Corect !
 

Şi îmbuibarea, gândul dus doar în a ne umple pântecul, somnul lung , ce aduce trândăvia, fac ca mintea să născocească mai mult nevrute decât vrute. Toate au legătură, sunt ca un mecanism, până la urmă, fiecare piesă şi şurubel are rostul lui, aşa si cum bine ai spus despre rolul postului, precum şi a rugăciunii şi a toate ce ne sunt de un real folos ( o muzică de calitate, o carte interesantă, o plimbare prin natură , etc ) . Toate, absolut toate se legă şi au importanţa lor, iar când mintea este în echilibru, totul e OK ! Dar, iată că există iar un dar, pentru o minte echilibrată, e musai nevoie de o viaţă echilibrată ( pe cât posibil, pentru că perfecţiune nu există în viaţa coordonată de noi ), şi iar ne întoarcem la rugăciune, la post , etc, pentru că această legătură ce toate le leagă , nu are voie şi nu este indicat să se rupă vreodată.
Doamne ajută şi post in linişte şi pace !+

Patericul e îndemnător la rugăciune . . .
 

Spunea odată părintele Părăian : << Patericul e îndemnător la rugăciune, dar nu la o rugăciune de program. E scris undeva , în Pateric :" Călugărul care se roagă numai când se roagă, acela nicidecum nu se roagă". Deci nu se roagă numai când se roagă de program, ci toată viaţa trebuîe să fie o rugăciune ; acel "Rugaţi-vă neîncetat", despre care ştim că l-a zis Sf. Apostol Pavel, ca îndemn : "Totdeauna să vă bucuraţi , neîncetat să vă rugaţi, pentru toate mulţumiţi". >>
Faptul acesta , de a te ţine de Dumnezeu, de a te gândi la Dumnezeu, de a-L avea pe Dumnezeu în prim-planul vieţii noastre, este de fapt, un mijloc de îmbunătăţire sufletească. Înmultind rugăciunea, înmulţim şi mijlocul de a ne apropia de Dumnezeu, de a ne observa pe noi înşine şi putând astfel înlătura gândurile rele.

O altă învăţătură :
 

Un părinte dintr-o mănăstire sau dintr-o pustie a fost chemat de arhiepiscopul din eparhia respectivă şi s-a dus la el. Când s-a întors, l-au întrebat fraţii ce-a văzut pe unde-a umblat. Şi zice el : " Fraţilor , iertaţi-mă, dar să ştiţi că eu n-am văzut decât faţa arhiepiscopului. Celelalte nu le-am văzut". Şi atunci ei, aşa, ironic au zis : "Da ce, avvo, nu cumva s-a scufundat lumea ? " Şi el a zis : "Nu s-a scufundat lumea, dar eu nu mi-am lăsat ochi să umble încoace şi încolo. Am privit în jos, mi-am văzut de cale, m-am dus la arhiepiscop, l-am văzut, şi iarăşi, ca şi când s-ar fi scufundat lumea, m-am întors". Acuma , bineînţeles că n-a fost ca şi când s-ar fi scufundat lumea, că doar el a trebuit să vadă pe unde umblă.
Dar, în orice caz, nu a avut împrăştiere, nu a căutat anume împrăştiere, cum caută mulţi dintre oamenii din vremea de astăzi, când îşi înmulţesc impresiile negative şi nu se mai gândesc la Dumnezeu, ci se gândesc la lucrurile pe care le văd doar aşa, ca să-şi ocupe cumva mintea, ca să-si ocupe cumva sufletul. Apoi despre aşa ceva, cei de demult nu ştiau şi nu voiau să ştie ! Înţelepciunea Patericului este împotriva pricinilor care înmulţesc păcatele rele.

Poţi minţi fără să ai păcat ?
 

Avva Agathon l-a întrebat , odată , pe avva Alonios : " Cum să-mi săpânesc limba, ca să nu mai spună minciună ? " . Avva Alonios i-a răspuns : "Dacă nu vei spune minciuni, multe păcate ai să faci". "Cum adică?", întrebă celălalt . Bătrânul îi zice : "Doi oameni au omorât în faţa ta, şi unul dintre dânşii a fugit în chilia ta. Dregătorul îl caută şi te întreabă : "În faţa ta s-au întâmplat acestea ? " . Dacă nu minţi , îl trimiţi pe om la moarte. Mai bine-l laşi în faţa lui Dumnezeu, cu mâinile dezlegate, căci El le ştie pe toate. << Pateric , ediţia Polirom, 2005 >>

Păcatul cel mai mare rău
 

Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului, a ajuns în conflict cu împăratul Arcadie, care era partizan al ereticilor. Odată, împăratul se sfătui cu sfetnicii săi cum l-ar putea pedepsi pe patriarh. Unul dintre sfetnici zise : - Confiscă-i toate averile. Altul : - Arunä-l în închisoare. Trimite-l în exil, zise unul dintre ei. Ucide-l, propuse altul. Ultimul sfetnic zise : - Cu toţii greşiţi, pentru că nici unul dintre aceste mijloace nu vor fi socotite de patriarh ca pedepse. Cree că este un singur mijloc de a-l face nefericit: siliţi-l să păcătuiască. Acest patriarh nu se teme de nimic, în afară de păcat. ( Pr. Nicolae Pura, Pilde, Editura Galaxia, Gutenberg, 2004 ) .

Despre folosul gândurilor rele
 

Întrebat fiind despre gândul curviei, avv Kiros Alexandrinul a răspuns asa : " Dacă nu ai gânduri rele, nu ai nici o speranţă. Dacă nu ai gânduri rele , faci fapta rea. Altfel spus, dacă nu lupţi cu mintea împotriva păcatului, dacă nu-l respingi, îl faci cu trupul. Cine face păcatul, nu este sâcâit de gânduri rele". Bătrânul l-a întrebat pe frate : "Obişnuieşti să vorbeşti cu vreo femeie ? ". Fratele a răspuns : " Nu. Gândurile mele sunt pictori vechi şi noi. Amintiri şi închipuiri de femei nu-mi dau pace". Bătrânul îi zice : "Nu-ţi fie frică de morţi., fugi de vii şi stăruieşte mai mult în rugăciune ".

Despre invidie :
 

Ancharsis a fost întrebat odată: "De ce oamenii sunt uneori mâhniţi ?" Înţeleptul răspunse : "Pentru că de multe ori , ei sunt supăraţi nu numai de nenorocirea lor, ci şi de norocul altora ". << Grigore Comşa , "O mie de pilde" >>

Datoria copiilor faţă de părinţi
 

Un tânăr s-a hotărât să se căsătorească şi a promis viitoarei sale soţii, la dorinţa ei, că va alunga din casă pe bătrânul său tată. Într o zi l-a condus pe bătrân afară din sat, spunându-i să se ducă unde va voi, căci la el nu mai are ce căuta. Ochii bătrânului s-au umplut de lacrimi şi i-a zis fiului său: " Vezi acolo sus pe deal piatra aceea mare ? Până acolo am condus şi eu pe tatăl meu, lăsându-l în voia sorţii. Condu-mă deci şi tu până acolo. - Dumnezeule, strigă fiul, ce aud ? Tu , tată, ai făcut părinţilor tăi această nedreptate pe care voiam să ţi-o fac şi eu ţie acum ? Oare şi copiii mei vor face cu mine astfel ? Vino înapoi şi de acum înainte cea mai bună cameră din toată casa va fi a ta şi te voi îngriji cu credinţă până la moarte.

"Trei parinti aveau obiceiul, in tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Si doi il intrebau pentru gandurile lor si mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tacea, neintrebandu-l nimic. Iar dupa multa vreme i-a zis avva Antonie lui: iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi! Si raspunzand fratele i-a zis: destul imi este numai sa te vad, parinte. "

Iisus este cel mai bun prieten ( Grigorie Comşa - "O mie de pilde" )
 

Un avocat din Italia, după ce şi-a risipit averea, a fost lovit de o boală grea, dar în loc să se îndrepte, el înjura pe Dumnezeu. Avea însă un servitor credincios care îl îngrijea. Servitorul a văzut că era părăsit de toţi prietenii si într-o seară, i-a zis stăpânului său: "Domnule, prietenul dumneavoastră vrea să vă cerceteze" ! . " Care prieten, nu vezi că toţi m-au părăsit ?" . Atunci servitorul a scos o cruce şi a zis : " Iisus de pe cruce nu vrea ca să ajungi în osândă !" Avocatul a plâns cu amar , iar apoi a chemat un preot, care l-a spovedit si l-a împărtăşit.

Cu mult timp in urma, in China, traiau doi prieteni. Unul canta foarte bine la harpa. Celalalt era foarte talentat in arta de a asculta. Intr-o zi nefasta, cel care asculta se imbolnavi si muri. Prietenul sau taie corzile harpei si nu mai canta niciodata.

Wow, superba povestea, de unde o ai?

Am o nelamurire. Asta inseamna ca ar trebui sa lasam un criminal liber?

Nu neapărat, dar ultima Judecată , tot a lui Dumnezeu este ! Oricum libertatea şi toate cele de aici sunt atât de relative . . . , şi nu în ultimul rând atât de trecătoare . . . !

foarte frumoasa istorioara care exprima atat de bine si concis un mod de a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti - antiteza egoismului si egocentrismului. pe de alta parte, ce minunat sa realizezi cat de diferite sunt darurile lui Dumnezeu si cum se completeaza unele pe altele, acolo unde exista IUBIRE.

PS: sper ca prin banalul celor spuse sa nu vexez pe vreun forumist ce cauta comunicare doar "la nivel inalt".

Iisus aşteaptă invitaţia ta ( Grigorie Comşa , "O mie de pilde" )
 

Un pictor a zugrăvit un tablou cu Iisus bătând la uşă. Într-o zi , a venit la el un prieten. Acesta , văzând tabloul, îi zice: "Este foarte frumos tabloul, însă ai uitat ceva. Observ că de la uşa unde bate Iisus lipseşte zăvorul." Pictorul i-a răspuns : "Ai dreptate , însă aşa trebuie să fie. Uşa la care bate Iisus este fără zăvor pe dinafară, pentru că este închisă pe dinăuntru. Iisus bate la uşă şi aşteaptă să fie invitat. El nu forţează uşa. El bate o dată şi , dacă nu I se deschide, bate a doua oară şi mai tare şi , dacă nici atunci nu I se deschide , bate a treia oară şi cu mai multă putere. " Iubirea lui Dumnezeu este cea care trebuie să ne determine să-L primim pe Iisus.

frumoase
 

Frumoase aceste istorioare frate, prietene. Dumnezeu sa-ti rasplateasca osteneala. Esti neobosit!

daca trebuie
 

No comment!

sursa?
 

De unde e?

"O mie de pilde"
 

Din "O mie de pilde".

Avva Macarie şi demonii ( Pateric, ediţia Polirom, 2005 )
 

Avva Macarie, mergând odată de la Sketis la Terenuti, a intrat într-un templu să doarmă. Acolo, se aflau vechi mumii greceşti. El a luat una şi şi-a pus-o sub cap în loc de pernă. Văzându-i îndrăzneala, demonii au prins ciudă şi, ca să-l îngrozească, au început să strige un nume de femeie : "Cutare, hai cu noi la baie". Un alt demon , pitit sub Macarie, i-a răspuns, ca din lumea morţilor : " Nu pot să vin , pentru că e un străin peste mine " . Dar bătrânul nu s-a îngrozit deloc, ba , cu îndrăzneală, a dat un pumn mumiei , zicând : "Scoală-te şi du-te în beznă. Acolo poţi să te duci ". Auzind acestea , demonii au strigat cu glas mare : "Ne-ai învins" şi au fugit ruşinaţi.

Măsura lui Dumnezeu şi măsura oamenilor
 

Povestea despre avva Agathon că se străduia să îndeplinească toate poruncile. Dacă aurcau în corabie, el pune primul mâna pe vâslă. Când veneau la el fraţii, îndată ce se scula de la rugăciune şi pregătea masa, căci era plin de dragoste de Dumnezeu. Când i s-a apropiat sfârşitul, a rămas trei zile cu ochii deschişi şi nemişcaţi. Fraţii l-au scuturat strigându-i : "Avva Agathon, unde eşti ? " . El le-a zis: " Sunt înaintea judecăţii lui Dumnezeu" . Atunci ei îl întrebă : " Şi ţi-e frică părinte ?". El zice : " M-am străduit cât am putut să îndeplinesc poruncile lui Dumnezeu, dar om sunt. De unde să ştiu eu dacă faptele mele I-au fost plăcute lui Dumnezeu ?" . Fraţii îi zic : " Nu eşti convins că faptele tale sunt după Dumnezeu ? " . Bătrânul răspunde : "Nu îndrăznesc să spun asta până nu-L întâlnesc , căci una este măsura lui Dumnezeu şi alta măsura oamenilor". Când au vrut să-l mai întrebe alt cuvânt el le-a luat-o înainte şi le-a zis : " Milostiviţi-vă şi nu mai vorbiţi acum cu mine, pentru că nu am vreme ". Şi s-a stins cu bucurie. L-au văzut plecând în felul în care cineva îşi salută prietenii cei iubiţi. Păzea toate poruncile şi obişnuia să zică : "Fără pază mare, nimeni nu dobândeşte nici o virtute " ( Din Pateric ) .

"Cea mai valoroasă comoară"- Preot Nicolae Pura - Pilde Ed.Galaxia
 

Un tânăr sărac se întâlni cu fostul său învăţător ;acesta îl întrebă ce mai face . Foarte rău, zise tânărul, deoarece eu sunt mai sărac decât Lazăr. Învăţătorul îi spuse , clătinând din cap : - Nu eşti aşa de sărac pe cât te crezi, deoarece eşti sănătos. Apoi , luându-l pe tânăr de mână , îi zise : - Ai da tu mâna aceasta pentru o mie de galbeni ? -Pentru nimic în lume, răspunse tânărul. Ai vrea să-ţi vinzi picioarele ? Întrebă învăţătorul. - Nici poveste ! , apoi învăţătorul îl întrebă : - Dar urechile, ochi , pentru toată bogăţia din lume ? Tânărul răspunse : - Niciodată. Aşadar, îi zise învăţătorul, nu te plânge, deoarece , având sănătate, ai o comoară care întrece toate bogăţiile din lume.

O lecţie de comportament ( Pateric , ed. Polirom- 2005 )
 

Avva Pavel , meşterul , şi Timotei , fratele său , locuiau împreună la Sketis. De multe ori , izbucnea cearta între dânşii. Într-o zi , avva Pavel zice : "Cât o s-o mai ţinem aşa ?" . Avva Timotei răspunde : " Fii bun , când eu mă reped la tine , rabdă-mă , şi când tu te repezi la mine , te rabd eu ". Şi , făcând aşa , au trăit liniştiţi tot restul zilelor.

Despre milostivirea lui Dumnezeu ( Grigorie Comşa- O mie de pilde )
 

Un soldat a întrebat odată un călugăr dacă Dumnezeu iartă pe păcătosul care se pocăieşte . Călugărul i-a răspuns : "Fiul meu , dacă mantaua ta este ruptă , tu o arunci ? " . Soldatul a răspuns : "Nu, o cârpesc şi o port mai departe ". Călugărul a continuat : "Dacă tu te îngrijeşti într-atât de haina ta , cum să nu ierte Dumnezeu pe omul cel făcut după chipul şi asemănărea Lui ? ".

Porcii nu se roagă ( Pr. Nicolae Pura - Pilde , ed. Galaxia Gutenberg )
 

Un bun creştin a intrat într-un restaurant să mănânce. Înainte de a mânca şi-a făcut semnul crucii. Cineva a râs de el , zicându-i : " La voi toată lumea se roagă înainte de mâncare ? ". " Nu toţi , răspunse omul , sunt şi care se aruncă deasupra mâncării , fără să se roage. Aceştia sunt porcii ".

Limba celor răi ( pr. Nicolae Pura -Pilde )
 

Odată , un preot a întâlnit pe câmp un ţăran care înjura foarte urât . Preotul îi zise : "Prietene , vii din iad ? ". Omul nu a înţeles aceste cuvinte şi a cerut preotului să-i explice. Preotul i-a zis : "Când aud pe cineva vorbind franţuzeşte ştiu că vine din Franţa , când aud pe cineva vorbind nemţeşte mă gândesc că vine din Germania, iar când aud pe cineva vorbind italieneşte cred că vine din Italia şi aşa mai departe. Tot astfel, când cineva înjură trag concluzia că vine din iad , pentru că vorbeşte limba diavolilor ".

Calea Smereniei ( Pateric )
 

Un frate l-a întrebat pe avva Tithoe : "Ce cale duce la smerenie ? " . Bătrânul zice : "Calea smereniei este aceasta : ÎNFRÂNARE , RUGĂCIUNE , să te SOCOTEŞTI PE TINE ÎNSUŢI MAI PREJOS DE ORICE FĂPTURĂ ".

Frate Cristi, daca nu este cu suparare voi posta si eu o povestioara din superbul volum "Patericul copiilor" de parintele Savatie Bastovoi:

Talharul care a ajuns sfant:
"A fost odata, cu multe veacuri in urma, in partile Egiptului, un talhar pe nume Moise. Aceste era negru si atat de puternic, incat era spaima tuturor. Nu numai oamenii obisnuiti se temeau de Moise, ci si talharii se cutremurau cand auzeau de numele lui. Insa nimeni nu stia ca, dincolo de obiceiul cel fioros, talharul Moise avea o inima buna. De multe ori se intreba in inima sa: <<Oare la ce bun sa fac atatea rautati? M-am saturat sa se teama toti de mine. Pentru ca sunt atat de rau, nimeni nu ma iubeste si eu ma simt atat de singur!>>. Intr-o zi, gandindu-se el asa, iata ca s-a intalnit pe cale cu un calugar. Indata ce l-a vazut, calugarul a vrut sa fuga, dar talharul a zis: <<Nu te teme, ca nu-ti voi face nici un rau. Ci te rog sa stai de vorba cu mine>>. Calugarul i-a povestit talharului despre credinta in Hristos si despre viata in manastire. Talharului i-au placut foarte mult cele auzite de la calugar si a hotarat sa plece impreuna cu el la manastire. Asa a ajuns Moise, din talharul vestit ce era, calugar. El si-a construit o chilie mica nu departe de manastire si traia acolo rugandu-se zi si noapte lui Dumnezeu, pe Care Il iubea foarte mult. Intr-o zi, pe cand Moise se ruga in chilia, au navalit asupra lui pantru talhari. Dar, spre mirarea lor, calugarul i-a trantit pe toti la pamant si, legandu-i fedeles, i-a dus ca pe un snop de grau la staretul manastirii, zicandu-i: <<Luati-i si faceti ce vreti cu ei, caci eu nu mai vreau sa-i bat, pentru ca I-am fagaduit lui Hristos sa nu mai fac rau nimanui>> Staretul s-a mirat foarte mult de purtarea cea mare a lui Moise. Talharii au ramas si ei inmarmuriti, caci, in timp ce-i ducea in spate, gluga calugarului i-a cazu de pe cap si ei l-au recunoscut ca este vestitul Moise, capetenia lor de altadata. Atunci talharii si-au cerut iertare de la staret si, intrand in vorba cu Moise, l-au intrebat cum a ajuns calugar, caci ei il cautau demult. Moise le-a povestit totul de-a fir a par, asa incat talharii au crezut in Hristos, fagaduindu-se ca de acum nu vor mai face nici eu rau nimanui. Parintele Moise a trait inca multi ani in manastire si a devenit atat de bland, incat a ajuns sfant si Dumnezeu i-a daruit darul facerii de minuni. El a ajutat multa lume cu rugaciunile si sfaturile sale, incat veste despre sfintenia lui s-a raspandit in tot Egiptul, ajungand pana in zilele noastre"

Sa ne dea Dumnezeu sa fim precum copiii! Iertare!

In momentul acesta,ACUM, simt nevoia sa imi cer iertare de la toti cati sunteti aici, pentru ca sigur v-am gresit! unora mai mult, altora mai putin, unora cu gandul sau cu vorba, dar tuturor v-am gresit! Va rog sa ma iertati!

Alungă mânia din inima ta !
 

Într-o zi , un creştin a fost înjurat de şeful său , care îi tot căuta nod în papură. Acesta l-a mâhnit mult. După terminarea lucrului , în loc să vină direct acasă , a vrv să treaä pe la biserică, să se roage puţin. Dar biserica era închisă. Nu voia să intre în casă nervos, aşa că s-a plimbat puţin printre blocuri , ca să se liniştească. Un coleg care l-a văzut l-a întrebat ironic : " Ce faci , Ioane , te-ai plictisit de nevastă ?" . El răspunde : " Nu , dar nu vreau ca mânia din inima mea să iasă afară când intru în casă. Mă voi plimba puţin , până mă liniştesc". ( Danion Vasile - Patericul mirenilor )

Si dupa cateva zile, a murit de un infarct.Corect?Sau a facut ulcer.

Daca prostia ar durea , cred ca ai avea dureri infioratoare !

Asta nu a fost frumos.
Daca nu m-as afla pe un forum crestin ti-as cam raspunde pe masura, nu de alta, dar sa iti simti obrazul data viitoare cand vorbesti cu cineva.

Pilda de astazi de pe site
 

Convorbire cu un cersetor

Un invatator vestit s-a rugat lui Dumnezeu mult si cu ravna, ca El sa-i arate pe acel om de la care ar fi putut sa invete calea adevarata spre Imparatia Cerurilor. Si iata ca odata intalneste langa usile bisericii un cersetor batran, imbracat in zdrente, plin de bube si rani puroinde. Trecand pe alaturi, dascalul il saluta dupa obicei, zicand:
- Buna ziua, batrane!
Batranul ii raspunde:
- Nu tin minte sa fi avut vreodata o zi rea!
Invatatorul, auzind un asemenea raspuns s-a oprit si, ca si cum ar fi voit sa-si indrepteze salutarea, a spus:
- Sa-ti dea Domnul fericire!
Batranul a raspuns:
- Eu niciodata nu am fost nefericit!
S-a mirat invatatorul si, gandindu-se ca poate batranul nu a auzit bine, si-a preschimbat salutul si a grait:
- Ce spui batrane? Eu iti doresc sa fii in bunastare..
Batranul i-a raspuns iar:
- Eu niciodata nu am fost nenorocit.
Incercandu-l pe batran, invatatorul a mai spus:
- Iti doresc ceea ce singur iti doresti.
Batranul a rostit:
- Nu duc lipsa de nimic, fiindca toate, cum le doresc, asa mi se si intampla, iar bunastare vremelnica nu caut.
- Sa te mantuiasca Dumnezeu pentru acestea. Dar spune-mi, tu esti singurul dintre napastuiti care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai ferit de nenorociri!
- Domnul meu, asa este precum am raspuns salutarii tale. Nu am cunoscut vreodata o oarecare nefericire sau necaz. Ce stare mi-a dat Dumnezeu, pentru aceea si-I multumesc, iar daca nu-mi doresc bunastare, tocmai intru aceasta se afla bunastarea mea. Eu nesocotesc fericirea si niciodata nu o cer Tatalui Ceresc. Nu simt nenorocirea, asemenea cu cei carora toate li se fac dupa a lor dorinta. Daca sufar de foame, pentru aceea multumesc lui Dumnezeu, ca unui Parinte care stie ce-mi trebuieste. Daca indur frigul sau sunt patruns de ploaie, sau altceva rabd din vitregiile vazduhului, ii multumesc de asemenea lui Dumnezeu. Cand toti ma hulesc, il slavesc pe Domnul, stiind ca toate acestea sunt randuite de El, si nu se poate sa fie rele cele ce sunt iconomisite de El. Asemenea si cu toate cate le ingaduie Dumnezeu - bune sau rele, dulci sau amare - toate le primesc indeobste din mana Bunului Parinte, si astfel voiesc numai ce voieste si Dumnezeu. Si asa se fac toate dupa dorinta mea. Cu adevarat nenorocit este cel ce cauta fericire in aceasta lume, pentru ca in viata aceasta fericirea cea nemincinoasa este a te incredinta in toate voii Domnului. Iar voia lui Dumnezeu intotdeauna este desavarsita, buna si dreapta. Eu insa straduindu-ma in toata vremea sa-mi plec voia mea inaintea dumnezeiestii voiri, ma socotesc peste masura de fericit.
Invatatorul socotind ca-l va pune pe batran in cumpana, a zis:
- Spune-mi, rogu-te, aceleasi ti-ar fi gandurile si daca Dumnezeu te-ar trimite in iad?
- Oare chiar El o sa ma trimita in iad? El stie ca eu ma tin puternic de El prin adanca smerenie si prin dragostea nefatarnica ce-I port. Cu aceste doua legaturi eu m-am legat atat de puternic de Domnul, incat, oriunde m-ar trimite, acolo il voi lua si pe El cu mine, si pentru mine e cu mult mai bine sa fiu cu Domnul in afara Cerurilor, decat in Ceruri fara El.
S-a minunat dascalul de asemenea raspunsuri ale batranului, si a cugetat in sine ca aceasta este cu adevarat calea cea mai scurta spre Dumnezeu, cand oamenii isi pleaca voia lor inaintea sfintei si dumnezeiestii Vointe. Dorind insa dascalul sa mai incerce intelepciunea cersetorului, a intrebat:
- De unde ai venit aici?
- De la Dumnezeu am venit.
- Unde L-ai gasit pe Dumnezeu?
- Acolo unde mi-am intors sufletul de la toate lucrurile zidite, prin ganduri si constiinta curata.
- Cine esti tu?
- Cine vezi, dar sunt multumit de aceasta stare si n-as da-o pe toata bogatia imparatilor pamantesti. Adevaratul imparat este orisicare om care stie sa-si fie stapan si sa-si carmuiasca gandurile sale.
- Dar unde este imparatia ta?
Cersetorul a raspuns, aratand cu mana la cer:
- Acolo este imparatia mea.
- Cine te-a invatat pe tine, batrane, toate acestea si cine ti-a dat aceasta intelepciune?
- Domnul meu, iti voi spune despre mine ca in toata vremea petrec in tacere si de ma rog ori cuget la cele cuviincioase, ma sarguiesc mai mult decat toate a fi in unire cu Dumnezeu si deplin impacat cu voia Sa.
Invatatorul l-a lasat pe cersetor si mergand intru ale sale, lauda pe Domnul Dumnezeu care a dat atata intelepciune batranului cel sarac.

Ce să fac împotriva păcatelor ? - Pateric
 

Un frate l-a întrebat pe avva Pimen : "Ce să fac împotriva păcatelor mele?". Bătrânul îi zice : "Cine vrea să se izbăvească de păcate, se izbăveşte prin plâns ; cine vrea să dobândească virtuţi , le dobândeşte prin plâns. Plânsul este calea pe care ne-au lăsat-o moştenire Scriptura şi Părinţii, care au zis : < Plângeţi ! > . Nu există altă cale în afară de aceasta.

Sounea avva Pimen :
 

:21:mi-am imaginat scena

Sincer , daca erai tu in locul batranului , cum reactionai ? Asta e intrebarea !:15:

nu as intra intr-un loc cu de mumii:21: