Milostenia catre cersatori
 

Va rog sa-mi dati un sfat sau sa-mi spuneti ce credeti despre aceste doua intamplari.
Prima: asta vara vedeam mereu la Metrou Unirii un batran cu baston alb. I-am dat de pomana si mi-a multumit. Intr-o zi, il vad pe un paznic de la metrou gonindu-l pe acest batran..
Cand m-am apropiat, am vazut ca batranul nu se sprijinea si nici nu se folosea de baston asa cum ar face un nevazator...ci il purta lejer in mana.
A doua: in preajma Craciunului, tot la Unirii, in metroul ce merge inspre Izvor, a urcat un tanar ce avea la picior o operatie care se cicatrizase. Tanarul mergea foarte greu, aplecat de spate, si a povestit oamenilor depre un accident.. Mi s-a facut mila si i-am dat de pomana.
A coborat la statia Izvor. Eu ma aflam chiar langa usa si l-am petrecut cu privirea.. Cand metroul a plecat din statie, tanarul a inceput sa mearga normal.
Nu mai inteleg nimic...

Grija cui dam banii:(...

A vazut cineva filmul "Filantropica" ?

Sa nu iti para rau, ca i-ai dat lui Dumnezeu, nu cersetorului prefacut.
Altadata insa... grija cui ii dai, ca sunt multi care chiar sunt nevoiasi, dar poate nu cersesc in vazul lumii.

Si mie mi s-au intamplat lucruri de felul asta. Sa nu uitam insa ca milostenia se face si cu o vorba, si cu o fapta buna, si cu un zambet... Uite, am vazut intr-o statie o batrana care i-a cerut unei femei sa ii cumpere o placinta de la fornetii. Femeia i-a cumparat, iar batrana a pupat-o, ca semn de multumire.

Este neplacut sa vrei sa ajuti pe cineva si sa intelegi ca ai fost inselat. Dar cred ca adevarat problema este ca altul ar fi avut mai multa nevoie de acei bani.. si nu ajung la el.


Dar nu trebuie sa fii f suparata din aceasta cauza. Dumnezeu a vazut intentia ta buna. Stii povestea cu vamesul Petru? Acesta a dat poimana haina de pe el. El era bogat, iar haina f scumpa. Cersetorul s-a gandit sa valorifice acea haina si a vandut-o. Iar vamesul Petru, vazandu-si haina in targ la vanzare a fost foarte tulburat si s-a gandit "nu a primit Dumnezeu pomana mea". Fiind foarte intristat din aceasta pricina, l-a visat pe Hristos... imbracat in haina data de pomana! Hristos i-a confirmat ca la El a ajuns haina.. deci dand altuia lui Hristos ii dai.

Acum lucrurile sunt un pic diferite in situatia ta, dar nu te nelinisti.. nu lasa astfel de intamplari sa te descurajeze.
Tot ceea ce ai (si ai putea sa dai) de la Dumnezeu este! Deci nu din ale tale dai, ci din ceea ce ai primit tu de la Dumnezeu.

Un pic de discernamant nu strica. Dar tu nu te intrista si nu te supara pe cei care te-au inselat.

Eu am dat de uneori pomana si cand eram aproape convinsa ca omul ma inseala. Ca mi-a cerut direct si mi-a fost teama ca daca intr-adevar ma insel, chiar lui Hristos nu-i dau! Si am dat. Ulterior mi s-a confirmat uneori ca am fost pacalita. Dar asta este..
In general dau oamenilor care cauta in gunoi (nu gresesti astfel, cred). Desi rar am fost repezita si de acestia,.. ca nu au cerut. Dar in general se bucura. In Romania mai dadeam batranelor care se cautau indelung de bani in magazinul alimentar (sau ca sa nu fie umilite ma ofeream sa platesc eu).


In Micul Pateric este o povestire "Sfantul Agaton si ingerul": f pe scurt, Sf. Agaton porni sa-si vanda lucrul in targ, iar pe drum un cersetor lepros i-a cerut sa-l ia cu el. Sfantul l-a carat in spate, iar in targ, pe masura ce vindea, cersetorul cerea "cumpara-mi aia, cumpara-mi ailalata" pana ce sfantul a vandut tot, dar si banii i-a cheltuit pe toti. Apoi leprosul a zis "du-ma de unde m-ai luat". Cu multa rabdare, sfantul Agaton l-a luat in spate si l-a carat in locul unde-l gasise. Cersetorul s-a transformat in inger si l-a binecuvantat. Rabdarea si blandetea sfantului fusesera puse la incercare de Dumnezeu. :).

Eu nu obişnuiesc să dau de pomană pe stradă. Uneori (rar) dau la cimitir, celor care îşi fac veacul pe acolo. Prefer să dau la biserică, pentru săraci sau alte scopuri caritabile. Aşa, ştiu sigur că banii ajung unde trebuie.

Logic si rational vorbind, Daca ai un buget restrans pentru binefacere fiind la randul tau stramtorat, pentru cei care ai dubii, dai mai putin ca sa ramana pentru acolo unde ai mai multa siguranta.

Oricum insa, cu certitudine absoluta n-ai sa stii niciodata daca respectivul merita sau nu darul.

Duhovniceste vorbind, ideea e alta, si noi suntem in fata lui Dumnezeu niste cersetori. Suntem niste cersetori meritorii sau cersetori care cand ne vedem cu darul in buzunar ne bucuram ca a iesit pasienta si de data asta si alergam darul sa-l risipim aiurea?

Si daca suntem in a doua categorie, si din pacate cei mai multi dintre noi suntem, ce ar trebui sa faca Dumnezeu data viitoare cand cersim de la El?

Si inca un cuvant, dupa care putem trage concluziile.
Scris este: "Cu ceea ce masurati, cu aceea vi se va masura".

Deci sacrificati milostenia pentru confortul personal al certitudinii destinatiei banilor :)

Cu mentiunea ca nici in cazul enuntat de dvs. nu stiti cu certitudine distributia fondurilor decat daca suntem prieten f. bun cu cei care le administreaza direct..

Filantropica - Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana

http://www.youtube.com/watch?v=0vVpsJnbq3A

Daca ai bani putini nimeni nu iti cere sa dai de pomana.
Daca ai multi bani si vrei sa dai dar ai indoieli sunt preoti care se ocupa cu filantropia,mergi si le dai la aceia si aceia impart cui are nevoie.
Oricum si daca dai la cineva care nu cere avand nevoie,Dumnezeu stie cum ai dat si tot e de folos sufletesc.
Sa dai la cineva care nu cere ii dai in ideea "doriti sa primiti" ca sunt unii care nu accepta si i-ai supara cu gestul asta.