Cat de ipocrit sa fiu, sa ma insel si sa imi fur caciula singur astfel incat, "constient de teoria proasta", sa practic - deci nu doar sa turui la altii, o viata urata si inaintea oamenilor si inaintea lui Dumnezeu. De as face asa ceva atunci cu adevarat as fi un prost printre intelepti.

Insa eu cred cu sinceritate in ceea ce propovaduiesc si fac inaintea oamenilor, si inaintea lui Dumnezeu. Am multe metehne ca om, dar declar smerit inaintea lui Dumnezeu, ca unul din darurile cu care m-a daruit este sinceritatea. Pur si simplu nu pot sa ma mint singur. Stiu in ce cred si in Cine ma incred.

...

Acum, cu privire la termenul "in parte", care in lb. greaca este meros, tu ai dreptate. Literal, cuvantul se refera la "parte' dintr-un intreg, si aici si in alte contexte din N.T.

Insa tocmai in contextul respectiv, 1Corinteni13, termenul este nuantat in intelesul "aproape de realitate". Sa privim la versetele cu pricina in traducerea ortodoxa:

"Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim." - termenul gr. meros = parte dintr-un intreg;

Iar "nuanta" termenului am inteles-o din versetul:

"Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu."

Acum stim ca oglinzile in antichitate erau construite din metal, care era bine lustruit, insa nu puteau reproduce fidel o imagine datorita reflexiilor luminii in materialul respectiv. Aici suntem ajutati de urmatorul cuvant, "in ghicitura", unde originalul grecesc este enigma - ainigma.

Aceasta este intelegerea mea in contextul respectiv. Si oricum, si fara acest verset, eu am avut dintotdeauna o convingere launtrica ca noi, oamenii, oricat de mult ne-am stradui, chiar si cu creierele noastre turate peste cei 10%, nu putem afirma ca suntem detinatorii 100% a adevarului despre Adevar.

Iar Dumnezeu, care cunoaste limitarile noastre, nu ne va judeca dupa procentul intelegerii, a cata "parte" din intreg cunoastem, ci mai degraba ca ceea ce am cunoscut si inteles ca fiind El si de la El, sa aplicam si sa traim in viata noastra.

Asa sa ne ajute Bunul nostru Dumnezeu, pe toti aceia care am raspuns chemarii Lui.

Binecuvantat sa fie Numele Lui in veci. Slava Lui pentru toate! Amin.

Nici un crestin nu se minte pe el insusi cu buna stiinta. Toti crestinii aspira la mintuire. Diferenta dintre dumneavoastra si altii este ca, pe cind dumneavoastra va declarati cu VORBA smerit si sinteti foarte increzator in ceea ce faceti/spuneti, altii sint cu adevarat smeriti fara vorbe; si cu cit sint mai smeriti cu atit cred despre ei insisi ca nu sint. Postarile dumneavoastra pentru mine nu sint decit vorbe goale. In jumatate din ele ne spuneti despre DUMNEAVOSTRA cit de smerit si minunat sinteti, cum stati la picioarele crucii si il marturisiti pe Domnul, iar in cealalta jumatate dati citate din biblie. Stiti ca marturia dumneavoastra despre dumneavoastra nu e nici buna nici valabila, ne spune Sfinta Scriptura. Este lauda de sine. Si o practicati de zor, toti reprezentatntii sectelor pe care i-am intilnit eu, inclusiv dumneavoastra.

V-am intrebat cum va pocaiti dumneavoastra in mod concret si nu mi-ati spus. Definitii luate de pe internet gasesc si eu. Pocainta in viata de zi cu zi e o alta treaba si am fost curioasa sa vad cum practica cei din secte aceasta pocainta. Nu mi-ati spus nimic, decit din nou, citate din Biblie. Nu cred ca drumul spre mintuire inseamna "Hai sa vedem cine are memoria mai buna si retine mai multe citate din Biblie" si nici "hai sa vedem cine se lauda mai mult cu ceea ce este/face el pentru Domnul". Mie mi se pare ca sinteti asemenea fariseilor.

Probabil ca nu ar fi trebuit sa fac analiza personajului "ucenic", dar cind vad ca fiecare postra a dumneavoastra are foarte multi de "eu" inseamna ca doriti sa fiti analizat, ca doar dati martuire despre dumneavoastra, nu? Deci, ca si concluzie, mie imi faceti impresia unui autentic fariseu.

E drept ca pe aici se vorbeste prea mult despre persoane, si prea putin despre Hristos. Insa, daca ati intrebat cum se pocaieste "el" este normal sa auziti un raspuns care incepe cu "eu". Puteati intreba cum se face pocainta; ati fi auzit tot o parere personala, dar fara "eu".

De fapt este o tendinta a forumistilor crestini ca sa ispiteasca oamenii cu diferite intrebari personale, pentru a avea mai apoi de ce se lega. Iar cel care nu le cunoaste tactica se lasa ispitit si vorbeste prea mult despre sine. Probabil ii face si placere...

1. Iar dumneavoastra va grabiti sa-l aparati fara sa-i cititi postarile. "eu sint ucenicul lui Cristos", "eu sint umil", "eu asezat la picioarele crucii", "eu nu-mi fur caciula"....sint numai si numai si numai vorbe care nu au legatura cu modul in care un om se pocaieste zi de zi.
2.Nu vroiam sa-l ispitesc pe Ucenic ci vroiam sa vad daca in afara de citate din Biblie cei din secte mai lucreaza si cu ei insisi. Pentru ca am vazut ca raspunsul la intrebarile despre pocainta a fost legat doar de semnificatia cuvintului si nicidecum despre cum se pocaiec "pocaitii", nici macar nu am mai continuat discutia, mi-am dat seama ca notiunea de evolutie duhovniceasca este straina sectelor.
Si nu in ultimul rind, am o ruda prin alianta care este asemenea Ucenicului. Plina de citate din Biblie, fara legatura cu lupta pe care o ducem cu noi insine, cu pacatul, cu crucea pe care o purtam. Aceasta ruda urma sa ne viziteze si vroiam sa inteleg cum gindesc "pocaitii" si sa abat putin firul discutiei de la celebrele citate din Biblie la trairea noastra de zi cu zi. Cum nu am primit de la Ucenic prea multe lucruri ca sa ma pot pregati, vizita s-a consumat ca de obicei; ruda noastra a venit si plecat de la noi cu constiinta impacata ca L-a vestit pe Domnul, ca ea nu apartine lumii, iar noi, care apartinem lumii, nu am inteles mesajul transmis de ea.

Doriti sa discutam despre miscarile carismatice din sanul BC sau din sanul confesiunilor neoprotestante, sau ce facem aici ?
Nu suportati astfel de discutii? Ati discuta orice, numai asta nu !

Adica? ce lucrare face Duhul in mijlocul acestor (pseudo)crestini ? si de ce ne ameninti ca suntem pacatosi daca criticam acel circ provocat de duhuri amagitoare?

Repet: in ce consta lucrarea Duhului in cadrul acestor miscari de factura carismatica, concret !

Pentru ca cei care au vizionat astfel de reuniuni carismatice, au mentionat: bolboroseli, caderi in stare de inconstienta, tremuraturi. In asta consta "lucrarea" mult-trambitata?
Asta va atrage ? acest spectacol dizgratios?
Macar "ucenicul" a spus ca atunci cand a vazut astfel de chestiuni a plecat speriat de acolo. Dumneata le agreezi? cu ce te-au ajutat? ai crescut spiritual? in ce fel? Theodor ce stie despre lucrurile astea? le-a experimentat si dumnealui?
Haideti, vorbiti, lamuriti-ma!

1. Daca cititi cu atentie ce am scris, fara sa aveti preconceptia ca sunteti atacata de sectanti, veti observa totusi ca asta am sugerat si eu.
2. Imi dau seama ca nu ati vrut. Dar dupa ce totusi ati facut-o, e bine sa nu va suparati ca vi s-a raspuns cu "eu".
Eh, facem si noi ce putem. Pacatul nostru nu este numai ca suntem neevoluati, caci ca noi sunt multi in lume, dar mai suntem si guralivi, facand ca acest defect se se vada mai bine ca la altii. Rugati-va si pentru noi...

Intimplator reinoirea carismatica asta inseamna, ceea ce vorbeam adineauri. Descoperirea carismei proprii si folosirea carismei (harului) cu care ne-a inzestrat DUmnezeu pentu a-L sluji, pentru a-I aduce slava si glorie, iar prin asta sa ne mintuim. Ruda mea isi imagineaza ca el trebuie sa vesteasca Evanghelia in orice forma, in orice imprejurare, potrivita sau nepotrivita. Neavind carisma (harul) de a face acest lucru, munceste mult si cam in zadar.

Ca dumneavoastra o tot dati cu "cazutul pe spate" este alta poveste. Nu asta inseamna miscarea de reinoire carismatica din sinul Bisericii Catolice.

Inseamna si asta ! ati luat la cunostinta de cartea aceea pe care o recomandasem lui Theodor?

1. Fratele dumneavoastra, Ucenicul, i-a raspuns unui user ironic (citez din memorie): "Ironia practicata de un crestin imi face scirba". Va rog sa va abtineti de la ironii, ca-l scirbiti pe Ucenic.
2. Nu inteleg de ce sinteti ironica, sincer. Poate ma lamuriti dumneavoastra: in afara de vorbe, vorbe, vorbe, citate, citate, citate, cum va luptati dumneavoastra zilnic, cu pacatul? Cum il marturisiti pe Domnul nostru Isus Cristos in afara de vorbe? Cum ne putem ajuta unii pe altii astfel incit sa putem sa-i slujim Domnului mai mult si mai bine, iar astfel sa ne mintuim? Calea rugaciunii ne este indicata si de Sfinta Scriptura si de sfinti si de Biserica. Insa, in afara de rugaciune, mai exista si altceva? Ce?