,,Daca nu le dam copiilor nostri pe Hristos, studiile nu le folosesc." (Părintele Efrem Vatopedinul):

http://ortodox.md/video/conferinte/p...u-le-folosesc/

Nu e de vină sistemul că noi aşteptăm ca şi copiii noştri să afle de Hristos de la profesoara de religie. Părinţii sunt datori pentru a-L face pe Hristos cunoscut copiilor lor.

Pai tocmai asta e, vreau sa Il cunoasca asa cum trebuie, nu sa ii spunem noi te miri ce invataturi smintite...normal ca ideile de baza le va avea de la noi, asa cum si noi la randul nostru am invatat de la parinti " Tatal nostru" si "Ingerasul meu" si sa ne facem cruce...

Ba e si vina sistemului ca din 12 ani de religie, in cel putin 8 se repeta materia ... si se repeta si se repeta ... Adica, nimic nou, manualele sunt aproape la fel ca si continut si pur si simplu devine plictisitor, ba chiar OBOSITOR. Imagineaza-ti ca trebuie sa inveti aceleasi lucruri 8 ani de zile; tu din al 3-lea an sti pe e rost materia care va fi ceeasi pentru inca vreo 4-5.
Asa ca eu prefer ca, copilul meu sa faca religia la scoala, dar in fiecare an sa invete lucruri noi, nu repete materia din nou...si din nou...si din nou.. Eu personal vreau sa imi trimit copilul la religie, ce putin pana in clasa a 8-a iar in liceu, sa il las pe el sa aleaga daca vrea sa faca mai departe sau nu. Normal ar fi ca sa faci bazele in caasele 1-4, apioi in 5 - 8 sa inveti lucruri peste acele baze, si in 9-12 si mai mult, dar nu, in 5-8 repeti cel putin 80% din ce ai facut in 1-4 si in 9-12 repeti 99% din ce ai facut in 5-8, asta daca nu cumva se intampla minunea si ai un profesor cu care faci mistica si filosofie in loc de religie (sincer, cel mai bun an de religie din tot cei 12 - aparent doar s-a facut mistica si filosofie; interesant e ca se ajungea la concluzii care intotdeauna aveau legatura cu Dumnezeu).

Ai scris un mesaj frumos, pus si la firul cu cele mai bune mesaje. Si totusi nu este prea corect sau complet ceea ce scrii.
Si tu si Ovidiu si altii, uitati un lucru foarte important:
Cum cereti voi ca parintii sa invete acasa copiii religie si scoateti pe altii mai in masura de la rapsundere?
Cum pot sa invete parintii pe copii lucruri pe care ei insisi nu le stiu sau nu le au clare.
Sunt generatii intregi care nu au avut parte de educatie religioasa. La scoala nu se facea, la biserica nici in ziua de azi nu se face catehism (pentru adulti).
Cred ca este destul clar din ceea ce se scrie pe acest forum, cate lacune si nelamuriri au oamenii.

Oare degeaba fac preotii o facultate? Ca daca era asa simplu cu invatatul religiei se duceau si ei si faceau profesia numai pe ce i-a invatat eventual mama sau bunica. Era mai simplu. Nu?

Se presupune ca un preot sau o persoana (sunt si fete care studiaza la teologie ca sa predea religia in scoli), stiu in primul rand anumite lucruri clar, le pot explica si mai au si capacitatea de a-i invata pe altii.

Sigur ca si familia are un rol important in educarea copiilor, indiferent la ce materie, dar ea nu poate inlocui scoala si oameni care sunt pregatiti in domeniu.

Mie mi se pare ca ar trebui tras un semnal de alarma vazand atatia oameni care nu stiu religie, nu o practica, se duc la altele, sau aleg alte cai. Parca tot mai multi!
Si noi vrem sa fie invatati copiii acasa!
Trebuie vazut totusi unde sunt problemele bisericii, de ce atatia oameni totusi o iau pe alte cai. Nici din cei care frecventeaza biserica nu stiu multi unele lucruri, nu au o educatie religioasa.
Fiecare (unii mai interesati) se straduie sa mai citeasca, sa mai caute informatii, sa mai inteleaga. Cu rezultate mai mult sau mai putin satisfacatoare.
Preotii, teologii au o raspundere, niste obligatii in educarea oamenilor. Si lipsesc actiunile: catehism, posibilitatea sa pui intrebari, sa te lamuresti, carti cu probleme si intrebari de baza.
Sunt multe lucruri neclare...
Si da, multi au frica si nu numai copiii. Religia nu trebuie sa fie o groaza pentru nimeni. Trebuie sa invete iubirea, blandetea, valori pozitive si nu numai frica, pedepse, rau, etc.

Sunt atat de indurerata si de furioasa cand vad cum se casca prapastia intre sat si oras! Si am mai scris asta.
Voi cei de la sat tot uitati, sau nu va ganditi ca daca voi ati avut parte de bunici, parinti, preoti care sa se ocupe de voi sa va invete, la oras nu exista asa ceva!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! In diaspora nici atat!

Ar trebui ca toti sa ceara in scoli si in biserici sa se faca ceva, sa putem invata toti, cu mic cu mare. Si arunci altfel ar sta lucrurrile.

. Nu stiu cum stau lucrurile in diaspora, dar -Slava Domnului!-la oras exista preoti,bunici,parinti minunati,deseori chiar mai multi decat la sat. La sat e un singur preot slujitor, si ce te faci daca nu e cum trebuie sa fie?in satul in care am crescut aveam un preot nu foarte grozav,nu impartasea ,nu spovedea...in fine,as putea spune multe...dar la oras,daca dai de un astfel de preot,poti bine mersi sa mergi la altul,ai de unde alege. Sa nu mai spun ca la sat nu sunt organizatii gen ASCOR (de mare ajutor pt. tinerii d.e azi) si nici scoli sau gradinite ortodoxe(mai nou,si in scolile de la sat se fac serbari de Halloween).ce sa mai vorbesc de bunicii de la sat...bunicul bea si injura,iar bunica ae uita toata ziua la tv,saracuta dupa ce a muncit o viata intreaga macar acum sa se odihneasca...deci iti poti imagina ce invata nepoteii de la ei...asta nu inseamna ca satul nu are avantajele lui, pe care la oras nu le gasesti

Corinusha,
Copilul va şti şi va face ceea ce vede acasă în comportamentul părinţilor, în cei 7 de ani de acasă. Creştin nu înseamnă să ai o diplomă, ci o viaţă cu un comportament de creştin. Copilului de mic îi inspiri cele duhovniceşti (teoretic şi pactic): rugăciunea, legătura cu Biserica, cu Sfintele Taine, cu un duhovnic etc. Un părinte cu o credinţă vie şi lucrătoare nu simte nevoia unei şcolarizări a copilului în cele duhovniceşti (mă refer la o vârstă fragedă). Teologia se învaţă şi se trăieşte în Biserică şi nu pe băncile şcolii. Teologia a luat naştere din sânul Bisericii şi nu invers.

Nu sistemul e de vină, ci noi ca părinţi suntem de vină pentru neştiinţa/necredinţa copiilor noştri. Acum sper să înţelegi mai bine ideea mesajului iniţial.

Am prins acum ideea si e pare ca vorbeam lucruri oarecum diferite. Eu vorbeam stict de scoala. Dar intr-adevar asa e in majoritateacazurilor, ovidiu.b, desi, oricat de crestini sunt parintii si oricat de bine il invata si il implica parintii pe copil in cele duhovnicesti, POATE sa vina un moment in care copilul, totusi, sa nu mai creada ca la inceput, sau sa creada, dar sa nu mai respecte totul ca pana atunci.
Atunci eu zic ca nu ar mai fi vina parintilor, nici a scolii, ci poate a anturajului, poate a copilului in sine, poate a experientelor sau a adolescentei. Nu stiu, totul poate parea simplu in aparenta si totusi sa fie complex. Eu am crescut la bunica, care si acum e intr-adevar crestina ortodoxa practicanta, atat prin vorbe, cat si prin fapte; totusi, eu nu mai sunt ca ea, cum eram candva; m-am schimbat; mi-am schimbat perceptia asupra toate in ultimul an de liceu, cand am cautat si am citit de toate si am invatat de toate si am patit multe; asa am ajuns sa nu mai cred in folosul unor lucruri duhovnicesti. Nu zic ca nu le voi ma vedea niciodata rostul; nu pot sti cum mi se va schimba perceptia pe viitor, dar momentan chiar nu vad, eu personal, folosul unor lucruri.

Bunica avea o vorba: "cine are carte, are parte, dar si prea multa carte strica". Tind sa ii dau dreptate.

Mai curând puțină carte strică și poate mai bine este deloc decât puțină, dacă această puțină te face să crezi că ai ajuns să știi, că ai înțeles sau doar te-a scos din inocența în care te aflai înainte, fără să-ți dea ceva în schimb, lăsându-te nedumerit și dezamăgit.
Ca să fii credincios trebuie ori să fii inocent, ca țăranul, și deschis în fața misterului, pe care el îl sesizează la tot pasul, fie, dacă ai apucat pe calea cunoașterii, să mergi tot mai adânc, până vei ajunge să vezi că misterul crește cu cât cunoști mai mult, că este inepuizabil. Căci fără acest mister nu este posibilă credința, Dumnezeu fiind mai presus de orice definiție sau înțelegere.

Bine spus CristianR. Cat am citit eu pana acum m-a dezorientat destul de tare; Si am niste contradictii in cap, ca nici eu nu le mai desclusesc e multe ori.

Ma uit prin postari la topicuri si vad clar si eu contradictiile mele, in sensul ca undeva par a fi total fara credinta,altundeva totusi par a avea credinta. De fapt, credinta in Dumnezeu o am, dar s-au schimbat altele in legatura cu credinta (la mine personal).

Cred ca aici se amesteca niste lucruri (sau poate la mine este ceva neclar):

1. Una este comportamentul parintilor, alta cunostintele despre credinta. Credinta, asa cum bine scrie cineva este un mod de viata si nu o diploma. Desi aici eu nu inteleg si am mai scris: ea se studiaza totusi in facultate si obtii o diploma, ca e pentru a deveni preot, sau a preda in scoli, sau a scrie carti si articole.
Pentru omul de rand este un mod de a trai. De acord. Dar mai intai trebuie sa-l cunosti, sa-l intelegi si mai apoi il stapanesti.
Si nu e vorba de doua rugaciuni si o lingurita de Sf. Impartasanie, ci de a patrunde intelesul lor si de a invata si retine si anumite reguli.
Ei cine le stie astea?
Cine este in stare sa le si dea mai departe copiilor? Sa "ridice mana" aici cine crede ca este in stare sa predea copiilor sai religia singur.

Da, asa sunt destui care ar prefera sa le faca acasa scoala copiilor, sa le predea ei insisi toate materiile. Si ar fi bine? Ar putea asta? La ce calitate?

2. In mare parte sunt de acord cu Corinusha, traind aceleasi probleme. Mi se pare ca este totul foarte complicat, dar in mod artificial complicat.
Ce-si face omul cu mana lui...

Spune Ovidiu sa invete copiii de la parinti. Dar ce anume?
- Rugaciuni
- Mers la Biserica
- Noul Testament (povestea lui Iisus, a Maicii sale si a apostolilor lui)
- Sarbatori
- Post

Dar cum le explici astea? Insemnatatea, rolul lor.
Si ce faci (ca au mai fost intrebari de genul aici pe forum) cand incep intrebarile: Cine l-a facut pe Dumnezeu? Unde sta? Si ce face El acolo? Si cum adica este Sf. Treime? Si cum adica Tatal lui Iisus este in cer si mama pe pamant si multe alte intrebari de copil.
Cine stie sa le explice?
Si cum este La Pasti? Cum adica a inviat?

Copiii nu pot patrunde unele aspecte (multe). Nu putem nici noi adultii, dar ei.

Spuneam mai sus ca la sat sunt sanse mai mari pentru credinta si cineva ma contrazice.
Cred ca depinde de generatii.
Poate ca acum n-o mai fi asa.
Dar parintii lui Ovidiu, a lui Jenny, a lui Cristian si etc. or fi avut mai multa invatatura de credinta si un preot bun. Asa cum descriu ei mereu s-a trait in familie credinta. Erau si batranii satului de la care mai invatai cate ceva.
Pai preotul satului era cineva.
Si era alta viata, care ingloba elemente de credinta.

Ei la oras nu este asa si a nu a fost niciodata. Sunt multe biserici si preoti, dar nu sunt profunzi, nu e timp, nu e rabdare.
Parinti si bunici mai modernisti, mai ocupati cu altele, alt fel de mancare, copilul cu cheia de gat.
In fine nu intru in amanunt.

2. Si eu ma lovesc de problemele mentionate de Corinusha si altii si imi pun intrebari.
Uite la materiile invatate la scoala le-am pisat, le-am studiat, mi-au fost explicate, am avut pe cine sa intreb, am avut manual pas cu pas. Acum le stiu si nu le uit niciodata si stiu sa explic si altora (ma rog, azi se invata in mod diferit si aiurea, dar baza este aceeasi).
Este totul cumva clar si cu regului bine definite.
Ei la religie nu pot spune acelasi lucru.
Nu am un manual, o carte clara, nu am cine s-ami explice, nu am pe cine intreba, regulile difera mult.
Sunt nesigura, nu inteleg tehnic niste lucruri.
Inainte vreme stiam faceam lucruri de baza: cateva rugaciuni, posteam un pic si mergeam la biserica. Ma rog, a functionat.
Pe urma s-au complicat lucrurile. Am vrut sa avansez, sa stiu mai multe, sa patrund niste lucruri, niste intelesuri, sa traiesc credinta asa cum trebuie.
Am vrut s-o am clara, ca si pe celelalte materii de la scoala.

Am inceput sa citesc carti, am intrat pe internet si am aflat tot mai multe lucruri, multe contradictorii, tot mai multe lucruri de la parintele cutare si cutare si citate si etc.
Imi este totul tot mai neclar si mai rece. Tot ce stiam aproape ca nu mai corespunde.

In plus exista prapastia intre teorie si practica. Si asta doare enorm.

Pai cum ii explici tu unui copil ca trebuie sa fie cuminte, sa nu faca aia si aia si sa fie bun cu altul, sa ajute sa iubeasca etc. si pe urma el vede afara exact inversul? Si ca in viata nu se poate descurca pe calea buna, ca nu are cum.

3. Nu mai departe de azi am fost iar zdruncinata. Citesc articolul de pagina principala cu Nasterea lui Iisus si prezenta boului si a asinului.
Este a nu stiu cata interpretare pe care o aflu! De ce fratilor?

De ce sa nu lasam lucrurile simple, asa cum au fost (si in scripturi)? Ca de aia nu mai pricepe nimeni nimic.
Iisus s-a nascut intr-o pestera unde erau tinute animale, ca in alta parte nu avut loc parintii lui. Punct. Ca asinul inseamna aia, boul aia, ca Iisus a fost rege si nu un amarat nascut in iesle (asa mi s-a explicat mie de ce nu exista la noi ieslea ca simbol langa brad). Pentru ce sa vina unii si sa complice totul? Unde scrie in scripturi explicatia cu boul si asinul? Scrie clar ca nu au gasit in alta parte si cineva i-a trimis la o pestera, un adapost de animale. Punct.

Ascult predicile la biserica si aflu mereu alte lucruri despre aceleasi lucruri pe care le citim de ani de zile.

Si da sunt lucruri bune. Ne spune preotul mereu si mereu pildele lui Iisus si cum sa ne iubim unul pe altul si sa ne ajutam si ce sa facem si etc.
Si tot asa ramanem. Nu stim ce este in sufletul unuia de langa noi. Nici cand il vedem amarat si plangand, sau suferind si cu dureri, nu stim nici cum il cheama. Nu ne intereseaza nimic, fiecare vrea totul (in loc de haide sa impartim sa citim si sa cantam impreuna).

Stau si incerc sa-mi fac ordine in suflet si in minte legat de credinta.
Vreau s-o traiesc cum trebuie: sa tin postul asa cum pot, sa ma duc sa ma spovdedesc. Si imi plange sufletul rupt in doua. Ca stiu la ce e bun si sunt cu Dumnezeu, dar nu pot intelege lumea asta.
Niste carti unde sa se explice totul clar. Nu traditii de la baba citire, ci regula cu explicatia ei clara.

As vrea sa fie totul clar si concis si reguli unitare. Ca unul sau altul nu le poate respecta si capata dezlegare e una, dar macar sa stim cum este baza, cum este corect. Sa fie acelasi calendar. Sa traim toti aceeasi credinta, nu fiecare separat in pestera lui.

Eu am finii si ma intreaba si pe mine.Si nu stiu efectiv sa le raspund.
Regulile de baza care nu sunt scrise nicaieri.

Cum sa ceri in conditiile astea parintilor sa-si invete copiii, cand ei insisi nu le stiu, nu le au clar.

Si in final: sunt pana la urma tot parinti aceia care au insistat sa se scoata religia din scoli. Care nu vor asta pentru copiii lor. Ca nu stiu sau nu au inteles ei insisi, ca biserica face greseli si preoti multi gresesc si alte motive si se indeparteaza de biserica. Aici este problema de fapt. Indepartarea de credinat si de biserica. De ce se intampla.

Mă bucur că ai înţeles. :1:

Ai reușit să-ți procuri un catehism? Sau, măcar, să-l citeșt pe internet?

Remus Cernea nu are copii, iar Emil Moise din Buzau, preieten cu Cernea pe baricadele ateismului, e si cel cu iocoanele. Singura lor lupta impotriva religiei (ortodoxiei, in special), este datorata crezului lor ateist. Ateii vor sa se predea doar ateismul in scoala.

Multi copii nu au parinti practicanti, ei nu ar avea de unde sa invete despre religie. Nu doar parintii fac educatie, si mediul din jur influenteaza pe copii, inclusiv scoala.

Pentru cine nu are întrebări complicate este bine ca lucrurile să fie simple. Dar pentru cei care se întreabă ce este mântuirea, cum a fost posibil ca Dumnezeu să se întrupeze, cum și în câte feluri le-a vorbit și le vorbește Dumnezeu oamenilor, adică pentru cei care au întrebări filosofice, răspunsurile trebuie să fie pe măsură.

Același eveniment biblic poate fi înțeles la diferite niveluri, de la copil până la înțelept. Dar după cum nu este de niciun folos să-i dai copilului răspunsuri pe care nu le poate pricepe, tot așa, nici unui filosof nu-i poți da răspunsuri copilărești, care nu-i sunt de folos.

Unii se mulțumesc cu aspectul văzut și omenesc al Mântuitorului, dar alții iau în considerare că Cel care a luat trup din Sfânta Fecioară este același cu Cel care a întemeiat lumea, cu Cel despre care vorbește apostolul Ioan numindu-L Logosul sau Mielul junghiat de la întemeierea lumii.

Despre El a vorbit și Isaia, când a profețit că „Boul si-a cunoscut stapanul si asinul ieslea domnului sau; dar Israel nu ma cunoaste, poporul meu nu ma pricepe" (Is. 1, 3). Despre El s-a vorbit mult în Vechiul Testament, nu neapărat într-un mod explicit, ci oarecum învăluit, pentru că nu este posibil să vorbești în termeni preciși despre Dumnezeu, căci este nemărginit și de neînțeles cu mintea. Se folosește, adesea, limbajul simbolic, mai adecvat pentru a exprima tainele dumnezeirii și ale mântuirii.

Așa se explică de ce Sfinții Părinți și teologii, în general, scot înțelesuri mai largi din niște aspecte la prima vedere simple.

Boul și asinul sunt niște animale concrete și în mod concret Hristos S-a născut într-o iesle. Să ne gândim că ieslea aceasta, în care Însuși Dumnezeu S-a născut ca om, este un centru al Lumii (pentru că Dumnezeu este Centrul Creației), din care iradiază înțelesuri nesfârșite, asemenea razelor Soarelui: ieslea este și iesle, dar este și sălașul lui Hristos, pe care cei credincioși Îl mănâncă atunci când se împărtășesc, primind viața Lui Veșnică. Boul și asinul sunt și niște simple animale, dar orice om care nu se hrănește cu harul lui Dumnezeu rămâne un animal, nu se îndumnezeiește.

Sau, orice cuvânt dumnezeiesc, orice eveniment evanghelic ce Îl are pe Hristos în mijloc (o pildă, o vindecare, o înviere), poate fi asemănat cu cercurile concentrice pe care le formează apa izvorului, care curge neîncetat, în noi și noi unde, așa încât bând în mod repetat, de fiecare dată bei o apă nouă, nu tot pe cea pe care ai băut-o; și nu te saturi niciodată.

@catalin - exact asta ma chinui sa explic si eu. Multi parinti nu sunt practicanti, sau sunt ateisti, impotriva bisericii, a credintei etc. De unde sa invete copii daca de la ei nu, de la scoala nu? Si adultii au nevoie de catehizare!!!

@Cristian R - da, am citit catehism si nu numai unul. Sunt putine lucruri acolo. Prea putine. Sunt multe intrebari si reguli pe care nu le gasesti nicaieri. De ex. cu sarbatorile cu cruce neagra, rosie. Spal la cruce neagra sau, de ce unul este cu negru si altul cu rosu, sau altul deloc. Reguli legate de post, ajunare, impartasit, spovedit, slujbe diverse etc., femeia in biserica, casatoritii. Fiecare (inclusiv preot sau monah) le vede altfel.

La restul explicatiilor date de tine am probleme.
Problema grava la filozof si la copil este ca filozoful daca ii spui copilareste, clar si concis, nu pateste nimic.
Dar pe copil sau ala care nu poate intelege tehnic (asa ca mine) l-ai pierdut cu filozofii, cu riscul ca poate sa si fuga de credinta.

Concret la exemplu: tu stii sa spui de ce la noi ortodocsii nu exista ieslea langa brad? Scena Nasterii Domnului?
Uite, mama mea asa mi-a povestit de Nasterea Domnului, fix povestea frumoasa si fara simboluri. Asa le stiu si din colinde. Sunt atat de frumoase in simplitatea asta a lor. Hai sa le lasam asa!

Te rog eu frumos nu veni si tu cu : ieslea este si Iisus si o mancam la Sf. Impartasanie. Chiar ma superi, ca inseamna ca chiar nu intelegi nimic din problemele noastre.

Imi este suficient de complicata filozofia cu painea si vinul care sunt trupul si sangele lui, dar de fapt nu sunt nici paine si nici vin, dar de fapt sunt si etc.
Eu una stiu ce inseamna ca simbol Sf. Impartasanie si atat: trupul si sangele lui Iisus in forma de paine si vin care se sfintesc la Sf. Liturghie si Proscomidie.
Mai mult nu pot. Crede-ma. Nu mai spun de simbolistica mortii care este viata si ce vom fi noi.
Si Iisus este pentru mine Iisus in Treimea lui. Logos si Miel si pelican si mai stiu eu, este deja prea mult pentru mine.
Nu stiu daca este mult sau putin ce pricep eu, dar macar asta daca am pricepe toti.

Mulțumește-te cu ceea ce poți înțelege și nu dori să înțelegi tainele la modul rațional. Nu căuta să-ți explici ce este Sfânta Împărtășanie; las-o așa, neînțeleasă; nimeni nu poate s-o înțeleagă cu adevărat, căci este dumnezeiască. Filosofia nu este obligatorie. Dacă întâlnești explicații prea complicate, ocolește-le, căci sunt pentru cei care le doresc. Dar nu le considera rele, căci unii au nevoie de ele. Tu primește ceea ce ai tu nevoie.

Ieslea lângă brad este un obicei. Poți să o pui și tu; după cum și bradul este un obicei. Cine vrea poate să-l împodobească, cine nu vrea, poate să petreacă fără brad Nașterea Domnului. Poți asculta colinde, fără a dori să înțelegi teologia din cuvintele lor. Sunt frumoase în simplitatea lor. Nu te chinui crezând că ți se cere mai mult decât poți. Bucură-te de Nașterea Domnului așa cum poți, căci nu este doar pentru teologi.

În privința spălatului în anumite zile: Nu găsești în catehism pentru că nu are nicio importanță, nu ține de practicarea credinței. Sunt obiceiuri din popor. Sigur, nu facem treabă în zi de duminică sau de sărbători, atunci când se slujește Sfânta Liturghie, iar asta nu pentru că este păcat să speli, ci pentru că este păcat să nu-i aducem slavă și mulțumire lui Dumnezeu în zilele rânduite. Dacă nu putem, de exemplu, în sărbători, să lipsim de la serviciu, ne ducem la lucru și muncim. Spălatul este o muncă la fel ca oricare alta.

Celelalte reguli trebuie înțelese ca un regim al vieții duhovnicești, de care ne folosim ca să nu ne îmbolnăvim sufletește și, ca orice regim, nu se aplică otova. Unul are nevoie de un tratament mai aspru, altul de un tratament mai blând, după cum îi prescrie doctorul (în cazul credinței, duhovnicul).
Știu că aici este marea problemă pe care o ai: comunicarea cu duhovnicul, cu oamenii bisericii în general. Încerci să o suplinești citind, dar nu este de ajuns. Totuși, continuând să citești, vei găsi multe aspecte comune și îți vei putea face o părere proprie cu privire la felul în care trebuie practicată credința, părere bazată, în același timp, pe învățături ale Bisericii.

Cand cretinii vorbesc: “Toma Pătrașcu, președinte A.S.U.R. – Copiii creștin-ortodocși sunt idioți”



,,Președintele Asociației Secular-Umaniste din România, într-un articol publicat pe platforma contributors.ro, ca răspuns la un alt articol care argumentează în favoarea păstrării orei de religie în școlile publice, a declarat nici mai mult nici mai puțin că:

“problema fundamentală este dată de introducerea în școli a unui sistem idiot care atrage idioți și care, la rîndul său, produce generații noi de idioți.”

Sublinierile îi aparțin domnului Pătrașcu."
Sursa:
http://theologiepatristica.wordpress...ioti/#more-585

Iata ca se poate sa fim numiti idioti pentru ca suntem crestini. Evident, aceasta nu este discriminare!!! Evident, nu este crestinofobie!!! Evident, asadar, nu trebuie sanctionata!!!

O sa fie constitutionala ora de religie in momentul in care este furnizata o astfel de ora pentru fiecare cult recunoscut de statul roman in parte. Pana atunci, sa ai numai ora de religie ortodoxa este neconstitutional.

Trebuie ori pus la punct un sistem mai bun, ori schimbat acesta pe care il avem. Este anormal sa fii inscris by default la un curs optional, probabil impotriva vointei tale. Normal este ca tu sa te inscrii la acel curs. Cum ar fi ca toti sa fim inscrisi la scoala de soferi la varsta de 18 ani automat?

Este o exercitare de opinie, nu discriminare. Discriminare este atunci cand ti se iau (sau dau) drepturi pe care restul le au (sau nu le au).

Subscriu intru totul! A trebuit sa-mi retrag copiii de la ora de religie in clipa cand mi-am dat seama ca ei sunt victime ale propagandei ortodoxe. Ei invatau la ora de religie ca se scrie "Hristos" si nu "Cristos", ca se scrie "Iisus" si nu "Isus" si ca a face altfel inseamna a-L jigni pe Domnul, facandu-L magar.
Cand va exista o limba ortodoxa obligatorie in loc de limba romana, am sa fiu de acord cu astfel de lucruri. Pana atunci, alaturandu-ma ASUR-ului, le calific drept idiotenii si propaganda de doi bani, care imi aminteste de cum ne invatau comunistii rusofili ca trebuie sa scriem cu â din i, in speranta ca ne vom rusifica. Decat asemenea "religie" la scoala, mult mai bine lipsa.

Numai ca e bine sa stie si ceilalti parinti: cererile de a nu face religia sunt privite cu o anumita rezerva de directiunile scolilor: asteptati-va sa fiti intrebat ce va face copilul o ora, daca ora de religie la care nu se duce este in interiorul programului din ziua respectiva.

Intr-adevar , fiecare avem dreptul la opinie insa nu suntem indreptatiti sa umilim in public anumite categorii de persoane.
Un drept poate fi exercitat in limitele in care nu sunt lezate drepturile celor din jur.

Corect,nici noi nu putem fi discriminati ca suntem crestini dar uite ca se poate!
Important este cine striga mai tare"hotul!"

Parerea mea!
Ar trebui puse probleme etice sau de viata, si coroborate cu diverse citate din diverse credinte. Azi omilia unui rabin, maine a unui sfant catolic, poimaine a unui sfant ortodox, miafizit, apoi discutata o predica de pastor, de preot yezidi, saman, etc.
Deci copiii sa inteleaga ca viata traita in ateism e cu adevarat autodestructiva. Apoptoza e un proces ziditor pe linga "productivitatea pseudo-s[irituala" a unui ateu.
Daca as fi prof de religie-sau-ce-o-fi, le-as da spre dezbatere scrierile Monseniorului Lefebvre sau predicile Fericitului Vladimir Ghika. E de invatat din ele pentru sute de vieti!
Nici propaganda confesionala majoritara nu e ok, dar totusi toma patrascu asta, daca se exprima asa, e mai prejos, spiritual vorbind, de niste bacterii ce se bucura de viata intr-o fosa septica, sau de niste oxiuri veselindu-se linga perineul gazdei. A simtit "de unde bate vintul", si isi marcheaza si el teritoriul pentru "cauza", aglutinindu-se cu altii ca el sub steagul albastru cu stele in cerc.

Domnule Mihnea , nu va pot intelege motivatia de a va alatura ASUR si de a sprijini lupta anti-Ecclesiala...

Nu toti profesorii de religie sunt bine pregatiti , la fel cum nici toti profesorii de chimie sau de matematica. Faptul ca dascalul de religie spune ca numele Domnului se scrie cu 2 de "i" nu e nimic gresit (ba din contra , dar mai bine sa nu depasim sfera topicului)... insa a spune ca "Isus" inseamna magar este intr-adevar o greseala. Dar haideti sa gandim si din alta perspectiva : Sa spunem ca chimia ar fi fost "optionala" la fel ca religia; si intr-o zi profesorul de chimie ar spune ca alcoolul metilic este mai putin toxic decat etanolul. In acest caz v-ati fi retras copilul de la orele de chimie ? Presupun ca nu , ramanand in speranta ca poate va invata ceva folositor la acele ore - chiar daca profesorul de chimie respectiv sta prost la capitolul biochimie.

Pe de alta parte , am vazut ca asemanati orele de religie cu orele de gramatica predate de comunisti... Ironic sau nu , daca veti citi articolul postat de AntoniaP, veti observa ca Toma Patrascu (fondator ASUR) acuza Biserica de bolsevism (acuzatii , evident , fara fundament).

Probabil pentru ca dumealui este catolic, si era discriminat de stat prin impunerea de ore de religie ortodoxa copiilor lui catolici.

Ca sa imbunatim comparatia, mentinand termenii analogiei, ar trebui sa vorbim despre un profesor de chimie care sa sustina ca nu este corect sa spunem "alcool metilic", ci ca trebuie spus "alcool metAlic". Si mai mult, ca oricine spune, in mod gresit, "alcool metilic" il dezonoreaza pe Dumnezeu.

Daca asa ar sta lucrurile, fara doar si poate ca as dori sa retrag copilul de la asemenea ore, care nu mai au legatura cu chimia.

Fii binecuvântat!

Nu ai obosit sa repeti aceeasi prostie, la care ti-am raspuns chiar eu de cateva ori? Nu ti-am spus ca se face de obicei pentru fiecare cult? Cineva spunea odata ca venea cineva pentru un cult neoprotestant chiar daca erau 2-3 din acel cult in scoala. Desigur, nu in toate locurile ajung, mai ales unde sunt 1-2 dintr-un lat cult in acea scoala.
In primul rand nu e optional in primele clase, abia la clasele mai mari e optional. Dar pentru a nu-i deranja pe parintii atei fara prea multa minte s-a introdus si cererea de a-si nenoroci copilul, daca are parintiii atei. Asadar, era un curs obligatoriu.

Eu mi-am dat seama ca de aceea nu erati convins de necesitatea religie in scoli. Pe principiul daca nu merg ai mei sa se nenoroceasca si ceilalti.
In al doilea rand banuiesc ca nu doar acea asociere a fost motivul ( o asociere gresita), ci toata invatatura ortodoxa si dorinta de a nu invata o credinta ratacita, din punct de vedere catolic. Probabil si un ortodox adevarat ar avea aceeasi retinere fata de orele altor culte dar sunt doua particularitati: fiind o tara majoritar ortodoxa e firesc ca majoritatea copiilor sa ortodocsi si sa invete despre credinta lor. In al doilea rand credinta ortodoxa chiar este cea adevarata.

Suntem majoritari ortodocși după botez, însă nu și practicanți. Dureros, dar adevărat.

Tocmai de aceea copiii pot afla la scoala ce nu afla acasa de la parinti.

De acord cu tine. Rămân la părerea că rolul primordial îl au părintii.

De acord. Pe de alta parte, nu este la fel de normal ca ceilalti copii, care nu sunt ortodocsi, sa invete despre credinta lor ? Cum, insa, lucrul e dificil de realizat in practica, mai ales dupa ce in anii de comunism statul a spoliat invatamantul confesional, iar statul post-comunist nu a repus in drepturi asezamintele confesionale, atunci nu e mai normal ca religia sa fie optionala ? Astfel, majoritatea copiilor ortodocsi, care spuneti ca nu vor sa se nenoroceasca, vor face optiunea pentru religie ortodoxa, iar minoritatea copiilor de alte confesiuni nu vor opta pentru religie ortodoxa. Desigur, spre nenorocirea lor. Mie, unuia, mi se pare OK.

De fapt, care este obiectia dv la caracterul optional al religiei ? Banuiesc ca nu va temeti ca cei 5 la suta catolici vor lua optiunea de a nu face religia ortodoxa si ca, de fapt, va temeti ca doar o parte din cei 85.6 la suta copii ortodocsi vor lua optiunea de a face religie. Familiile care raspund la sondaje ca sunt ortodoxe, dar nu merg la biserica, nu vor merge nici la scola sa faca religie. Dar asta nu ar insemna altceva decat ca va iesi adevarul la suprafata. Mitul celor 86 la suta ortodocsi, mitul "Romaniei ortodoxe" se va prabusi. De ce sa ne temem de adevar ?

Sau, ca sa fiu mai dura, le e teama de influentele copiilor minoritari confesional asupra copilului lor ortodox. Probabil le e teama ca, copilul, va fi distrus de credintele minoritatilor confesionale sau ateilor. Alta explicatie pentru care vor ca religia ortodoxa sa ramna obligatorie in scoli nu vad.


Daca totusi e optionala, care e problema sa va incrieti copilul la acea ora? Poate intr-o clasa de 25 de elevi 10 nu vor sa faca religie, 4 sunt ...reformati, si 6 catolici. De ce sa fie obligti toti sa faca religia ortodoxa?

Catalin, se face "pe hartie" religia pentru fiecare cult; in practica se face DOAR religia ortodoxa la majoritatea scolilor. Ca iti convine ca nu iti convine. Iar daca, ca parinte de alta confesiune, vreica, copilul tau sa fac religia lui, trebuie sa isi plateasca profesor sau sa il plateasca pe preot pentru asta, pentru ca, copilul sa poata si dovedi la scoala, cu note, ca face religia. Cel putin asa era la noi in oras. Se facea religia reformata la sectiile maghiare, iar acolo, daca existau ortodocsi (cazuri raaare), erau frumos trimisi in alta clasa, la ora de religie ortodoxa. La ei se poate, nu?! La noi nu; sa faca toti copiii religia ortodoxa fie ca le covnine, fie ca nu le convine. Asa era acum cativa ani si tare mi-e greu sa cred ca s-a schimbat ceva intre timp.

Si eu sustin un invatamant religios diferentiat,este normal in raport de prevederile Constitutiei.Nu as avea nici o problema daca religia ortodoxa ar fi obligatorie pt ortodocsi si facultativa pentru cei de alte confesiuni cu obligatia statului de a ne asigura macar jumatate din numarul de ore de religie pt confesiunea noastra in raport de numarul de ore alocat religiei majoritare.Adica daca un copil ortodox ar avea,sa spunem,patru ore de religie ortodoxa pe luna noi sa avem macar doua.Asta insa ar genera probleme de organizare in raport de care statul roman nu este capabil la ora actuala sa le faca fata.Insa as dori sa precizez ca sunt ferm impotriva scoaterii religiei,excludere completa,din scoli,chiar daca ar fi vorba doar de cea ortodoxa.Nu vad nici o problema in prevederea actuala,cine va dori cu adevarat va opta cu siguranta,este o proba a realismului.

e o proba a realismului.... si as completa cu proba luptei cu lipsa de timp si/sau lenea de a merge la scoala cu cererea sa ne inscriem in fiecare an copilul la ora respectiva.

Mihnea, Pelerinul și Corinusha: aveți mare dreptate. Cum există minorități religioase și/sau ideologice, trebuie să fie respectate.
Să ne uităm la evrei: la ei învățămîntul religios (inițierea în Torah și Talmud) începe de foarte devreme (Ana Pauker în tinerețe lucrase pentru un fel de grădiniță) pînă la plinirea vieții acelui fiu/acelei fiice a lui Israel.
Pe de altă parte, pe vremea războaielor religioase, în primul rînd al celui de 30 de ani, cuius regio, ejus religio era dusă deseori la extrem. Mă îndoiesc că sub principii luterani germani sau sub ocupația suedeză înfloreau școlile confesionale catolice. ;)
Excepțiile erau Transilvania, condusă de principi calvini, unitarieni, și catolici. Sau Lituania reformatului Radziwill, Polonia catolică a dinastiei Vasa, și, de ce nu, Moldova, unde cel puțin jumătate din populația din nord și vest era catolică. Toleranța religioasă e, trebuie să o recunosc, unul din puținele lucruri foarte bune ale democrației burgheze; practic, e anularea în faptă a infamului edict de la Salonic.

Transilvania era provincie a unui mare imperiu. Ca si Lituania si, in anumite perioade, Polonia. In acest imperiu, toate religiile recepte aveau deplina libertate sa infloreasca. Imparatul era catolic, iar diversi regi, principi si nobili locali puteau apartine oricarei religii recepte. Coexistau scoli catolice, luterane, calvine si unitariene. Fara a fi religii recepte, erau tolerate si: religia ortodoxa, mozaica, anabaptista, fiecare avand scolile ei. Toate scolile erau confesionale, incepand cu Universitatea de la Cluj (care era colegiu iezuit). Elevii/studentii apartineau diverselor nationalitati si confesiuni si, in aceste conditii, e normal ca se preda religia in confesiunea respectiva. Lucru care nu a impiedicat de loc prezenta unor elevi sau studenti de alta confesiune, era deplina egalitate. De exemplu, faptul ca Universitatea de la Cluj era catolica nu a impiedicat ca intre studentii ei sa se numere studentul ortodox Iancu Avram, fiu de iobagi ortodocsi relativ bogati, care isi permiteau plata unor taxe universitare. Era un spatiu si un timp binecuvantat de Dumnezeu, in care iobagii ortodocsi puteau deveni avocati in mari barouri transilvane.

Nu altfel, in fond, au stat lucrurile dincolo de munti. Toate scolile erau confesionale, in marea lor majoritate ortodoxe. In "Amintiri din copilarie", scriitorul, preot ortodox, vorbeste despre un invatamant confesional ortodox dinainte de etatizarea invatamantului sub Cuza. Doar ca textul trebuie recitit cu ochiul atent al celui pasionat de istoria tarii noastre. In episodul amuzant cu omorarea mustelor cu ceaslovul merita retinut faptul, care ar fi halucinant azi, ca se preda ceaslovul la religie, ceea ce arata un nivel de pregatire religioasa MULT mai avansat decat azi, cand la scoala primara se face "Inger, ingerasul meu", nu Ceaslovul (=in limbaj catolic: Orologhionul). Ca multi dintre elevii de atunci erau interesati de Ceaslov cam cat sunt interesati elevii de azi de "Inger, ingerasul meu", asta e cu totul alta discutie.

Dar, in conditiile de azi, in care sistemul e gandid asa cum e gandit, cu statul care a preluat educatia de la familie si de la Biserica, stat care se pretinde neutru religios, nu mai e normal ca religia ortodoxa sa fie obligatorie, acolo unde nu exista posibilitatea ca micutii sa studieze religia lor. Parerea mea.