ioan67 |
27.12.2016 16:31:30 |
Citat:
În prealabil postat de Seraphim7
(Post 639005)
Abstinenta este o alegere sau o disfunctie...
|
Abstinența este întotdeauna o alegere a voinței.
Voința are două ipostaze de manifestare: ca implicare și ca abținere. Abținerea e considerată semnul omenescului, prin excelență. Porcul nu se poate abține. Sfinții s-au abținut, ca și Domnul, de la mari ispitiri. Sesizezi diferența dintre sfânt și porc? (altă comparație nu pot să-ți ofer, iartă-mă...).
E drept că abstinența poate fi practicată din (ca) înșelare. O voință oarbă, neînsoțită de discernământ, poate fi mai păguboasă ca o implicare cinstită.
Ferească Dumnezeu de voința prostului! Se numește încăpățânare de catâr.
Deci nu preamărim abstinența de dragul abstinenței (ci o subordonăm unei valori mai înalte) dar ne rugăm să ne-o dea Dumnezeu atunci când ne dăm seama că e potrivită.
P.S. Concluzie: ferește-te să nu fii porc ori catâr, dacă vrei să devii om!
Dar cum e omul? Curat ca porumbelul și înțelept ca șarpele...
|