Dragostea dintre un Ortodox si un ateu
 

Probabil voi fi desfiintata in aceasta postare de multi dintre voi. Dar vreau sa precizez de la inceput ca nu caut decat o solutie de mijloc, cu toate ca in acceptiunea Bisericii Ortodoxe aceasta nu exista si probabil in nici a unei alte Biserici din cate stiu eu.

Da, asa cum ati intuit, este vorba despre o poveste de dragoste dintre un credincios si un ateu. Cei doi vor sa isi desavarseasca povestea de dragoste prin ceea ce inseamna casatorie si intemeierea unei familii. Ambii respecta aceasta institutie si o sustin, au aceleasi conceptii sanatoase despre respectul reciproc, familie si isi doresc sa isi creasca si educe viitorii copii intr-o familie recunoscuta de societate prin casatorie.

Dar asa cum am zis unul este credincios iar celalalt ateu. Ambii au dorinte comune se iubesc enorm si se respecta. Tocmai de aceea scriu aceste randuri pentru ca da, sunt credincioasa. Am intalnit omul care imi ofera dragostea si respectul de care nu am avut parte pana acum. Nu sunt o ortodoxa model, nu merg in fiecare duminica la biserica, poate nu tin in intregime fiecare post in parte, poate nu ma spovedesc de cel putin 4 ori pe an, dar imi doresc ca aceasta relatie sa fie una binecuvantata.

El este ateu, asa se declara, dar imi respecta convingerile si nu a incercat niciodata sa mi le schimbe sau sa emita vreo judecata in ceea ce ma priveste. Isi doreste ca eu sa fiu impacata si fericita de aceea a acceptat ceremonia religioasa, cu toate ca pentru aceasta va trebui sa fie botezat ortodox, o va face de dragul meu. Stiu ca aceasta afirmatie nu e pe placul multora dintre voi, dar cati dintre credinciosii ortodocsi au fost botezati de mici iar acum sunt atei sau impartasesc alte convingeri?

El a facut jumatate din drumul lui dar exista un obstacol, si anume sarutatul icoanelor si al crucii. Sustine ca nu poate face asta, si il inteleg avand in vedere modul occidentalist in care a fost educat. Asa ca acum e randul meu sa fac cealalta jumatate de pas si sa incerc sa gasesc o solutie in care el sa nu se simta jignit sau neinteles.

Stiu ca Biserica Ortodoxa este una stricta dar si plina de traditii si probabil ca nu va fi de acord cu o ceremonie in care nu se vor saruta icoanele sau crucile.

De aceea caut o solutie, o situatie de compromis (poate nu e cel mai potrivit cuvant).
Imi doresc ca aceasta poveste de iubire sa fie binecuvantata, este o poveste frumoasa ca multe altele si nu merita sa fie distrusa din aceasta cauza. M-as simti linistita sufleteste si fericita sa putem avea parte de ceremonia religioasa.

Asa ca va rog sa imi spuneti daca este posibila sau nu o astfel de ceremonie in conditiile prezentate.

Si daca nu va fi posibil destinele noastre tot se vor uni, dar va exista mereu ceva acolo... in adancul sufletului meu... mai ales ca imi doresc sa ne botezam copii. Oricum ar fi, Dumnezeu exista si va exista in sufletul meu. Si sunt convinsa ca nu poate fi nimic rau in a iubi pe cineva care face bine pentru ca asa simte si nu pentru a ajunge in Rai sau nu poate sa faca nici un rau nici celei mai mici vietati de pe Pamant pentru ca asa simte si nu pentru ca altfel ar ajunge in Iad...

Astept cu interes mesajele voastre.

Din ce ati spus inteleg ca il iubiti si va iubesti si nu a incercat a va determina sa va schimbati convingerile religioase!
In acest caz, nu ezitati nici o secunda, multumitii lui Dumnezeu ca v-a scos in cale pe acel barbat si mergeti inainte impreuna cu toata hotararea si fermitatea!

Căsătoria "recunoscută de societate" fără sa fie binecuvântată de Dumnezeu este curvie.

Pai doamna, ca sa va puteti casatori religios, trebuie ca el sa se boteze.
De botezat, trebuie sa-l boteze un preot. Pana aici e logic.
Daca aveti un preot la care va spovediti, trebuie sa discutati cu el aceasta problema si el va va indruma si posibil, tot el il va boteza si pe prietenul dvs.
Altcineva in afara de preot nu va poate sfatui si ajuta.
Mai ales ca inteleg ca la momentul asta el nu este inca botezat.

Chiar m-am interesat de curand despre acest lucru, am intrebat si un parinte. Un preot nu pate face Taina cununiei chiar daca vrea si ateul sa participe, pentru ca trebuie sa fie ambii credinciosi. Am citit pe net ca aproape toti ateii spun ca ei merg si la biserica sa nu o supere pe mireasa, chiar daca rad de ce se intampla acolo. Si preotul nu tie, intreaba doar daca e botezat ortodox si ajunge sa faca Sfanta Taina unui ateu. Acum cateva sute de ani in timpul slujbei se si impartaseau mirii, deci era imposibil sa se casatoreasca si daca erau opriti de la impartasanie, cu atat mai mult sa fie unul ateu.
Mai mult, am citit ca sunt si ambii atei si se casatoresc la biserica de gura parintilor, ca sa nu rada lumea de ei.
Daca pana atunci devine credincios da, nu e nicio problema. Marea problema e ca, nefiind casatoriti la biserica nu te poti nici tu impartasi, decat in eventualitatea in care nu aveti relatii intime (ceea ce e greu de crezut).
Dar chiar daca s-ar putea, va fi greu sa stea un credincios cu un ateu, si daca sunt culte diferite e greu. Doar daca acel credincios nu e practicant si oricum nu are prea mare importanta credinta nici pentru el.
Parintele Arsenie Papacioc spune ca rolul principal al casatoriei este de crestere duhovniceasca spre mantuire. Abia pe planul doi vine cresterea copiilor, si aceia in spiritul credintei.
Mai spune Parintele Arsenie "Ce rost are sa mai vorbim ca sa iubesc, dar nu cred in Dumnezeu! Nu exista nici un fel de siguranta de percepere in viitor, de sens, de scop, daca nu exista Dumnezeu." "Am atras atentia la fete sa nu se grabeasca in privinta acceptarii unei prietenii cu un baiat, daca nu este credincios. Le intreb: “E crestin?” “Nu, dar acum doreste sa se faca!” “Bine, dar cum crezi tu, care ai crescut in biserica, ca il vei invata tu acum sa se inchine? "
Vedem ca Parintele nu incuraja o relatie nici daca acel ateu dorea sa devina credincios. Probabil pentru ca e posibil ca acela sa doreasca asta doar pentru a fi pe placul sotiei, sau sa aiba doar o credinta superficiala.

Majoritatea ateilor de la noi au fost botezati cand erau mici, doar ca au devenit atei dupa aceea. Daca e din alta credinta oricum va trebui sa se converteasca la ortodoxie, nu conteaza decat botezul ortodox.

Inteleg ca tu accepti ca el sa se "sacrifice" si sa se boteze (insa un botez asa cum vrea el, desfasurat dupa regia lui ca ii repugna gandul de a saruta crucea) pentru a participa formal la o ceremonie (si aceea desfasurata dupa un "scenariu" care sa-i placa, cu toate ca oricum nu crede in taina cununiei), crezand ca astfel tu vei fi multumita. Sincer, esti multumita daca va cununati religios in conditiile astea? De ce nu te sacrifici tu pentru el, daca tot il iubesti si amani momentul cununiei religioase pana atunci cand el va simti ca trebuie sa faca pasul?

Am uitat in mesajul precedent sa mai scriu ceva, desi avusesem aceasta intentie. ""Se spune că, odată, un tânăr îndrăgostit a mers la un duhovnic iscusit, pentru a-i cere sfatul în legătură cu o fată cunoscută, sperând că acesta îi va da îndemn de căsătorie sau de despărțire. Întrebat asupra calităților fetei, băiatul entuziast a început să o laude, spunând mai întâi că este frumoasă. Înțeleptul duhovnic a așternut pe hârtie un „zero“. Apoi a aflat că este bogată și a mai adăugat unul. Enumerarea s-a continuat, iar la fiecare calitate umană sau lumească enumerată, avva adăuga tot câte un zero. La un moment dat, el l-a întrebat pe tânăr: „Dar credincioasă este?“, iar tânărul a răspuns că, în fapt, pentru aceasta a ales-o. Bucuros, bătrânul a așezat în fața șirului bogat de zero-uri cifra unu și i-a spus tănârului: „Cu adevărat ți-ai găsit jumătatea, pentru că dacă nu ar fi avut credință - acel „unu“ din fața zero-urilor -, toate acestea, oricât de multe ar fi fost, nu aveau nici o valoare“.

Am inteles ca e ateu, nu are o alta religie.

Sa inteleg ca el nu este roman. Ai mentionat faptul ca a avut o educatie occidentala, iar marea majoritatea a romanilor au fost botezati de prunci, chiar daca mai tarziu s-au ratacit. Si edicatia occidentala indeamna la dezgust fata de Sf.Cruce si Icoane? Sunt multi occidentali ortodocsi si catolici.

Sa nu compari un om botezat de mic cu un om care vrea sa se boteze de dragul unui alt om, fara nici un strop de credinta. Ai fi surprinsa sa aflii cati atei botezati ortodox se intorc la Biserica. Comparatia este f.nefericita si e mai mult ptr. a justifica alegerile lui.

Ce fel de botez e acela cand omul nu crede? Nu cumva e un fel de bataie de joc la adresa lui Dumnezeu? Un om credincios, e un om credincios si punct. Nu accepta cai de mijloc, din moment ce stie ca nu e bine si nu se poate.

Alt caz in care iubirea ptr. un barbat e mai presus decat iubirea ptr. Dumnezeu.

Daca tot zice ca se boteaza si asa mai departe, de ce nu ar putea sa saruta Sf.Cruce si Icoanele la Taina Cununiei? Ce, moare? Adica, se boteaza fara credinta, dar ii cade cerul in cap daca saruta Crucea fara credinta?

Asta nu e Taina Cununiei, este o mascarada. Mai bine asteapta pana el este gata sa vina la BO cu adevarat sau te desparti de el si alegi un barbat ortodox. Dragoste fara Dumnezeu nu exista. Care e telul tau in viata? Sa te mantuiesti sau sa te mariti? Pe cine iubesti mai mult, pe Dumnezeu sau pe acel barbat? Cum crezi ca vei putea sa fi ortodocsa cu un ateu? Dar nasterea de prunci cum o sa fie? O sa fie reglata, nu? O sa poti sa ti posturile si zilele de abstinenta sau o sa trebuiasca mereu sa te dai dupa el? Pe scurt, cum poti sa fi credincioasa in adevaratul sens al cuvantului cu un ateu?
********
In fine. Ai zis de la bun inceput ca vrei doar cai de mijloc, deci de la bun inceput nu vrei sa asculti de BO. Vorbeste cu duhovnicul tau (daca ai, banuiesc ca ba) si vezi ce spune el, desi nu cred ca vei asculta nici de el.

Face-ti ce doriti, desi in rugaciunea Tatal Nostru spune sa facem voia Domnului.

Maria, vin draga mea sa te sfatuiesc asa. Te rog sa gandesti mai atent la ce iti voi spune.

In urma cu 26 ani, eu o atee, la 18 ani, ma casatoream. Am fost botezata ortodox cand am fost mica, insa am crescut departe de credinta in sistemul comunist. Perechea mea, totusi nu era atee dar nu traia crestineste in adevaratul sens al cuvantului, deci cam asa ca tine.
Nu s-a pus problema sa nu facem cununia religioasa, era ceva asa, care trebuia facut fara sa ii intelegem sensul adevarat si importanta. Mama a incercat sa imi explice, insa eu nici nu voiam sa aud.

In ziua nuntii, am fost cuprinsa de un ras isteric, radeam de nuntasi, de alte mirese, de preot, de tot ce era acolo. am fost si la acea spovedanie cu 3 zile inainte unde am mintit, in Biserica in fata preotului. Am acceptat sa fac tot ce e de facut, sa sarut icoane, sa primesc impartasanie, nu am spus nimic preotului, despre lipsa mea de credinta. Gest nebunesc, total nebunesc.
Nunta in zi de post cu dispensa de la episcop. asa am pornit in viata de familie. Au urmat ani ingrozitori, pacate multe , facute de amandoi, tot raul parca se adunase in casa mea.
te rog din suflet sa ma crezi ca nu are cum sa binecuvinteze Dumnezeu aceasta casnicie, atata timp cat nu credeti amandoi in El. In casnicie trebuie sa fiti 3, tu, perechea ta si Hristos. Altfel , vor urma ani grei, incercari grele.

Imi pare rau sa iti spun insa cel cu care vrei sa te casatoresti, nu e ateu caci daca ar fi ateu nu ar fi nici o problema in sarutarea icoanei sau a crucii. Un ateu , nu crede , si daca nu crede nu are nici o problema in a saruta icoana sau crucea, caci nu crede in valoarea ei. E ca si cum ar saruta o fotografie, sau un lemn, pentru un ateu e ceva material si atat.
Atentie, ca vor urma compromisuri. Unde sunt compromisuri nu va fi bine. Unul dintre ele deja doreste sa se strecoare. ce pas trebuie sa faci tu? cum adica sa nu fie jignit? nu sesizezi inselaciunea? a lui si a ta prin el? daca te iubeste cu adevarat atunci cum de se poticneste tocmai de cruce>? Daca face aceasta cununie din iubire pentru tine, atunci de ce pune conditii legate de Sfanta cruce si Sfintele icoane? In iubirea curata nu se pun conditii, ea este neconditionata si nu are ce cauta compromisuri aici.

Sfatul meu. Nu luati in deradere Taina cununiei si Taina botezului. Spuneti preotului adevarul despre cel cu care vrei sa te casatoresti. Nu cred ca preotul va boteza pe prietenul tau fara catehizare si fara a constientiza ce inseamna credinta ortodoxa. caci in Taina botezului inseamna in primul rand a accepta pe Dumnezeu, a-L recunoaste ca Tata si Stapan si din asta decurge totul, inclusiv respectul si cinstirea sfintilor, caci de fapt asta inseamna icoana, si respectul si cinstirea Sfintei cruci. Daca nu face botezul constient de importanta , e degeaba.

Fiti cinstiti cu preotul , spuneti absolut tot ceea ce traiti in legatura de credinta. Si tu si alesul tau. Si preotul va sti cum sa va indrume.

Sfat pentru tine. Nu e bine ca stai asa caldicica, daca acum erai tare in credinta ai fi stiut ce sa spui prietenului tau si el ar fi simtit pe Dumnezeu prin tine. insa tu fiind caldicica nu ai puterea data de Domnul sa tii carma si pentru tine si pentru el. Caci in definitiv asta te va astepta. O lupta pentru credinta, dublata, vei lupta si pentru el sa stii, pana cand si el se va trezi. Cu voia Domnului. Caci asta inseamna sfintirea barbatului prin femeie , sau a femeii prin barbat.

Aveti nevoie amandoi de catehizare, eu zic ca asa ar cam trebui sa incepeti. Amandoi sa invatati credinta, sa incepeti sa mergeti duminica la Sfanta Liturghie, sa vorbiti cu preotul, sa va invete, sa va indrume caci nici tu nu iti stii credinta. Caci a face bine, din dragoste de Dumnezeu este in primul rand pentru a dobandi Duhul cel Sfant, a trai in comuniune cu Dumnezeu inca din aceasta viata. Abia apoi, cand sunteti amandoi pregatiti, el sa fie botezat si apoi sa va cununati.

Si daca e binecuvantata de Dumnezeu dar nici unul din ei este cine stie ce credincios, cum e?

Mai bine asa, nu?:)

De ce ar face asa?
N-ai citit ce a scris?
Vrea o ceremonie, ceva ca un talisman aducator de noroc in viata.
Nu vrea sa fie nici atee dar nici sa se omoare cu credinta.

Asa fac oamenii istetzi, aleg calea de mijloc, sa nu se certe cu Dumnezeu dar nici sa se strice cu dracu si desigur, sa se simta ei impacati sufleteste si fericiti, etc.

Ei, fratilor, luati-o mai usor. Ati cam tabarat pe saraca femeie.
Poate ca dansa il iubeste. Nu avem de unde sa stim ce e in sufletul ei.
Dar daca e vorba de botez, tot trebuie sa vorbeasca cu un preot ca doar preotul o sa-l boteze si o sa-i si cunune daca va fi cazul.

Care femeie?

Sunt doar niste personaje grotesti, fara realism, create ad-hoc din cateva discutii mai recente si fierbinti de pe forum, doar pentru a relansa niste polemici la care se stie deja raspunsul.

Fugi repede de el
N-a făcut nici măcar un pas :68:. Nu are cum să facă nici măcar 1% din drumul credinţei dacă îşi doreşte a rămâne ateu. El trebuie să fie botezat dacă doreşte să vină din convingere în Biserica ortodoxă. Altfel e o înşelătorie pe faţă.

Dumnezeu nu binecuvintează căsătoria dintre un credincios şi un necredincios. Scrie şi la sfânta evanghelie.

Dacă vrei să ai necazuri mari de tot în viitor, mărită-te cu el. Prefaceţi-vă, minţiţi preotul, umblaţi cu fofârlica, mergeţi câte juma de drum (el spre ipocrizie, tu spre ateism), pe oameni îi veţi putea păcăli, pe Dumnezeu, nu.

Dacă eşti o credincoasă, părăseşte-l repede şi fără să te mai uiţi înapoi!
Are Dumnezeu pentru tine un bărbat credincios, n-ai grijă!

De ce sa-l paraseasca daca e necredincios? Alaturi de ea, el va fi mereu cuplat la orizontul credintei, in timp ce ea va fi mereu in dialog cu necredinta. Alatuarea poate fi benefica pentru ambii, cel putin nu va exista sedentarism spiritual, ci dileme continue ce poate sa-i faca sa caute. Cred totusi ca n-ar trebui sa se grabeasca cu cununia religioasa, tratand-o superficial. Sunt convinsa ca sunt destui care merg in fata altarului privind cununia mai degraba ca pe o traditie culturala pe care trebuie sa o bifeze, insa in cazul lor, exista si sfidare, nu doar formalism, caci doresc sa schimbe unele randuieli din taina cununiei, de aceea, nu cred ca e cazul sa o faca acum. E de-a dreptul stanjenitor sa mergi la preot sa-i spui: "parinte, lui sa nu-i dati cununia sa o sarute, ca nu vrea etc.etc.". Atunci sa nu se mai cunune in ritul bizantin, nu sa aiba pretentia sa se schimbe randuiala pentru el. Pe el nu-l invinovatesc, poate confunda Biserica Ortodoxa cu una din denominatiunile americane recent aparute, un fel de club, unde tu stabilesti regia nuntii, insa ea n-ar trebui sa se preteze la asa ceva. Sa ceara iertare si binecuvantare lui Dumnezeu pentru relatia lor printr-o rugaciune sincera, nu printr-o pseudo-cununie si un botez ipocrit.

Mi se pare straniu ca el e dispus sa se boteze, sa rosteasca Crezul, cu toate ca el nu crede in Dumnezeu, insa devine reticent in a saruta o cruce. Si face toate acestea ca ea sa fie multumita ca s-a cununat religios. Pai cum sa fie fericita incurajandu-l in ipocrizie?

Multi Parinti au spus si la conferinte si in carti, ca nu putem sa schimbam omul. Apoi, Dumnezeu mantuieste oamenii, nu noi. Sa crezi ca ai putere sa schimbi un om din ateu in credincios, e putin naiv. Apoi, inseamna ca tu esti o sfanta si plina de har. E foarte dificil cand doi oameni au valori diferite. Eu una nu am auzit nici un parinte imbunatatit sa sfatuiasca fetele sa isi ia atei ca si sot. Daca nu o sa se schimbe nicioadata? Ce faci? Iti pierzi si tu sufletul de dragul lui? Eu zic ca in situatii de genul acesta, la un moment dat s-ar putea sa fi nevoita sa alegi: barbatul sau Dumnezeu.

Pai, te certi cu Dumnezeu indirect. Cu dracul nu faci aliante.

Nimeni nu are puterea prin el insusi sa schimbe oameni.
Insa traind adevarata credinta si umplandu-ne de dragoste dumnezeiasca , poti schimba oamenii din jurul tau. Nu tu insuti, ci Dumnezeu prin tine.

La asta s-a referit Ioana. Caci traind tu intru Hristos, celalalt de langa tine va simti asta si se va schimba. Caci si el, intr-o oarecare masura e cuprins de har prin tine.
La fel si ispita. Cand sunteti doi, uniti , este ispitit cel mai slab. Iar cel mai tare trebuie sa lupte si pentru cel slab.

Indemnul sfintilor este cat se poate de concludent: urmati calea sfinteniei si mii de oameni din jurul vostru se vor schimba.

sigur e e ateu?!
 

nu e ateu,daca nu saruta Sf.Cruce si Icoanele!...poate fi orice-martorul lui iehova,penticostal,orice!nu exista cale de mijloc-"CE E DA,DA.CE E NU,NU"!nu sunt casatorita,de aceea tot incerc sa ma pun intr-o situatie de genul acesta!...e o ispita,mare ispita!eu cred ca as alege sa nu ma las ispitita!nu va lasati pacalita,Hristos nu s-a jertfit pentru noi pe jumatate!si ce a spus Dumnezeu?"iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti,iar pe Dumnezeu mai presus decat orice!"deci,dorinta lui de "schimbare" nu e motivata de iubirea pentru Dumnezeu.vrea sa se schimbe doar un pic si de dragul d-voastra.
("2. Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.
3. Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.
4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor."-P.145 Eu nu m-as grabi sa ma casatoresc cu un barbat care nu crede in Sf.Treime si in Biserica Ortodoxa! asta e un inceput bun-sa crezi si sa-ti pui toata nadejdea in Dumnezeu;sa te simti dator fata de Dumnezeu;sa-ti doresti sa te schimbi pentru Dumnezeu;sa-L iubesti pe Dumnezeu!nicidecum dragostea pentru o alta persoana! va rog sa ma iertati,dar dragostea dintre 2 oameni e cam asa...EL O IUBESTE PE EA SI EA IL IUBESTE INAPOI!E CA SI CUM AS MUTA GRAUL DINTR-UN SAC IN ALTUL,UN SCHIMB SI ATAT.ASTA E DRAGOSTEA FARA DUMNEZEU.

Nu stiu sa dau un sfat in situatia de fata.
Scriu insa pentru ca s-au facuta aici niste afirmatii care nu prea sunt corecte:

1. Ca nu poate sa traiasca o crestina cu un ateu, ca va fi impiedicata in credinta.
Depinde. Daca el nu se opune si o lasa sa se ocupe de credinta ei. Sunt cazuri in care oameni de confesiuni diferite cel putin, reusesc. Si pana la urma invata impreuna.
Problema apare intr-adevar la copii.

Si inclin sa fiu de acord cu Ioanna. Se poate ca pe parcurs omul sa priceapa anumite lucruri si sa prinda gust, sa caute si sa vrea mai mult. Un refuz, o alungare, o despartire, il va arunca mai jos si ii va confirma ce rea este credinta (ideea lui adica).

Sa ne reamintim ca nu ne mantuim singuri totusi. Este posibil sa ajutam si pe altul de langa noi sa se mantuiasca. Exista mai multe in acest sens in
Scripturi.

2. Ca asta nu este iubire - m-am gandit de multe ori si inca n-am inteles de ce un om nu poate fi bun si avea calitati daca nu este crestin, sau ortodox.
Sigur ca pentru noi ortodoxia este ceva in plus si "unde este Dumnezeu este iubire". Uneori poate fi si invers. Am intalnit multe astfel de cauze.
Cineva scrie: "dragoste fara Dumnezeu nu exista". Cum asa? Cand El spune "ceea ce faceti lor, faceti mie". Iubind oamenii de langa noi, il iubim si pe Dumnezeu. Si ma refer aici la iubirea din suflet si din fapte, nu la cea din pat.

3. Noi nu stim exact ce este cu acest om, daca a fost vreodata botezat in vreo credinta si a renunta ulterior din anumite motive. Nu stim de ce este ateu. Nu stim ce este in sufletu lui. Ca de multe ori vorbim numai despre o parte implicata.
N-am inteles ideea: "nu e ateu, daca nu vrea sa sarute icoane si cruce". Parca asa scria cineva.
Ce legatura este intre credinta sau ateism si sarutat aceste obiecte?
Nu inteleg la ce faceti referire.

4. Pe de o parte este greu de gasit o solutie. Nu se poate cununa in biserica un om care nu crede in ea. Este ceva formal. Este o minicuna si pentru el insusi pana la urma.
Pe de alta parte cati sunt botezati ortodox si cununati in biserica, amandoi ortodocsi si care totusi nu traiesc (corect) in ortodoxie. Sunt si destui ortodocsi care nu accepta imparatasirea cu aceeasi lingurita, sau sarutatul icoanelor. Mai era un fir de discutie in acest sens.

Am impresia ca s-a ajuns la o lupta intre credinta in fapt si scris, cu cea din suflet. Intreceea ce porti in suflet si ceea ce faci in fata altora.
Aici trebuie lucrat.

Adica voi (multi) vedeti cam asa - se trece la ortodoxie, se face botez, apoi se face cununia in biserica. Si este O.K. Bun, practic se face asa. Dar sufleteste oare merge chiar asa?
Pe de alta parte daca unul merge sufleteste in directia ortodoxa, dar nu face procedurile, nu este bun, nu este acceptat.

Eu asta nu pricep. Ce este mai important: procedura, sau sufletul?

5. Problema este alta. Casatoria este o loterie. Indiferent daca este facuta si in fata lui Dumnezeu. Poate sa functioneze sau nu. Sunt si preoti/preotese care divorteaza. Teoretic ar trebui sa fie asa: credinta (la noi ortodoxie) inseamna/implica automat iubire si oameni buni si casnicia minunata. Practic nu este asa. In schimb este posibil ca iubirea adevarata, pana la urma sa duca la mari minuni, treptat. Eu cred in asta.
Iubirea poate face multe, chiar daca nu imediat.

6. Unii scriu (si se da de ex. Parintele Papacioc) ca nu se pot schimba oamenii. Altcineva (dobrin7m) scrie foarte frumos ca prin credinta traita adevarat si adaug eu prin iubire adevarata se pot face minuni. Eu acest scepticism al unor nu-l inteleg.
Sigur ca sunt si exceptii, ca anumite lucruri sunt mai greu de schimbat.
Dar ma gandesc si la atatia care pana la urma, la o varsta, au trecut la ortodoxie. Primul exemplu: Maria Egipteanca.
Ce transformare.

Repet: mi se pare ca s-a ajuns sa dam importanta numai procedurilor, normelor, canoanelor si omoram sufletul.

Nu stiu cum se poate face in situatia de fata.
Garantie nu exista. Dar si sa desfiintam totul de la inceput?

Si ultimul cuvant de spus il are intotdeauna Dumnezeu. Iisus Hristos a adus la ortodoxie si pe Petru, Andrei si multi altii.
Si nu erau copii, erau la o varsta, ba Petru era si casatorit (in alta credinta). La Dumnezeu totul este posibil. La om, nu.

Problema este ca eu cunosc crestini ortodocsi si chiar nasi crestini ortodocsi, care merg la biserica, se spovedesc, dar care sunt plini de fatarnicie, invidie si ganduri viclene.
Se comporta mai rau decat ateii. Si chiar casatoriile ajung sa fie facute ca un fel de "aranjamente" intre crestini. Ne casatorim, desi nu prea ne iubim, doar fiindca suntem amandoi ortodocsi practicanti si vrem o casnicie comoda, fara probleme.
Un fel de aranjament burghez, de genul :Esti crestin? Te iau. Daca mai esti si un pic habotnic e si mai bine. Nu conteaza ca nu prea te iubesc. Eu vreau barbat ortodox.

Ca sa nu se creada ca vorbesc ipotetic, o sa dau un exemplu concret.
Am un prieten ortodox practicant. S-a casatorit tot cu o ortodoxa practicanta.
Dar nu se iubeau. Le facuse duhovnicul cunostinta. S-au luat, mai ales ca era cu "binecuvantarea" duhovnicului. Lipsind insa dragostea, fireste, nu s-au inteles.
Dupa 5 ani au divortat. Fusese doar un aranjament, e drept, aranjament "duhovnicesc", dar tot aranjament.
Iar faptul ca era doar aranjament si ca nu se iubeau cu adevarat se vedea cu ochiul liber.

Si acum vine intrebarea finala:
O astfel de cununie religioasa, intre doi oameni ortodocsi practicanti, care mai au si binecuvantarea duhovnicului, dar care se casatoresc fara sa se prea iubeasca, doar ca sa aiba o casnicie "crestina", este cu adevarat o cununie?
Dar cati nu se casatoresc asa?

Deci care va sa zica dupa tine, asta e exemplu de:

Liber de prejudecati? N-as zice.

Dar stiu ca te pricepi sa judeci oamenii.

Desi afirmatia este in sine adevarata - au divortat pentru ca nu se iubeau, judecata ta este de genul "nu se iubeau pentru ca a fost o casatorie aranjata" ceea ce e absolut gresit.

Cu alte cuvinte, daca le-a lipsit suportul hormonal care sa le ofere impresia ca se iubesc de numa-numa', a fost o casatorie viciata din start.

Cuplat cum?
Cu nervi poate.
Ca nevasta e la biserica cand el o vrea in pat acasa, fierbinte si doritoare.
Ca nu vrea sa foloseasca anticonceptionale sau un sterilet sau o mica sterilizare.
Ca tine posturile si isi face mancare separat, cand el vrea fripturica.
Ca ii invata pe copii de Dumnezeu cand lui i-a spus clar un inger, ca Dumnezeu nu exista.
Si tot asa.
Sunt sigur ca te-ai gandit la toate aspectele inainte sa faci minunata afirmatie de mai sus, si probabil ai gasit raspunsuri care as fi curios sa le aflu.

Desigur, vorbim de un caz in afara celui de pe acest topic, pentru ca aici e clar ca nu e vorba de o crestina practicanta. Sau o persoana reala macar.

Foarte bine, ai sesizat si tu o parte din incoerenta povestii care arata ca nu este una reala, nu ca nu s-ar intalni in realitate astfel de caractere grotesti dar in cazul asta lipiturile sunt prea evidente.

Alin,

Nu cunosti situatia asa ca discutia e de prisos. Nu pot sa dau aici pe forum toate amanuntele ca nu ar fi frumos din partea mea sa fac asta. Nu tin sa fiu crezut pe cuvant.
Eu spun ce am observat.

Si ca sa fiu rau pana la capat o sa spun si ca impresia mea e urmatoarea: ca multi ortodocsi de-aia se si grabesc cu casatoria: ca urla hormonii in ei.
Am vazut multi ortodocsi care se casatoresc la cateva luni dupa ce le-a facut duhovnicul cunostinta sau alte rude. Cu alte cuvinte, casatoria devine un fel de acoperire pentru relatii sexuale.

Tu spui ceea subiectivismul tau, marcat de o prea putina intelegere despre ceea ce este dragostea de fapt, a inteles de fapt.

Amanuntele de care vorbesti, nu stiu ce relevante sunt dar oricum ca "n-ar fi frumos" e o scuza stupida, oricum nu stie nimeni despre cine vorbesti, nici daca ai da detaliile in cauza (cu exceptia faptului daca ar fi nume, prenume, adresa - dar nu vad ce relevanta ar avea).

Greseala ai comis-o deja, cand i-ai judecat superficial, chiar si fara sa scrii ceva aici.

Inclusiv ultima "perla" care ai scos-o, care e si mai penibila cu atat mai mult prin caracterul generalizator, a unor situatii care le cunosti prea putin sau deloc:

Nu stiu ce este dragostea, dar stiu ce nu este dragostea.
Acolo unde e dragoste se simte si se vede. Unde nu e ii simti lipsa.
Exista si o ipocrizie "ortodoxa", care seamana cu cea a fariseilor de pe vremuri.
Nu ma consider imun la ea. Dar se poate remarca usor. Eu si persoane apropiate mie am simtit-o pe pielea mea.

Din pacate te razbuni pe cine nu trebuie.
Pe tine in primul rand.

Are dreptate partial Yannaras in cartea lui Contra religiei in anumite aspecte.
Unul din acele aspecte este si acesta al "suficientei" ortodoxe si al fatarniciei ortodoxe.
Ne doare cand trebuie sa privim realitatea in fata, dar aceasta ipocrizie si suficienta sterila ii indeparteaza de biserica si pe eterodocsi.
Si ne vom mira poate ca la judecata din urma multi din alte credinte vor intra in rai inaintea noastra, care ne batem cu pumnii in piept si ne credem buricul pamantului.

La fatarnicia ta te-ai gandit? Ca daca te-ai fi gandit, n-ai fi asa grabit sa vorbesti despre a altora si mai ales sa-i judeci asa pripit si in masa si mai ales sa-ti proiectezi propriile patimi/probleme asupra lor.

Oho, am si eu destula.

buna seara!
 

stiu ce vrea sa spuna,dar a inteles gresit bogdan!nu a fost o casatorie aranjata!nu le-a aranjat nimeni casatoria!parintele duhovnic le-a facut cunostinta!de aici pana la casatorie ...e cale lunga!ei au decis!si apoi nu a fost nimeni de aici intre ei sau in sufletul lor ca sa stie motivul divortului!
dar va intreb pe voi: nu cumva judecam?...

Si acum se desprinde o concluzie: lumea internetului, si in special a blogurilor si forumurilor, fie ele si ortodoxe, e o lume care nu prea are nimic comun cu Dumnezeu.
Iata, pierdem vremea aici, ne certam, ne jignim, judecam, discutam in contradictoriu si timpul nostru atat de scurt si de pretios trece.
Eu vreau sa renunt. Ma rog lui Dumnezeu sa-mi dea putere sa ma eliberez de acest drog care este internetul si care nu aduce nimic bun.
Si vorba lu tata: daca e ceva cu adevarat nociv, acela e internetul.
Nici nu ne dam seama de asta.

Asta am incercat si eu sa-l fac sa inteleaga, intr-un stil mai indirect, deoarece ma asteptam sa-si dea seama singur, ca e baiat destept.

Doamne ajuta Maria..cu Dragostea cine poate lupta..
Cateva cuvinte neinsemnate: traim intr-o lume in care totul este deformat, raul ne este prezentat ca bine si putini sunt cei care le pasa.
Nepasarea, nestiinta si uitarea sunt arme folosite impotriva Dragostei.
Acest cuvant dragoste se stinge foarte repede..sau poate nu a fost aprins niciodata, caci Iubirea izvoraste din Insusi Dumnezeu.
Uneori prezentul pe care-l traim , am vrea sa nu fi existat, tocmai pentru ca am fost biruiti, am fost nepasatori si am uitat numele Celui care ne-a adus la existenta.
Privind la Cruce ne aducem aminte de o Dragoste nepamanteasca..
"Dispretuit era si Cel din urma dintre oameni; om al durerilor, si cunoscator al suferintei, unul inaintea caruia sa-ti acoperi fata; dispretuit si nebagat in seama".