Aveti dreptate. Sminteala celorlalti insa nu vine din dogme si adevaruri declarate ci tocmai din neconcordanta mesajului transmis cu practica celui ce il transmite. Conform Cuvantului Domnului exact acestia vor fi cel mai aspru pedepsiti, pentru ca din cauza lor, altii nu au primit mesajul evanghelic, primind un cu totul alt mesaj, unul fariseic pe care din bun simt l-au respins si astfel nici pe adevaratul Domn nu l-au cunoscut, si nu din vina lor ci a acelora care au demonstrat exclusivism acolo unde trebuiau sa demonstreze iubire.

Nu ştiu dacă e tocmai aşa, dar cu siguranţă vina e ŞI în cel care primeşte "mesajul": mândrie, neascultare, judecata celorlalţi.

Daca mesajul este corect transmis si nu este primit, atunci vina ramane a celui ce nu il primeste si acesta va fi osandit in timp ce mesagerul trebuie sa-si scuture praful de pe incaltaminte si sa mearga mai departe, scuturatul prafului insemnand simbolic faptul ca vina necredintei celuilalt nu cade pe umerii sai ci strict pe umerii celuilalt ce a refuzat credinta atunci cand i-a fost prezentata in mod CORECT. Si tocmai aceasta corectitudine este problematica pentru ca ea nu sta in dogme si adevaruri declarate ci in cele traite. Iar ceea ce ni s-a cerut de catre Domnul sa traim este exact iubirea la modul desavarsit. Nu ne-a cerut nimic altceva, ci absolut toate sunt incluse in aceasta, toate, inclusiv botezul, Impartasania etc. Ma botez si ma Impartasesc pentru ca Il iubesc pe cel ce m-a salvat din ghearele mortii si a Iadului si El asta mi-a cerut sa fac ca si prieten al Lui pentru a fi mereu in Comuniune cu El spre binele meu, si nicidecum nu o fac pentru ca asa imi zice o "dogma" exclusivista. Este diferenta ca de la Cer la pamant intre cele doua abordari, si de aici pleaca si restul.
Si revenind, daca cineva ramane stana de piatra in fata unuia ce traieste iubirea lui Hristos pentru el si i-o propovaduieste si lui prin FAPTE, inseamna ca are inima impietrita din propria-i vina, ca altfel nimeni nu ramane stana de piatra doar din simpla ignoranta. Insa daca i se propovaduieste doar dogme si adevaruri dar in practica vede o lipsa de traire la acela, normal ca refuza propovaduirea iar vina cade asupra celui ce a propovaduit oricat de adevarate erau dogmele sale.

"ei va vor judeca pe voi" - este raspunsul la intrebarea ce mi-am pus-o tot mai serios in ultimul timp, imi scapase faptul ca raspunsul se gasea deja in Biblie. In cazul asta, cine mai crede in continuare ca ar fi privilegiat pe alte criterii decat propriile lui fapte care il vor acuza sau apara in ceasul judecatii sale, inca nu-i destul de treaz. Eu acum ma cutremur de ignoranta in care am trait pentru ca pe noi, crestinii, faptele ne vor acuza mult mai mult pentru ca am stiut si nu am facut, vom fi supusi la umilinta suprema de a fi judecati de cei ce au facut fara sa cunoasca... adica musulmani, budisti si altii... Cutremurator...

Multumesc Eugen pentru postare!

Pentru Catalin daca cumva citeste aici: poruncile legate de idolatrie ii privesc la judecata doar pe cei ce au auzit de adevaratul Dumnezeu dar au preferat sa creada in idoli, nu ii priveste si pe ceilalti care inca nu au auzit de El, si deci nu sunt supusi decat legii iubirii scrisa in inima lor. De aceea noi vom fi mai aspru judecati, fiind judecati chiar de acestia daca am facut mai putin ca ei in iubirea fata de aproapele...

O rog încă o dată pe Tartaruga să prezinte fundamentele doctrinare pentru afirmaţia îngroşată de mine, afirmaţie care este din acelaşi registru cu cele subliniate mai sus şi pentru care deasemenea am solicitat fundamentele doctrinare fără ca să le aducă până acum Tartaruga.

Nu intram in detalii ...

"Sluga care a stiut si nu a facut mult va fi batuta..." evident nu de Dumnezeu (caci Dumnezeu nu lucreaza raul) si nici de diavoli (pentru a nu li se conferi satisfactie) ci de propria constiinta.
Parintii filocalici afirma inechivoc: iadul nu este un loc ci o stare.

Judecata (ca si mantuirea) nu trebuie vazuta in sens juridic ci in sens tamaduitor (specific ortodoxiei). Astfel judecata este un "proces" (evident nu in sens juridic ci in sens tamaduitor) prin care omul este ajutat de Hristos Iisus si de Sfintii Sai sa constientizeze ce a ales in viata sa: viata sau moartea (duhovniceasca definitiva... irevocabila... asemnea demonilor)

Doamne ajuta. Sa multumim Domnului si Sfintei Sale Biserici.

Cum se impaca acest mesaj cu cel de debut?

15. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc.(1Cor3,15)

Conceptia "purgatoriului" provine din interpreatarea juridica eronata a mantuirii in romano-catolicism. Evident ca in ortodoxie, care vede mantuirea in sens tamaduitor "purgatoriul" nu are sens.

Ortodoxia s-a confruntat insa cu erezia apocatastazei... care a fost combatuta si respinsa adecvat.

Doamne ajuta.

Intr-adevar, nu exclusiv, dar dvs nefiind romano-catolic nu puteti "genera" in cunostinta de cauza afirmatii(in asemntimentul filocalic, desigur) precum ultima, decat sub influenta unui duh de desconsiderare a fratelui romano-catolic, sau din duh de preamarire a propriei persoane, ceea ce pe mine ma doare de doua ori pentru ca niciodata n-am banuit ca ei asa ar vedea mantuirea precum aberant sustineti dvs, mai ales ca-i creditati cu chipul "pecetei" Logosului.