Banuiam...:)
Tocmai de aceea te-am si intrebat.
Asadar, ce ai pierdut in schimb pentru aceasta realizare? Ce ai dat? Unde ai pierdut? Scruteaza-ti sufletul!
Sper ca nu vei spune "totul e o.k." Asa ceva nu exista sub soare...

*
Drumul virtutii, daca imi e ingaduit sa spun eu, consta in asumarea lucida a unei suferinte neincetate, plina de miez si de finalitate. Aceasta suferinta vine din jocul nesfarsit al unor pierderi si autoinselari la care se deda neincetat sufletelul nostru. El e desfranat din fire si trage la curvie si pacaleli de tot soiul.
Dar putini oameni vor sa recunoasca asta, cu atat mai putin sa o faca in public. Publicului ii place triumful, imbatarea cu "vesti bune", are nostalgia reusitei (cam asa ca pica para malaiata). Cine isi asuma rolul de a fi detestat de si in public? (in general oamenii sunt sanatosi la cap, stiu sa-si poarte de grija, nu?)

*
Nu doar onania ci si celelalte incercari la care este supus sufletul, de-a lungul devenirii lui, se trateaza cu un pret. Nu poti izbandi intr-un plan fara sa pierzi in altul. De pilda, cand scapi de un viciu (asa crezi!) de obicei pici in altul mai puternic, de pilda in patima nesuferita a mandriei sau a prostiei fara de margini (adica fara pic de trezvie).

Cu cat omul face vreun progres in lupta cu sine, cu atat haul se deschide mai adinc sub el, in el...
La limita, cel desavarsit este mai adinc scufundat decat oricare alt muritor. Tocmai de aceea el este mai aprig agatat de Dumnezeu! El cunoaste ca din adancul acestui iad deplin (iadul virtutii) doar Dumnezeu il poate mantui.
De aceea oamenii virtuosi sunt smeriti! Discreti, tacuti si nestiuti de nimeni in agonia lor tot mai incredibila, pe care nu le-o poate purta nimeni. Cu exceptia Domnului.

Tinere frate, cand te lupti cu patimile eu te sfatuiesc sa iti pui intrebarea: "Doamne, oare sunt cu adevarat un purtator de suferinta demn de Tine?" Si sa iti dai singur raspunsul: nu, nu sunt. Si astfel sa Il rogi sa te ajute.
Ca nimeni nu isi poate taia patimile fara o suferinta care nu e pe puterile omului. Ci-i prin Har.

Fara suferinta nu se poate izbandi. Nu e salt decat prin pierdere dureroasa.
De aceea te-am intrebat "cu ce pret". Seninatatea si bunavointa ta mi-au parut suspecte.
Exista o onanie mult mai mare si mai infricosatoare decat aceea fizica. Este curvia sufletului care nu se lasa nuntit de smeritul lui Mire.

Daca zici ca nu poti sa castigi ceva fara sa pierzi altceva,atunci poate am mai pierdut din smerenie,asta pe plan duhovnicesc.Pe plan fizic,lupta obisnuita,acum sunt inca la inceput,cred ca au trecut vreo 3 saptamani de cand am deschis topicul,din incercarile anterioare stiu ca tocmai de acum incepe greul.Acum am aplicat o tactica noua,cand simt ca mintea o ia razna,nu mananc nimic o zi,doua,cat e nevoie,si astfel revin unde trebuie.Daca stau nemancat o zi si am facut si sport in ziua aia numai de fete nu imi arde mie.Normal,fara ajutor de la Dumnezeu nu se poate,insa mereu El este cu mine in incercari,doar ca trebuie sa mai duc si eu putin greu.Datile trecute(au mai fost vreo 3 tentative de a ma lasa-odata am rezistat aproape 2 luni) nu am fost destul de puternic.

Si acum crezi ca esti ... puternic????...
*
Cand iti spuneam sa iti scrutezi sufletul, nu frecam tastatura degeaba.
Imi pare rau ca porti lupte straine, imi pare rau.
Domnul fie cu tine, cu noi toti!

Nu am zis ca sunt puternic,nu cred ca am lasat sa se inteleaga asta,am zis doar,fara ajutorul Domnului nu se poate purta aceasta lupta

Nu inteleg ce vrea ahilpterodactil insa aici nu suntem la ridicat haltere si greutati. Azi ridici 50 kg maine 100, exclusiv prin vointa ta.
E putin mai complicata partea asta de rezistenta impotriva trupului.
Nu prea are nici o treaba cu scrutatul sufletului treaba asta.

Daca ti-e somn, evident ca organismul tau iti cere somn, lupti cat poti dar la un moment dat cazi. A luptat cineva pana la capat cu somnul? Nu, pentru ca e aproape imposibil.
Daca ti-e foame, organismul cere si se manifesta, te opresti de la mancare un timp, dar e si lucrul asta greu. Este mai usor de dus, dar nu e atat de usor de exemplu daca inveti si organismul cere rapid mancare.

La fel si cu alte functii care se activeaza si care incercam sa le controlam si nu reusim totdeauna.
Fiecare functie biologica exercita o presiune mai mare sau mai mica asupra noastra, ne atentioneaza sa o implinim. In cazul functiei sexuale, presiunea este foarte mare (lucru confirmat de toti), si de aici si caderea.

Poti sa vezi ce este intr-un organism si cat se chinuie cineva la un moment dat? Nu prea. Insa cu siguranta stii ca se chinuie cumva.

Fa rabdare, post pentru a linisti trupul, rugaciune pentru a te ajuta Dumnezeu, si nu sta intr-un loc pentru a nu lasa mintea sa fie atenta la trup pentru ca atunci cazi usor.

Cand simti ca te incearca pacatul, gandeste-te la rusinea pe care trebuie sa o suporti la spovedanie, la cum te simti cand trebuie sa spui asa ceva... si ar trebui sa-ti cam treaca

Gpalama, sa ma ierti dar te arati foarte strain de cunoasterea sufletului omenesc.
Asa cum pui problema, eu inteleg ca vezi un adevarat pericol ca omul sa fie alcatuit si din trup. Pui problema in termeni de razboi al omului cu trupul sau, iar asta suna ca si cum calaretul s-ar razboi cu calul.
Or, din cate am inteles eu despre om si din cate am inteles din lecturi (carti zise duhovnicesti), sensul infranarii/ascezei este de a imblanzi si orienta trupul, de a-l face bun camarad in nevointele imblanzirii si luminarii sufletului. Nu de a-l zdrobi ori a-l infrange.

Pe de alta parte, omiti un aspect foarte important: aici e vorba de o obisnuinta, obicei, patima daca vrei. Iar aceasta nu e o treaba a trupului ci mai intai a sufletului!
Nu trupul curveste, Gpalama, ci sufletul!
Acest suflet omenesc din fiecare om e inclinat sa se indulceasca cand cu una cand cu alta, de exemplu cu senzatiile provenite de la propriile madulare. Sau cu madularele altora.

Deci lupta omului e cu propriul sau suflet, inclinat spre patima si ucigasie, nu cu trupul.

*
Imi pare rau ca te gasesc facind parte dintre oamenii care s-au grabit sa treaca la fapte si s-au inchis in hotarari majore, fara sa aiba in prealabil rabdarea si pasiunea (iubirea) de a cerceta pe indelete cum e cu omul, cu sufletul si cu trupul.
Dupa opinia mea te afli pe drumul unor intelesuri straine. Si, culmea instrainarii, te mai arati si sfatos.

Acuma iata, sunt si eu sfatos: sa nu mai tai niciodata, Gpalama, pornirea unui om, mai ales a unui om tanar, de a-si cerceta cat mai necrutator, cu scrutare mare, neinduratoare, propriul suflet!
Sa nu mai faci asta, ca savarsesti faradelege cumplita inaintea Domnului.

Duhul lui Hristos asta face mai intai in Biserica: indreapta mintea oamenilor sa se scruteze bine, pe ei insisi, intr-o lumina noua. Cea a necrutarii de sine, a caintei, care se naste atunci cand lumina mintii e invaluita de Lumina.
Iar nadejdea si speranta care insoteste, totusi, pe om in acest demers necrutator, unul care poate duce sufletul in mari deznadejdi, in plinatatea iadului la cei care au o mare capacitate a suferintei - mangaierea aceasta a Invierii, nu e de la om ci de la Dumnezeu. Desi lucreaza, uneori, prin oameni (un camarad, un frate mai sporit, un preot, vreun pacatos oarecare etc.).

*
Si acuma sa iti spun ce vrea ahilpterodactil, ca ziceai ca nu intelegi.
As vrea ca tanarul nostru coleg sa se scruteze bine pe sine. Pornind de la premisa ca un obicei prost are radacini in alte obiceiuri proaste si in intelegeri tot proaste.
As vrea sa inteleaga ca are prilejul sa cerceteze de unde ii vine patima asta, fara sa mai puna etichete saracute, simpliste, de genul "de la corp si de la draci". As vrea, adica, sa nu mai fie stupid si trandav.
De unde vine onania?....
Oare si-a cercetat omul lacomia?
Dar grosolania cugetarii?
Dar impulsivitatea?
Dar temerile, ranile emotionale, neimplinirile, frustrarile in plan scolar, familial etc.?
Dar cunoasterea lui Dumnezeu?
Dar curatia rugaciunii?
Dar aroganta?
Dar dispozitia spre flecareala?
Dar pornirea histrionica de a se da in spectacol?
Dar rigiditatea mintala?
Dar insusirile pe linia comunicativitatii, asa cum se afirma ele in relatiile concrete cu oamenii din familie, cu colegii, cu strainul intalnit pe drum?

Ar mai fi vreo suta de capete insa ma opresc aici. Sper ca se intelege ce vreau sa spun, atunci cand indemn pe cel razboit de o patima sa se folsoeasca de prilej pentru a se cerceta pe sine.

Fara sporirea cugetarii si a cunoasterii de sine, patima/obiceiul/obisnuinta i-au fost date in zadar. La fel si cu parasirea obiceiului rau: nu e de nici un folos, asa in sine, daca nu ai tras un spor de intelepciune si de smerenie din parasirea lui.
Sunt multi oameni fara patimi prea batatoare la ochi dar care sunt mici inaintea lui Dumnezeu
si sunt multi razboiti de patimi, in intreaga lor viata, dar mari inaintea Domnului.

Ce spune pterodactilul are sambure de adevar dar la modul cum o spune el se intelege gresit. Adica sa nu te lasi de masturbare ca vei fi mai mandru. E bine sa fii mai putin mandru dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa te lasi de masturbare, sau oricare din acele pacate:
Ce trebuia sa spuna pasarica antica era ca:
Pe primul plan trebuie sa fie lupta cu mandria, adica dobandirea smereniei. Te poti lasa de masturbare o perioada dar trupul, inclusiv creierul are legile lui. In timp nemultumirea interioara s-ar putea sa creasca si tu nu te vei mai masturba dar vei deveni mult mai rau/agresiv/neintelegator fata de semeni, si daca se va suprapune si mandria (pt ca doar esti deosebit, uite, nu te-ai masturbat de 5 luni!) vei ajunge mai rau decat ai inceput. Diavolul oricum te va tranti, dar te va tranti mult mai dur si te va umple de deznadejde.
Cu alte cuvinte, abtinerea de la cele trupesti este o pedeapsa, o greutate, si tu trebuie sa intelegi perfect de ce-ti iei acea greutate pe umeri. Nu pentru ca asa scrie, ci pentru ca tu vrei sa fii cu Dumnezeu. Iar ca sa fii cu Dumnezeu mai intai trebuie inima smerita. Avand inima smerita vei intelege ca tu nu meriti placerea, ca aceasta nu trebuie sa fie un premiu pt tine si acea durere a sufletului si trupului poate va veni mai degraba ca un premiu. Altfel, ramanand trupesc si incalcandu-se mechanismele compensarii vei ajunge sa urasti pe Dumnezeu. Si vor ajunge cele din urma ale tale mai rele decat cele dinapoi.

Hai mai, chiar asa s-a inteles...?? A reiesit ca pledez pentru masturbare?....:)))
Deh, unde dai si unde ...

Eu am inteles ce vrei sa spui dar altii puteau intelege diferit. :)

Ai o parere gresita despre mine!
Sunt antic dar nu sunt pasarica.
De fapt, nici antic nu sunt intru totul, ci mult mai vechi...
Antichitatea e un adaus al meu (pe care nu l-am solicitat) care mi-a pricinuit multe necazuri, inclusiv o moarte semistupida la Troia. Culmea e ca a cantat-o si un poet! Trebuie sa fi fost orb de nu a vazut ce porcarie de razboi a fost acela... Cand ma gandesc ca am pierdut acolo pe prietenul cel mai bun, imi vine sa leg de car si sa tarasc prin Cosmos toata omenirea... In fine, sa nu ma enervez iar, doctorul mi-a zis ca nu am voie.

P.S. Cei care te-au mintit ca sunt o vrabiuta au fost deja detectati de privirea mea de uliu. Ei sunt vrabiute, nu eu!

Eu am patit mai multe decat tine. Am comis acest pacat cand eram foarte mic, si spunand foarte mic. Imagineaza-ti ca acum am doar 15 ani. De pe la 6-7 ani. Si da, simteam ca e ceva necurat in asta, deoarece pur si simplu simteam o rusine, si nu le puteam zice la ai mei, nestiind de ce. Si eu incerc sa ma las de acest prost obicei, mai cad in pacat, dar toti cadem, ne trebuie doar timp, rugaciuni, si suflet curat. Masturbarea excesiva nu e buna nici macar pentru sanatatea ta, vei fii mai izolat. De aceea Dumnezeu a hotarat ca e pacat. Nu iti fie rusine sau frica, cu toti mai cadem din cand in cand in pacat, conteaza sa il recunoastem in fata Domnului ca pacat si sa avem sufletul pur.

Mulți au sărit gardul, Doamnee!

Mici tufisuri, niste gazon, acolo....

Din pacate iar am cazut in acest pacat(ieri).Nu stiu ce este de facut,e a 3-a oara cand incerc sa scap insa cu acelasi rezultat,dupa o luna jumate sau doua cad iar.Cred ca totul s-a tras din cauza ca am luat o raceala destul de urata si nu am mai tinut post de vreo saptamana,de cand nu am tinut a fost groaznic,ma gandeam numai la asta,ba chiar m-am trezit si noaptea si in cele din urma am cedat.Dar oricum nu aveam cum sa tin post toata viata,cred ca ar trebui sa mai treaca un timp,sa se linisteasca hormonii,alta iesire nu vad.

Excelent text! Cu multumiri,
Doamne ajuta!

Te ajută Dumnezeu să scapi, dar străduieşte-te să o faci tot mai rar... şi luptă-te ca un sportiv ca să nu mai cazi deloc.

Strigă după Hristos şi după Dumnezeu să te scape cînd iar îţi vine dorinţa şi nu te lăsa să cazi mereu în gunoi... căci spurcarea e un fel de crimă şi de gunoi şi de tristeţe care trece doar dacă reuşeşti să lupţi pînă o învingi.

Cel mai bine ar fi să nu mai cazi niciodată dar dacă recazi încearcă să o faci mult mai rar şi să nu mai faci. Cînd vei reuşi să scapi de acest viciu rău vei fii mult mai liniştit şi fericit... pentru că vei putea iubi curat şi drept.

Nu mai pune mîna la organe! Nu te mai lăsa să ţi se încoarde ci fă ce ştii ca să nu mai ai vlagă şi încordare! Evită orice fată şi orice pornografie sau poziţii sexy.... Întoarce privirea, pleacă privirea, alungă nălucirea şi spune aşa:

Pentru ce vreau să înşel iubirea? Pentru ce iubesc fata mai mult ca pe Dumnezeu? La ce-mi trebuie mie să fac sex cu gîndul cu fete pe care nu le iubesc şi nu le doresc? Ce plăceri sunt astea dacă nu îmi găsesc în ele nici dragostea adevărată şi nici pe Dumnezeu? Oare iubesc păcatul şi păcatul iubeşte fata şi fata iubeşte banul şi banul mă iubeşte pe mine sau ce este drogul ăsta de care nu mai scap?

Practic, continuînd aşa o să ajung o scursură a societăţii şi un gunoi. Cui voi fi de folos?

Deci caută iertare şi împăcare cu Dumnezeu care te va învăţa cum poţi să-ţi învingi năravul!

Citeste in fiecare seara Acatistul Domnului Nostru Iisus Hristos si in fiecare
dimineata Paraclisul Maicii Domnului.Si o sa vezi cum te linistesti.

De fapt poate sa zica mai simplu:Piei ispita in numele lui Iisus Hristos.Lui sa ingenuchezi si sa-l slujesti.
Si apoi rugaciunea inimii.
Trimisule tu faci aici o greseala :stai de vorba cu gandul.Cu gandul nu se sta de vorba.Gandului ii dai peste bot din prima.
Nu filosofezi cu el.Il trimiti la plimbare.El revine, tu il trimiti din nou la plimbare.Si tot asa.Nu faci filosofie cu el.

Cei mai tari teoreticieni avem aici :)

Nu-i nicio teorie ci omul prost ce se crede deştept şi bun de tot ca un sminţişor vrea să facă din organele fetei o hazna sodomo-gomorică fără să-şi dea seama, ca să se distreze apoi ca grozavuu rîzînd de prostia şi greaşala...... a cui oare? Păi e a lui de parcă n-ar fi a lui şi întărind-o, greşala, prin auto-îndreptăţire vrea să demonstreze că greşala lui nu e greşală şi păcatul lui nu e păcat şi neputinţa lui nu e neputinţă ci e putinţă şi putere mare din moment ce el vrea asta ca un beţiv supărat.

Şi iar priveşte şi se crede de-doritul ei şi ea de-dorita lui şi au impresia că sunt îndrăgostiţi unul de altul. Oare pentru ce se cred ei îndrăgostiţi? Păi pentru ca păcatul să-şi facă plinul răutăţii şi sevraja să nu piardă prilejul şi omul să refacă fapta vicioasă ca prima oară... ca nouă nouţă, de aia!

Stop joc! Stop jocul cu...!.... cu filatul, cu flirtatul, cu închipuitul şi de-doritul!

UMEZITUL şi încîntatul înseamnă deja spurcăciuniune cu păcatul!.. şi e practic un semnal de alarmă că dacă nu te opreşti la timp vei ajunge în curînd o scursură a societăţii, un om bogat... în păcat, un putred de bogat şi însiropişat, numai bun de aruncat ca orice gunoi distrat! (iertată să-mi fie explicaţia şi termenii folosiţi şi aluziile şi trimiterile, dar altfel cum să te poţi exprima ca să nu greşeşti în înţelegerea ce se trage din practică?.. pentru că practica ne omoară iar teoria ne distruge de tot... dacă nu vine de la Dumnezeu.)

Esti foarte greu de citit, stiai?
Da' poate de fapt nu te intereseaza ce crede audienta, incantare de sine pentru vorbaria stil Guru e mult mai mare..

Dacă ai fi încercat cu adevărat să citeşti ai fi reuşit şi ai fi priceput cît de uşor este să înţelegi ce scriu şi nu te-ai mai fi încîntat de sine nemulţumindu-te de mine că cică dacă tu nu vrei să citeşti tot atunci musai eu sunt încîntat de mine. Practic te-ai pus măsura cea bună a lucruruilor în sensul că dacă ţie ceva nu ţi-e pe plac atunci sigur altu-i vinovat.

Păcatul însuşi se încîntă de sine făcîndu-te părtaş lui dacă îl împlineşti cu altruism pînă te confunzi cu el.

Omul ce se încîntă de sine are în sine păcatul pe care-l slujeşte ca să se închine împreună răutăţii.... închipuindu-şi că face bine şi aduce jertfă lui Dumnezeu.

Ce este ăla un guru?

Dacă ţie nu-ţi place să vorbeşti şi să citeşti atunci de ce judeci în loc să taci? Poate că altora ne place să învăţăm mereu şi să aplicăm teoria în practică!

Cred că tu prin Guru înţelegi Ecleziastrul...

Poate aşa înţelegi mai uşor:

Cum scăpăm de atracţia satanică numită FEMEIA GOALĂ? Trebuie să scăpăm de ea!
Cînd scăpăm de ea scăpăm şi de malahie şi de pofta ochilor şi de trufia vieţii.

E foarte greu să nu doreşti deloc femeia sau fata goală!.... fata străină, necunoscuta, goliciunea... şi cu toate astea cred că e simplu să te lase rece şi să fii indiferent la orice goliciune oricît ar fi de fină sau de ispititoare susţinînd că te doreşte şi tu crezînd ca prostul că o doreşti şi tu.

Practic o poţi respinge simplu spunîndu-i în închipuirea ta sau direct: Ne păcălim, ne minţim, ne ispitim, ne vrăjim ca să repăcătuim fiindcă alt rost al relaţiei noastre ''fierbinţi'' nu există decît amăgirea adică înşelarea!

E greu dar nu imposibil să scapi definitiv de imaginea ei din ochii tăi!.. şi să nu mai vrei s-o revezi vreodată!

Omul prost vrea să profite şi să nu piardă prilejul... şi aşa cade ca nemulţumitul din lac în puţ şi din puţ în iad pierzîndu-şi şi darul şi harul pentru că nemulţumitului i se ia darul... darul iubirii curate!.. i-l ia satana arătîndu-i o fată goală.

Pentru a vedea o fată goală eşti în stare de orice rău! Şi după ce o revezi mereu recazi în malahie!

Deci aşa te duce satana de nas... în deşert ca să te lauzi acolo că ai succes la fete goale!

Defapt ca o bilă de plumb te duci la vale direct pe fundul mării. Acolo e plin de fete goale şi de malahişti. De vor să iasă la suprafaţă îi mîncă ''rechinii'' şi ''peştii'' care fac bani grei pe goliciunile lor murdare aşa că nu pot ieşi la suprafaţă ci suferă în tăcere şi se ascund pintre corali, printre stîncile de pe fundul mării. Ar vrea să iasă şi să uite şi să nu mai vadă goliciuni însă nu mai au credinţă... ei cred că goliciunile le fac bine... la sănătate şi dorm ca nişte morţi pînă mor de tot. După ce mor încep să mişune şi să recomande tuturor malahia ca terapie .

Nu l-a trimis nimeni la plimbare?

Ba da, de cel putin doua ori, dar degeaba .. :)

O fi fost prea subtil...

Doamne, Trimisule, ce-i la gura ta...talmes- balmes, zau asa...Scuza-ma ca-ti spun dar la capitolul oratorie fluenta si convingatoare nu stai prea bine...Nu-ti cere nimeni sa faci pe Cicero, dar mai putine idei si cuvinte sunt de preferat..Less is more..stii tu..:)

Taie-ți-o. Atracția, adică.

Asta cu taiatul, zice undeva ca unul si-a taiat-o pentru ca nu mai rezista.
Si dupa aia a fost la fel ...

Cazi, te ridici, cazi, te ridici, cazi, te ridici, pana o sa fii in stare sa stai pe picioarele tale.

Bine, eu am zis-o în glumă, deoarece postările sale sînt sufocante, deși ceva îmi spune că în viața privată poate e simpatic de original. Adevărul e că nimeni nu trebuie să repete nebunia (atribuită) lui Origen, cu automutilarea evlavioasă (se știe că s-a scris că marele dascăl al Bisericii și-o rezectat ouăle). Cum foarte corect spui, sexualitatea trebuie îmblînzită, nu distrusă. Este exact ca și un mustang.

Buei nenică... du-te tu la plimbare dacă ai nevoie de aer! Cine te crezi... miliţia sau Bahumed?
Ia-l şi pe AlinB cu tine că prea sunteţi superficiali. Poate vă vine mintea la cap.

Cum să nu pricepi nişte propoziţii simple?

E chiar aşa de greu să citeşti o frază, două, sau nouă?

Voi vreţi să vă traduc din româneşte în româneşte?

Mereu mereu altu-i de vină
cînd avem ochii ţinuţi şi mintea puţină.

Şi cum ai vrea tu să scriu? Less is more se referă la altceva... la Eccleziastrul!

Foarte bine spus Romowe, să-mi tai atracţia. Da-da asta încerc să fac. Asta ne-a cerut Domnul, să tăiem, să slăbim, să înmuiem şi în organe să n-aibă putere... răul care vrea să împlinească ispita rîzbunîndu-se ca prostul prin a face exact ceea ce te îndeamnă şi te programează ispita.

Problema apare la fete, atît de tare te atrag încît ai impresia că le vezi goale şi apoi gata... trosc şi pliosc. Din lac în puţ şi din puţ în iad şi acolo disperare şi panică şi tristeţe multă... asta dacă nu ai îngîmfare şi trufie că dacă ai atunci nici nu recunoşti, nici ţie nici altora, că de Dumnezeu, să-i ceri mila, ce să mai vorbim.

Orice ridicare de privire şi privire marginală către fete sau fecioare sau sfinte te poate răni din pricina poftei tale spurcăcioase devenită reflex şi cazi brusc direct în păcatul cel mai înşelător şi abuziv... pur şi simplu o violezi în ascuns şi în visul scornicit aşa ca lumea ''bună'' a malahiştilor care fac un ban ''cinstit'' din meseria asta.

Ai reuşit să pricepi ce scriu dragă RedRose?

Nu te atrage altceva decît iubirea egoistă de sine!

"Trosc si pliosc", Trimisule? Yeah, da' sint tare placute trosc si pliosc aiestea.
Pe mine ma amuza ce zici. Cumpatarea e de Sus, o simti ca normalitate, dupa cum tot normalitate este sexualitatea dezlatuita cu fiinta iubita in cadru legitim. Adica, scuza-ma, copiii nu se fac prin discursuri de ideologi sau predici de preoti.
Femeia este un diamant viu si sentient, din coroana barbatului, o entitate facuta din poezie a imprevizibilului, cu matase in vorbire. E foarte greu si extrem de aiurea sa urasti propria ta coasta (folosesc ca metafora povestea din biblie, in care majoritatea pe aici credeti).

P. S.
 

Trimisule, zi-le la alienii puciosi care te-or trimis sa te educe mai bine. Incearca, totusi, sa vorbesti mai frumos cu o doamna. Ok? Tonul face muzica, bihorene.

Adică tu susţi aici, pe firul ăsta că dacă ai un cadru legitim, atunci s-a dat liber la malahie şi perversiuni?.. pentru că cică o să iasă copii din malahie sau din poziţii inversate? Ce înţelegi tu prin sexualitate dezlănţuită?

Păi acolo unde predomină sexualitatea nu mai predomină dragostea, deci acolo trupescul, pleava şi neghina se ridică deasupra sufeltelor celor doi îndrăgostiţi de Dumnezeu şi practic le distruge relaţia... o perverteşte şi o pierde.

Copiii vin pe calea cea bună dacă între cei doi îndrăgostiţi există multă iubire curată şi adevărată şi multă fidelitate faţă de Dumnezeu.

Cadrul legislativ nu cred că oferă cuiva dreptul la malahie şi perversiuni cu propria iubită şi soţie. Pentru aşa ceva există bordeluri şi dacă vrei să te sinucizi atunci du-te şi omoară-te singur cu o versată şi lasă iubita sau nevasta în pace.

O iubire adevărată, un cuplu de îndrăgostiţi se feresc să dorească să facă sex. Ei întotdeauna vor să se iubească şi să nu supere pe Dumnezeu.

Să înţeleg că tu aperi o doamnă? Ce frumos!

Dacă s-a supărat îmi cer scuze ei că despre tine e valabilă vorba aia: cine zice ăla e... adică tu eşti alienat şi bihorean. OK?

Nu m-am suparat,Trimisule..stai linistit....Cum sa ma supar eu pe tine?:) Ma amuz citind si eu ce se scrie pe aici...
Am inteles ce vrei sa spui,e ok..O singura nedumerire as mai avea:


Banuiesc ca doar ultimile doua fraze imi sunt adresate....:)Sa inteleg ca pe mine nu ma atrage decat iubirea egoista de mine sau cum? :)
Ai fi primul care face pe Freud cu mine si ajunge la concluzia asta, trust me....:)