intrebare. Caut raspuns
 

Ma iertati ca pun aceasta intrebare la care ati putea spune ca din nou este un subiect de barfa, dar am nevoie de un raspuns. De ce calugarii vorbesc de rau de maici si de ce maicile vorbesc de rau de calugari? Adica daca vei merge la o manastire de monahi iti va spune cine stie ce de manastirea din apropiere sau din indepartare, care este de maici, cine stie ce, si viceversa. Va multumesc si ma iertati.

Eu nu am auzit aşa ceva. De ce nu-i întrebi pe ei sau ele? Crezi că e vreun monah sau vreo monahie printre noi?

Sau mai bine, după părerea mea spusă clar cu o doză de mândrie, de ce nu alungi gândul ăsta, căci eu cred că nu-ţi e de vreun folos duhovnicesc.

Credeti ca daca i-as intreba mi-ar raspunde. Si da mi-ar putea fi de un folos asta in cazul in care as urma aceasta cale si atunci bineinteles ca ar trebui sa aleg o manastire si m-ar face sa inteleg totusi de ce exista aceasta problema. Adica totusi daca esti calugar nu trebuie sa urasti femeia dar nici daca esti maica sa urasti barbatul.

Concurență, aflare în treabă, bârfă, iscușenie sau un ghiveci din toate astea.
Laicii sunt copleșiți de idealizarea monahismului dar monahii sunt mai realiști....știți voi.... diferența dintre turist și rezident.

Eu niciodata nu am auzit asa ceva. De unde le scoateti? :22:

Mai merg la o manastire de maici si imi spun despre calugari tot felul de lucruri, iar cand am stat de vorba cu un calugar dar cu un rang mai mare mi-a zis despre maici. Ambii vorbind in general nu despre o manastire anume. As prefera sa le pastrez anonimatul.

probabil din aceasi motiv ptr care noi vorbim de calugari sau de alti frati ai nostri.

Eu sincer,nu inteleg la ce ti-ar folosi un asemenea raspuns?
Cum te-ar ajuta mai bine in viata?
Poate face acest raspuns o diferenta neta in existenta ta?
Daca da ,cum???

Nu prea e firesc sa se intample asa, iar daca totusi se intampla, cred ca ei nu fac decat sa se provoace reciproc si sa faca voia vrajmasului. Nu pot sa spun ca am fost prin foarte multe manastiri, dar pe unde am fost, m-a miscat caldura si dragostea lor. Cu o singura MARE exceptie: nu dau nume, ci doar atat: era o foarte cunoscuta manastire de maicute. Mi se parea ca pluteste tensiunea in aer, si nu am vazut altceva decat o anume forma de ascultare, fara dragoste si fara convingere, iar rautatile se imparteau cu generozitate. Si tot acolo, ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, m-a socat pretul fixat pentru un acatist de 40 de zile. Poate am prins eu o zi proasta; poate erau epuizati dupa o zi grea, desi era una obisnuita din timpul saptamanii. Si... acum imi amintesc, tot acolo am auzit spunandu-se lucruri nefiresti, pentru o celebra manastire de calugari pe unde tocmai fusesem cu cateva zile mai inainte, unde simtisem toata pacea lumii in sufletele noastre si unde abia asteptau sa stea de vorba cu noi, cei rataciti si stingheri.
La cealalta extrema, din punctul meu de vedere, cred ca pot sa spun ca se afla Manastirea Sihastria. Indiferent de perioada in care mergeam, acolo am cunoscut monahi a caror har dadea pe-afara, fie ca vorbim de cei care-ti primeau pomelnicile, fie de cei de la bucatarie, brutarie, etc... Pentru ei eram exact ceea ce sunt: un strain si un pacatos. Dar m-au tratat ca pe un frate fata de care pareau sa aiba foarte multa intelegere si bunatate. Intotdeauna vizita acolo mi-a facut mult bine, chiar daca poate nici nu realizam asta in primele zile.

Asa esti tu noroc sa dai peste astfel de "reprezentati" ai vietii de manastire + ghinionul sa generalizezi..