Dilema
 

Buna
Vreau sa va intreb ceva, poate stiti mai bine ca mine.
Colega mea impreuna cu viitorul ei sot trebuie sa fie nasi de botez la cineva, inainte de cununia lor religioasa.
Problema e in felul urmator: se mai pot ei casatori religios in urma faptului ca ei vor deveni parinti spirituali ai bebelusului?
Sau sa faca botezul la o sapatmana dupa cununia lor religioasa?
Multumesc pentru raspunsuri

Sincer, nu inteleg care-i dilema, bineinteles ca se pot casatori, este chiar bine, pentru ca, la fel ca si botezul, cununia are rangul de taina; aceste doua evenimente nu au cum sa se excluda unul pe altul, doar ca acuma bebelusul va avea doi parinti spirituali in loc de unul. Cine este in avantaj? - bebelusul!
Eu asa vad lucrurile...

Oricum, nas cu adevarat nu este decat o singura persoana, cel care il tine in brate pe copil, spune crezul...

Nu se mai pot casatori pentru ca fiind nasi ai aceluiasi copil, deja devin rude duhovnicesti. Nu numai casatoria intre rude de sange pana la gradul al 3 lea sau al 4 lea este interzisa, ci si cea intre rude spirituale. Se pot casatori daca numai unul din ei va fi nas al bebelusului. Sa fii foarte categorica cu ei, pt ca sunt multe cazuri, care au facut greseala asta, si au avut, nu o viata, ci un calvar. E un pacat fffff mare. Doamne ajuta!

Viitorul sot este ruda cu bebelusul?!
Din cate inteleg de la Noesisaa, doar o persoana este nas, sa zicem colega ta, iar din cate inteleg de la Andrei, daca ar fi amandoi nasi inainte de casatoria lor (ceea ce presupun ca nu este cazul, fiindca o singura persoana este nas de botez), atunci devin rude spirituale, deci nu se mai pot casatori.
Prin urmare, daca doar una dintre persoane este nas (fata), iar viitorul sot nu este in niciun fel inrudit cu bebelusul, atunci inteleg ca nu este niciun impediment...sau mi-a scapat mie ceva?...

Pai cununia religioasa a colegei mele va fi la anul in mai. si au niste prieteni care voiau sa ii ia nasi de botez pentru bebelusul lor. Botezul ar fi vrut sa il faca inainte de cununia religioasa, dar in momentul in care cei doi ar fi nasi de botez, ar deveni rudenii duhovnicesti si atunci ,din cate stiu eu, nu se mai pot casatori.
Bine, in mod normal, nasa e cea care tine bebelusul in brate, ea zice Simbolul Credintei, deci rolul nasului e doar simbolic, ca sa zic asa, cel putin in timpul Botezului.
Cat despre dilema, ea era in felul urmator: faptul ca devin nasi de botez inainte de cununia religioasa ar avea vreun efect negativ asupra lor?Adica e voie sa boteze inainte de a se cununa religios sau nu?
Va multumesc pentru raspunsuri.

Da, cred ca raspunsul complet este cel dat de Andrei, si anume ca cei doi trebuie sa se cunune inainte de botez, sau numai unul din ei sa fie nas de botez, iar celalalt sa nu fie inrudit in nici un chip cu bebelusul.

...
 

inainte de cununie va boteza unul singur. daca e baiat - el, daca e fata - ea. dupa cununie, prin alianta celor doi, automat devine nas al copilului si cel de-al doilea. asa ca, sa faca ceea ce trebuie crestineste si va fi bine. totul se aranjeaza. raspuns final: nu e voie sa boteze amandoi inainte de cununie. dar, dupa cununie, devin nasi amandoi. nicio paguba...
Doamne ajuta!

Taina Sf.Botez
 

În Biserica Ortodoxă a Răsăritului se menţine de foarte multă vreme instituţia năşiei. Rădăcinile ei vin din practica iudaică a tăierii împrejur, când o persoană - bărbat - se punea chezaş pentru creşterea în iudaism a pruncului, astfel încât acesta să fie iniţiat în cunoaşterea doctrinei şi moralei iudaice până la momentul proclamării lui solemne ca bar miţva sau „fiu al poruncii“ (în aramaică), la vârsta de 12 ani. Practica s-a luat şi în creştinism, cu prilejul botezării pruncilor, copiilor, ba chiar şi a adulţilor. De la cei mai simpli credincioşi şi până la negustori, nobili, militari şi chiar împăraţi, primirea în braţe a pruncului la Botez a constituit un mare eveniment pentru părinţii copilului şi pentru naşi, naşul fiind purtătorul de grijă spiritual pe viaţă, uneori şi material, al finului sau finei sale.
În epoca apostolilor, atunci când mulţimile se botezau după convertirea lor la creştinism, nu era nevoie de garant, de naş. Harul Duhului Sfânt lucra prin gura şi prin mâinile Sfinţilor Apostoli sau prin ale diaconilor (ex. Filip în Samaria). Astfel, ca mărturie canonică post-apostolică, Didahia nu menţionează naşii, dar cere ca atât cel ce se botează cât şi cel ce efectuează Botezul, să postească trei zile în avans. Prevederea canonică din Didahie s-a păstrat. Apoi, în primele secole de creştinism, s-a dezvoltat catehumenatul şi grija de a se da garanţie Bisericii pentru cel ce se boteza. De aici şi naşii, în primul rând diaconii pentru bărbaţi şi diaconiţele pentru femei, care-l ajutau pe preot la Botez, precum şi afundătorul. Despre acesta din urmă există, într-un vechi Molitfelnic, o referire interesantă din punct de vedere ritual: afundătorul stă în picioare în baptisteriu, ia copilul de la preot şi îl afundă. Desigur, afundătorul nu era naş, în sensul de azi, dar avea grijă cum afunda copilul, astfel încât să-l dea viu şi nevătămat înapoi, fie preotului de la care l-a luat, fie naşilor care îl primeau.
Limbajul bisericesc este atent cu ceea ce se întâmplă cu naşii la Botez. În limba română se utilizează cuvântul naş sau naşă, provenit din termenul slavon care înseamnă „al nostru“, „a noastră“.
Naşii sunt părinţi spirituali, „părinţi în Dumnezeu“.
Întrucât se creau grade de rudenie spirituală între naşii de botez, finii, mama copilului şi celelalte rude ale lor, Sfinţii Părinţi au rânduit unele restricţii canonice privind căsătoria dintre ei. Astfel, prevede clar Canonul 53 de la Sinodul V-VI Ecumenic: „Deoarece rudenia cea după suflet este mai mare decât legătura trupurilor, iar noi am aflat că în unele locuri unii primesc copii din sfântul şi dătătorul de mântuire Botez, iar după aceea încheie însoţire de nuntă cu mamele văduve ale acelora, orânduim ca, de la prezentul «canon», nimeni să nu mai facă un lucru ca acesta. Iar de s-ar prinde vreunii făcând aceasta, după canonul de faţă, unii ca aceştia să părăsească mai întâi o atare însoţire nelegiuită, iar apoi să fie supuşi epitimiei pentru cei desfrânaţi“. „Pravila cea Mare“ sau „Îndreptarea legii“, tipărită prin cheltuiala voievodului Matei Basarab la Târgovişte, în anul 1652, a preluat ideea că rudenia religioasă este mai presus decât cea după trup şi a oprit încuscririle incriminate aici. De altfel, în popor s-au menţinut şi s-au respectat prevederile din Canonul 53 de la Sinodul V-VI Ecumenic. Ele acţionează şi astăzi în Biserica Ortodoxă Română şi în Bisericile Ortodoxe surori. Naşii de la Botez trebuie să fie ortodocşi, fără îndoială. Naşul primeşte individual în braţe pruncul de parte bărbătească sau finul, iar naşa primeşte în braţe, tot individual, pruncul de parte femeiască sau fina. Nu are importanţă dacă naşii de Botez sunt căsătoriţi sau nu. Ei primesc pruncul, respectiv prunca, din mâinile părinţilor şi îl/o ţin în braţe pe timpul ritualului de exorcizare, răspund în locul finului (respectiv, finei) la întrebările preotului oficiant, se leapădă de trei ori de satana, scuipă şi suflă pe satana de trei ori în pridvorul bisericii, apoi declară că se unesc cu Hristos, recită sau citesc Crezul, adică Mărturisirea de credinţă, aduc pruncul sau prunca, personal, în pronaosul bisericii, unde se desfăşoară Sfânta Taină a Botezului, primind în hrisma albă pruncul sau prunca, iar după Botez ţin lumânarea nou aprinsă. Apoi trec prin ritualul Mirungerii, al spălării Mirului şi al tunderii pruncului în semnul Sfintei Cruci. În fine, aduc în braţe, în naos, pentru Sf. Împărtăşanie, pe cel nou botezat, chiar la sfintele uşi ale altarului. După primirea Sf. Împărtăşanii, pruncul băiat este luat în braţe de preot şi închinat la cele patru colţuri ale sfintei mese şi, în sfârşit, îl dă din nou naşului sau naşei, care vor duce pruncul la casa părinţilor şi îi vor face prima băiţă, atunci sau a doua zi, pentru „luarea Mirului“, astfel încât Sf. Mir să nu se întineze în vreun fel.
De aici înainte, naşii de Botez vor fi întotdeauna grijulii cu creşterea în duh ortodox a celui botezat de ei. Este posibil ca naşii de Botez să devină, ei sau vreunul dintre copiii lor, naşi de cununie ai finului sau finei. Astfel, legătura de rudenie creştină se întăreşte mai mult.

Taina Sfântului Botez nu se repetă. Căci «este un Domn, o credintă, un botez» (Efes. IV, 5)... «Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor», rosteste cel ce primeste Sfânta Taină a Botezului (Art. 10 din Simbolul Credintei). Intr-adevăr, după cum cineva nu se naste trupeste decât o singură dată, tot asemenea nasterea sufletească nu poate fi decât una singură. Numai dacă a fost găsit un prunc si nu se stie sigur de a fost sau nu botezat, atunci acesta este botezat conditionat, dacă n-a fost botezat. Deci nici aici nu se săvârseste un al doilea botez.

Articol de Pr.Prof.Univ.Dr.Alexandru I. STAN din Ziarul Lumina
Sursa: siteul Epsicopiei Severinului si Strehaiei, linkul http://www.radiolumina.ro/stiri-reli...n-dumnezeu.htm

Eu la Facultate, la Drept Canonic ne-a spus Pr.prof.Lect.Dr.Irimie Marga ca in canonul 54 Trulan se mentioneaza ca nasul sa fie ortodox, sa fie matur (nu mai mic de 14 ani) nu trebuie sa fie neaparat casatorit, dar nu pot fi nasi eterodocsii, cei care duc viata imorala (care traiesc in desfranare, adulter, si sunt opriti de la Sf.Euharistie, cei care fac avorturi, cei care se feresc sa aiba copii), monahii si proprii parinti!

Traditia Bisericii a pastrat obiceiul ca nasii sa fie cununati in virtutea faptului ca ei sunt PARINTI SPIRITUALI si model de vietuire si educatie pt FINI!
Deci daca nasii care l-au botezat traiesc viata imorala si s-au despartit, ce model mai sunt ei pt fini??? Model de dezbinare???
De aceea bine este sa fie cununati!!! Iar daca nu sunt cununati si vor sa boteze inaintea casatoriei lor, daca aceasta este SIGURA, nu sa se ajunga la despartire inainte de cununie, pot boteza!!!