Spre folosinta
 

Cum rezistam in fata barfelor ?

\\\"Din viata marelui filosof grec Socrate se povesteste, pana astazi, aceasta intamplare. Intr-o zi oarecare, Socrate s-a intalnit, in calea sa, cu un cunoscut. Acela, vazandu-l, l-a oprit si i-a zis:

- Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre studentii tai?

Auzind aceasta, Socrate zise:

- Stai o clipa. Mai inainte de a-mi spune tu cele ce ai aflat, as vrea sa treci printr-un mic test, numit \\\"Testul celor trei.

- Trei ?

- Da, trei. Inainte de a-mi vorbi despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?

- Nu. De fapt doar am auzit despre el.

- E-n regula. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum, sa incercam testul al doilea, cel al binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?

- Nu, dimpotriva...

- Deci, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?

Omul din fata lui Socrate a dat din umeri, putin stanjenit de situatia in care se baga de unul singur.

Socrate a continuat.

- Totusi, mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba, a folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?

- Nu, nu chiar...

In cele din urma, Socrate incheie discutia, cu o intrebare retorica:

- Ei bine, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca este adevarat, nici de bine, nici macar de folos, atunci de ce sa-mi mai spui ?!\\\"

Bine ar fi sa procedam dupa intelepciunea lui Socrate, in asemenea situatii.

Ne place sa barfim cand nu avem dragoste. Daca as iubi o persoana anume, m-ar deranja sa fie defaimata si n-as putea sa iau parte la defaimarea ei.

Si bine ar fi sa intelegem ca Dumnezeu ne fereste de caderile in pacat, ca noi n-avem niciun merit din nesavarsirea anumitor rautati. Iar daca El ne pazeste, cum indraznim sa-l clevetim pe cel ce pacatuieste? N-ar trebui sa ne fie frica?

Paziti-va deci de vorbele cartitoare si desarte si feriti limba voastra de clevetire, fiindca vorba cea mai tainica nu va trece fara pedeapsa si gura mincinoasa aduce sufletului moarte. (Sol. 1,11)

Foarte buna istorioara. De bagat la cutiuta. Multumesc.

multumesc
 

Chiar este de folos.Am sa incerc sa scap si eu de barfe prin metoda lui Socrate.

Omul, avand constiinta propriilor rani sufletesti provocate de pacate, va rezista in fata barfelor, ingrijindu-se de propria vindecare.

"Toti suntem ca intr-un spital. Unul e bolnav de ochi, altul are o buba, si cate alte slabiciuni mai sunt. Si unele din ele sunt rani vindecate, dar cand omul mananca ceva din cele ce-l vatama, iarasi reapare boala. Asa este cel ce aflandu-se in pocainta, judeca sau dispretuieste pe cineva. El trebuie sa-si innoiasca pocainta.

Caci cei din spital, suferind de diferite neputinte, daca unul striga despre boala sa, oare nu va spune un altul: de ce strigi despre boala ta? Nu va gandi fiecare la boala lui? Asa, daca ar fi patima pacatelor mele inaintea mea, n-as vedea pe altul pacatuind" (Isaia Pustnicul).

barfe si minciuni
 

Nu am suportat niciodata un om care barfeste si minte. Toti mai scapam mici barfulite sau minciunele nevinovate. Dar cand minciuna acuta afecteaza si pe altii, e grav. Culmea e ca cel care minte pe toata lumea cu nerusinare e un om care se crede cel mai destept.
Nu isi da seama oare ca minciuna are picioare scurte?
Feriti-va dea stfel de oameni.

Ne place sa barfim ca sa ni se acorde atentie, sa fim considerati importanti, si de prea putine ori ne punem problema daca ranim pe cineva cu vorba noastra aruncata in vant.
Asemeni ne place sa ascultam ca sa savuram nedesavarsirea celuilalt si oarecum sa ne linistim constiinta care ne mustra pt pacate prin indreptatire.

Barfa invidia si judecarea aproapelui fac parte din acelasi grup?
 

Eu cred ca da...
Odata, mama mea, la spovedanie a fost intrebata de preot daca isi judeca aproapele si ea a raspuns: Pai ce sa zic parinte? Uneori mai stau la poarta si uitandu-ma la trecatori, vad pe cate unul de varsta mea care merge sprinten si grabit iar eu cu picioare bolnave si cu dureri... Si mai zic: Doamne ce fericit e omul acesta! Ce picioare bune are!
Preotul a mustrat-o si i-a spus ca asta-i judecare, e invidie, e mare pacat...
Tare s-a mai inspaimantat saraca... Mult timp n-a mai iesit din curte...
De aceea zic: mare paguba este pentru noi sa zicem vorbe despre aproapele fara sa ne asiguram mai intai ca nu barfi, ca nu judecam sau nu invidiem.Ba, chiar asa, asigurat,i tot in pericol suntem Mai buna este tacerea.

Frumos exemplu a dat Socrate. Pacat ca a fost rasplatit, mai apoi, cu un pahar de otrava.
Har, smerenie si jertfa de sine.