Libertatea
 

Multi s-au exprimat despre ce inseamna Libertatea. Toti dintre cei multi s-au exprimat fatza de un punct de referinta: momentul istoric in care vietuiesc sau Dumnezeu.
Consider momentul istoric ca fiind un punct de referinta inertial, adica nefix.
Consider ca un punct de referinta neinertial este Dumnezeu: Cel ce a facut posibila existenta mea, cel ce intreaba si a voastra, cei ce citesc intrebarea si raspund.
Dumnezeu ne-a dat Libertatea absoluta, chiar si cea de a-l contesta pe EL.
Acest absolutism consta in posibilitatea noastra de a vedea cum este EL sau cum este celalalt. Adica: noi intre ce alegem? Intre placerea data noua de diavol si intre placerea data noua de Dumnezeu? Este vorba despre placeri comparate? Placerile respective CUI se adreseaza: omului pamantesc (punct ochit - punct lovit ) sau omului ceresc ( neevident,ba chiar impotriva a ceea ce i s-a dat omului sa perceapa ca placere).

Aici am o problema: placerea pe care ne-o da adversarul, este perceptibila si comprehensibila. Placerea pe care ne-o da Dumnezeu, este de neinteles si de neperceput. Mai mult, viata viitoare este incompatibila cu ce putem noi, oamenii vii, sa concepem.

Asadar, Libertatea este a alege intre ceva ce pricepi (ale diavolului) si ceva ce nu pricepi (ale lui Dumnezeu).

Si alegerea trebuie facuta de cineva care s-a nascut egoist, egocentrist si fara sa vrea.

Este evident ca omul, ca si celelalte vietuitoare dealtfel, au o libertate relativa, pentru ca au o cunoastere relativa.

Cu cat aria cunoasterii este mai restransa, cu atat se ingusteaza si optiunile intre care libertatea delibereaza.

Cand raul este confundat cu binele, si invers, din pricina ignorantei - libertatea absoluta ramane doar un concept iluzoriu, o circumstanta atenuanta pentru o egalitate la sansa iluzorie

Poate ca da, placerea pe care ne-o da Dumnezeu este de neinteles. In schimb, este cat se poate de perceptibila. Ati vazut vreodata vreun crestin mai inaintat in credinta rugandu-se ? Chipul lui radiaza o fericire de nedescris. Ati stat vreodata de vorba cu un om al lui Dumnezeu ? Intreaga lui infatisare pare transfigurata, in contrast cu simplitatea lui. Din ce se face mai mic, din atat ne dam seama ca ceva maret se petrece in inima aceea. Poate sa fie batran, poate sa fie bolnav in carucior, sau ciung, sau purtand vreun alt fel de cruce: dar constatam o fericire inexplicabila care trece dincolo de inima lui, punandu-si amprenta pe trup. Sa stiti ca minunat l-a facut Domnul pe cel cuvios al Sau! Dintre cele trei feluri de persoane de exceptie despre care vorbeste Blaga: geniul, eroul si sfantul, sfantul este cel mai fericit. Am auzit (frecvent) de genii nefericite. Nu stiu ce e in inima unui erou. Dar de sfinti nefericiti, eu nu am auzit. Am auzit, foarte des, de sfinti care au suferit. Dar, in contrast cu suferinta lor, uneori cutremuratoare, din scrierile lor, din chipul lor pastrat pana la noi si din alte surse de desprinde pacea si fericirea lui Cristos.

Foarte putine lucruri din cele "ale lui Dumnezeu" nu le pricepem. Vorbim, in astfel de cazuri, de mistere ale credintei (mysterium fidei), dezvaluite de Dumnezeu si pe care trebuie sa le luam ca atare. Sensul, rostul si mecanismul concret al Prefacerii din Sfanta Euharistie este "mysterium fidei" prin excelenta, mai sunt si altele. Dar, cu aceste exceptii, putem spune ca mesajul lui Dumnezeu se lasa pe deplin priceput. Nu am intalnit niciodata, in viata de zi cu zi, vreun comunicator care sa vorbeasca mai pe inteles decat vorbeste Dumnezeu in Biblie. Un "idiot's guide into christianism" nu ar avea nici simplitatea, nici concizia cuvantului lui Dumnezeu. Orice pescar, taran, pastor il simte accesibil. Asta e fascinant in crestinism: este singura religie cu adevarat exoterica, pe cand toate celelalte au cel putin un nivel ezoteric si, uneori, mai multe. Cand spun "pe deplin de inteles" vorbesc, desigur, de mesajul pe care Dumnezeu ni l-a transmis, nu de Dumnezeu Insusi. Fata de El Insusi, nu putem decat cadea la pamant si murmura "Mare este Dumnezeu. Si nu-L putem pricepe!"

Adevarat! De aceea suntem intr-o situatie incomparabil mai proasta decat Adam. Lui i-ar fi fost cu mult mai usor sa aleaga bine. Din fericire, Dumnezeu nu ne-a lasat fara ajutor. Are si crestinismul initierea lui, chiar daca este mistica si nu ezoterica. Initierea crestina cuprinde trei Sfinte Taine: Botezul, Mirungerea si Euharistia. Acestea remit principala consecinta a pacatului originar, chiar daca nu remit pe de-a intregul aplecarea spre pacat (concupiscenta). Chiar si botezati, confirmati si cu impartasania la zi fiind, ne este mult mai greu sa nu pacatuim decat sa pacatuim. Pe de alta parte, acestea sunt arme defensive de mare pret, iar Dumnezeu nu-i da omului mai mult decat ar putea duce. El ne spune ca jugul Lui este dulce si povara Lui este usoara.