eu cred ca daca mama se pocaieste, marturiseste pacatul, plange toata viata nenorocirea infaptuita, imbraca copii sarmani si ii hraneste atunci si Dumnezeu miluieste sufletul copilasului avortat si il mantuieste. Cum, ce fel de mantuire, ce loc vor ocupa, asta numai Dumnezeu detine tot adevarul si stie. de altfel botezul copilului in acest caz cred ca se socoteste pocainta mamei, ca un fel de botez al pocaintei.

Nu inteleg!!! Pai tot ceea ce face mama aceea face pentru pocainta ei, pentru iertarea ei. Ea a facut pacatul, nu copilul!
Nu inteleg pentru ce trebuie miluit si mantuit copilul? El nu a facut nimic, nici un pacat!El nici nu a existat de fapt, nu s-a nascut pe lumea asta.
Nu stiu cum sa ma exprim ca sa ma fac inteleasa.
De ce invinovatiti copilul? Eu asta nu inteleg.

Si repet atunci ar trebui botezati copiii din burta mamei. Ar fi cel mai corect. Daca se considera fiinte normale, depline, ei trebuie botezati din pantecul mamei. Care este diferenta intre copilul din pantece si cel nascut, din punctul de vedere al bisericii?


@Yasmine - ma exprim foarte bine in limba romana. Prin modul in care ganditi si scrieti voi, invinovatiti si trimiteti copilul in iad. Asta spuneam. Si cam hotarati niste lucruri, pentru ca sunteti foarte siguri ca asa este corect. Nici o urma de dubiu (poate, sau poate gresesc, sau nu stiu sigur, nu am vazut scris in mesajele voastre).
Eu una sunt foarte nesigura in afirmatii aici.

Nu s-a născut, dar a existat din momentul concepţiei.
"Problema" noastră e că Mantuitorul a zis că "nimeni nu ajunge la Tatăl decât prin Mine". Ceea ce impune botezul. E drept că există de ex "botezul sângelui" al muceniciei celor care L-au mărturisit pe Hristos dar n-au fost botezaţi.
Dar nu putem fi siguri de nimic, teologia ortodoxă documentând doar raiul si iadul.
Doar Dumnezeu ştie.

Trebuie sa intelegi ca faptele noastre se rasfrang asupra celorlalti inclusiv copii. In lume mor copii de foame, si sunt nevinovati. Aceasta nu este o nedreptate ci e o rasfrangere a pacatelor societatii tot asupra noastra a societatii.
La fel si aici. Acest lucru ne face mai responsabili, atat cu noi cat si cu ceilalti semeni, fie ei copiii nenascuti.

E un fel de pedagogie dumnezeiasca, pentru ca eu cred ca acesti copii oricum sunt mantuiti, ori prin pocainta mamei, ori prin judecarea si condamnarea ei cand va plati si pentru acel copil. Deci nu este o nedreptate ci un mijloc al lui Dumnezeu de pedagogie si de indreptare a femeii ca sa nu mai pacatuiasca. Este o mare mila a Domnului pentru noi, acest fapt, care arata cat de mult ne iubeste pe noi Dumnezeu.
Intelegi?

Corect. Aia cu faptele parintilor care mantuiesc copii avortati si implicit nebotezati e apta parere personala si nu se bazeaza pe nici o invatatura a Bisericii. Copii avortati sunt egali din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Faptul ca unul a avut "noroc" sa fi fost avortat de o mama care s-a pocait ultrior si altul nu, nu inseamna ca unul va merge in Rai si unul in Iad. Dumnezeu este cel care decide. Iar milostenia pentru sufleul lui decedat nu este acelasi lucru ca milostenia pentru sufletul unui copil avortat. Milostenia pentru sufletul unui adormit are o legatura si cu faptele savarsite de el in viata aceasta. Restul tine doar de intelepciunea lui Dumnezeu.

asa este. Sunt de acord cu asta.

insa iata ce spune Par. Cleopa:
"- Sufletele copiilor avortati unde sunt?

- Sufletele copiilor avortati stau într-un loc unde nu este nici întuneric, nici lumină. Nici nu se bucură, nici nu se chinuiesc. Si ei strigă la Dumnezeu: "Doamne, pentru ce suntem noi lipsiti de bucuria fetei Tale, căci noi nu am văzut lumina soarelui, nu am văzut frumusetile din această lume si nici nu am făcut vreun păcat?" Si atunci glasul lor se ridică la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele din mâna mamelor ucigase. Iar părintii, care au omorât copiii în pântece, dacă fac canon, îi eliberează pe copiii lor din acea stare. "

Am mai spus asta. Parintele Cleopa isi exprima o parere personala si greseste. Greseste tocmai pentru ca isi exprima o parere personala ca pe o dogma si pentru ca nu respecta invatatura Bisericii prin parerea sa personala. Si inca ceva, exista sfinti in calendar care au gresit. E bine sa intelegem ca sfinti sunt oameni si singurul care nu greseste este Dumnezeu. Uneori gura pacatosului spune dreptatea lui Dumnezeu, iar sfantul greseste.

O vedenie înfricoșătoare a Părintelui Paisie
 

"Într-o noapte, Dumnezeu a îngăduit să văd o înfricoşătoare vedenie, care mi-a arătat care este soarta acelor copii. Era în noaptea spre Marţea Luminată. Aprinsesem două lumânări în două tinichele, aşa cum obişnuiesc să fac chiar şi atunci când dorm, pentru cei ce suferă sufleteşte şi trupeşte, vii şi morţi.

La ora douăsprezece, în miezul nopţii, în timp ce rosteam rugăciunea lui Iisus, văd un ogor mare, înconjurat cu un gard de zid, semănat cu grâu care abia începuse să crească. Eu stăteam în afara ogorului şi aprindeam lumânări pentru cei morţi, pe care le lipeam de zidul împrejmuitor.

În partea stângă era un teren viran, plin de stânci şi văgăuni, care se mişcau mereu din pricina unui vuiet puternic alcătuit din mii de ţipete sfâşietoare, care-ţi rupeau inima. Chiar şi cel mai împietrit om s-ar fi umilit, dacă le-ar fi auzit.

În timp ce sufeream din pricina acelor ţipete sfâşietoare şi mă întrebam de unde provin şi ce înseamnă toate acestea pe care le vedeam, am auzit o voce spunându-mi: “Ogorul cu grâu, care încă nu a dat în spic, este cimitirul cu sufletele morţilor care vor învia.

Iar în locul care se cutremură de ţipetele sfâşietoare, se află sufletele copiilor care au fost omorâţi prin avorturi”. După această vedenie mi-a fost cu neputinţă să-mi revin multă vreme, din pricina marei dureri ce am simţit-o pentru sufletele acelor copii. Nu am putut nici măcar să mă odihnesc după aceea, cu toate că eram istovit de oboseală."

asta asa este, ca uneori pacatosul spune dreptatea lui Dumnezeu, iar sfantul greseste.

As dori sa iti pun o intrebare ca din partea pacatoasei care a facut acest pacat ingrozitor.

Daca ar fi asa, totusi, atunci, plansul, pocainta, durerea cand descoperi infricosatoarea fapta , incercarea indreptarii, toate faptele ulterioare de restabilire cumva , nu sunt atat spre iertare a sa cat mai mult sa stie ca pruncutul pe care acum il plange, este bine. Daca nu are aceasta speranta, aceasta "noua mama" caci devine mama, cand constientizeaza hidosenia facuta si se pocaieste, deci aceasta femeie deznadajduieste pentru ca simte ca in prim plan este sufletelul acelui copil si apoi iertarea ei. Iar acel sufletel il doreste bine, fericit la sanul lui Dumnezeu. daca pierde aceasta speranta atunci suferinta ei va fi vesnica.

Or Dumnezeu nu voieste suferinta vesnica a pacatosului, cu atat mai mult a pacatosului ce se pocaieste, pe acesta stim ca mult il iubeste Dumnezeu. Iar pacatoasa ce se pocaieste daca nu are speranta ca copilasul ei , prin pocainta ei, este salvat, atunci nu are ce spera nici la judecata sa. Caci degeaba pocainta. Acesta cred eu , este temeiul prin care unii preoti sustin cele ce le sustin. Acesta este temeiul pentru care canonul este ingrijirea copiilor sarmani, milostenia.

S-a explicat mult si bine,ba mai mult:s-au pus aceleasi citate si pe o pagina si pe alta,bine ar fi sa fie spre folosul duhovnicesc al celor care cauta raspunsuri,desi pluteste in aer un duh carcotas si potrivnic.

Sentinta nu o da decat singur Dumnezeu.
Imi pare rau dar nici de data aceasta nu pot fi de acord. Acest gen de logica a fost folosit si pentru a argumenta apocatastaza. Totusi spre deosebire de erezia apocatastazei, despre "sentinta" copiilor avortati Biserica nu s-a pronuntat. Asa ca cel mai corect ar fi sa nu ne pronuntam nici noi. Exista unii care spun ca nefiind botezeti nu se pot mantui, exista altii care spun ca neavand pacate personale nu pot fi osanditi, dar singurul care stie ce se intampala cu sufletul lor este Dumnezeu. Restul sunt pareri, dorinte sau speculatii.

ah, da. Insa nu la asta ma gandeam eu ca toti ar fi mantuiti la final ca in apocatastaza. Ma gandeam la sufletul femeii care daca stie ca e in zadar pocainta ei pentru sufletul copilului, ar deznadajdui si ar suferi ingrozitor, iubindu-si acum copilul nenascut. Cred ca de aceea Biserica nu s-a pronuntat. Este totusi o taina aici, poate Dumnezeu candva ne-o va descoperi.

Grea povara pe sufletul acestor femei.

1. Ce este aceea apocatastaza (nici nu reusesc sa pronunt cuvantul)?
Imi place limba greaca, dar e mai bine sa vorbim pe un forum mai pe intelesul tuturor.

2. @Dobrin7m - nu iti inteleg mesajele. S-ar putea sa existe situatii in care o femei sa regrete actul avortului. Dar ce spui tu acolo este ciudat.

Deci s-o luam de la capat:
Exista doua persoane, de fapt chiar trei, caci tatal copilului exista si el.

Avort fac persoanele (femeie si barbat) care nu doresc copilul din diverse pricini, care nu gaseste alte solutii.

Pacatul este al femeii, al barbatului (tatal copilului) care iau decizia si a celor din jur care nu ajuta la gasirea unei alternative.

Copilul avortat nu are vina, nu are pacat.

Situatia pruncului o decide Dumnezeu. Dar nu putem spune ca acesti copii au pacat, ca nu se mantuiesc, ca trebuie facut ceva pentru sufletul lor, ca mama se pocaieste pentru ei (ca sa-i scoata de la ce?).

Mama, tatal, altii din jurul lor, au pacat si trebuie sa faca ceva pentru ei, pentru sufletul lor, pentru mantuirea lor. Copilul nu are nici o treaba aici.

N-am inteles bine, ce spui cu "sa-si iubeasca acum copilul nenascut).
Exista situatii in care mama are probleme la deciderea avortului, pentru ca in fond isi iubeste copilul si n-ar vrea sa-l dea: in cazurile in care copilul poarta boli genetice sau malformatii si medicul indica avortul.
La fel in cazurile in care sarcina este pierduta fara voie.

Dar sunt si situatii in care parintii nu-si doresc copilul deloc, chiar sanatos fiind. Si atunci despre ce iubire vorbim?

Si da, se pare ca impedimentul este lipsa botezului. Dar si eu raman la parerea ca numai Dumnezeu stie si decide asupra acestor fiinte.

Apocatastaza, ca sa spun simplu si scurt pentru tine , este o erezie care spune ca la final cand va veni a doua oara Hristos, prin marea Sa iubire si mila, Dumnezeu va mantui pe absolut toti inclusiv pe diavoli daca se pocaiesc atunci in aceea clipa.

Acum ciudatenia ce nu o intelegi.
Intru inceput voiesc sa iti spun ca pentru a intelege corect lucrurile trebuie sa vezi deslusit. Ca sa vezi deslusit, trebuie sa poti vedea si dincolo de experienta ta proprie, adica sa vezi tot, nu doar dintr-o parte. Asta numai Dumnezeu poate sa iti ofere, altfel vezi limitat.

Acum. In clipa in care femeia nenorocita si pacatoasa care a facut asa grozavie de pacat se pocaieste cu adevarat, si inima ei este scaldata de plans de pocainta, de intelegere a nenorocirii, de parere de rau, de suferinta maxima ce vine din aceasta intelegere, in acea clipa Domnul pune in ea iubirea pentru acel copil pe care candva nu l-a iubit. caci neiubind a putut sa il omoare. insa acum prin marea mila dumnezeiasca simte iubire. Si nu iubire ci mare iubire si devine o mama care nu are si nici nu mai poate avea copilul langa ea. Si ce durere, caci una este sa nu ai copilul langa tine fara ca tu sa fii vinovata si alta este sa nu ai copilul langa tine din vina ta. Suferinta indoita. Ei bine aceasta femeie pacatoasa, al carui suflet multi il uita pentru ca a pacatuit atat de rau, incepe , prin pocainta sa , sa doreasca sa stie ca acel sufletel e bine, si acest simtamant este inaintea acelui simtamant ca ea sa fie iertata.
Dumnezeu mult iubeste pe cei ce se pocaiesc, nu exista pacat pe care Domnul sa nu il ierte, prin marea mila a Sa, daca omul se pocaieste cu inima si cu mintea. Insa gandul femeii mai intai acesta este: copilasul meu va fi bine?

Si nu stie si nimeni nu ii poate spune. Grea povara pe umerii acestei femei. Oare va deznadajdui ea? Nu, pentru ca stie ca Domnul o iubeste. Dar sufletelul? dilema aceasta va fi dilema vietii ei.

Asa este, ai scris bine, parintii ne spun ca sunt mai multe nivele, iar dreptii in Iad nu erau supusi la chinuri. E si firesc sa fie asa, cineva care a facut pacate mari nu are aceeasi soarta ca cel ce a facut mai putin. Fiecare e judecat dupa pacatele sale, chiar daca nu ajunge in Rai.

Probabil o mama prin rugaciune isi poate ajta copilul mort sau avortat. Sa nu uitam ca Sfantul Grigorie l-a scos pe Imparatul Traian din Iad cu rugaciune si stim ce pacate avea Imparatul Traian.

Rai/Iad e in primul rand o stare sufleteasca.

Cum se poate vorbi de fericire/nefericire pentru niste fiinte a caror psihic se rezuma la cateva vagi experiente senzoriale?

Raiul este si un loc. Si daca mor tineri sau foarte batrani, cel putin la a doua Judecata vor invia toti in varsta de 30 de ani aproximativ.

Corect.
Dar tocmai pentru ca Raiul si Iadul, acum, sunt in primul rand stari sufletesti nu tin de actele concrete al inteligentei, gandirii, perceptiei...

Este o stare sufleteasca intr-un loc anume,definit spatial.
Si stim ca se afla undeva concret in spatiu de la Sfinti traitori care au avut privilegiul sa fie rapiti in Duh sa vada/cunoasca aceste locuri aievea.
Starea sufleteasca este cea care urmeaza locului,fiind influentata de conditiile de acolo.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/avortu...e-avort-11.htm

- Sufletele copiilor avortati unde sunt?

- Sufletele copiilor avortati stau într-un loc unde nu este nici întuneric, nici lumină. Nici nu se bucură, nici nu se chinuiesc. Si ei strigă la Dumnezeu: "Doamne, pentru ce suntem noi lipsiti de bucuria fetei Tale, căci noi nu am văzut lumina soarelui, nu am văzut frumusetile din această lume si nici nu am făcut vreun păcat?" Si atunci glasul lor se ridică la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele din mâna mamelor ucigase. Iar părintii, care au omorât copiii în pântece, dacă fac canon, îi eliberează pe copiii lor din acea stare.

Hm, mă face să mă gîndesc la fantome cu copii...

Și cu botezul cum rămîne? Grea problemă.

O argumentare? O baza teologica? O sursa?
Locatia fizica este pentru dupa Judecata Universala.

Aiurea,fazele astea cu"starile sufletesti"vin din teologia moderna.

„Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani a fost răpit până la al treilea cer, (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie.) Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu, Domnul ştie) a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu este îngăduit unui om să le rostească.”(II Corinteni 12:2) -despre Sf.Apostol Pavel
iar Sf.Ap.Ioan a fost luat in cerul cel mai de sus,unde a primit revelatia Apocalipsei (Apocalipsa,Cap.1).

Desigur ca exista si surse. Ca Raiul si Iadul sunt doar stari sufletesti, adica un fel de stari modificate de constiinta sunt invataturi aparute in apus. Sunt si loc si stare, dar nu in termenii spatio-temporali din lumea noastra, pentru ca nu sunt in lumea materiala.
Mai intai un citat din Mitropolitul Ardealului, IPS Laurentiu Streza: http://www.agoracrestina.ro/bibliote...n-domnul-.html
"Raiul este un loc şi o stare unde merg sufletele drepţilor. Este un loc pentru că sufletele sunt limitate, nu atotprezente, având nevoie de un loc. În rai sunt mai multe stări de fericire, fiecare suflet aflându-se pe starea pe care a dobândit-o: „În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt" (Ioan 14, 2). „Cel care sădeşte şi cel care udă — spune Sf. Ap. Pavel — sunt deopotrivă şi fiecare îşi va lua plata după osteneala sa” (I Cor. 3, 8).

Iadul este un loc şi o stare în care merg sufletele păcătoşilor pentru a-şi primi pedeapsa cuvenită, petrecând împreună cu îngerii răi (II Petru 2, 4—9). Chinurile iadului sporesc în intensitate în funcţie de mulţimea păcatelor, fiecare primind ce i se cuvine."

Si o explicatie mai detaliata a Parintelui Serafim Rose: http://www.sfaturiortodoxe.ro/suflet...le-raiului.htm
"Printre romano-catolici si protestanţi există explicaţii nefiresti, care spun că raiul este „o stare nu un loc”, că „sus” este doar o metaforă, că Înălţarea lui Hristos (Luca 24, 50; Fapte 1, 9-11) nu a fost cu adevărat o „înălţare”, ci numai o schimbare de stare.

Urmarea unor asemenea explicaţii este că raiul si iadul ajung niste concepţii foarte nedeslusite si fără limpezime, si adevăratul sens al lor începe să se piardă -cu urmări pierzătoare pentru viaţa crestină, căci acestea sunt tocmai adevărurile către care se călăuzeste întreaga noastră viaţă pământească.
Toate aceste lămuriri, potrivit episcopului Ignatie Brianceaninov, se bazează pe ideea neadevărată a filosofului modern Descartes, că tot ceea ce nu este material este „spirit pur” si nu este mărginit de timp si spaţiu. Aceasta nu este învăţătura Bisericii Ortodoxe. Episcopul Ignatie scrie: „Închipuirea lui Descartes cu privire la libertatea duhurilor în spaţiu si timp este o prostie hotărâtă. Tot ceea ce este mărginit depinde de spaţiu în mod necesar” (vol. III, pag. 312).

Şi este, de asemenea, adevărat faptul că, întrucât îngerii si sufletele sunt mărginite în spaţiu (după cum am văzut în capitolul de mai sus, „Învăţătura ortodoxă despre îngeri”), acestea toate trebuie să se afle pururea într-un loc oarecare -fie în rai, în iad ori pe pământ. Am citat deja învăţătura Sfântului Ioan Damaschin că atunci „când îngerii se află în cer, nu se află pe pământ, si când sunt trimisi de Dumnezeu pe pământ, acestia nu rămân în cer” (Expunere adevărată a credinţei ortodoxe, II, 3, pag. 206), care este aceeasi învăţătură prezentată mai înainte de Sf. Vasile cel Mare (Despre Duhul Sfânt, cap. 23), Sf. Grigorie Teologul (Învăţături pilduitoare la Cartea lui Iov , Cartea a II-a, 3) si de către toţi Părinţii Bisericii.

Nu trebuie să iscodim, dincolo de cunostinţele generale, că raiul si iadul sunt cu adevărat „locuri”, dar nu locuri din lumea aceasta, din sistemul nostru spaţio-temporal. Aceste „locuri” sunt atât de deosebite de noţiunile noastre pământesti de „loc”, că ne vom tulbura fără nădejde, dacă încercăm să reconstituim o „geografie” a lor. Unele Vieţi ale sfinţilor arată limpede că „cerurile” se află deasupra „raiului pământesc”; altele arată că sunt cel puţin „trei ceruri” -dar nu este de datoria noastră să asezăm „hotarele” acestor locuri sau să încercăm să deslusim însusirile lor."

Multumim pt detalii,foarte bine precizat existenta acestor notiuni de Rai si iaD(cred ca exista mai multe explicatii ale BO despre acest subiect important este sa cautam,nu sa adoptam idei atragatoare din alte religii).

Desi subiectul a atins un punct destul de interesant,totusi nu se intrevede importanta lui in agoniseala noastra spirituala,caci noi traim intr-o lume materiala in care avem nevoie de fapte pt a ne mantui,nu de idei,nici macar de intentii!
Faptul de a teoriza si intoarce pe toate fetele existenta Raiului si a iadului,nu stiu cat folos real ne poate aduce.
De ce? Ca nu unii nu pot accepta ideea ca acesti copii ucisi nebotezati nu se afla intr-un loc bun si intr-o stare de beatitudine?

Haide, Cata, esti un om foarte inteligent, chiar si adversarii ideologici te laudau pe forumul catolic. Chiar crezi mitul asta bisericesc? Nu ti-ai dat seama ca a fost inventat pentru propaganda?

Mai bine le ardeai decat sa le citesti, fiindca astfel ai invatat niste apucaturi primitive.
E imposibil ca niste suflete pure sa se roage pentru pedepsirea altora si spre suferinta lor.
Cum sa fie privati de lumina si de Dumnezeu aici pe Pamant, unde "nu exista" Dumnezeu, cand ei(copiii avorati) de la Dumnezeu vin?

Poate ca sunt privati de lumina,ce stim noi?
Dumnezeu nu intervine decat la sfarsitul lumii cand le face si lor dreptate si-i aseaza intr-un loc mai bun.
Intrebarile astea ar trebui sa le framante pe cele care se programeaza pt intrerupere de sarcina.

Ce anume este titlul subliniat o carte sau un capitol de carte?
Putem avea mai multe detalii,va rugam?
Multumesc.

referitor la RAI am mai gasit si urmatoarele: https://cuvseraphimrose.wordpress.co...lui-2/#more-97

Este capitolul II din aceeasi carte, data in link (ma poti tutui).

Nu a inventat nimeni propaganda, este o mentiune scrisa chiar de sf. Ioan Damaschin. Daca nu ma insel chiar sf. Grigorie cel Mare a scris acest episod in Dialogurile sale.

Nu stiu ce stiti voi, dar eu stiu ca Dumnezeu este VIU si vegheaza necontenit la creatia Sa.

Propurn sa-i spui duhovnicului tau ce ai spus aici, cum ca Dumnezeu nu intevine decat la sfarsitul lumii...

Parintele Paisie Aghioritul a vazut o mare mare de suflete care sufereau, ale copiilor avortati.

Sufletele acelea NU SUNT BOTEZATE, nu pot intra in Imparatia Cerurilor pentru ca nu au primit sfantul botez.

Dar nici in Iad nu pot fi duse pentru ca sunt fara de pacat.

Iti dau cuvantul meu ca nu stii despre ce vorbesti. Argumentatia ta este din logica si nu din descoperire.
Logica de tipul "Dumnezeu este plin de iubire", nu inlocuieste "cine nu se va naste din duh si adevar nu va intra in Imparatia lui Dumnezeu".

Si pentru lucrul asta citeste si descoperirea Sf. Teofan Zavoratul despre Sf. Lumii in care la sfarsit apare ceata copiilor avortati, care nu au primit Sf. Botez....

Daca vreti sa vedeti unde sunt sufletele copiilor avortati RUGATI-VA pentru ele, sa va descopere Dumnezeu.

Eu asa am facut, si am primit confirmarea exact ce scrie in cele putine carti care trateaza acest subiect.

Acelaşi lucru cred că e valabil şi pentru soţ. Suferă amândoi şi, dacă pocăinţa e autentică, această suferinţă le curăţeşte şi le întăreşte iubirea. Dacă nu au voit să fie fraţi prin bucurie, iată-i ajunşi fraţi prin suferinţă...

Asa-i ca ai primit confirmarea dupa ce ai citit acele carti?
Adica nu ai primit (inainte de a citi) informatia ca trebuie sa citesti cartile acelea, ci, influentat de subiectul citit inainte "in cele putine carti", dupa o "adanca rugaciune" ai concluzionat confirmarea celui dintai gand de dupa rugaciune.
Asta se numeste autosugestie.

Te sfatuiesc ca, atunci cand te mai rogi la fel, sau diferit(nu conteaza cum), sa te astepti la (si sa fii sigur de) nemarginita milostivire a lui Dumnezeu(care nu-i logica deloc).

Nu prea face sens ceea ce spuneti!
Asta ar presupune ca Dumnezeu sa devina un paznic,un agent de securitate care sa ne pandeasca peste tot sa nu vatamam Creatia!Cum am taiat un pom,jap una peste mana...
In acelasi spirit ar insemna ca nici nu ai putea sa faci un avort deoarece ai fi fost pedepsit chiar acolo pe loc si nu ai mai putea sa tii instrumentarul medical in maini.
Asta ar anula darul liberului arbitru.
Unde anume este gresit ca sa va face dreptate acelor suflete la final? Ele au un regim mai special,nu au trait pt a alege personal Raiul sau iadul;ca nu ar avea pacate si s-ar duce by default in Rai...de ce?
Bine dar exista clasificare a vietii de apoi fara o alegere constienta?

Nimeni nu spune nimic despre ''ce inseamna un suflet'':

Un suflet este creat inaintea trupului?

Un suflet ESTE indiferent de trup? Daca e asa, sufletele sunt create de la inceput si ASTEAPTA sa ajunga in trup?

De ce TRUPUL este IMPORTANT pentru SUFLET?

Unde si DE CE sufletele asteapta sa ajunga in trup.

Cand ajung in trup si sunt avortati de alti oameni: unde se duc? (topicul in cauza).

Dumnezeu mai creeaza suflete, in momentul (sau dupa/inaintea) copulatiei sau, TOATE sufletele au fost create de la inceput?

Haideti cu raspunsuri ''ON TOPIC'', adica ''ON INTREBARI''.

Sunt intrebari bazale, pentru orice suflet care se pomeneste viu si nu stie de ce, apoi ajunge la concluzia ca Ortodoxia este singura optiune viabila, dar nu-i ofera raspunsuri, ci, certitudini.