Varsta si credinta omului - Comunicarea intre generatii
 

Mi-am propus de mai multa vreme sa deschid acest fir si o fac acum, dupa ce am terminat cu postul si Sfintele Pasti

Ideea mi-a incoltit de la anumite conflicte intre generatii care exista pe acest forum. Au existat unele discutii, unele persoane s-au retras, neintelegand adevarata problema.

Problema a inceput sa apara odata cu venirea pe forum a unor fete tinere si luptatoare, care au deschis fire incendiare, care scriu comentarii total incompatibile cu varsta lor.
Astfel de conflicte exista nu numai pe forumuri, dar si in viata reala, in chiar in biserica, dar si in afara ei.

Ideea este ca eu mai intai as vrea sa-mi cer scuze, desi ar putea sa-mi fie fiice.
Nu vreau sa existe conflicte pe forum si nici sa plece lumea din astfel de motive.
Imi doresc sa ne resepectam si comunicam in pace. Nu am nimic personal nici cu cele 2-3 Laure tinere, nici cu Yasmine si nici cu Parascheva. Ele se pare ca sunt cele mai tinere forumiste la ora asta.

Mai intai as vrea sa inteleg unde este problema, caci ea este mai profunda, nu numai legata de credinta.
Cred ca cele doua generatii nu se cunosc prea bine intre ele. Vremurile s-au schimbat mult, poate chiar prea mult si rapid.
Si cred ca este vorba, poate in primul rand, de educatia din familie. Chiarsi asta difera in timp, in general.

Am sa pun cateva intrebari ca sa lamurim de la inceput niste lucruri. Ma refer mai ales la cele cateva fete tinere mentionate.

1. De unde aveti educatia religioasa? Din familie, din scoala? Aveti modele, sau duhovnici severi?
Se pare ca aveti o educatie foarte stricat, chiar habotnica as spune. In sensul ca mi se pare ca nu lasati sa patrunda sufletul, sau ratiunea, sau moderatia. Nu acceptati cai de mijloc, sau adaptari la situatii speciale.

2. Cum vedeti voi comunicarea cu generatiile mai varstnice? Cum ati fost educate in sensul asta? De exemplu eu am fost educata sa respect mult pe cei varstnici. Sa fiu mai retrasa, sa le dau intaietate si practic, dar si in discutii, sa nu ranesc, sa nu fiu obraznica. Cu alte cuvinte, sa ma retrag eu in fata lor. Generatia mea era la tinerete mai moale, mai respectuoasa. Nu eram asa rebeli si taiosi.
In schimb nu stiu sa umblu cu tinerii. Ii consider pana la o varsta (25 ani sa spunem) copii. Dar acum se pare ca nu mai este asa. Nu mai sunt ei copii nici la 10 ani (unii).

3. Aveti anumite experiente de viata mai dure/triste care va determina sa ganditi intr-un anume fel? Pentru ca mi se par cam dure, pline de amar de multe ori comentariile voastre. Parca ati avea 70-80 ani, si nu 18-20.
Aveti probleme in viata? Vad in voi un fel de "lasa ca acum le aratam noi ce stim noi si ce grozavi sunt tinerii", un fel de frustrare si dorinta de afirmare.
Inteleg ca viata de acum nu este usoara, ca poate aveti probleme in a va defini, in a va afirma in lume, in viata profsionala. Nu stiu.
Mi se pare ca mai toate sunteti in alte tari. O fi asta o explicatie: alte mentalitati preluate de acolo, sau greutatea adaptarii, singurtatea.

Incerc sa va inteleg.

Si ca sa intelegeti si voi generatia noastra si modul nostru de abordare a problemelor, am sa va spun ceva despre noi.
Si noi am avut si avem inca greutati in viata.
Pe de o parte nu am avut parte de ceea ce aveti voi astazi: plecat in lume, burse in strainatate, au fost perioade (poate ati auzit de la parinti) de lipsuri. Ce stiti voi de fapt despre viata de dinainte de 1989?
Pe urma ne este greu si azi: apara intr-o viteza nebuna tot felul de lucruri noi, pe care noi trebuie sa le intelegem, sa le invatam folosirea si poate ca nu ne place si nu ne este usor: PC, tot felul de programe care se schimba in tr-una, carduri la banca, conturi, tablete, celulare, smartphone, internet si toate facute online, nu mai spun de toate descoperirile stiintei in toate domeniile.

Si nu mai spun de somaj. Pentru noi ceva necunoscut si dezastruos, pentru ca la varsta noastra sansele stau altfel

Pentru voi astea sunt...lucruri de bebelus.

Noi n-am invatat religie. Nu am avut ore in scoala si nu exista catehism in bisericile ortodoxe. Citim ce putem, cand putem.
Pe de alta parte am avut alte lucruri bune, pe care voi azi nu le aveti (serviciu sigur, casa etc.)

As vrea sa stiu prin acest fir deschis daca exista o relatie intre varsta si credinta. Daca cei tineri au mai multa credinta, sau cei mai in varsta. Daca cei tineri tind mai mult spre extreme (ateism si habotnicie), sau cei in varsta.
Daca diferain functie de varsta si modul in care traim credinta, necesitatile/asteptarile noastre intru credinta.

Mai vreau sa stiu daca problemele astea de comunicare intre generatii apar din cauza educatiei sau a credintei, sau a mentalitatii diferite.

Ce asteptati voi de la credinta? Ce va adus spre credinta? Cum o traiti?
Aveti totul clar si sigur? Aveti dubii? Mai invatati, sau va credeti deplini in credinta? Acceptati totul, sau aveti limite?

Si mai este ceva legat de discutiile de pe acest forum:
Am observat ca va implicati mult pe subiecte in care nu aveti experienta/cunostinte: copii, nastere, avort, alaptat, casatorie etc. De ce?
Aproape ca indrazniti prea mult, in sensul ca veniti cu sfaturi si comentarii puternice la adresa unor persoane care au trecut deja prin aceste experiente intr-un fel sau altul, care au niste traume.
Ce va da dreptul sa scrieti astfel, in primul rand sa participati la astfel de discutii? Eu n-as fi facut-o si nu o fac nici acum, decat daca scriu ceva ce am citit sau am observat in jurul meu.
Nu ma pricep la nascut, alaptat, hranit copii. Nu am scris in sensul asta decat asa in linii mari ce am vazut in jur sau in carti si nu ma pun/nu contrazic mamele cu copii. Dar voi fete asa tinere le stiti pe toate si bateti cu pumnul in masa, ca sa spun asa.

Am scris candva pe un forum de alta nationalitate. Eu straina si putin mai in varsta. Am scris ceea ce stiam din tara, cum se face la noi, cum scrie in cartile noastre, cum mi-au spus persoane de specialitate din tara (medici, sau mai stiu eu). Am fost urgent pusa la punct: "cum vin eu sa scriu asa prostii si lucruri din Evul Mediu?"
Si aveau dreptate: ei stiau altfel de lucruri, depare de alea romanesti. Si am plecat.

M-au durut la un moment dat niste comentarii ale unei Laure de aici, foarte rau. Pentru ca eu am experienta mea de viata si traumele mele. Si asa m-a pus la punct si m-a terminat ca nici acum nu-mi revin.

Eu va admir credinta si faptul ca va informati si stiti multe. Dar trebuie sa tineti cont si de experienta de viata a persoanelor mai in varsta. Sa le respectati, sa stai mai deoparte pe unele discutii si sa mai ascultati si invatati.
Credinta cuprinde si partea asta practica a vietii, nu numai scripturile.

Casnicia este o loterie, la fel si copiii. Poti sa ai sot/sotie, sau nu, poti sa ai copii, sau nu. Este si voia lui Dumnezeu si nu intotdeauna tine de credinta cuiva.
La fel credinta este ceva individual, tine de suflet, este traita individual.

Si exista teme, ca de ex. militatul pentru sau impotriva unui lucru ( de ex, avortul) unde nu este suficient a veni cu lozinci si pumni, ci trebuie aduse solutii, trebuie sa fie aduse alternative pentru oamenii aflati in astfel de situatii.
Ce e aia iesim pe strada, scriem petitii, sau aratam filme horror cu avortul? Bun, este rau, dar ce sa faca oamenii in schimbul lui? Ce alternative au?

Aveti multa energie. Trebuie s-o canalizati cum trebuie. Trebuie sa mai invatati, sa mai ascultati de cei mai in varsta si sa-i respectati.
Credinta inseamna smerenie, dragoste de aproape, blandete, ajutat practic.

Fiti bune si blande, lasati gingasia si naivitatea tineretii/copilariei (inca sunteti copile) sa mai ramana in voi. Aveti destul timp pentru maturitate si griji si lupte.

Eu va imbratisez si va doresc numai bine. Si va intind mana pacii.

Sophia, este lăudabil că ai întins o mână de împăcare (sper să nu fie niciodată prea târziu).

Însă nu cred că e cazul să discriminăm pe cineva pe motivul că e prea tânăr. Putem să învăţăm câte ceva de la oricine. Este posibil ca la 20 de ani să fii mai idealist şi să vorbeşti mai mult teoretic şi nu din experienţă, dar asta nu e un păcat. Dacă punem în balanţă experienţa unuia mai vârstnic, care poate presupune şi o mulţime de patimi adânc înrădăcinate, cu idealismul unuia mai tânăr, poţi spune fără echivoc care e mai bun şi care mai puţin bun? Până la urmă nu e musai să le comparăm, ci să încercăm, prin comunicare, să luăm ce e mai bun din fiecare.

Dacă e vorba să căutăm o problemă, singura problemă e aceea din noi înşine.

Părerea mea este că nu există o reţetă strictă de viaţă, de fericire etc. Nu trebuie să fie toţi cum ne-am aştepta noi. Nici nu avem nevoie de aprobarea altora pentru a fi noi înşine. Împăcarea cu alţii urmează împăcării cu noi înşine. Şi pentru asta e nevoie de sinceritate şi de nădejde în Domnul.

Multumesc pentru raspunsul frumos.
Totusi as vrea sa spun ca nu e vorba de discriminare, sau nu in directia aceea, ci in cea opusa. Ma simt eu cea discriminata.
Poate ca idealismul tanarului n-ar trebui comparat cu experienta de viata a celui mai in varsta. Dar se pot pune in balanta.

Inseamna ca tu spui ca experienta de viata si traumele unuia nu au nici o valoare? Asa sa inteleg? Tu tinzi sa sustii pe cei tineri.
Sa stii ca exista oameni care dupa anumite esperiente nefericte in viata, sau traume incep sa scrie carti, sa ofere cursuri. Exista dorinta de a impartasi din experienta proprie, pentru ca altiisa nu pateasca la fel.
Nu trebuie sa ignoram aceste aspecte.
Idealismul iti da o anumita forta, dar nevand o baza e cam greu sa izbandesti. Depinde...

Da, e vorba de comunicare, de aceea am dorit sa inteleg cate ceva de la cei tineri.
Dar cred, sau eu cel putin asa am invatat, ca trebuie sa ne respectam reciproc.
Nu trebuie sa discriminam si nici sa ranim pe cineva, indiferent de varsta.

Da, avem de invatat unii de la altii. Dar nu stiu de ce am senzatia ca cei tineri se simt tot mai siguri si mai stiutori, in timp ce noi cei mai in varsta tot mai nesiguri si mai nestiutori. De ce oare?

Am pus multe intrebari ca sa inteleg unele lucruri in atitudinea tinerilor. Repet, cu fiecare generatie suntem altfel. Noi n-aveam voie sa cerem, sa ne afirmam, sa vorbim, eram certati aspru de parinti si altii din jur mai in varsta.
Cu timpul s-au schimbat lucrurile. Poate ca toti traim anumite frustrari...Nu stiu.

Eu cred ca toti avem un loc si un rost pe lumea asta.

Da, sigur, fiecare avem rostul şi valoarea noastră. Eu spun că nu ar trebui să fii atât de afectată de atitudinea celorlalţi, tineri sau nu. Nimeni nu se poate pune în locul tău, sau al meu, ca să înţeleagă la fel de bine experienţele pe care le-am trăit.

Este important să ne împăcăm cu Dumnezeu şi cu noi înşine, astfel nu ne mai simţim atacaţi de alţii care, cel mai probabil, nu asta urmăresc. Nu trebuie să căutăm să fim cu toţii de acord, căci suntem mulţi şi diferiţi :-)

Dar tu vrei răspunsuri de la tineri, iar eu nu mai sunt dintre ei...

Poate pun sare pe rana, dar poate ca asa si e? A fi mai in varsta nu inseamna ca si stii, cel putin teoretic, mai mult decat cel mai tanar.

Poate ai citit ce a scris Matei Visiniec despre ce impresie i-a lasat lui Pastele in Bucovina, unde s-a nascut acum 50 si ceva de ani, si unde nu a mai fost de Pasti de mai mult de 10 ani. S-a plans de "rigorism religios" fiindca nu mai e cum era in timpul comunismului, cand oamenii mergeau, luau lumina in noaptea de Inviere, apoi plecau acasa si veneau mai pe la 7 sa sfinteasca cosurile. Nu, acum se sfintesc cosurile la ora 4 dimineata, tre sa stai la slujba.... Cat habotnicism este azi, nu mai este cum era.

puţin off-topic
 

Eu nu văd nici o legătură între ceea ce a spus doamna Sophia şi ceea ce spui tu.

Sau poate doar vroiai să te mai bagi în seamă cu pravoslavnicii după ce ne-ai făcut spectacolul pe care ni l-ai făcut acum exact doi ani de zile. Apropo, chiar nu ţi se pare nimic suspect la tine că te-ai dat în spectacolul în care te-ai dat acum doi ani? Spectacol cu publicul, nu?.. Nu sună nimic la capitolul făţărnicie, sau poate răzbunare / revanşă, sau poate spirit de frondă? Sau poate nu te simţeai suficient băgată în seamă şi ai vrut şi tu să fii personajul principal al forumovelei măcar o singură seară. Ai reuşit! Felicitări! "Ropote de aplauze!" "Bang-bang" :)))

Nici ce spui tu nu are nici o legatura cu ce spune Sophia.

In spectacol nu m-am dat eu, l-au facut altii. Eu doar am raspuns cinstit la intrebare. :22:

Sper ca iti dai seama ca eu il criticam pe Matei Visiniec.

care si unde sunt batrinii sau mai virstnii de care se face vorbire ?
 

Surorilor , este lacrimogen tare ceea ce spuneti dar mai ales ceea ce vreti sa insinuati .
Ia spune tu sora Sophia , ce virsta zici ca ai tu ? Ia arata-ne batrinetea ta , ca de sifonata nu incetezi sa te dai mai mereu din diverse pricini.
Si daca nu ai prins educatia religioasa in scoala , precum tinerii de astazi , cine te-a oprit pe vremea lui Ceasca sa mergi la biserica si sa ai duhovnic ? Cine te-a oprit sa iti cumperi o biblie si sa citesti sub indrumarea duhovnicului din ea ? Cine te-a impiedicat sa cercetezi minastirile .
Ca asa cum vrei tu sa statuezi niste raporturi cu surorile mai tinere tie , cred ca in acelasi raport de virsta esti tu cu mine , iar pe mama mea nu a impiedicat-o nimeni sa ma duca la biserica de mic , sa imi caute duhovnic, sa ma spovedeasca si sa ma impartaseasca mereu s.a.m.d., in conditiile in care tata era ofiter iar mama invatatoare .
Pe de alta parte vad ca nu ai habar ce inseamna si mai ales cum se fac orele de Religie in Scoala Romaneasca in prezent si cum se dau notele, cita tragere adevarata au dascalii de Religie pt. aceasta materie dar mai ales cit de pregatiti , din acest punct de vedere,sunt absolventii de cicluri scolare .
In Romania, de la 1990 si pina in prezent, este o aiureala completa in ceea ce priveste aceasta disciplina scolara . Este unul din motivele pt. care eu nu am rezistat decit un an scolar ca profesor deoarece te zbati/gasesti intre indiferenta maladiva a parintilor si elevilor fara de Credinta in Dumnezeu si chiriarhul locului care te constringe nu sa ii inveti credinta pe tineri , ci sa le dai note f.mari si sa nu inregistrezi nici o problema de nici un fel in activitatea ta . Daca elevii tai nu vor sa invete aceasta disciplina sub nici o forma , iar tu le dai note sub 8 , problema este a ta profesore ca nu faci totul pt. a invata si in locul elevilor si ca mai ales nu vrei sa ii convertesti pe parintii copiilor la dreapta credinta trecind mult peste duhovnicul lor .
Asa ca rari , rari de tot sunt tinerii care au cunostiinte serioase de Religie in prezent dobindite din scoala.
Sa vezi cam cum este si prin seminare ! O masa mica, f. mica, de elevi silitori inconjurati de o liota mare de puturosi, indiferenti , chefuitori si discomani , purtatori de creasta sau emo dar stilizata mai mult ca sa nu flambeze vigilenta "spiritualilor" sau a conducerii seminarului. In facultati este tot asa !
Eu , aici unde stau, am vecina o familie de tineri, de 29 de ani fiecare, ambii absolventi de teologie dar care lucreaza ea ca educatoare si el la Biblioteca Judeteana. Parintii fetei sunt preot si profesoara iar ai baiatului arhitect si muzeograf. Sunt casatoriti de 5 ani si nu au copii pt. ca vor mai intii sa isi faca o "casa pe pamint" si sa isi termine de platit Audi-ul pe care l-au cumparat nou acum un an .
Fiind vecin cu ei si cunoscindu-i de 4 ani mi-am permis sa ii intreb : bine, dar cum faceti de nu aveti copii ? Mi-au raspuns : ne descurcam si noi ...
Provenind dintr-un mediu "sanatos" , preotesc, fiind absolventi amindoi de teologie si el dorind ca o data si o data sa-si bage dosarul pt. hirotonie ... asta au inteles ei : sa se descurce cum stiu mai bine numai sa se opuna vietii insa nu si sexului , ca de sunt tineri. Numai sa se opuna celui care se autodefineste ca fiind Viata, Calea si Adevarul ! Si daca se opun Acestuia prin faptele lor , se pune intrebarea : defapt , cui slujesc ei ? Ei, cui, satanei ! Dar parintele lor preot , care vede ce fac ei si ii ingaduie astfel, cui slujeste ? Ia ghiciti !

Eu chiar astazi am scris pe firul "vai,vai" despre credinciosii ortodocsi asa-zis practicanti , si cei mai numerosi, din ziua de astazi . Asa ca ce mirare am putea avea ?

Dar ma rog...

Doresc insa o lamurire : sa defineasca cineva ce inseamna "habotnic" iar daca are si argumente solide de sustinere a explicatiei nu ar face rau sa le aminteasca .
Daca mergi in fiecare zi la scoala neavind nici o absenta si inveti fiecare lectie si ai numai note bune , te numesti habotnic? sau tocilar, nu ?
Daca mergi la serviciu in fiercare zi , fara intirziere, fara absente , fara sa incalci regulamentul de functionare interna a firmei respective si daca asculti de sefii si superiorii tai, te numesti habotnic ?
Si daca esti ostas in armata si mergi in fiecare zi la locul tau de munca fara a avea vreo absenta si daca iti indeplinesti intocmai si la timp si in conditiile cele mai bune obligatiile tale si daca respecti atit la pace cit si la razboi ordinele sefilor si comandantilor tai fara sa fi indolent , rasvratit, cu pareri personale , tagaduitor si birfitor al institutiei si al oamenilor si daca pt a fi un om desavirsit de corect te intorci din concediul de odihna cu 1-2 zile mai devreme pt. a-ti pregati corespunzator reinceperea activitatii profesionale... te numesti habotnic ?
Si daca esti pus sa conduci o obste (comuna , oras) si tu esti harnic , corect si respecti intocmai legile scrise si morale ale tarii tale (ca vedeti cu totii ce se intimpla in ziua de astazi cind guvenantii nu mai respecta ei insisi si mai intii legea din tara , ce se intimpla) si te faci pe tine insusti tot pt. toti si iti iubesti vecinii si prietenii si inca si necunoscutii... se cheama ca esti habotnic ?

Fratilor , sora draga Sophia, cuvintul acesta care este pe rinjetul tuturor frondistilor si impotentilor prin rea vointa dar contemporani , este introdus in limba cu scopuri precise si cu adrese precise . Cine vrea sa se indulceasca cu el nu are decit , dar asta nu inseamna ca nefiind el din acea categorie este si vreun scapatat... Poate ca vreun schiopatat , da !
Voi, ce va doriti sa gasiti, de exemplu, in minastiri si in biserici , facatori de minuni si sfinti sau talmacitori si precauti ai bunelor maniere ?

Cit despre sora Noessisa : exemplul ei chiar cu ... Helmut Dukadam , nu arata decit cit de grava este incetatenirea unui ritual gresit , neragasit in tipic si trenat zeci de ani de zile . Nu este obligatoriu sa iti "sfintesti" cosul cu merinde , daca nu iti place tipicul bisericesc , poti sa te duci la cel care te tot grabeste si iti agita sufletul ca sa ti-l "sfinteasca". La biserica nu ramin decit cei care respira duhul bisericii !
Foarte simplu lucru ! Dar este cu atit mai rusinos pt. numele amintit cu cit el este mai batrin , si deci ar trebui sa fie si mai intelept, si cu cit se crede ca este mai culturalizat .
Dar sa nu itam vorbele de aur ale gheronului A. Boca : mai, pina la sfirsitul tuturor lucruirlor , putin oameni ajung ceea ce par a fi !

Poate din cauza jocului nesupravegheat al mecanismelor proiective.
(Dar nu sunt sigur de asta... E doar o ipoteză.)

Ca intotdeauna ma intreb de ce userii care au vreo problema sau bai,nu utilizeaza mesageria private sau adresele de email?

Astepti raspuns numai de la noi,sau trebuie sa participle toti userii de pe forum,indiferent de varsta?

Intrebarile pe care mi le adresezi ,au raspunsuri destul de profunde si care vizeaza intimitatea trecutului meu ca fiinta,istorii de familie,statut,etc - nu ma simt pregatita sa-mi rascolesc viata pe scena forumului,adica sa ma spovedesc pe podium.

Te-ar usura cu ceva sa stii ca duhovnicul meu din Romania era foarte aspru si neinduplecat?Te-ar interesa sa stii ca desi cu educatia mea religioasa de mic copil,totusi am crescut o pacatoasa de rand?
Am mai scris in repetate randuri,cu masura cu care judec alte situatii,cu aceasi masura ma judec si pe mine insami.
Sunt la fel de dura si cu mine(acum),iar in problemele religioase raspunsul la dileme este Da sau Nu,transant nu filozofii goale asternute pe intregi pagini.

Iar in final,trebuie sa marturisesc ca ma onoreaza falsul statul de "foarte tanara"care mi s-a dat(dintr-o greseala a setarii datei de nastere pe pagina),insa eu sunt tanara doar asa,pe ultima suta de metri,30+ ani.

O femeie chiar daca nu este mama sau sotie in momentul discutiei ,nu inseamna ca nu s-a pregatit toata viata pt rolurile vietii sale.
Are niste planuri,are niste asteptari ,si-a trasat niste cai de urmat.
Pana cand ii vine randul sa aibe barbat si copii,se informeaza,citeste,vb cu duhovnicul,intreaba mama- nu se marita asa cu capul in nori,nestiind nimic din ce o va astepta.
A interzice unei fete sa vorbeasca despre casatorie si copii este ca si cum I-ai interzice unui baiat sa vb despre masinile pe care nu le are.
Este ca si cum nu ai lasa pe cineva sa studieze Anatomia&Biologia pana nu-si ia redizentiatul la Medicina.

Iar cele spui pe tema avortului si a altor pacate...Ce sa mai spun?!
Nu este ideal sa-i vorbesti unei fete despre aceste lucruri cat mai devreme cu putinta pt a stii de la bun inceput care sunt pericolele de moarte din existenta ei?
Ar fi de preferat sa faci din aceasta tema un subiect tabu,cum faceau parintii comunisti de trista amintire iar tinerele traiau in pacat si avortau clandestin in masa,facandu-i pe parintii lor tristii supravietuitori ai unei"fete fara noroc"??
Lasand aceste anormitati la o parte,pe plan spiritual aceste repercursiuni sunt si mai acute si oricand in lume a fost mai avantajos sa previi decat sa tragi ponoasele.

Din aceaste cauze sunt de accord cu subiectele propuse de Laure tinere,de Parascheve si de altele.
Este laudabila pozitia pe care ele o au acum in fata pacatelor si a vietii in care Hristos lipseste.

Caci toata lumea se pocaieste la batrenete,dar ferice de cei care se pastreaza curati in valtoarea tineretii cand lipsa de experienta si inexistenta unor principii solide(viata in Hristos) iti pot avaria serios traiectoria in viata!