Poate fi considerat pentru ea un pacat sau o fapta buna?
 

Eu sunt casatorit de 9 ani si sotia mea nu poate face copii niciodata. Am stiut acest lucru de la inceput si totusi m-am casatorit cu ea. Am iubit-o si am considerat ca are si ea nevoie de cineva care sa-i fie alaturi, de un umar pe care sa planga atunci cand e suparata. De la o vreme am ajuns sa ne dorim un copil. Am vrut la un moment dat sa infiem unul, dar cosider ca in acest caz responsabilitatea e prea mare. Cineva ne-a propus la un moment dat sa alegem varianta,, mama surogat", si pe drept vorbind internetul este plin de anunturi de acest gen . Nu vreau in nici un caz sa transform nasterea unui copil intr-o afacere si nu am nici atat de multi bani.
Daca as gasi o femeie singura sau divortata care sa vrea sa faca acest lucru fara bani multi i-as plati cheltuielile medicale in timpul sarcinii si daca isi doreste, dupa un timp tot prin inseminare artificiala i-as face si ei un copil pe care l-as recunoaste ca fiind al meu si i-as plati pensie alimentara cat e nevoie.
Stiu ca pentru mine acest lucru e pacat, si voi face orice canon imi da duhovnicul dar ma intreb daca si pentru ea acest lucru (aducerea pe lume de copii in acest mod)reprezinta un pacat?

Da. În termeni juridici, se numeşte complicitate.

Canonul pe care ni-l dă duhovnicul după spovedanie e spre îndreptare. El nu reprezintă o compensare a păcatelor făcute. Nu putem spune: fac un păcat că după aceea îi plătesc lui Dumnezeu prin canon şi mă va ierta. Păcatul făcut cu bună ştiinţă e foarte grav. Ştii că Dumnezeu spune să nu mănânci din Pom, dar tu, totuşi, mănânci, căci te va ierta. De fapt, ai căzut din har printr-un act de voinţă proprie.
Poate nu e asta voia lui Dumnezeu cu voi. Vrei să-i forţezi mâna, profitând de „cuceririle ştiinţei”. Îţi forţezi destinul, viaţa. Ştiu ce înseamnă golul ce apare într-o familie în lipsa copiilor. Viaţa e mai lipsită de sens. Însă e lipsită doar de sensul firesc, natural, nu şi de cel dumnezeiesc. Harul biruieşte necesităţile firii, inclusiv nevoia de a avea copii.
Cred că bine este să-L căutaţi mai mult pe Dumnezeu împreună, să vă deschideţi inimile către orice chemare a Sa şi să fiţi gata să o împliniţi. Poate vă va scoate în cale nişte copii de care veţi putea avea grijă. Sau poate veţi căuta voi o familie săracă (slavă Domnului, sunt o grămadă), să năşiţi câţiva copii şi să vă ocupaţi de ei, de cele duhovniceşti în primul rând, dar şi de cele materiale. Poate chiar veţi putea să creşteţi în casa voastră pe unii dintre ei.

Partea cu "i-as face si ei un copil si i-as plati pensie alimentara" e cel putin ciudata. Un copil nu se face asa, ca o floare in ghiveci oferita in dar. Nu stiu de ce nu v-ati gandit la optiunea mai simpla si mai frumoasa de a adopta un copil. Sunt atatia copilasi fara parinti care ar avea nevoie de o familie. De ce atatea complicatii? Procedura aceasta cu mama-surogat e foarte scumpa. Chiar daca doamna respectiva nu cere multi bani [ceea ce e putin probabil, pentru ca in general, pentru o mama-surogat se platesc cateva mii de euro], pentru operatiunea in sine va trebui sa bagati adanc mana in buzunar. Spuneti ca nu aveti prea multi bani, dar sunteti dispus sa platiti o astfel de operatie si inca si pensie alimentara. In plus, mai trebuie sa va ganditi si la alte aspecte legale: daca ii faceti un copil pe care il recunoasteti, poate veni o vreme in care sa va ceara mai mult, pentru ca legal ar avea dreptul la o parte din tot ce detineti dvs, in detrimentul copilului pe care l-ati avea cu sotia dvs. E foarte complicat. Si e undeva la limita ilegalitatii, daca nu a intrecut-o.

Eu va sfatuiesc totusi sa va ganditi la adoptie! Sau sa va rugati mult si sa mai incercati, daca se poate, sa concepeti un copil pe cale naturala.

Bineinteles ca si ea pacatuieste. De Taina casatoriei ai auzit? Nu inteleg un lucru: stii ca e pacat si totusi te gandesti sa o faci. Tu deja te gandesti la conon, nu este chiar asa...lasa ca pacatuiesc, preotul imi da canon si m-am spalat pe maini. Cel mai simplu este sa adoptati un copil, fara a te gandi la alte complicatii. S-ar putea sa nu mai poti iesi din ele in momentul cand mama nu va vrea sa mai renunte la copilul ei, iar tu va trebui sa-l vizitezi din cand cand platind pensie alimentara. Apoi cu copiii nu te joci asa...daca Dumnezeu nu ingaduie sa ai copiii cu propia sotie atunci a adopta un copil e cea mai buna solutie.
Dumnezeu sa te lumineze sa iei decizia cea mai potrivita.