Dupa 7 ani de la prima postare aici.
 

Buna,

Sunt un baiat gay in varsta de 24 de ani.

Acum aproximativ 7 ani am postat aici pe forum despre frustratrea mea si cat de problematic este a fi homosexual si crestin ortodox. Am avut foarte multe raspunsuri private si publice in care unii ma incurajau iar altii ma dispretuiau.

Nu mai pot gasi postarea mea de atunci, dar contul este acelasi.

Motivul pentru care am revenit este pentru a-mi impartasi calatoria in a-mi gasi linitea de sine.

Aveam in jur de 16-17 ani cand am postat prima data. Eram inca la liceu.
Tin minte ca mergeam saptamanal cu prietenul meu cel mai bun la o manastire apropriata. Era mult de urcat pana la ea (era situate printer dealuri) dar era un drum frumos oricum. Nu eram extreme de religios, dar respectam posturile si mergeam des la biserica.

Dar pentru faptul ca sunt homosexual, eram confuz si stresat. Nu stiam de ce nu pot fi acceptat pentru ceea ce sunt. De ce ar trebui sa ma transform - sau mai rau sa mint o femeie o viata doar pentru a face copii si a duce o viata tipic ortodoxa.

Dupa ce am dat bacul, am plecat in UK. Aici am terminat o faculate de criminologie si psihologie. Pe langa asta am inceput sa lucrez ca voluntar pentru diverse populatii din inchisori (femei, barbati, oameni cu diverse alte cetatenii, etc).

Am incetat a mai merge la biserica. Si pana la urma m-am departat complet de credinta. Acum sunt agnostic.

Bineinteles, partial facultatea m-a influentat in a devein agnostic. Adica, dupa ce studiezi psihologia timp de 3 ani, nu prea mai crezi in divinitati.

Eliberarea de credinta a fost eliberarea de tot ce consideram a fi in neregula cu mine.

Am realizat ca nu am nevoie de credinta pentru a fi o persoana buna si sufletista. Cel mai important insa - am realizat ca nu am nevoie de un motiv (in esenta - a merge in rai) pentru a fi o persoana buna. In schimb pot fi o persoana buna pentru ca sunt o fiinta morala si

Pana acum am lucrat ca voluntar pentru un orfelinat in Romania, un penintenciar pentru personae tinere, o inchisoare de categoria B in Londra si o organizatie care lucreaza cu prizonieri si familiile lor aici in UK.

Acum lucrez pentru o fundatie in domeniul justitiei sociale.

Parintii mei nu inteleg cum pot fi agnostic (sau ateu - cum spun ei) - si sa aleg sa ma dedic atat pentru altii, cand as putea sa imi vad de ale mele si sa incerc sa fac bani multi si sa imi iau masini si case etc.

In fine, inapoi la homosexualitate. Sunt total ok cu asta acum. Ma pot plimba cu un barbat de mana pe strada fara sa ma simt aiurea. Am relatii perfect normale. Doresc sa ma casatoresc si adopt copii cand va fi timpul.

Bineinteles, totate astea nu ar fi posibile in Roamnia. Motiv pentru care planiesc sa raman aici. Nu am motiv sa ma intorc, daca oamenii nu ma vor, atunci nici eu nu ii vreau.

Mai mult - imi place mult lumea de aici. Pana si unele biserici. Lucrez cu preoti si crestinii ce merg la bisericile lor. Ei isi dedica timpul liber pentru a ajuta pe cei cu nevoi. In Romania nu am auzit de asa ceva.

In concluzie, inainte sa deviez iar de la subiect.

Credinta a fost un impas pentru mine. Daca as putea sa imi dau un sfat pentru cand eram mai mic, mi-as spune sa nu ma mai stresez degeaba. Sa imi vad de ale mele, sa imi traiesc copilaria si sa fiu cine sunt fara a-mi fi frica de parerea altora.

Imi e teama sa ma gandesc unde as fi fost astazi daca nu ajungeam la concluzia asta.

Cu stima,
Ovidiu

Bravo tie ca ai reusit in viata si ai trecut peste dificultati!

Atata timp cat esti o persoana buna si iubitoare, nu conteaza ce credinta ai!

Mult succes in continuare!

Nu cred ca este important cum te judecam noi,ca populatie ci ceea ce ti-au spus parintii/duhovnicii atunci cand inca mai frecventai biserica.
Chiar sunt curioasa cum manuiau ei treaba?Ce ti-au spus?

Atunci erai stresat deoarece constiinta inca mai era treaza prin participarea la biserica,acum o data cu eliminarea credintei in Dumnezeu esti deconectat de aceasta constiinta a pacatului.
Iar faptul ca traiesti intr-o societate care accepta si glorifica pacatul este doar un "accident"de coiencidenta nu neaparat regula de traire spirituala a omenirii.

Ceea ce eu nu inteleg la homosexuali este dorinta de a avea copii :)
Pai cum? Doar se cunoaste calea prin care poti avea copii...prin unirea unui barbat cu o femeie.


Din pacate nu am nici o conlcuzie la comentariul tau,nu stiu ce sa zic...homosexualitatea este un subiect necunoscut mie si nu ma pot avanta cu presupuneri sau cu sugestii.
Mie imi pare rau ca unii trec prin asemenea probleme si dileme existentiale,tu zici ca ti-ai gasit linistea insa altii nu si-o gasesc.Pacatele ne impiedica sa ne gasim linistea.
Toate bune si ai grija de sufletul tau!

I-auzi frate Ioane!

Bineinteles, ma gandesc, ca atunci cand studiezi psihologia timp de 3 ani inveti si ca pentru faptul ca nu constientizezi sau refuzi sa accepti ca ai o problema nu inseamna ca aceasta nu exista.
Exista alte topicuri unde s-a dezbatut subiectul, cert este ca nici din punct de vedere biologic, nici psihologic, nici moral nu exista o justificare a homosexualitatii. Concluzia nu poate fi decat ca holosexualitatea este o boala, o anomalie.

Daca bei, daca fumezi, daca furi ... sau cine mai stie ce faci si ai remuscari, asta e o solutie. La ce sa te lupti sa te schimbi ? Inlaturi sursa remuscarilor si gata, nu ai nici o problema, esti un om bun, religia te-a stricat pentru ca te-a invatat ca e rau sa fii sclavul apucaturilor tale.

P.S : Pacat de atatia psihologi care nu numai ca au terminat toata facultatea, ba chiar au avut si o cariera lunga de zeci de ani si tot nu s-au prins ca nu exista Dumnezeu. :)

Dragostea pentru altii este sensul existential profund, dincolo de orice altceva, chiar si propria suflare de viata.

Cine o are se afla deja in miezul creatiei, si-a gasit menirea adevarata, indiferent de apartenenta sa conceptuala.

Cine nu o are, mai trebuie sa caute, indiferent de apartenenta religioasa sau crezul sau despre viata.


Insa, una este dragostea omului, care este imperfecta, amestecata cu multe miscari launtrice impure / necuratii - iar alta este dragostea Duhului.

Dragostea omului se stinge ca o lumanare in bataia viscolului, la cele mai mici greutati sau neajunsuri. Repede se schimba in alte trairi omenesti.

Dragostea dumnezeiasca este ca un soare nepieritor, care straluceste vesnic. Nimic nu poate sa acopere aceasta caldura minunata, nimic nu este ocolit de aceasta imbratisare.


Cel intelept cauta dragostea Lui Dumnezeu prin care sa iubeasca toata faptura.

Oare cand s-o indura cineva sa te baneze?

Cred ca pentru chestiile banale pe care le fac eu nu merita efortul unei banari. Era doar o incurajare pentru o persoana cu care impartim aceeasi lume, si care a trecut prin multe. Am facut un lucru chiar asa de rau?

Homosexualilor, nu ca "initiatilor" si "securistilor", eu unul spun cu man ape inima ca nu le doresc moartea/distrugerea/persecutia. Ci ce le doreste si Domnul "...pacatosul sa se intoarca si sa fie viu".
Totusi, ca perceptie "de la om la om", in momentul in care stiu sau aflu ca o persoana se declara ca ghei, am senzatia ca acela este doar un invelis uman. Sa nu fiu gresit inteles: e ca si cum as fi in prezenta unui demon/extraterestru/mutant. Sau, ca o metafora mai putin agresivs, ii vad ca pe alta specie. Evident, e o reactie instinctiva de neplacere si ocolire.
Toti care avem reactia asta, mai mult sau mai putin intensa, suntem inca nestricati de Occident.
Pentru persoana care a scris postarea: apropiati-va de Biserica si de femei. (Da, stiu cum suna). :) Evident, in al doilea caz nu spun ca o golaneala, ci ca o habituare. In primul caz, cadeti in genunchi in fata Facatorului, oriunde gasiti o biserica, si cereti-i iertare. In al doilea caz, ginditi-va ca orice om, si noi si dvs. ne-am nascut din barbat si femeie. Asta, unei firi necorupte de pacat, ii spune totul.
Poate ar fi bine sa parasiti acel portal spre Iad, numit eufemistic "Occident".
Insanatosire spirituala si fizica grabnica!

Multumesc pentru gandurile bune!

Dorinta mea de a avea copii este deoarece am lucrat cu multi copii care nu au avut parte de o familie.
Pe langa asta, ma consider destul de apt (mai mult ca altii) sa cresc un copil. Chiar daca e vorba de o familie cu doi tatici.

Desigur, nu as apela la o mama surogata pentru asta. Consider ca este mult mai responsabil din punct de vedere social sa adopti un copil decat sa faci unul.

Homosexualitatea nu este o boala. Pana in anii 60-70 a fost considerata o boala mentala intr-adevar. Dar de atunci, dupa multe cercetari si faptul ca este mult prea prezenta in natura, s-a constatat si ras-constatat ca nu este de fapt o boala.

Nu sunt de acord cu asta, dar sper ca pe uni ii ajuta mult asta.

Cred ca este mult mai important sa iti pese de cei din jur.

Eu doar o sa postez un studiu, nu am nici o alta intentie decat impartirea unei informatii destul de recente despre ce inseamna homosexualitatea. O boala este de obicei nociva, deci nu cred ca o consideram asa ceva.

http://www.newscientist.com/article/...l#.VLbmbiuUeVM

Pana la urma de la gene porneste totul nu?

Multumesc pentru urari, dar ma simt foarte bine. Fizic, psihic... etc

Sper ca pe viitor sa poti realiza ca nimanui nu ii pasa de parerea ta si cum te simti tu fata de un homosexual. Nu e decizia ta de a persecuta pe cineva, nu pana a comis o injustitie impotriva ta.

Cat despre femei..
Tin minte ca in Romania sunt destui barbati insurati si la casa lor. Chiar daca sunt gay. Traiesc o viata de minciuna - mai ales fata de nevasta lor.

E absolut oribil. De ce as face asta cand e posibil sa am o familie cu un alt barbat?

Nici eu nu consider ca e o boala (cel mult o dereglare a personalitatii), ci un viciu. Probabil cu influente din copilarie (la cei ce acest viciu incepe sa se manifeste prin adolescenta). La fel ca orice viciu, dependenta, e greu de scapat de el, sa ne gandim numai la tigari, fumatul ar parea mai usor de controlat. Dar sunt o muiltime care au devenit heterosexuali convinsi, fara vreo dorinta ascunsa de a redeveni homosexuali.

Da, pentru ca dai sfaturi din perspectiva ta atee, si am vazut ca dai tuturor astfel de sfaturi. Retine, este un forum ortodox, nu este un forum despre orice. Forumuri fara tematica sunt mai multe si mai mari.

În cazul acesta nu poţi vorbi de o familie pentru că nu puteţi avea urmaşi. Familia este o formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, care constă din soț, soție și descendenții lor. http://dexonline.ro/definitie/familie

In lumea de azi nu mai conteaza DEX-ul ci dictionarul Newspeak :)

Aud, aud...:)
Păi ce să zic, oameni şi oameni. La mine a fost ... invers (apropos de tema) - am devenit conştient de Dumnezeu pe măsură ce am studiat tot mai mult; odată cu frământările, cu uimirea descoperirilor, cu nevoia de a integra şi lărgi cunoaşterea, de a aprofunda, de a cuprinde şi emoţional nu doar mintal etc.
Dar poate că am fost un student prost, mai greu de cap...:)

In "viata" lui a reusit sa se pacaleasca; a fost dificil intr-adevar, dar a reusit.
viata=mantuire

Este o persoana iubitoare fiindca se iubeste pe sine enorm, iar "credinta" lui este exprimata de ultimul cuvant din versetul urmator:

9. Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,(1Cor6,9)

Ai aprobat si incurajat o ratacire.

4. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.(Mt15,4)
Dar tie nu-ti pasa decat de tine.
Aceasta boala este nociva pentru suflet, daca stii ce-i ala suflet.

Depinde cum o privesti. Ce ai spus tu ai spus presupunand ca exista anumite reguli care sunt universale, de exemplu faptul ca ce a facut OP este o ratacire. Dar este relativ, deci alte persoane ar putea considera ortodoxia o ratacire, sau orice alta cale o ratacire. Un model se poate observa pretutindeni: cei care n-au aceeasi cale ca mine sunt rataciti, si nu se ia in calcul posibilitatea ca toate caile sa duca cate aceeasi destinatie, chiar daca unele sunt mai lungi sau mai scurte.

9. Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,(1Cor6,9)

Dumnezeu nu i-ar fi judecat si respins de la mantuire pe homosexuali daca ar fi fost o chestie independenta de vointa lor, nascuta

Catalin, mersi de raspuns si clarificare.

Dar din ce spui, reiese ca oricine este dispus homosexualitatii? De exmplu, tu te feresti de alti barbati pentru ca iti e frica sa nu devii dependent?

In orice caz, este foarte posibil - dupa cum spui tu - ca unii sa fi 'revenit' la heterosexualitate.

Dar nu este cazul meu. Sunt destul de sigur in ceea ce imi place.

Desigur, am amvut relatii cu alte fete cand eram adolescent. Am avut 3 prietene, dar bineinteles ca nu a mers - nu eram atras pur si simplu. :)

Iadul ar fi un loc foarte aglomerat in timp ce raiul ar fi.. foarte incapator :))

Desigur,
Dexul imi va sta in cale. O sa imi bata la usa in fiecare dimineata sa imi aminteasca ca nu pot avea o familie.

In UK ma pot casatori cu un alt barbat, putem adopta sau avea copii proprii (prin surrogate).

Cu ce ma poate impiedica dexul?

Păi nu te împiedică Biblia, de ce te-ai sinchisi de dex?

Eu nu reusesc sa inteleg (tehnic) unele lucruri. Poate ma ajuta autorul acestui fir.

1. Cum iti propui totusi sa faci copilul daca nu cu mama surogat? Prin adoptie?
La barbati altceva nu e posibil. La femei (lesbiene) pot sa ia doar sperma (inseminare artificiala) si apoi se descurca singure).
2. Spui ca ai avut relatii cu femei si da, am auzit si eu de oameni care se denumesc homosexuali dar traiesc in familie normala.
Ori sunt bisexuali, ori se pune intrebarea ce anume nu functioneaza la ei?
Ce anume nu-i atrage la femei, dar ii atrage la barbat? Este ceva pur organic, sau aspectul, sau restul corpului.
Daca ai intalni o femeie deosebita ar fi posibil totusi sa te indragostesti de ea?
Sau problema voastra se rezuma numai la partea sexuala? (Adica te-ai putea indragosti de o femeie, dar nu poti avea sex cu ea).

3. Ce se intampla daca un copil crescut intr-o astfel de relatie ajunge intr-o zi sa nu fie de acord cu homosexualitatea si sa o condamne (poate din motive religioase, sau umane, sau stiu eu)? La fel ca si la adoptie (copii care intra in conflict cu parintii adoptatori)?

4. Exista roluri? Trebuie neaparat sa fie o evidenta fizica (in comportament si /sau aspect)?

Pentru noi cei heteroxeuali este aproape imposibil sa pricepem o astfel de problema. Cred la fel este si invers. Ei nu pot sa ne inteleaga pe noi.
La fel ca si in alte situatii: oameni care sunt sanatosi nu inteleg (bine) pe unii cu handicap, sau cei care au copii nu inteleg pe cei care nu pot avea, sau invers.
Si medicii nu ajuta in nici un fel. Nu reusesc sa explice cauze, mecanisme.
Am incercat sa pricep, am citit biografii de oameni cu anomalii sexuale si nu am putut sa inteleg pentru ca nici ei nu explica. Cumva ocolesc subiectul.
Spun da, sunt asa dein copilarie, etc., dar...atat. Nici o explicatie, nici daca au incercat altceva, nici cum se manifesta etc.

Ma deranjeaza cei care dezabroba si judeca din principiu. Nu cred ca ei inteleg totusi situatia. Inteleg insa ca nu le place. Dar este cumva la fel cu a judeca un om care este orb, sau surd, sau fara un picior.
Singura anomalie care totusi este acceptata este...impotenta.

Eu una nu inteleg si atat. Mi-e greu sa judec. Si am pe undeva totusi senzatia ca medical ar fi solutii. Dar nu ma pricep.
Mai degraba ii condamn pe medici ca nu lamuresc lumea.

Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este dorinta de a avea copii si mai nou ca vor sa adopte. Mi se pare ca exista o concurenta nedreapta cu noi heterosexualii care dorim sa adoptam. Ne lovim si asa de atatea bariere...

Si nu m-ar deranja situatia daca ar ramane numai la nivel de dormitor propriu. Acolo fiecare este liber sa faca ce vrea, dar pe strada si in public nu. Vad multe chestii la televizor care ma dezgusta.

Eu credeam ca totusi Dumnezeu ii judeca pe cei care ar putea procrea normal, insa aleg sodomia/malahia tocmai pentru a deturna cursul normal al lucrurilor, pentru ca nu doresc familie samd...bine, si aceasta tot caurmare a unei inselari diabolice, care ii face sa creada ca e mai bine asa ....probabil ca cei care ajung in situatia asta, desi nu o fac cu intentia deliberata de a nu avea familie si de a se impotrivi naturii si lui Dumnezeu, sunt victime ale unor pacate stramosesti si ale unor conjuncturi din mediul in care au trait si s-au dezvoltat. Dar acum, fiecare le stie probabil pe ale lui, desi nu cred ca cineva poate afirma cu certitudine ce anume l-a determinat sa fie asa cum e. Cu siguranta sunt si nefericiti pe lumea asta care nici nu isi pot da seama daca sunt gay sau streight, sunt in egala masura atrasi sau neatrasi de ambele...poate or fi si care incearca varianta opusa pentru ca asa li se pare lor mai cool, cand defapt inclinatia lor naturala este alta...in orice caz eu personal nu cred ca un gay " convins" isi poate impune sa devina normal, la fel cum nici un om normal nu poate fi corupt si convins la homosexualitate. Chiar daca, poate, intr-un moment de maxima ratacire si tulburare mintala ar putea incerca asa ceva, nu s-ar putea mentine in aceasta...( decat daca ar ramane permanent tulburat mintal)

Sper totusi ca domnul va ramane in UK. Mai ales ca acum s-a pus si taxa pe numele de sfinti asa cum circula zvonul pe fb, asa ca noi traim inca in evul mediu intunecat si nici nu suntem dispusi la schimbare. In locul lui m-as bucura ca traiesc intr-o tara civilizata unde oamenii deja au inteles ca e normal sa ...vorba aia. :)

Ce inseamna sa fi ghei convins ?

Iti pasa de cei din jur atunci cand ii consideri importanti, semnificativi pentru existenta ta.

Ce facem cu cei din jurul nostru care ne jignesc sau ne dezaproba in insasi identitatea noastra asumata?

Ne mai pasa de ei sau nu ne mai pasa? Mai sunt importanti pentru noi sau nu mai sunt?

"Cred ca este mult mai important sa iti pese de cei din jur" mai are validitate, ecou real in inima noastra sau ramane doar un slogan?

Omul in adancul sau se afla dincolo de orice identitate circumstantiala.

Nu este nici heterosexual, nici homosexual.

Nu este nicio intelepciune in a crede ca heterosexualitatea reprezinta un plus la examenul Judecatii. Sau ca homosexualitatea trebuie trambitata ca normalitate printre heterosexuali.

Fiecare are dreptul la autodeterminare, la alegere, la asumarea oricarei identitati. Mintea omului poate sa gandeasca ce vrea, limitele fiind intrinseci propriei minti.

Omul are nevoie de identitate. Identitatea se afla in stransa legatura cu nevoia de securitate.

Homosexualul are o evolutie mai convulsionata pana cand isi contureaza si accepta o identitate. Trece prin mai multe etape, rationeaza mai intens pentru a gasi un sens de normalitate - care sa-i induca stabilitate si siguranta psihica.

Dupa ce isi accepta conditia, are o mare nevoie ca ea sa fie ranforsata si de cei din jurul sau, de comunitatea locala, de societate in ansamblul ei.

In ultima etapa, cea a maturitatii, nu mai are nevoie sa fie validat, sa fie recunoscut ca "normal" de cei din jurul sau, heterosexuali. Nici sa provoace sau sa testeze opiniile celor "obtuzi".

Homosexualul trece prin viata ca si heterosexualul. Destinul omului este o insiruire de identitati pe care si le asuma la un moment dat, copil, tanar, adult, profesor, homosexual, politician, heterosexual, pensionar...

Fiecare identitate are "farmecul "ei - este o parte a povestii.

Omul insa trebuie sa se gaseasca pe sine, in adancul sau - dincolo de toate aceste forme trecatoare - daca doreste securitate reala, daca doreste sa gaseasca sensul cel mai profund al existentei.

În adâncul său, da, după cum și după înviere, când „nu se însoară și nu se mărită”, trupul lipsind în primul caz, iar în al doilea fiind covârșit de duh.

De unde decurge acest drept la autodeterminare, la asumarea oricărei identități? Eu mă determin? Nu sunt determinat încă de la începutul vieții mele de către Cel Nedeterminat?

Autodeterminare in sensul ca fiecare are dreptul sa-si aleaga propria cale in viata, buna sau rea.

Este o proprietate a viului. Nu suntem masini care ruleaza software.

Desi, in cea mai mare parte, procesele de gandire se bazeaza pe automatisme, pe stereotipii.

Oricine poate crede despre sine orice.

Insa, bineinteles, ca va suporta efectele inerente unei asemeni actiuni mentale.

Exact. Dacă, împins de nu știu ce imbold lăuntric, mă declar... gâscă, fie voi ajunge la balamuc, fie va trebui să-i conving pe toți ceilalți că eu sunt un caz special, dar tot atât de normal ca și ei.

Cred ca ai auzit de Grecia antica, deci se poate ca aproape toti membrii unei societati sa fie si homosexuali, ceea ce desfiinteaza mitul cu un procent sunt homosexuali.
Dependenta poate fi si de desfranare (am citit ca unii fac terapie pentru dependenta de sex la psiholog).
Legat de homosexualitate, sa ne gandim la pedofili, si ei se considera atrasi doar de copii, la fel cum homosexualii se considera atrasi doar de cineva de acelasi sex. In cazul lor societatea nu-i indeamna sa ramana asa, pentru ca asa s-au nascut, ci sa se schimbe. Asadar, tu alegi sa nu te schimbi si sa iti alimentezi un viciu, o anomalie.
Daca nu s-a inteles, e vorba de cei ce au crezut dintotdeauna ca sunt homosexuali, nu cei care au avut o perioada de homosexualitate sau bisexualitate.
Aici pui punctul pe i, e ceea ce iti place. In concluzie, de ce ai ales sa iti expui pacatul pe forumul ortodox? Ca sa gasesti aprobare? Nu ai cum sa gasesti, doar la unii care sunt atei sau care nu stiu nici ei ce cred, ca abaaa. Homosexualitatea e consierat un pacat extrem de mare (canoanele sunt asemanatoare omorului). Ca sa te lauzi, sa bravezi? Nu consideram ca e o dovada de barbatie. :) Ca sa ne dai lectii, sa ne educi (crestinii fiind inapoiati pentru ca nu ar stii prea multe despre minunatia asta)? Nu prea cred ca vor sa fie educati in a accepta asa ceva (adica pacatul, nu pacatosul).

Stai linistit Theodore :)
Sunt oameni care s-au mantuit si in Occident iar oameni care s-au pierdut si in tari ortodoxe :)
Adam s-a pierdut chiar in Gradina Raiului in timp ce Lot s-a mantuit chiar in Gomora;nu locul in care vietuim ne determina devenirea spirituala ,poate fi subiectiv.

Desigur poate ca Occidentul nu este bun persoanelor slabe in credinta,sovaielnice insa cei care s-au inradacinat in credinta pot fi exemple bune de viata acelora din occident care s-au adancit in materialism si animalitate.

Nici n-am spus ca a fi heterosexual reprezinta un plus la examenul Judecatii si sa ne umflam in pene, dar a fi homosexual e sigur un minus. Sa nu amestecam.

Noi nu il judecam pe Newage919 ce cale alege si cum se simte, e treaba lui, dar sa nu se amageasca pe cine vrea sa urmeze si de ale cui legi/porunci asculta. Cele zise de Iisus sau de lume. Are minte, vointa proprie, el alege, el culege.
E foarte simplu, ce atata discute pe tema asta. Mantuirea e individuala, nu conteaza ce zic altii de mine, tine, el.... lumea...

Nimeni, absolut nimeni in biserica noastra decat cineva dement, nu iti va spune ca NU poti iubi un barbat. Iubesti o persoana, in primul rand, nu un sex, nu iubesti pe cineva deoarece este de sex masculin sau femenin, si eu iubesc barbati, iubesc pe tatal meu, as iubi un frate de l-as avea, imi iubesc prietenii, imi iubesc duhovnicul etc... Iubirea si afectiunea sunt lucruri complet diferite de ceea ce multi dintre noi credem.

De ce biserica noastra nu accepta homosexualitatea? Pentru ca atunci, stricand acea iubire curata si frumoasa intre doi barbati, sau intre doua femei sau intre oricine, apare sexul, care este o perversiune de la folosul trupesc al acestuia dat noua de Dumnezeu, o perversiune care satisface doar poftele animale si instinctuale ale noastre. Homosexualitatea este, in esenta, satisfacea placerilor egoiste ale trupului, si intra in acelasi rand cu curvia, preacurvia, adulterul, etc... Deoarece pui placerea ta, placerea trupeasca asupra tuturor celorlalte, si de aceea e un pacat. Biserica noastra nu uraste pacatosii, toti suntem copiii lui Dumnezeu si in toti bate o inima data de El, dar uraste pacatul, adica ceea ce ne face rau.