Eu cred ca mania e pacatul prin care ne incearca cel mai greu Dumnezeu. Eu de exemplu nu am de pacatuit mai mult decat de pe urma lui. Celelalte pacate sunt mult mai estompate la mine. Mania tine si de instinctul nostru de supravietuire, si cred sunt multi care trag din cauza lui. E din cauza ca multi nu sunt la locul potrivit(mai precis la liniste). Eu am mers totdeauna contra curentului si de aceea in situatia acelui crestin, as fi rabufnit contra sefului.
|
Citat:
|
Povești duhovnicești - Monah Pimen Vlad
|
Citat:
Întâmplarea aceasta mi-a povestit-o un tânăr. Acesta avea un verișor care se căsătorise cu o fată minunată și foarte înțeleaptă. Se înțelegeau foarte bine și nimic nu umbrea fericirea lor. Nu-i mai rețin numele, dar să zicem că-l cheamă Nicolae. Într-una din zile, pe când se afla la serviciu, colegii lui au început să se laude cu faptele lor. Unul zicea: „Eu, când merg acasă, nevasta stă dreaptă înaintea mea”. Altul spunea: „Eu, când intru în casă și mă așez pe pat, copiii îmi scot încălțările, iar nevasta îmi aduce mâncare, fără a îndrăzni să zică o vorbă, știind ce o așteaptă”. Fiecare se lăuda cu așa-zisele fapte bune. Auzind, Nicolae a zis: „Măi fraților, eu nu vă înțeleg! În casa mea există atâta liniște și pace, și de aceea eu nu mă cert niciodată cu nevasta și nu e nevoie să o ating măcar cu un deget”. „S-o crezi tu, i-au răspuns ei râzând. Ia să te duci un pic amețit și să faci scandal, să vezi cum îți pune castronul în cap!”. Continuând discuția pe tema asta, în cele din urmă, l-au convins să o încerce. Au hotărât să se stropească cu un pic de băutură, ca să miroase, iar apoi s-o facă pe supăratul. Zis și făcut. Ajungând acasă, intră și trântește ușa, clătinându-se. Fără să zică nimic, se așează, forțându-se să pară nervos. Mâncarea era caldă, ca de obicei, și așezată pe masă. El gustă și împinge farfuria la o parte, lăsând să-i cadă mâna cu zgomot pe masă. Soția îl privește mirată și, apropiindu-se de el, îi zice cu blândețe: „Nicule, te rog să-mi spui cine te-a supărat, sau, dacă nu-ți place mâncarea, îți fac imediat alta. Hai, liniștește-te și spune-mi cu ce pot să te ajut! I-a zis ea mângâindu-l pe cap”. Atunci el nu a mai rezistat și a început să zâmbească și a exclamat: „Na, mai bate-o dacă poți!” și, îmbrățișând-o, i-a povestit toată istoria provocată de colegi. Induiosator si amuzant!Dar si de invatatura pentru cei ce pornesc in viata in doi. |
Vorba dulce, mult aduce !
[UOTE=Rodica50;284580]NA, MAI BATE-O DACĂ POȚI!
Întâmplarea aceasta mi-a povestit-o un tânăr. Acesta avea un verișor care se căsătorise cu o fată minunată și foarte înțeleaptă. Se înțelegeau foarte bine și nimic nu umbrea fericirea lor. Nu-i mai rețin numele, dar să zicem că-l cheamă Nicolae. Într-una din zile, pe când se afla la serviciu, colegii lui au început să se laude cu faptele lor. Unul zicea: „Eu, când merg acasă, nevasta stă dreaptă înaintea mea”. Altul spunea: „Eu, când intru în casă și mă așez pe pat, copiii îmi scot încălțările, iar nevasta îmi aduce mâncare, fără a îndrăzni să zică o vorbă, știind ce o așteaptă”. Fiecare se lăuda cu așa-zisele fapte bune. Auzind, Nicolae a zis: „Măi fraților, eu nu vă înțeleg! În casa mea există atâta liniște și pace, și de aceea eu nu mă cert niciodată cu nevasta și nu e nevoie să o ating măcar cu un deget”. „S-o crezi tu, i-au răspuns ei râzând. Ia să te duci un pic amețit și să faci scandal, să vezi cum îți pune castronul în cap!”. Continuând discuția pe tema asta, în cele din urmă, l-au convins să o încerce. Au hotărât să se stropească cu un pic de băutură, ca să miroase, iar apoi s-o facă pe supăratul. Zis și făcut. Ajungând acasă, intră și trântește ușa, clătinându-se. Fără să zică nimic, se așează, forțându-se să pară nervos. Mâncarea era caldă, ca de obicei, și așezată pe masă. El gustă și împinge farfuria la o parte, lăsând să-i cadă mâna cu zgomot pe masă. Soția îl privește mirată și, apropiindu-se de el, îi zice cu blândețe: „Nicule, te rog să-mi spui cine te-a supărat, sau, dacă nu-ți place mâncarea, îți fac imediat alta. Hai, liniștește-te și spune-mi cu ce pot să te ajut! I-a zis ea mângâindu-l pe cap”. Atunci el nu a mai rezistat și a început să zâmbească și a exclamat: „Na, mai bate-o dacă poți!” și, îmbrățișând-o, i-a povestit toată istoria provocată de colegi. Induiosator si amuzant!Dar si de invatatura pentru cei ce pornesc in viata in doi.[/quote] Povestioara ta , dragă Rodica, e bună și de folos și la Topicul Nunta, și la Topicul intitulat "Bunul simț" ! Mulțumim pentru povestirea ta de mult folos tuturor până la urmă . Vorba dulce mult aduce ! Tot timpul să ținem minte că atunci când apar situații ceva mai tensionate, supărări , discuții puțin mai aprinse , unul din cei doi să lase puțin de la el. Acel puțin înseamnă imens la un moment dat într-o căsnicie ! Pace și multă bucurie ! |
Avva Moise
Sursa: ,,Patericul sau Apoftegmele Parintilor din Pustiu"(pag.228-231)
http://www.karte.ro/cumpara/patericu...lor-din-pustiu ,,Avva Moise este deopotriva un personaj pitoresc,dramatic si sociabil.Intr-o apoftegma cineva il opune,ca temperament,lui Arsenie.Era un om simplu,necultivat,cu un trup zdravan,urias,de culoare neagra,plin de viata si bucuros oricand de oaspeti.Etiopian de origine,s-a nascut in 332.Palladius l-a cunoscut si l-a descris in capitolul 19 al ,,Istoriei lausiace". Avva Moise fusese sclav si stapinul sau l-a alungat din pricina desfraului si a hotiei.Se spunea ca ar fi savirsit si crime.A haiducit prin pustiurile egiptene devenind un personaj de temut.Impresiona prin statura sa uriasa.Intr-o seara s-a dus sa ucida un cioban,dar negasindu-l a insfacat patru oi din turma,le-a trecut inot peste Nil,le-a gatit si le-a mancat singur pe toate.S-a convertit intr-un moment de cumpana,intr-o manastire atragand dupa sine si pe alti banditi.Pentru a-si infringe tentatiile si-a impus un regim de o asceza radicala.Timp de sase ani n-a dormit noaptea rugandu-se iar cand tentatiile deveneau de nesuportat iesea din chilie si umplea cu apa vasele mai multor batrini,care locuiau foarte departe unii de altii. In ,,Convorbiri" 4,5 Casian povesteste ca Moise a cazut prada unui demon teribil dat fiind ca odata i-a vorbit urat Avvei Macarie.S-a vindecat insa datorita rugaciunilor celui jignit.Tot Casian il numeste,in ,,Institutii" 10,25,nici mai mult nici mai putin decat ,,cel mai mare dintre toti sfintii".A devenit preot lasaind la moartea lui 70 de ucenici,exact numarul de tilhari pe care-i condusese inainte de calugarie.Pimen ii cerea adesea sfatul si lui ii sunt adresate 7 ,,capete"grupate separat". ,,Odata un frate de la Sketis a gresit.S-a intrunit adunarea batrinilor si l-au chemat pe avva Moise,dar el nu vroia sa vina.Preotul a trimis dupa el zicandu-i ,,Vino,oamenii te asteapta".El s-a sculat si a venit carand in spate un cos gaurit,plin de nisip.Uimiti de aparitia lui fratii l-au intrebat:,,Ce inseamna acesta parinte?"Batrinul le-a raspuns: ,,Pacatele mele curg in spatele meu,eu nu le vad dar vin astazi sa judec pacatele altuia".Auzind acestea nu i-au mai spus nimic fratelui pacatos ci i-au cerut iertare" A murit in 407,ucis de barbari,la prima pustiire a comunitatii de la Sketis. ,,Odata le-a spus fratilor care stateau cu el:,,Astazi vin barbarii la Sketis.Sculati-va si fugiti." Ei il intreaba:,,Dar tu nu fugi avva?".El a raspuns:,,Eu astept ziua acesta de atatia ani,ca sa se implineasca cuvantul stapinului Hristos care zice:,,toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.".Ei zic:,,Atunci nu fugim nici noi,vrem sa murim cu tine".El zice: ,,Nu-i treaba mea.Fiecare sa vada cum sta".Erau sapte frati si el le zice:,,Sunt barbarii la usa".Au intrat si i-au omorat.Doar unul singur a scapat ascunzandu-se in spatele unei gramezi de funii si a vazut 7 coroane coborandu-se din cer si asezandu-se peste capetele lor". In loc de final un citat din prefata cartii: ,,O carte este importanta in masura in care ne pregateste pentru moarte; el este in acelasi timp un manual de dezvatare a lucrurilor nesemnificative, a fleacurilor, a dogmatismului uscat, care inchircesc sufletul si fac aerul din jurul nostru irespirabil. Dar mai presus de toate, Patericul este un minunat insotitor al sufletului catre moarte. Curajul, bunatatea, delicatetea, iubirea si smerenia personajelor din Pateric fac din ele mai mult decit niste simple modele ascetice, mai mult decit niste campioni maniaci ai postului si rugaciunii. Cu ei, de fapt, o imensa armata de cavaleri desavirsiti reinvie pentru o clipa, din faldurile blonde ale pustiului, pentru a ne reaminti ca Dumnezeu ne-a facut, pe toti, la origine, ,,oameni cu aripi de foc" dupa chipul si asemanarea Sa." |
Citat:
|
despre dreapta socoteala sau cum sa nu vatamam pe altii
Citat:
Un frate a venit la avva Pimen si-i zice: "Imi seman ogorul si dau din el de pomana". Batranul ii zice: "Bine faci". Fratele s-a dus cu mare osardie si a sporit in facerea de bine. Avva Anub a auzit povestea si-l intreaba pe avva Pimen: "Nu te temi de Dumnezeu sa spui asemenea vorbe fratelui?". Batranul a tacut, iar dupa doua zile trimite dupa frate si-i zice de fata cu Anub: "Ce mi-ai spus mai deunazi, ca aveam gandul la altceva?". Fratele ii zice: "Am spus ca imi seman ogorul si dau din el pomana". Avva Pimen i-a zis: "Eu am crezut ca vorbesti despre fratele tau mirean. Daca tu faci asta, afla ca nu este treaba de calugar". Auzind fratele s-a intristat si a zis: "Dar nu stiu sa fac altceva si nu pot sa raman cu ogorul nesemanat". Dupa ce a plecat, avva Anub s-a plecat inaintea avvei Pimen si i-a zis: "Iarta-ma!". Avva Pimen i-a raspuns: "Am stiut de la inceput ca nu e treaba de calugar, dar am vorbit dupa cugetul lui, imboldindu-l sa se osteneasca intru milostenie. Acum va face acelasi lucru, dar plin de suparare". |
Timpul schimbarii
La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse:
- Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ? - Nu - i-a raspuns batranul. Vino cu mine! L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus: - Vezi acest vlastar, stii ce este ? - Da, parinte, un puiet de brad. - Smulge-l! Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om. - Acum, scoate-l pe acesta. S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus: - Smulge-l acum pe acela. - Dar e destul de mare, nu pot singur. - Du-te si mai cheama pe cineva. Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata. - Acum scoateti bradul falnic de acolo. - Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni. - Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu. "Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou." |
Gradina sufletului
Un crestin l-a intrebat pe duhovnicul sau:
- Parinte, as vrea sa fiu un bun crestin, sa am o viata fara pacate. Ce trebuie sa fac mai intai, ce este cel mai important ? - O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, daca ai o gradina in care plantezi tot felul de flori frumoase, astepti sa creasca ? Asa, fara sa faci nimic, or sa rasara ele ? - Nu, parinte, trebuie sa le ud ... - Dar daca le uzi si atat, vor creaste ele mari si frumoase ? - Nu, parinte, trebuie si sa muncesc, sa am grija de ele, sa nu fie distruse de buruieni ... - Dar daca le dai toate acestea, si nu vor avea lumina, pot ele sa creasca ? - In nici un caz, parinte, atunci toata munca mea nu-si are rostul, florile nu vor creste niciodata. - Acum ai inteles, fiule ?! Sufletul nostru este asemenea unei gradini, in care sunt semanate cele mai frumoase flori: dragostea, credinta, bunatatea, cumpatarea, omenia ... Noi, insa, trebuie sa avem grija de aceasta gradina din sufletul nostru, ca tot ce este acolo sa infloreasca. Doar astfel sufletul omului se umple de frumusete. Ce trebuie sa facem pentru toate acestea ? Sa avem grija ca buruienile pacatelor sa nu prinda radacini in suflet, sa veghem mereu ca raul sa nu se cuibareasca in noi, fiindca, odata intrat, este foarte greu sa-l mai scoti. Si ce mai trebuie sa facem pentru gradina sufletului ? Sa o udam mereu cu apa datatoare de viata, care este rugaciunea. Dar ele tot n-ar creste, daca nu le-ar incalzi pe toate lumina binefacatoare a dragostei dumnezeiesti. Si unde ar putea gasi sufletele noastre mai multa caldura si lumina dumnezeiasca, daca nu in Biserica ?! E, poti tu sa-mi spui, fiule, ce este mai important ? Toate sunt importante. Fii mereu atent la sufletul tau, ai grija de el, fiindca atunci si Dumnezeu te va ajuta. Doar asa, prin munca noastra si cu ajutorul Domnului, florile minunate din sufletele noastre, adica dragostea, credinta si toate lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a daruit, vor creste nestingherite, iar viata ni se va umple de fericire. "Toate lucrurile ne-au fost incredintate noua si noi acestora." |
Pentru copiii nostri
Cele patru piersici
Odata, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei de cuviinta. Seara insa, cand s-a intors, i-a chemat pe toti patru in tinda si l-a intrebat pe cel mai mare: - Spune-mi, ce-ai facut cu piersica ta ? - Ce sa fac, tatuca, am mancat-o si-ti multumesc. A fost tare buna. Am luat, apoi, samburele, l-am plantat in spatele casei, am udat locul si nadajduiesc sa creasca acolo un piersic frumos si roditor. - Bine ai facut, baiatul tatii, sunt sigur ca tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu, ii zise celui de-al doilea, ce-ai facut cu piersica ta ? - Am mancat-o. A fost atat de buna, coapta si frageda ... - Si apoi ? - Pai, am aruncat samburele si m-am dus la mama sa-i mai cer cateva, ca tare bune erau. - Fiule, zise atunci omul cu intristare in glas, ai grija sa nu ajungi un om lacom ca "lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga". Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? - l-a intrebat taranul si pe cel de-al treilea fiu al sau. - Nu stiu. - Cum nu stii, da' ce-ai facut cu ea ? - Am vandut-o. M-am dus cu ea in targ si am dat-o cu zece bani. Uite-i! - Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grija ca nu toate sunt de vanzare in viata; mai ales, nu ceea ce ai primit de la parinti. In sfarsit, taranul l-a intrebat si pe ultimul baiat, cel mai mic dintre toti. - Dar tie ti-a placut piersica ? - Nici eu nu stiu, tatuca. - Cum, si tu ai vandut-o ? - Nu, tata. Eu m-am dus in vizita la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea si mi-a multumit din suflet. Cu lacrimi in ochi, tatal si-a luat copilasul pe genunchi si i-a spus: - Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza. "Lasati copiii sa vina la Mine!” |
Sfanta Cruce
Puterea Sfintei Cruci
Un tanar ravnitor de aleasa invatatura s-a dus odata la o manastire, sa ceara sfat unui calugar albit intru Domnul: - Parinte, dati-mi, va rog, o carte din care sa pot invata cel mai bine cum trebuie sa fie un crestin... cum trebuie sa gandeasca, ce trebuie sa faca... O carte care sa-mi explice toate aceste lucruri! Calugarul i-a spus ca are o asemenea carte in chilia sa, si s-a dus sa i-o aduca. Insa, dupa cateva clipe, s-a intors tinand in mana o cruce, pe care i-a intins-o tanarului cu parinteasca bunatate. Vazandu-l pe aceasta mirat foarte, n-a zabovit a-i zice: -Fiule, crucea este cea mai de seama invatatura pe care Dumnezeu i-a dat-o omului. Pentru noi Mantuitorul S-a jertfit pe cruce, aratandu-ne astfel ce inseamna sa iubesti, fiindca a facut acest lucru din dragoste pentru oameni. Crucea inseamna tocmai calea pe care omul ajunge la iubire, adica la Dumnezeu. Cel ce stie sa-si poarte crucea, poarta cu el, in acelasi timp, harul si iubirea Domnului. De aceea, crucea nu este o povara, ci o bucurie; cand te daruiesti celui drag, nu o faci cu tristete si cu retinere, ci cu bucurie si entuziasm. Crucea inseamna, deci, curaj, rabdare, dar, mai ales, dragoste. Doreai o carte pe care sa o citesti cu ochii si a carei invatatura sa iti lumineze mintea. Iata, in schimb, crucea - o carte pe care o vei citi cu ochii sufletului tau si a carei invatatura mai presus de slove toata viata ti-o va lumina!! |
A doua sansa
Dupa ce a trait o viata plina de egoism, in care nu s-a gandit decat la el, nepasandu-i de cei din jur, un om a ajuns in iad. Cat de mult s-a cait atunci pentru tot ce facuse! Dar era prea tarziu. Chinuindu-se zi si noapte in flacarile iadului, se ruga incontinuu: - Iarta-ma Doamne, am gresit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajuta-ma Doamne ca m-am schimbat si nu mai am pic de rautate in mine! In timp ce se ruga el, a aparut deodata un inger, care i-a spus: - Bucura-te omule! Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si vrea sa-ti dea o sansa sa vii in rai, dar oare te-ai schimbat cu adevarat ? - Sigur ca da - zise omul cu nerabdare - sigur ca m-am schimbat! - Bine! - a mai spus ingerul. Vez firul care coboara acum spre tine ? Daca te vei urca pe el, vei ajunge in rai si vei scapa de chinurile de aici. Nespus de bucuros, omul a inceput sa se catare pe firul ce atarna deasupra iadului, numai ca, pe masura ce se urca, a bagat de seama ca firul se subtia din ce in ce mai tare. Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada ochilor! Multi pacatosi se atarnasera de firul sau, incercand cu disperare sa scape din flacarile iadului. - Ce faceti ?! - striga omul speriat. Dati-va imediat jos, o sa se rupa firul si o sa cad iarasi. Dati-va jos, n-auziti ?! - tipa omul cu disperare si incepu sa-i loveasca cu picioarele . In clipa aceea, firul s-a rupt si au cazut cu totii. - Of, ingerule, uite ce mi-au facut ceilalti! Spune-i lui Dumnezeu sa-mi trimita alt fir, ca sa scap odata de aici! - Nu se poate! - i-a raspuns ingerul. - Cum asa ? Doar n-am nici o vina, firul s-a rupt din cauza lor! - Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta si a invidiei tale. Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gandit doar la tine. Ai spus ca te-ai lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat. Fiind la fel de pacatos si rau, firul nu te-a tinut; de aceea s-a rupt. In viata nu va reusi cel rau, cel zgarcit si interesat doar de propria persoana. Poate ca va strange averi, dar in sufletul sau cu ce se va alege ? Dar cel ce ii ajuta mereu si cu dragoste pe ceilalti, acela strange in inima comori ceresti, devenind om cu adevarat, caci om este doar cel ce traieste pentru oameni. "Nu fi iubitor de sine si vei fi iubitor de Dumnezeu! Nu cauta placerea in tine si o vei gasi in ceilalti!”" |
Despre linistea teasca
La un dineu se gasea , printre musafiri , si un ateu care l-a intrebat la un moment dat pe crestinul de alaturi : " -De unde stii tu ca Dumnezeu te-a iertat pentru pacatele tale sau ca iti asculta rugaciunile , cand , de fapt , nu vezi nimic din toate acestea ? ". - Dar tu , il intreba la randul sau crestinul , de unde stii daca este zahar in ceaiul pe care il bei acum ? .Ateul raspunse fara ezitare : "Cum de unde ? Simt gustul zaharului ! " .Crestinul raspunse la randul sau : " Deci stii ca este zahar in ceaiul tau , chiar daca nu-l vezi .E , tot asa simt si eu dragostea lui Dumnezeu in inima mea . Sufletul meu ingreunat de pacate se simte izbavit prin puterea Sfantului Duh . Sfanta Liturghie , Sfanta Spovedanie , rugaciunile imi inalta sufletul ce nu-si gaseste linistea decat la Dumnezeu . Dragostea nu o vezi cu ochii trupului , ci cu ochii sufletului " .
|
Cainele si pisica
Odata, un om statea linistit la masa, ospatandu-se cu pofta din felurile pregatite. La picioare, s-a asezat cainele sau. Uitandu-se in ochii omului, cainele isi spunea: "Da Doamne sa manance cu pofta stapanul meu si, dupa ce s-o satura, sa-mi dea si mie o bucatica!" In acest timp, s-a apropiat si pisica. Privindu-l pe om cum mananca si gudurandu-se pe langa el, isi spunea in sinea ei: "Da Doamne sa orbeasca stapanul meu, doar o clipa, sa-i pot fura mancarea!" Cainele astepta sa primeasca tot ce omul s-ar fi indurat sa-i dea, cunoscand bunatatea stapanului sau. Pisica, insa, pandea orice moment sa poata fura, lacomia indemnand-o sa nu se multumeasca cu ceea ce ar fi primit. Asa este si in viata. Unii dintre prietenii care ne inconjoara sunt asemenea cainelui, adica fideli si devotati, rabdatori si sinceri. Altii, insa, sunt asemenea pisicii: oricand cu un zambet pe buze, dar mereu cu rautate in suflet, asteptand doar prilejul sa fure si sa profite de pe urma ta. Cand ai in preajma ta prieteni adevarati, bucura-te pentru ei si pentru prietenia voastra; cand vezi, insa, ca de tine se apropie si cei asemenea pisicii, nu-i goni si nu te purta cu ei asa cum ar merita, ci roaga-te pentru ei si incearca, prin bunatatea ta, sa ii faci si pe ei mai buni. "Suferiti de pe urma unui om rau ? Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai!" |
:) Cineva facea diferenta dintre atitudinea cainelui si cea a pisicii:
Cainele zice: "Ma ingrijesti, imi dai mancare, ma mangai, ma speli - deci esti stapanul meu. Pisica zice: "Ma ingrijesti, imi dai mancare, ma mangai, ma speli - deci sunt stapanul tau." :) |
Omul milostiv
Intr-o scoala de la tara, la ora de religie, un copil l-a intrebat pe preot, care le vorbea despre mila, ca despre prima virtute pe care trebuie sa o avem neaparat ca sa ne mantuim:
- Parinte, dar eu, care sunt sarac si nu am ce darui, cum sa fac eu milostenie ? Daca as avea si eu mai multi bani, as da cu draga inima, dar asa ... - Fiule, nu asta inseamna mila. Uite, de exemplu, ieri dimineata, plecand cu treburi, am vazut-o peste drum pe mama ta, iesind din curte si ajutand pana acasa o batrana, ce se ostenea cu o legatura de lemne. Mai tarziu, am zarit-o iarasi indrumand un calator ce se ratacise si, chiar daca nu l-a putut ospata, un sfat bun si o cana cu apa rece s-au gasit si pentru el. Cand vecina de alaturi a plecat in targ cu treburi, i-a lasat in grija copilul cel mic. Spre seara, cand doi sateni se certau in drum, a iesit si, cu vorbe frumoase, i-a impacat. Vezi tu, acum, ce este mila ? Chiar daca nu ai bani sa dai si celorlalti, nimic nu te impiedica sa-i ajuti cu atat cat poti. Nu trebuie sa dai din buzunar, ci din suflet. "Cu un banut daruit, poti cumpara cerul. Nu fiindca cerul ar fi atat de ieftin, ci fiindca Dumnezeu este atat de plin de iubire. Daca n-ai nici macar acel banut, atunci da un pahar cu apa rece!" |
despre milostenie
Citat:
|
Calatoria Maicii Domnului la Iad
Această carte arată muncile creștini*lor ce le-a arătat Arhanghelul Mihail Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ca să vadă unde se muncesc creștinii cu sufletele. Și zise Maica Domnului: Spune-mi, Mihaile câte munci sunt? Iar Mihai zise: Vă voi spune, fără de nu*măr sunt; atuncea deschiseră îngerii iadul și văzură acolo o mulțime de suflete muncindu-se noroade multe, bărbați și muieri. Și zise Maica Domnului: ce le sunt păcatele acestora? Și zise Mihail: aceștia sunt făcători de rele, și care n-au crezut în Dumnezeu și așa se vor munci în veci; iar Maica Domnului îl plânse cu jale; și văzură în tartar întu*neric mare și zise Maica Domnului: Mihaile, ce Ie sunt păcatele acestora de se muncesc întru atât pe întune*ric? Mihai îi zise: aceștia nu s-au temut *de Dumnezeu și păcate au făcut și trupul Lui au răstignit; și zise iar Mihail; nu la învățătură la această muncă; să se ridice întunericul să vezi că sunt de Tatăl nevăzuți și i-a băgat aicea ca să nu vază lumina lumii; și se milostivi Maica Domnului și căută la cer și se rugă Fiul și Duhul Sfânt; atunci se ridică întunericul și am văzut acolo mulțime de suflete muncindu-se și țipând, iar Maica Domnului îi plânse și zise către ei :ohI săracilor, ce ați stricat de v-au băgat aici? Iar îngerii care păzeau această muncă au zis: de ce nu răspundeți Maicii Domnului? Iară ei au zis către Maica Domnului: Doamnă, n-am văzut lumea de când am venit aicea și nu putem căuta în sus că fierbe rășină și seu pe noi cade,și lăcrimară și au zis către Maica Domnului: ahl Maica Domnului milostivă, cum n-a venit aici Avraam, nici Apostolul Pavel, nici loan Botezătorul să grăiască cu noi. Atunci a zis Maica Domnului către Mihail: aces*tora ce le sunt păcatele de sunt întru atât de muncă de rășină și de smoală cu foc? Și a răspuns Mihail:aceștia n-au crezut în Sfânta Troiță și cuvintele proorocilor n-au ascultat că vei naște pe Hristos din tine. Și lacrimă Maica Domnului și a zis:oh! săracilor.cum v-ați înșelat.de nu ați crezut că voi naște pe Hristos din mine; și atunci iarăși a căzut întunericul pe dânșii. Și a zis Mihail: Doamnă, merge-vom la răsărit sau la miazănoapte, unde-ți este voia. Și au luat îngerii și au dus-o înspre miazăzi și a văzut ieșind răul de foc și sta în el noroade multe,bărbați și muieri,unii până la grumaji în foc; alții până la brâu, iar alții până la creștet și a plâns Maica Domnului și a zis către Mihail: ce sunt aceștia care sunt în foc până la brâu? Mihail zise: aceștia sunt cei ce și-au blestemat părinții și așa se vor munci în veci. Dar aceștia până la creștet?Aceștia sunt cel care au mâncat carne de om. A zis Maica Domnului: cum au mâncat carne de om? Mihail a zis: muierea când își omoară copilul în pântece sau dacă îl face, și cel ce părăsește pe altul de îl pierde; aceia așa se vor munci în veci; iară a văzut Maica Domnului o muiere spânzurată de unghii și a zis Maica Domnului: aceasta ce-a făcut? Aceasta a ascultat pe la ferestrele altora și a învrăjbit pe alții de s-au omorât și așa se va munci in veci! Și a plâns Maica Domnului și a zis: mai bine nu s-ar fi născut să vadă așa. Și a zis Mihail: încă muncile mari și amare; și s-a dus la apus și a văzut Maica Domnului un nor alb și mare, lumi*nat, și în mijloc și pe lături zăcea mulțime de oameni și muieri; umblau șerpi peste ei și focul ardea peste el; și a întrebat Maica Domnului: acestora ce le sunt păcatele? A zis Mihail: aceștia n-au vrut să se scoale duminica, să se ducă la biserică și așa se vor munci in veci; și a zis Maica Domnului: dar de vor fi bolnavi și nu vor putea ieși ? Mihail a zis: de vor fi bolnavi cât se aprinde casa pe ei, și de nu vor putea ieși și îi vor scoate alții, aceia vor fi iertați; și iară a văzut Maica Domnului intr-un loc scaune de foc și ședeau pe ele oameni mulți, bărbați și muieri; și a zis Maica Domnului: ce le sunt păcate*le acestora? Aceștia nu s-au sculat înaintea preoților când au venit la biserică și au slujit liturghia; așa se vor munci în veci; și într-alt loc a văzut Maica Domnului un copac mare și avea dinții de fier și pe dinți erau bărbați și *muieri spânzurați de limbi; și lacrimă Maica Domnului și l-a întrebat pe Mihail: ce le sunt păcatele acestora ? Aceș*tia au fost slovnici de s-au sfădit frate cu frate și vecin cu vecin așa se vor munci în veci; și a văzut Maica Domnului într-un colț oameni spân*zurați de unghii și erau legați și le ieșeau foc din guri și nu puteau zice "Doamne miluiește". Și a zis Maica Domnului: ce le sunt păcatele acestora? Și a zis Mihail: aceștia nu s-au închinat icoanelor, ci au râs de ele în biserică, n-au gândit și cum au făcut așa și pla*ta își iau; și a zis Mihail către Maica Domnului: să mergem unde se mun*cesc preoții. Și au mers și au văzut preoți spânzurați de limbi și de degete și dede*subt ardea focul, și a zis Maica Domnului: ce au făcut acești preoți? Mihail a zis: aceștia au spurcat liturghiile șl le-au căzut fărămituri printre degete pe pământ, și așa se vor munci in veci; și a văzut Maica Domnului într-un alt loc un preot de-I mânca o gadină mare cu aripi și nouă capete; cu două capete era pe ochii lui, iară cu patru era pe gura lui, cu trei capete îi sugea din țâță și a între*bat Maica Domnului: dar acestuia care ii sunt păcatele? Mihail a zis: aceștia sunt cărturarii care n-au cetit la Evanghelie și cuvintele lui Hristos n-au ascultat cum au spus la cărți și îi va mânca gadina aceia în veci; și iar a văzut Maica Domnului un cărturar muncindu-se și a zis: dar acesta ce a gre*șit? Acesta a spus câte minciuni și așa se vor munci în veci.Și zise Mihail: să mergem Maica Domnului unde muncesc frații Apostolilor,și ieși într-un loc și văzu Maica Domnului o mulțime de oameni și ii mâncau viermii cei neadormiți și zise Maica Domnului: dar aceștia ce au greșit? Și zise Mihail: aceștia sunt patriarhii care n-au purtat chinu*rile lor ale călugăriei, și au făcut cum n-au fost legile lor, pentru aceia așa se vor munci în veci; și iarăși a văzut Maica Domnului într-un loc muieri multe și le ieșeau văpaie din guri și strigau: miluiește-ne Maica Domnului că ne muncim mai rău ca toate sufletele; și a plâns Maica Domnului către Mihail și a întrebat: dar acestora ce le sunt păcatele ? Și zise: acestea sunt preotesele care le mor preoții și ele iarăși se mărită, pentru aceea, așa se vor munci în veci; și iară a văzut Maica Domnului într-un loc muieri multe și le munceau foarte cumplit și a zis către Mihail: dar acestea ce au greșit? Mihail zise: acestea sunt călugărițele care au făcut curvie pe pământ și pentru acestea așa se vor munci în veci. Amin. Și iară a văzut Maica Domnului o pară de foc și erau oameni mulți spânzurați, întrebă Maica Domnului: dar acestora ce le sunt păcatele? Mihail a zis: aceștia sunt curvarii și cei ce jură stâmb și toți cei ce nu au vrut să facă voia lui Dumnezeu, sau sărac, sau bogat, sau iubitor de argint și care n-au vrut să facă milă.Și a zis Maica Domnului:oh! vai de voi,cum v-a înșelat lumea cea deșartă și trecătoare. Și iară a văzut Maica Domnului într-alt loc unde se munceau bărbați și ardeau în foc ziua și noaptea și lacrimă Maica Domnului pentru creștini și a zis către Arhanghelul Mihail: dar acestora care le sunt păcatele ? Mihail a zis: aceștia sunt domnii jude*cători ai pământului care au judecat în fățărnicii și așa se vor munci în vecii vecilor. Amin.
|
Citat:
|
Un frate a intrebat pe un batran , zicand :"Voiesti sa tin la mine doi bani , pentru vreme de boala trupeasca ? ". Si i-a raspuns batranul :Nu este bine sa tii mai mult decat iti este de trebuinta . Deci , de vei tine acei doi bani , nadejdea ta se afla la dansii. Si de se va intampla sa-i pierzi pe ei , Dumnezeu nu mai poarta grija de tine . Deci sa aruncam la Dansul grija noastra , ca El va purta grija de noi .
|
Călugărul care dormea cu leii
În lavra lui avva Petru trăia un călugăr bătrân. Acesta adeseori pleca din mănăstire și rămânea pe țărmurile râului Iordan. Acolo dormea unde găsea un culcuș de leu. Într-o zi a găsit într-o peșteră doi pui de lei și i-a adus în biserică, înveliți în haina cu care se îmbrăca. Și le-a spus: - Dacă vom păzi poruncile Domnului nostru Iisus Hristos, leii se vor teme de noi. Însă, din pricina păcatelor noastre am ajuns robi și de asta ne temem noi mai mult de ei. Frații au rămas adânc mișcați de cuvintele bătrânului și au plecat la chiliile lor. |
Rugăciunea unui soldat
Un călugăr povestea: „În timpul războiului din Africa cu mauritanii, fiind biruiți de barbari, am fost alungați. Barbarii ne urmăreau, așa ca mulți dintre noi au fost uciși. M-a ajuns și pe mine un barbar și a întins sulița să mă ucidă. Când am văzut acestea am început să mă rog lui Dumnezeu: – Doamne Dumnezeule, care Te-ai arătat roabei Tale Tecla și ai izbăvit-o din mâinile celor fără de lege, scoate-mă și pe mine din primejdia aceasta și mântuiește-mă de moartea asta amară și voi merge în pustie și voi duce o viață de sihastru! Când m-am întors n-am mai văzut nici un barbar. Și îndată am venit la lavra Coprata. Sunt, cu harul lui Dumnezeu, de 33 de ani în peștera aceasta“. |
Rețeta mântuirii-------Niște frați au mers la avva Antonie și i-au zis:
– Spune-ne cum să ne mântuim? Bătrânul le-a răspuns: – Vă este îndeajuns cuvântul Scripturii. Însă frații au insistat: – Vrem să auzim și de la tine, părinte. Atunci bătrânul le-a zis: – Evanghelia zice: „Cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt” (Matei 5, 39). Frații au răspuns: – Nu putem face aceasta. Avva Antonie le-a zis: – Dacă nu-l puteți întoarce și pe celălalt, măcar puteți răbda o palmă. – Nici aceasta nu putem, au zis frații. Bătrânul a continuat: – Dacă nici aceasta nu puteți, măcar nu dați în locul celei primite. – Nici aceasta nu putem, a fost răspunsul fraților. Atunci a zis bătrânul către ucenicul său să le dea puțină fiertură, pentru că sunt neputincioși, iar către ei a zis: – Dacă aceasta nu puteți și aceea nu vreți, ce să vă fac? Aveți nevoie de rugăciuni. (după Pateric) |
Trei călugări s-au dus la avva Ștefan, preotul, și au început să-i vorbească, timp îndelungat, despre folosul sufletului. Bătrânul însă tăcea. Călugării atunci i-au spus:
- Nu ne răspunzi nimic, părinte? Am venit la tine ca să ne alegem cu un folos sufletesc. Atunci, bătrânul le-a răspuns: - Iertați-mă, dar nu știu ce ați vorbit până acum. Eu, ziua și noaptea, contemplu numai la Domnul nostru Iisus Hristos, răstignit pe Cruce. Declarându-se mângâiați sufletește din aceste cuvinte, au plecat. (după Ioan Evcrata, Limonariu) -------------Urcușul duhovnicesc |
Cuvântul care vindecă---------------------Avva Daniel a zis că, înainte de a veni avva Arsenie la părinți, aceștia au stat cu avva Agathon. Avva Agathon îl iubea foarte mult pe avva Alexandru, pentru că era ascet și măsurat. Odată, s-a întâmplat să-și spele toți ucenicii lui hainele în râu. Avva Alexandru le spăla mai încet, iar ceilalți ucenici i-au zis bătrânului: „Fratele Alexandru nu spală“. El, vrând să-i vindece, i-a zis: „Frate Alexandre, spală bine hainele că sunt din in“. Auzind fratele asemenea cuvinte, s-a întristat. După aceea însă bătrânul l-a chemat și i-a zis: „Doar știi că-ți făceai bine treaba! Eu ți-am vorbit așa pentru ceilalți, ca să-i vindec de gândul cel rău prin ascultarea ta, frate“. (Pateric, ediția Polirom, 2005)
|
Rețeta îndreptării
Avva Moise l-a întrebat pe avva Silvan: „Poate cineva s-o ia, în fiecare zi, de la-nceput?“. Bătrânul îi zice: „Dacă este harnic, poate să reînceapă și în fiecare ceas“.
|
pentru cei carora le plac povestile, adevarate.
Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine? Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse: - Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea. Apoi, dupa o mica pauza, adauga: - Daca m-ai putea ajuta tu pe mine poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine. - As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat. - Bine, incuviinta batranul intelept. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand: - Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede. Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept. ... Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat. - Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului. - Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana. Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise: - Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel. - Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul. - Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58. Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate. - Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta. Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic. - Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze. Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra. |
[quote=
-. Nu trebuie sa dai din buzunar, ci din suflet. QUOTE] Intr-adevar frumos spus,numai ca uneori chiar trebuie sa se gaseasca persoane chiar cu foarte dare de mana,caci un simplu pahar de apa nu ar putea salva vieti,operatii si transplanturi costisitoare... Dar in fine,am inteles mesajul si chiar apreciez acest thread de povesti cu talc |
De abia ajunși în casa de la munte, mama lui Marcu, care are 4 ani, începu să vâneze păianjenii care și-au făcut pânze peste tot.
Marcu atunci interveni: “Păianjenii mici să nu-i omori.” Mama îi răspunde: ”Dar nu vezi cât sunt de urâți?” Iar el îi spuse: “Dar pentru mamele lor sunt așa de drăgălași!” “Dumnezeu este un tată care dorește binele ca și o mamă”, a spus o copilă la ora de religie. Poate nu găsești în tine însuți multe lucruri care să-ți placă. Dar pentru Dumnezeu ești creatura cea mai frumoasă din Univers. (Bruno Ferrero) |
Migdalul
Inalt si puternic, drept si cu coroana spre cer, un migdal domina livada.
Era fericit atunci cand elegantii cocori sau distinsii pitigoi topaiau pe ramurile sale; primea cu drag la sine sticletii, privighetorile sau alte pasari cantatoare. Intr-o zi însa, pe una dintre crengile sale se aseza o pupaza. Pasarea pleca urechea la zgomotele ce veneau de sub scoarta copacului si îsi dadu seama ca acolo misunau o multime de larve mici, dar gustoase. Îsi varî asadar ciocul lung si curb în trunchiul migdalului, începand sa scoata de acolo larvele si sa le manace. Migdalul nostru se cufunda în tristete. Nenorocita aceea de pasare care îi ciopartea scoarta, distrugandu-i frumusetea, era chiar nesuferita! Minunatul migdal facu tot ce îi statea în putinta pentru a alunga pupaza, care în fine, într-o buna zi îsi lua zborul de acolo. Din clipa aceea larvele începura sa creasca si sa se înmulteasca, pana ce invadara întreg trunchiul. Si atunci fu de ajuns o pala de vant pentru ca orgoliosul migdal sa fie doborat la pamant. Daca te bate cineva la cap, subliniindu-ti defectele si lipsurile, nu te înfuria. Multumeste-i! |
Viata ca un fluture albastru
A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu…
Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul. -Ce vei face? o intreba sora ei. -O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voCele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand. -Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort? Foarte calm, inteleptul surase si ii zise: -Depinde de tine… fiindca e in mainile tale! Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.i strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela! |
Timpul schimbarii
La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse: - Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ? - Nu - i-a raspuns batranul. Vino cu mine! L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus: - Vezi acest vlastar, stii ce este ? - Da, parinte, un puiet de brad. - Smulge-l! Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om. - Acum, scoate-l pe acesta. S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus: - Smulge-l acum pe acela. - Dar e destul de mare, nu pot singur. - Du-te si mai cheama pe cineva. Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata. - Acum scoateti bradul falnic de acolo. - Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni. - Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu. "Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou." |
Cum insala diavolii pe om
|
Povestioara.
N-am stiut de acest thread si am postat povestioara pe altul, insa locul ei e aici. Iertare.
Intr-un targ indepartat dintr-o tara indepartata s-a auzit vorba ca trebuia sa soseasca un trimis al imparatului. Numai ca in ziua respectiva sosisera doi calatori straini: unul prost imbracat dar care zambea tot timpul si altul imbracat de gala insa mereu era incruntat. Cel ponosit dadea binete la toata lumea si zambea catre toti, cel incruntat ii tot masura cu un metru ce-l purta la cingatoare si rezultatul nu-l multumea defel. Oamenii s-au gandit sa-l gazduiasca pe trimisul imparatului, dar cum nu stiau care din cei doi este cel autentic, caci uitai sa va spun ca ambii pretindeau ca el e trimisul imparatului, au zis ca unii sa-l gazduiasca pe zambaret iar altii pe cel incruntat. Cei mai sarmani au ales sa-l gazduiasca pe cel ponosit ca, se gandeau ei, pe cel incruntat nu aveau cum sa-l multumeasca cu saracia lor. In schimb cei instariti, notabilitatile targului si invatatii, l-au ales pe cel incruntat, spunandu-si ca un imparat nu trimite un zanatec sau un nebun ca trimis al sau. Calatorii cei ciudati au stat trei luni in acel targ, schimband gazda in fiecare zi, dupa care si-au vazut de drum spunand ca mai trebuie sa mearga si in alte targuri si au plecat. Dupa plecarea lor un lucru ciudat s-a intamplat. Cei care l-au gazduit pe ponosit au inceput sa se asemene acestuia si sa zambeasca tot timpul, sa-si dea binete si sa se ajute unul pe altul. La fel s-au petrecut lucrurile si cu cei care l-au gazduit pe cel ferchezuit si incruntat: se tot masurau cand se intalneau incruntandu-se tot mai tare unii la altii, caci nici un rezultat nu le era pe plac. Acuma, nu stiu sa va spun morala, ca am uitat-o, si nu stiu nici care dintre cei doi era trimisul imparatului. Poate reusiti sa descalciti dvs povestea. Daca nu, uitati-o. |
Convorbire cu un cersetor
Un invatator vestit s-a rugat lui Dumnezeu mult si cu ravna, ca El sa-i arate pe acel om de la care ar fi putut sa invete calea adevarata spre Imparatia Cerurilor. Si iata ca odata intalneste langa usile bisericii un cersetor batran, imbracat in zdrente, plin de bube si rani puroinde. Trecand pe alaturi, dascalul il saluta dupa obicei, zicand:
- Buna ziua, batrane! Batranul ii raspunde: - Nu tin minte sa fi avut vreodata o zi rea! Invatatorul, auzind un asemenea raspuns s-a oprit si, ca si cum ar fi voit sa-si indrepteze salutarea, a spus: - Sa-ti dea Domnul fericire! Batranul a raspuns: - Eu niciodata nu am fost nefericit! S-a mirat invatatorul si, gandindu-se ca poate batranul nu a auzit bine, si-a preschimbat salutul si a grait: - Ce spui batrane? Eu iti doresc sa fii in bunastare.. Batranul i-a raspuns iar: - Eu niciodata nu am fost nenorocit. Incercandu-l pe batran, invatatorul a mai spus: - Iti doresc ceea ce singur iti doresti. Batranul a rostit: - Nu duc lipsa de nimic, fiindca toate, cum le doresc, asa mi se si intampla, iar bunastare vremelnica nu caut. - Sa te mantuiasca Dumnezeu pentru acestea. Dar spune-mi, tu esti singurul dintre napastuiti care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai ferit de nenorociri! - Domnul meu, asa este precum am raspuns salutarii tale. Nu am cunoscut vreodata o oarecare nefericire sau necaz. Ce stare mi-a dat Dumnezeu, pentru aceea si-I multumesc, iar daca nu-mi doresc bunastare, tocmai intru aceasta se afla bunastarea mea. Eu nesocotesc fericirea si niciodata nu o cer Tatalui Ceresc. Nu simt nenorocirea, asemenea cu cei carora toate li se fac dupa a lor dorinta. Daca sufar de foame, pentru aceea multumesc lui Dumnezeu, ca unui Parinte care stie ce-mi trebuieste. Daca indur frigul sau sunt patruns de ploaie, sau altceva rabd din vitregiile vazduhului, ii multumesc de asemenea lui Dumnezeu. Cand toti ma hulesc, il slavesc pe Domnul, stiind ca toate acestea sunt randuite de El, si nu se poate sa fie rele cele ce sunt iconomisite de El. Asemenea si cu toate cate le ingaduie Dumnezeu - bune sau rele, dulci sau amare - toate le primesc indeobste din mana Bunului Parinte, si astfel voiesc numai ce voieste si Dumnezeu. Si asa se fac toate dupa dorinta mea. Cu adevarat nenorocit este cel ce cauta fericire in aceasta lume, pentru ca in viata aceasta fericirea cea nemincinoasa este a te incredinta in toate voii Domnului. Iar voia lui Dumnezeu intotdeauna este desavarsita, buna si dreapta. Eu insa straduindu-ma in toata vremea sa-mi plec voia mea inaintea dumnezeiestii voiri, ma socotesc peste masura de fericit. Invatatorul socotind ca-l va pune pe batran in cumpana, a zis: - Spune-mi, rogu-te, aceleasi ti-ar fi gandurile si daca Dumnezeu te-ar trimite in iad? - Oare chiar El o sa ma trimita in iad? El stie ca eu ma tin puternic de El prin adanca smerenie si prin dragostea nefatarnica ce-I port. Cu aceste doua legaturi eu m-am legat atat de puternic de Domnul, incat, oriunde m-ar trimite, acolo il voi lua si pe El cu mine, si pentru mine e cu mult mai bine sa fiu cu Domnul in afara Cerurilor, decat in Ceruri fara El. S-a minunat dascalul de asemenea raspunsuri ale batranului, si a cugetat in sine ca aceasta este cu adevarat calea cea mai scurta spre Dumnezeu, cand oamenii isi pleaca voia lor inaintea sfintei si dumnezeiestii Vointe. Dorind insa dascalul sa mai incerce intelepciunea cersetorului, a intrebat: - De unde ai venit aici? - De la Dumnezeu am venit. - Unde L-ai gasit pe Dumnezeu? - Acolo unde mi-am intors sufletul de la toate lucrurile zidite, prin ganduri si constiinta curata. - Cine esti tu? - Cine vezi, dar sunt multumit de aceasta stare si n-as da-o pe toata bogatia imparatilor pamantesti. Adevaratul imparat este orisicare om care stie sa-si fie stapan si sa-si carmuiasca gandurile sale. - Dar unde este imparatia ta? Cersetorul a raspuns, aratand cu mana la cer: - Acolo este imparatia mea. - Cine te-a invatat pe tine, batrane, toate acestea si cine ti-a dat aceasta intelepciune? - Domnul meu, iti voi spune despre mine ca in toata vremea petrec in tacere si de ma rog ori cuget la cele cuviincioase, ma sarguiesc mai mult decat toate a fi in unire cu Dumnezeu si deplin impacat cu voia Sa. Invatatorul l-a lasat pe cersetor si mergand intru ale sale, lauda pe Domnul Dumnezeu care a dat atata intelepciune batranului cel sarac. (Luata de pe un blog, postata de Elena Mihaela) |
Zis-a avva Isaia : nimic nu foloseste pe noul incepator asa de mult ca ocara. Ca precum este pomul, care se uda in toate zilele, asa este noul incepator, care se ocaraste si sufera.
|
Din Limonarul Sfantului Sofronie
Ne-a povestit avva Ilie ( zis ciobanul ) ca sezand el intr-o zi aproape de Manastirea Famenilor , pe la al saselea ceas din zi a batut la poarta manastirii o femeie . Iesind el , a intrebat ce doreste , iar ea a zis : " Si eu , domnule avva , petrec viata pustniceasca si stau in cutare pestera ( acea pestera era camla un kilometru si jumatate departare de manastire ) si mergand eu prin pustie , zicea ea , am insetat foarte din cauza caldurii , deci fa dragoste si-mi da putina apa sa beau ". Atunci avva i-a dat sa bea , si potolindu-si setea , a plecat cu pace . Insa dupa aceea , a inceput vicleanul sa-l lupte cu pofte catre ea , asa de tare , incat neputand el sa mai rabde focul patimii, a iesit din pestera lui si luand toiagul s-a pornit sa mearga catre ea .
Mergand el putin , a cazut in uimire , adica a avut o vedenie si a vazut pamantul desfacandu-se si primindu-l pe el inauntru . Acolo, in sanul pamantului , a vazut cum zaceau trupuri moarte , spintecate si putrede . Din ele iesea o duhoare nesuferita . Un oarecare barbat incuviintat la chip, i-a aratat acele trupuri , zicand : "Iata , acest trup este de femeie , acela de copil . Deci implineste-ti pofta cat vrei . Insa pentru aceasta placere , socoteste de cate osteneli ai sa te pagubesti , caci ce doresti doara alta decat putregaiuri . Vezi pentru care pacat se lipsesc oamenii de imparatia cereasca ! vai si amar neamului omenesc , caci pentru un ceas de placere se grabesc a-si pierde toata osteneala nevointelor de mai inainte ". Zicand aceasta , barbatul incuviintat a venit si l-a ridicat pe avva Ilie din adancul pamantului . Atunci , venindu-si in fire , a simtit ca a incetat razboiul trupului si asa s-a intors la pestera lui , multumind lui Dumnezeu . |
Odata, un credincios mergea cu masina spre un oras din provincie.La un anumit moment a observat pe marginea drumului un barbat care facea autostopul.A oprit si l-a luat in masina.Pe drum,dupa un timp petrecut in tacere si o scurta discutie de convenienta,credinciosul s-a gandit sa abordeze tema Credintei.In definitiv drumul era lung si ar fi fost frumos sa treaca timpul intr-o discutie ziditoare pentru amandoi.
A inceput sa-i spuna pasagerului despre Dumnezeu,despre Credinta, despre mantuire.Colegul de drum,dupa ce l-a ascultat cu atentie, l-a intrebat daca Cel de Sus a fixat si reguli pe langa promisiuni.Credinciosul i-a spus ca da si ca trebuie sa te lupti,cu ajutorul Lui,cu pacatul pana la sange,ca este o lupta grea,care nu se opreste niciodata,ca vei fi batjocorit din cauza ei si vei avea de suferit dar daca nu vrei sa respecti aceste reguli Cel de Sus a spus ca plata pacatului este moartea. Celalalt mirat i-a replicat: ,,Auzi domne,eu de reguli sunt satul si de predici.Sunt liber si fac ce vreau,viata este scurta,nu am nevoie de reguli,fac ce vreau cand vreau".Credinciosul,om intelept,auzind aceste cuvinte a tacut.Cand au intrat in oras credinciosul a vazut in fata o intersectie pustie.Semaforul arata galben. Credinciosul a accelarat.Pasagerul a inceput sa se impacienteze. Credinciosul,calm,a continuta sa accelareze.S-a pus rosu.Pasagerul panicat de-a dreptul a tipat: ,,Rosu domne!Rosu!Nu stii ca trebuie sa opresti,este interzis!Cand este interzis te opresti nu faci ce vrei dumneata!Vrei sa ne omori pe amandoi?" Credinciosul a oprit masina si s-a uitat lung la cel de langa el.Acesta l-a privit cateva momente si apoi i-a zambit:,,Multumesc.Acum am inteles." |
Dragoste si nerecunostinta
O tanara ramasa fara vedere , in urma unui accident , suferea cumplit de singuratate . La un moment dat , s-a apropiat de ea un baiat care a reusit sa ii castige atentia si inima . Cei doi isi petreceau impreuna cea mai mare parte din timp . Tanara ii spuse , la un moment dat , celui drag :
- Tot ceea ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele , luna , natura si oamenii . Vreau sa-ti vad chipul . Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a binecuvantat cu miracolul vederii . Dupa o vreme , baiatul indragostit se hotari sa-si ceara iubita in casatorie . - Vrei sa te casatoresti cu mine ? Se lasa o tacere apasatoare, iar tristetea plutea in aer . Cu un tremur in voce , fata ii raspunse : - Nu ma voi casatori daca nu pot vedea .Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara . Dupa un timp , doctorul o chema pe tanara la spital pentru a-i da vestea cea buna . Era posibil sa i se faca un transplant de cornee fiindca aparuse un donator . Fericirea a fost imensa si , dupa operatie , primul care a vrut sa o vada a fost iubitul ei . Dar acesta era si el nevazator. Scuturandu-se parca de o povara , ea spuse : - Nu ma pot casatori cu un orb . Apoi fata s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei , baiatul i-a soptit : -Sa ai grija , te rog , de ochii mei ! |
Ora este GMT +3. Ora este acum 15:22:03. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.