Pe mine Eminescu mi-a alinat sufletul !
 

Da ,Mai am un singur doar!si ca poezie si ca romanta,si Luceafaru,ele mi-au bucurat copilaria,adolescenta si tineretea

Pe mine Eminescu mi-a alinat sufletul !
 

Mai am un singur dor -ca poezie si romanta si Luceafarul,ele mi-au bucurat copilaria,adolescenta si tineretea.

Fericire-Ana Blandiana
 

F. Kafka
 

Multumesc Marina, ortodox indepartat ! Ce-ti pasa, aici e frig, la tine-i vara, o vara dupa care tanjesc atat de mult .

Si eu tanjesc la vara dar parca mai mult tanjesc la iarna,la Nasterea Domnului,la bradul de Craciun,la colindele care iti ung sufletul si la peisajul rupt din Rai.

Multumesc Marina ,Ortodox indepartat ! Ce-ti pasa, aici e frig, la tine-i vara, o vara dupa care tanjesc atat de mult .

Ca sa vezi ca-mi pasa, in spirit de solidaritate, vin sa indur frigul alaturi de voi:9: Acum esti multumit?:21: Hai ca deja suntem off-topic! Offff!:43:

"Opoveste....inmurata"
 

"Pleaca ursul in padure
Sa culeaga fragi si mure.
Dar nu ia la intamplare,
Orice mura-i iese -n cale,
Ci le-alege fara graba
Si le cantareste-n laba.
Ca sa fie aratoase,
Nici uscate , nici zemoase,
Dolofane , rosioare,
Nici prea dulci, nici acrisoare.
Apoi scoate, tacticos,
Un butoi de miere gros
Si-nghite pe saturate
Mure-n miere inmuiate.
Ar mai tot manca "plapandul",
Dar si-a cam pierdut avantul
Fiindca burta-i ursuleasca
Gata sta ca sa plesneasca.


Sade ursul sub umbrar
Motaind sub cerul clar:
-Tare-s , Doamne, multumit,
Ca si astazi am postit!"
scrisa de Monahia Antuza

Foarte frumoasa si sugestiva poezie,Theo....

Am vrut si poate am reusit sa incalzesc putin atmosfera facandu-va sa zambiti........ca tare-i frig afara...

Am vrut sa incalzesc putin atmosfera....afara-i tare frig.....

Pare o poezie "usurica" la prima vedere dar de cate ori, noi insine, nu suntem mosi Martin cu"ursuleasca burta" ghiftuita si mandra ca a fost in stare sa "posteasca" cu cate o oala de 5 kile de fasole iahnie, vreo 2 cepe si inca vreo 2-3 pite???:20::20::20:

[SIZE=4]LACRIMILE[/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4]Când izgonit din cuibul veşniciei[/SIZE]
[SIZE=4]întâiul om[/SIZE]
[SIZE=4]trecea uimit şi-ngândurat prin codri ori pe câmpuri,[/SIZE]
[SIZE=4]îl chinuiau mustrându-l[/SIZE]
[SIZE=4]lumina, zarea,norii - şi din orice floare[/SIZE]
[SIZE=4]îl săgeta c-o amintire paradisul -[/SIZE]
[SIZE=4]şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.[/SIZE]
[SIZE=4]Odată istovit de-albastrul prea senin[/SIZE]
[SIZE=4]al primăverii,[/SIZE]
[SIZE=4]cu suflet de copil întâiul om[/SIZE]
[SIZE=4]căzu cu faţa-n pulberea pământului:[/SIZE]
[SIZE=4]"Stăpân, ia-mi vederea,[/SIZE]
[SIZE=4]ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii[/SIZE]
[SIZE=4]cu-n giulgiu,[/SIZE]
[SIZE=4]să nu mai văd[/SIZE]
[SIZE=4]nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici norii,[/SIZE]
[SIZE=4]căci vezi - lumina lor mă doare."[/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4]Şi-atuncia Milostivul într-o clipă de-ndurare[/SIZE]
[SIZE=4]îi dete lacrimile.[/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4] Lucian Blaga[/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]

"O voce-n somn ma cheama"Unde esti?"
Si-un freamat dulce ma cuprinde-n noapte.
De ani si ani o caut si alerg,
Ce drag mi-e acestglas,aceste soapte.

Pribeag ades,ma mana-n urma ei,
Cu vantul trece vocea si dispare,
Iar alteori e ea pe urma mea
Si cheama;"Unde esti?",tremuratoare.

Mi-am smuls din suflet dragostile vechi
Si doar pe-a ei o tin,si dulce-mi suna,
Si-atat ar fi de-ajuns,ca intr-o zi,
Sa-mi spuna;"Vino!",din adanc sa-mi spuna."

"Iubire,floare carnivora,
Amagitoare ca o stea,
Firava si atat de inodora,
Stau si ma-ntreb;
Cu ce m-atragi in vraja ta?
Zburand din nicaieri spre nicaieri,
Sunt o insecta prinsa-ntre petale
Ce isi cauta azi,ziua de ieri,
Am indraznit sa ma abat din cale,
Sa-ti fur polen,un dram macar
Dar tu mi-ai dat ortava.
Mi-e sufletul biata epava,
Un amalgam de rau si bine
Mumie-a indoielilor de sine."

(scrisa demult,de un coleg de liceu si afisata in rama pe perete,in hol)

[COLOR=green]ANTI-DACĂ,
[/COLOR][COLOR=green]

frumoasa poezie Silverstar!

[COLOR=green]Se întoarce Dumnezeu în România [/COLOR]
[COLOR=green]Petru Dugulescu [/COLOR]

[COLOR=green]Se-ntoarce Dumnezeu în România, [/COLOR]
[COLOR=green]Trecînd prin vamă, fără paşaport! [/COLOR]
[COLOR=green]S-alunge pe tirani şi tirania, [/COLOR]
[COLOR=green]Să ne aducă-n ţară omenia, [/COLOR]
[COLOR=green]O marfă ce-am vîndut-o la export. [/COLOR]

[COLOR=green]Se-ntoarce Dumnezeu în România - [/COLOR]
[COLOR=green]În ţara Lui de care I-a fost dor, [/COLOR]
[COLOR=green]Căci L-am chemat cu toţii în agonia [/COLOR]
[COLOR=green]Acelor ore cînd veni urgia, [/COLOR]
[COLOR=green]Ingenunchiaţi, smeriţi, sub tricolor. [/COLOR]

[COLOR=green]Se-ntoarce-n ţară Domnul, să ne spele [/COLOR]
[COLOR=green]Şi să ne-nveţe să trăim frumos. [/COLOR]
[COLOR=green]Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele [/COLOR]
[COLOR=green]Şi-apoi să plece dincolo de stele [/COLOR]
[COLOR=green]Că ştim noi ce să facem aici jos. [/COLOR]

[COLOR=green]Se-ntoarce-n ţară Domnul cu Scriptura - [/COLOR]
[COLOR=green]Ca să ne-nveţe viaţa de creştini; [/COLOR]
[COLOR=green]Dar ateismul şi nomenclatura [/COLOR]
[COLOR=green]Şi-au transformat subtil coloratura [/COLOR]
[COLOR=green]Şi-I împletesc din nou cununi de spini. [/COLOR]

[COLOR=green]Cu darul de iubire şi dreptate [/COLOR]
[COLOR=green]Se-ntoarce Dumnezeul Preaînalt; [/COLOR]
[COLOR=green]Să nu mai fie-n ţară strîmbătate, [/COLOR]
[COLOR=green]Nici comunism şi nici securitate, [/COLOR]
[COLOR=green]Să nu mai moară tineri pe asfalt. [/COLOR]

[COLOR=green]Stă Dumnezeu la poartă, Românie - [/COLOR]
[COLOR=green]Dar cine Îi va spune: "bun venit!"? [/COLOR]
[COLOR=green]La Parlament şi la Preşedenţie [/COLOR]
[COLOR=green]Se-aprobă legi, se vrea democraţie, [/COLOR]
[COLOR=green]Dar, Numele Lui nu e pomenit. [/COLOR]

[COLOR=green]Te cheamă Creatorul azi, nu mîine, [/COLOR]
[COLOR=green]În ceasul de destin hotarîtor - [/COLOR]
[COLOR=green]Să-ţi frîngă-n dar a învierii pîine; [/COLOR]
[COLOR=green]Acum ori niciodată poţi române [/COLOR]
[COLOR=green]Să ai un Dumnezeu şi-un viitor! [/COLOR]

Poeziile dvs sunt interesante si pline de invataminte.....

[COLOR=green][SIZE=3]Cuvinte[/SIZE]

Sunt lacrimă-n
oceanul de iluzii,
o virgulă
în nesfârşita carte a cerului -
deasupra candelabru.
Şi Doamne,
de-ar fi adevărate
aceste aripi de lumină
cu care tai văzduhul
din patru puncte cardinale
s-adun cuvinte
pentru cântecul
pe care încă nu l-am scris.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Personală[/COLOR]
[COLOR=green]Din vol "Poeme premoniţionale"[/COLOR]

Pe aceasta usa
Astfel scriu stapanii:
Interzisa sa intre
Cainii si romanii.

Umblam prin Europa ca bezmetici,
N-avem de lucru,n-avem bani de paine,
In vremurile cand nu mai conteaza
Deosebirea dintre om si caine.

Acesta e si continentul nostru.
Plutim incestuos din tara in tara,
Copii invata multilingv cersitul,
Cum poti si omora si cum sa moara.

Si nimeni nu ne mai intinde mana,
Decat cu viclenia jucausa
De-a ne o prinde si de-a o inchide
Cu minimum de riscuri in catusa.

Noi suntem infractorii de serviciu
Ai Europei care sta la panda,
Asa cum e cu altii iertatoare
Ea ca pe sclavi incearca sa ne vanda.

Parintii si copii mor prin tara
Si noi de noi ne-instrainam cu totii,
Purtand pe umerii truditi si garbovi,
Camasa rece a strainatatii.

In plina degradare zi si noapte,
Invidia si dorul ne apasa,
Ne lenevim,ne pervertim,ne ducem,
Ca n-avem loc si rost la noi acasa.

Umblam prin Europa fara tinta
Ca niste zilieri,de azi pe maine.
Furam si siluim,mai si ucidem.
ROMANI LA RANGUL DINTRE ROM SI CAINE!

Poezia din postarea precedenta este scrisa de Adrian Paunescu

Tara din suflet

In suflet,ascunsa,exista o tara!
O tara de visuri,mai buna,mai rara,
In care fiecare e bun si iubeste;
O tara in care fericirea infloreste!
Acolo e mereu primavara,flori,
Acolo e soare ,sunt pasari,nu-s nori.

In tara aceea eu vreau sa ajung,
Dar drumul te doare.E greu este lung,
De aceea sunt mereu obosita si plang,
Caci merg,merg intr-una si nu pot s-ajung.
Iar la hotarul acestei tari ideale
Intinse si calde stau mainile Tale.
(de D.S)

[COLOR=green]Impresionant! Si-atat de-adevarat ca mi-au dat lacrimile![/COLOR]
[COLOR=green]Felicitari![/COLOR] :11:

[SIZE=2]SPRE ALTE TARMURI-Sfantul Ioan Iacob Hozevitul[/SIZE]
[SIZE=2]1
De cite ori priveam in zare
Simteam de mic asa un dor
Ca sa colind pamant si mare,
Sa fiu departe calator.[/SIZE]
[SIZE=2]2
Vedeam in zarea departata
Un cer de-a pururea senin,
O lume noua mai curata,
O viata fara suspin.[/SIZE]
[SIZE=2]3
S-a dus degrab copilaria,
Ca visul cel inselator
Si dupa dinsa, bucuria,
S-a dus ca pasarea in zbor.[/SIZE]
[SIZE=2]4
In lumea asta zbuciumata
Am cautat limanul sfant,
Pe care l-am visat odata,
Dar nu se afla pe pamant.[/SIZE]
[SIZE=2]5
Aceleasi valuri sunt pe mare,
Aceeasi viata cu dureri,
Aceleasi bauturi amare
Aflam si astazi, ca si ieri.[/SIZE]
[SIZE=2]6
Un singur tarm acum ramane
Strain de valul cel lumesc:
Ierusalimul cel din ceruri,
In calea lui sa ma grabesc![/SIZE]
[SIZE=2]7
La el nu este nici durere,
Nici intristare, nici suspin ,
Acolo nu-i apus de soare
Si cerul vesnic e senin[/SIZE]

"Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii dau lumii de stire
Ca eu am curaj si ma tem!"(Adrian Paunescu)

Ma tem sa n-o ia cuvintele inaintea mea,ma tem c-as putea spune prea mult din preaplinul din sufletul meu! Dar daca ceea ce simt eu au spus altii care sunt celebri inseamna ca nu e nimic in neregula cu mine.

"O Marie, Doamna noastra, slava neamului uman ! / Ai crescut in zarea lumii ca un cedru in Liban , / Si-ti reversi in jur mireasma ca un crang de trandafiri / Si mirosi ca via-n floare scuturata de zefiri / Ca un arbore singuratic, domnitor in larg de lunci, / Ti-ai intins a tale ramuri si mladite noi arunci ; / Si-ale tale crengi stufoase, toate-s crengi cu har ceresc, / Si-ale tale flori albastre rod de slava odarslesc. " ( fragment din cea mai iubita carte a mea :"Viata, Urmarea si Psaltira Maicii Domnului- Mama Noastra" )

Hai sa va fac eu una pe loc:

ma dor tamplele, tamplele Tale, asha incet shi trist ma dor, ca un stralucit de soare.
ma dor ochii, ochii Tai ma dor, asha sub pleoapele arzatoare asha ca un nor.
ma doare privirea, privirea Ta ma doare tare, asha ca o stea plina de duioasa rasuflare.
ma doare timpanul shi ceara din ureche ma doare, fiindca toate sunt ale Tale, shi imi bate sus in munte, ca o strafulgerare, o toaca de lemn, ud, ca pe ploaie bate, ca acum n-ai mai facut Arca Doamne, ci luntre shi punte, ca sa vi pe limba mea, ca iata ma doare shi limba mea, shi ma doare mai tare decat te doare pe Tine limba Ta, caci limba mea e calatoare, pe cand limba Ta este stalp de nea...
ma doare pieptul Doamne, shi inima Ta ma doare, caci toate din ea sunt sus prinse de o singura lacrima, acoperita cu plapumioara, shi in ea se vede toata creatzia Ta, asha ca odinioara...
ma dor shi piciorul shi mana Ta ma dor, curate, asha ca durerea in suflet fiindca ce ai suflat odata nu s-a mai stins, din pacate, shi pentru ca te-ai aratat zi de zi in toate zilele cele nenumarate... shi nimeni nu te-a luat in seama, din pacte, ca prin vis.
ma doare shi la Tine-n gand c-ash vrea sa te mai doara Doamne shi Duhul Tau plapand, asha ca sa nu ma mai satur niciodata de fericirea noastra Doamne... ca Tu in nevazut, rugand, plangand.

e? o facui iar lata shi in poezie...

Poezia este ca o haina de sarbatoare pentru suflet dar si pentru dulcea limba romaneasca.Eoarte frumoasa!

[COLOR=#505050][SIZE=2][/SIZE][SIZE=2]"DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!"

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne de Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!

[/SIZE][/COLOR]

" O, Marie, tu esti toata o gradina de lumini, / Cu dumbravi de roze rosii, si cu albe mari de crini , / Cu lastari ce-nalta raiuri de aloe si de rodii , / Cu izvoare ce murmura doina vernicelor zodii. / Paradis mereu in floare si-ncarcat mereu cu poame , / Cine gusta rod din tine, simte-n veci din tine foame ! / Cine bea un strop din tine, tot ar bea necontenit ! / O ,Marie, tainic nume cu mireasma de sulfina , / Vineo-n slava si ne-arata fata ta de gratii plina ; / O ! Lumina din Lumina cu rasfrangeri viorii / Te-asteptam de-a tata vreme si cu-atata dor sa vii ! "

amor en silencio
 

am sa pun si eu aici niste versuri care imi plac f. mult... desi nu sunt in lb. romana, poate cineva o sa le inteleaga si o sa ii placa. :105:

Llega a mi vida y se abre una pagina nueva
en la noche incesante de la humanidad
busco ya entre la oscuridad
esa luz que me de libertad
mi llanto se deja escuchar
hoy es mi primer despertar.

Todo es tan grande y pequeño
descubro que hay sueños descubro miradas que enfrian mi piel
veo del mundo lo bello y lo cruel
hay palabras que rompen mi hiel
pero donde existe el dolor
siempre hay una semilla de amor.

Amor en silencio
es vivir un momento a tiempo
amor en silencio
es en un beso amar o dar perdon sin explicar
solo un alma desnuda esa dicha puede lograr.

Amor en silencio
es andar a favor del viento
amor en silencio
es de Dios la manera de enseñarnos la verdad
es ganar en la vida el amor con voluntad.

yo aprendi a callar porque creo que es mejor
pero hablan mis ojos en nombre del amor
hay palabras que muerden y hieren sin razon
pues lo mas grande y puro lo dice el corazon.

Pandele, frumoasa poezie ai scris. Felicitari.

Scrabble sti cumva a traduce asta poezie ? Caci vad ca altii ( altele) mai in varsta ceva ca mine, au devenit critici literali !

Se zice critic literar. Era doar o apreciere subiectiva.

Am incercat sa descifrez si poezia Mirelei; si cat ce cat am inteles:
amor, amor, amor, amor en silencio, beso, si iar amor, amor, amor.
Ei, cam mult amor pentru varsta mea. Se potriveste mai mult pentru tinerii de 20 ani. Nici celor de 40 nu le mai face bine atata amor; ca noua celor de peste 50, nici atat.
Asa ca va trimit 100 beso si ma duc la culcare ca ma dor mis ojos. !Asta mañana!

:103: dragostea face bine la orice varsta! :6: cand am ceva mai mult timp si inspiratie va traduc eu versurile respective... daca nu se ofera alt cunoscator intre timp. :5:

Multumesc pentru corectare ! Nu-i de la amor, din graba +oboseala schimbului nocturn. Dar ce zicei cu amor, amor, amor si de cei tineri trecuti de 50 ? ? ?
:6:

Venin si farmec..
 

Venin şi farmec port în suflet,
Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ţi
Şi-nveninat de ochii verzi.

Şi nu-nţelegi că-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus *
Cât de frumoasă eşti pot spune,
Cât te iubesc nu e de spus!

de Mihai Eminescu

Paradoxul Vremurilor noastre
 

[COLOR=#800000]Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;
[/COLOR][COLOR=#800000]autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin.

Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna pe luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam
strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu si mai bune.

[/COLOR][COLOR=#800000]Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
[/COLOR][COLOR=#800000]Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa
produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica
folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri
supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.


Sunt niste vremuri în care sunt prea multe în vitrine dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti
decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

[/COLOR][COLOR=#800000]Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca
acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca
aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
[/COLOR][COLOR=#800000]Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si persoanelor pe care le îndragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
[/COLOR][COLOR=#800000]O sarutare si o îmbartisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment
pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.


Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.[/COLOR]

[COLOR=maroon]Octavian Paler[/COLOR]