care nu poate sa tina pasul cu partenerul, și este învinuit de toate nerealizările. Și de obicei acela care suferă mai mult își aduce aminte de Dumnezeu și realizează ca neajunsurile pot fi.cauzate de faptul ca ei nu respecta întocmai poruncile lui Dnezeu și învățăturile bisericii. Și vede ăsta ca o salvare a situației ( respectarea mai stricta randuielilor, participarea la slujbe, respectarea stricta a posturilor, spovedania deasa, etc). Însă celălalt nu este întotdeauna de acord.... de obicei " cel slab" e cel.care simte nevoia ajutorului divin, iar " cel.puternic" crede mai degrabă ca ar fi mai.potrivit sa.se adune, sa se concentreze, sa muncească mai.mult, sa fie mai atent, mai pragmatic, etc.
Dacă însă " cel puternic"( cel care considera ca el duce greul casei) simte ca nu mai poate singur și ca are nevoie de ajutor divin și ca trebuie sa tina cu strictețe rânduielile, și atunci e "grav" pentru ca prin caracterul sau autoritar, va deveni habotnic și dacă lucrurile vor continua sa meargă rău, va învinovăți din nou pe celălalt ca nu se străduiește deajuns sa respecte rânduielile. ..ferească Dumnezeu de asemenea "ravna" ...

Asa este si asta pentru ca patimile (toate patimile sunt trupesti, evident) sunt aceleasi.

Atunci să se închidă într-un glob de sticlă sub imperiul fricilor, al bănuielilor obsesive, în mod sigur acolo n-o va vătăma nimeni și nu se va răni decât de propriul egoism.

Fii sigur ca exact asta au făcut, unele persoane pe care le.cunosc și sincer le admir curajul de a se elibera de dependenta de ceilalți.

Primul pas spre independenta...

Următorul ar fi puțin mai greu, anume sa scapi de dependenta de a respecta cu strictete o anume religie

Pentru ca am ajuns la concluzia ca aderarea cu strictețe la o anume religie mai ales la una exclusivista ca cea ortodoxa, este doar o.încercare nereușit de a înlocui o dependenta cu o alta

Ceea ce mă determina sa cRed ăsta este faptul ca religia noastră predispune la habotnicie ( mai ales pe cei "ai dracului" din fire : nu lași copii sa bea apa pana la 12, nu lași femeia sa se epileze, dacă intr-o zi de post uita și line linguriță cu care a dat iaurt copilului o acuzi ca ăsta e cauza tuturor nereușitele, etc...). Iar altora le agraveaza tendințele obsesiv compulsive și paranoia ( se întâmplă o nenorocire dacă ai băut o gura de apa după ora 12 noaptea, ai citit un psalm mai puțin, ai făcut 2 metanii mai puțin, ai înghițit o molecula de lapte intr-o zi de post, etc...)

În schimb ortodoxia nu e destul.de dura cu soții sau părinții agresivi fata de copii și familie , mai ales atunci când aceștia sunt practicanți destoinici ( habotnici ).ba chiar îi încurajează sa fie duri și sa nu permită nici o abatere de la reguli, și nici nu condamna ba chiar încurajează violenta si nepăsarea fata de animale.

Nu în ultimul.rand am.bănuială ca chiar noi am putea fi cei aflați în înșelare, prin care diavolul își face lucrarea cu succes, noi fiind convinși ca ceea ce facem este bine ...(niciodată nu am avut gânduri mai diabolice ca acum; când nu mă spivedisem niciodată, eram un păcătos ca oricare altul, cu pstima desfrâului, și a plăcerilor trupești, lene, ignoranta, dar nu doream sa fac rău nimănui intentionat; acum însă am ajuns sa doresc chiar moartea unora sau sa îi ucid eu cu mana mea, sa le fac rău, lucruri care nu mi'as fi închipui niciodată ca le-as putea măcar gandi; și de ce toate astea? ?? Pt ca mănânc de post doar 2 zile /săptămâna? Pt ca au trecut mai mult de 3 luni de la ultima spovedanie? De de când nu posteam de loc și nu mă spovedim eram mai ok iar acum am înnebunit de tot????)

Ia-le pe rând, fallen. Când nu ești practicant, ispitele sunt mai mici și/sau rare, pentru că oricum faci voia diavolului din ignoranță (trăiești necununat, spre exemplu), de ce te-ar mai încerca? Nu se mai luptă cu tine.

Pe de altă parte, în starea de începător (unde sunt și eu), apare deseori frustrarea: de ce e cutare un om mai bun decât mine când nici nu vine duminica la Liturghie? Eu de ce nu am răbdare, deși postesc în zilele rânduite și mă rog? Etc.
Sigur, astea sunt cazurile fericite, vrăjmașul vine cu întrebări și mai perfide: de ce ăla (necredinciosul) reușește să facă asta și asta în viață, iar eu încă mă chinui să-mi găsesc un loc de muncă? :) Sunt ispite.

Am văzut și neoprotestanți habotnici, de musulmani săriți de pe fix nu mai spun. La fel, am întâlnit atei militanți. Orice merge în zona extremă e de evitat: activiști LGBT, activiste feministe, drepturile animalelor până în pânzele albe, religie etc. Tot ce trece pragul cumpătării e nociv, fiindcă ajungi să dai directive altuia fără să te afli în măsură să o faci (de exemplu, să-și pună o soție soțul la post negru, c-așa-i vine ei, că și el trebuie să postească).

În ortodoxie e foarte ușor să te smintești, asta am observat. E poate chiar mai ușor pentru un practicant mediu ca vechime să o facă decât pentru un începător în care exaltarea e mai puternică, paradoxal.

Nu mi se pare nimic de admirat, să-ți anihilezi orice oportunitate de dezvoltare interumană prin izolare și să treacă anii peste tine devenind tot mai irascibil.


Nu e neapărat, unii caută Biserica ortodoxă pentru că le asigură o gură de respiro de la tumultul societății, e o ocazie de reculegere și de cunoaștere a vieții lăuntrice.


Eu cred că numai oamenii fără educație ar înțelege așa ortodoxia, sau oameni născuți prin 1930 toamna, n-am văzut nici măcar preoți care să comenteze mamelor că-și aduc copiii la împărtășit mâncați până la o anumită vârstă.

Iar asta că ai băut iaurt în post și s-au abătut nenorocirile, ai citit o catismă mai puțin mi se pare o superstiție și o scuză facilă.
Și dacă ai făcut toate gesturile formale și nu s-a împlinit proiectul ce ar mai fi de zis ?


Nu văd cum ar încuraja o religie abuzul, probabil sunt și canoane pentru violențe de o anumită intensitate.
Violența față de animale nu e încurajată având în vedere că există Sfinți care pustniceau printre animale și nu erau atacați nici de lupi, nici de urși, sfinți care protejau catârii de la poveri prea mari, călugări care aveau pisici chiar aproape de chilie.
Nu e păcat să te hrănești din carnea animalelor.

Acum ți s-a umplut paharul mai mult decât atunci, înainte nu aveai același spirit de observație față de aspectele duhovnicești, nu văd de ce te-ai enerva pe alții că nu țin post ca tine de două ori pe săptămână.

Mie nici nu mi se pare că țin post, azi m-am delectat cu niște coacăze albe, acre, chiar mă gândeam dacă e post ce fac, cu fructe de tot felul, shake-uri în blender, prăjitură cu vișine fără ou, migdale, o paletă de gusturi care nu știu dacă s-ar încadra în ideea de post.