Oare chiar există viață după moarte?
 

Nu v-ați întrebat niciodată daca chiar exista ceva cu adevărat sau totul e o minciună?La ce concluzie ați ajuns și mai ales de ce?
Ce se întâmplă oare după moarte cu adevărat și
la ce sa ne așteptăm și de ce credeți că am ajuns că nici în secolul 21 sa nu știm exact din timpul vietii si sa ne dam cu presupusul fiecare?Ce credeți că se întâmplă voi personal dupa moarte?

După cum spunea Apostolul Pavel fără Înviere credință creștină nu are nici un sens. Exista viata după moarte și Biblia oferă o mărturie clara în acest sens. Dacă punem la îndoială acest aspect atunci punem la îndoială însăși Învierea Mantuitorului și practic distrugem orice speranța creștină.

Da . exista viata dupa moarte. de ce? pentru ca ce este spiritual nu moare , este vesnic. Iar spiritual este ratiunea. ratiunea nu este produsa de carne, de materie: de exemplu un cadavru parasit de duhul sau , de sufletul sau, e mort si e parasit si de ratiunea sa.

Ratiunea is are originea in Dumnezeu, de la El vine si la El se intoarce. Singura ratiunea nu se descompune, nu se strica, nu ptrezeste , deci e vesnica si apartine lumii de dincolo. De aceea nu aici e viata noastra, ci dincolo , acolo e viata noastra.

Odata, in Grecia, la scurt timp dupa ce am inceput sa cred in Dumnezeu, am vizitat un sat grecesc din nordul Greciei. Am ajuns pe la amiaza si am mers direct la Biserica. Acolo era un barbat mort, intins pe catafalc. In Grecia mortii sunt tinuti o singura zi in Biserica si apoi se inmormanteaza. Familia era in jurul lui. Langa el era o femeie tanara cu un copil mic in brate , plangand. Atunci am intrebat: Doamne cum vine asta sa ne nastem ca sa murim? De ce ne mai nastem daca murim? Pentru ce ne perpetuam noi oameni rationali daca in final tot murim? In acel moment Dumnezeu m-a umplut de intelesuri. M-am uitat la copilas care abia pasise in lumea aceasta si la batranul mort si am inteles ca a crede ca viata se termina la groapa e cea mai lipsita de sens si ilogica idee. Nu ne nastem sa murim ci sa traim vesnic, aceasta este menirea sufletului nostru, de a trai vesnic. Nici macar nu pot exprima in cuvinte tot intelesul vietii capatat atunci.

Am plans atunci de bucuria revelatiei traite. Iata deci , in fata mortii, sufletul se desprinde de trup, si paseste in lumea de dincolo, suflet deplin rational , cu constiinta, lasand pamantului trupul acesta care i-a fost gazda pe acest pamant. Viata aceasta este scurta, o pictura de apa un ocean. Cnd vei ajunge la batranete si vei privi la viata ta vei intelege cat de scurta a fost. E o clipita din vesnicia ce ne asteapta.
Bine ar fi sa nu mai fugim de ideea mortii cu atata groaza ci sa intelegem ca moartea face parte insasi viata noastra. Asa cum trecem din copilarie in adolescenta, din adolescenta la maturitate si din viata aceasta in lumea de dincolo pasim prin moarte. Moartea este procesul fizic de desprindere a sufletului de trup, eliberarea lui si pasirea in vesnicie. Cu bagajul de fapte bune si rele vom pasi dincolo. Si , pentru ca totul este guvernat cu dreptate si iubire, faptele noastre ne vor judeca si ne vor aseza pe locl cuvenit in Casa Tatalui ceresc!

Ratiunea nu moare niciodata!

Macar ca uneori aici e adormita, e intunecata, dar este!!!! Si va fi!!!

Va cam imbatati cu apa chioara.

Pai daca Domnul a zis : ”Lasati mortii sa-si ingroape pe mortii lor...” deci dupa cum se vede lumea e o lume a mortilor care mor chiar daca sunt morti si acestia ajung in iad, in sheol.

Voi atunci va entuziasmati ca sufletul sau ratiunea e nemuritoare?

In cel mai bun caz dupa viata asta vom avea suflet de mort si ratiune de mort care culmea moare mai rau. Dar ce e mai bine sa dispari de tot sau sa te chinui vesnic? Unii ar vrea sa dispara de tot decat sa sufere atat de cumplit iar altii decat sa dispara ar vrea mai bine sa sufere oricat de cumplit.

Tocmai de aia ne si cheama Dumnezeu prin Hristos-Cuvantul la pocainta, ascultare, credinta si inviere si apoi la urcus duhovnicesc-ingeresc caci mila vrea Dumnezeu si nu moarte si distrugere.

Din Epistola I catre Corinteni
 

12. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morţilor?
13. Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
14. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.

15. Ne aflăm încă şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă deci morţii nu înviază.
16. Căci dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat.
17. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre;
18. Şi atunci şi cei ce au adormit în Hristos au pierit.
19. Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.
20. Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi.
21. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor.
22. Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia.

Despre veșnicie, cu părintele Stăniloae
 

Ma indoiesc serios fiindca ratiunea(abilitatea de a concluziona) este dobandita subiectiv in trup tinand cont de particularitatile socio-economice ale mediului in care respectivul individ traieste.
Daca un nou-nascut creste in jungla printre animale salbatice dobandeste ratiune de animal salbatic, daca traieste printre interlopi dobandeste ratiune corespunzatoare acelui mediu, si tot asa...

Nu rup legatura ratiunii de suflet insa o separ de el.
Este drept ca ratiunea ajuta la intelegerea duhovniceasca si la transformarea acesteia in iubirea ce ajunge sa fie depozitata in inima, dar odata cu moartea trupului ratiunea nu mai are de lucru, sufletul ramanand sa fie reprezentat doar prin iubirea deja acumulata, la fel ca la judecata particulara.

4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.(Psalmi145.4)

Ratiunea este capacitatea sufletului de a judeca lucrurile. Si copilul si adultul au ratiune deplina doar ca a copilului nu este exersata, invatata. Capacitatea de invatare nu trebuie confundata cu ratiunea. Tocmai pentru ca copilul are ratiune deplina, el vine in lume si asimileaza multe, le invata repede si creste exersand si maturizand si ratiunea.

Spre exemplu intre adulti: sunt cei ce curatati de pacat care au ratiune clara si deci o capacitate de judecata corecta si cei cuprinsi de pacat care au ratiune intunecata si o judecata gresita. Si unii si altii au acceasi capacitate de a rationa. Dumnezeu nu a dat unuia o ratiune mai stirbita mai redusa mai aproape de animal si altuia mai buna.

Sufletul cand iese din trup pleaca cu aceeasi ratiune exersata, educata in timpul vietii. Cand paseste in lumea de dincolo e la fel de rational, judeca, si daca a fost un pacatos, tocmai dupa moarte va intelege deplin in ce stare s-a aflat. Odata iesit din trup, ratiunea deci sufletul devine liber , neingradit de trup, i se ridica valul de pe ochi si vede exact, deci rationeaza si judeca clar in ce stare se afla. De accea sfintii spun ca aici vedem ca prin ape, adica vedem totul printr-o oglinda murdara de pacate. Numai cei ce se sfintesc vad totul clar. Va spun precis ca sufletul cand se desprinde de trup e foarte rational, usor si vede foarte clar totul. Atunci nimic nu ii mai este ascuns de aceea nici nu mai este nevoie de imaginatie.

Moroco, toti sfintii sunt vii in Imparatia Tatalui, spre exemplu. Toti sfintii cand au murit, au pasit in lumea cea de dincolo si trupurile lor au fost puse in mormant. Sufletele lor au ajuns in Imparatia Cerurilor si acolo canta slava lui Dumnezeu si se roaga pentru noi toti. Iata deci ca sunt vesnic vii si rationali, canta slava Domnului, ne vad pe noi, ne aud rugandu-ne si se roaga pentru noi Tatalui Ceresc.

Demetrius aceasta este dovada clara ca sufletul dupa moarte ramane rational , judeca , plange pentru noi , si se roaga Tatalui pentru noi toti.

Cei pacatosi, la fel sunt rationali, ajung in iad, judeca si vad starea in care se afla, si plang pentru locul unde au ajuns. Simt bucuria unei rugaciuni facute de noi aici pentru ei.

Moroco, sufletul e nemuritor. chiar daca duhovniceste e ca si mort la cate unii.
Si pacatosii si dreptii, dupa moarte realizeaza precis in ce stare se afla, si stiu exact ce loc li se Cuvine in casa Tatalui.

Demetrius, psalmistul vorbeste de Omul din Vechiul Testament. Inainte de Hristos omul Vechiului Testament mergea in seol, in casa mortilor, de aceea Hristos a coborat la iad cu moartea pe moarte calcand si a luat cu El in Ceruri pe toti dreptii.

Hristos a implinit legea, ne-a adus vestea cea buna inviind cu moartea pe moarte calcand.

Sfantul Cuvios Paisie Aghioratul era adeseori vizitat de Sf. Ana , si de Maica Domnului. Veneau sfintii, cantau impreuna psalmi, se bucurau vorbeau , se imbratisau. Iata ca sunt vii, vesnic vii, suflete curate rationale , sfinte.

Iata aici vizita Sfintei Eufimia facuta Sf. Paisie. cititi aici si va minunati, o sfanta - suflet sfant si rational.

https://doxologia.ro/viata-bisericii...sie-aghioritul

Da, la acest pasaj m-am referit, multumesc. Dupa cum se stie primele comunitati crestine, din care a facut parte si Apostolul Pavel, erau formate din evrei crestini, in marea lor majoritate, In gandirea iudeo-crestina invierea era un element central si fundamental, intrucat -spre diferenta de gandirea greco-romana- evreii percepeau fiinta umana in mod complet, trup si suflet. Prin urmare moartea nu era deloc perceputa ca ceva natural sau eliberator (precum in gandirea pagana) ci ca un adevrsar care separa plentitudinea fiintei umane, Invingerea mortii prin Inviere de catre Hristos anula acesta putere distructiva a mortii iar credinciosul crestin-cel putin in acele timpuri- traia cu marea speranta si credinta a Invierii, cand Domnul urma sa reuneasca corpul inviat cu sufletul. Aceste elemente sunt clar prezentate in Epistolele Apostolului Pavel, scuze ca nu pot detalia acum. Spre comparatie se poate analiza ciocnirea ideilor iudeo-crestine cu cele greco-romane in scena din Faptele Apostolilor 17:15-34, cunoscuta sub numele de ,,Cuvantarea din Areopag". In momentul in care Apostolul Pavel abordeaza ideea de Inviere este batjocorit instantaneu pentru care in gandirea pagana ideea de nemurire a sufeltului era cea care conta, ideea de inviere era tratata ca absurda intrucat prin moarte sufletul trecea la un nivel superior eliberat de materie cu limitarile ei. Practic la ideea pagana de nemurire a sufletului si atat gandirea iudeo-crestina opunea conceptul de Inviere a mortilor.

Este un alt posibil motiv de ce in Noul Testament se vorbeste atat de putin de starea intermediara (adica starea dintre moarte si inviere) intrucat telul final, marea asteptare privea Invierea si viata vesnica nu undeva dincolo de nori ci pe un pamant nou si un cer nou (vezi Apocalipsa in acest sens). Cei morti sunt cu Domnul si asteapta marea zi a Invierii, cand fiinta umana este din nou completa, practic o noua creatie intr-un cer si pamant nou. Cele doua tipuri de gandire, iudeo-crestina si cea greco-romana erau practic incompatibile, epistolele Apostolului Pavel dand marturie despre efortul sau de a le explica si de a-i convinge pe noii crestini dintre greci si romani de faptul ca Invierea prin Hristos este infrangerea mortii si Invierea celor ce acum sunt ,,adormiti in Domnul" si reunirea cu Domnul si Mantuitorul lor pentru eternitate intr-un pamant nou, lipsit de moarte, durere, pacat sau ceva rau.

Pana in prezent Invierea a ramas marea nadejde in asteptarea intoarcerii Domnului, motiv de tarie in incercari, credinta in fata mortii si convingere ca nimic si nimeni nu ne poate separata de dragostea lui Dumnezeu care ne-a fost aratata in Invierea lui Hristos.

Eu am găsit în Biblie că erau grupări influente în corpusul social iudaic care nu credeau în înviere:

Marcu, cap 12 : Şi au venit la El saducheii care zic că nu este înviere şi-L întrebau zicând:

Matei cap 22: În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au întrebat,

O mică parte din popor credea așa, citatul e adevărat doar dacă ne raportăm la acea parte.

Faptele Sfinţilor Apostoli Capitolul 23

6. Dar Pavel, ştiind că o parte erau saduchei şi cealaltă farisei, a strigat în sinedriu: Bărbaţi fraţi! Eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru nădejdea şi învierea morţilor sunt eu judecat!
7. Şi grăind el aceasta, între farisei şi saduchei s-a iscat neînţelegere şi mulţimea s-a dezbinat;
8. Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, iar fariseii mărturisesc şi una şi alta.

Deci saducheii nu cred deloc în viața de după moarte și în imaterialitate, duh, iar o parte dintre farisei ziceau ca saducheii, alta parte nu, evident că dospitura lor ajungea și la popor și influența, de aceea le-a zis Iisus să se ferească de aluatul fariseilor și saducheilor ...

Sfânta Evanghelie după Ioan, cap.20

Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.

Deci și apostolului Toma, care nu a fost de la început cu ucenicii când s-a arătat Iisus, îi venea greu să înțeleagă, el probabil că văzuse împunsătura în coastă și se mira dacă cineva poate duce o lovitură de suliță letală, poate credea că era un altul care seamănă cu Iisus dar n-are semne la coastă, mâini.

Sfânta Evanghelie după Ioan Capitolul 12
9. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi.
10. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare.
11. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus.

Erau în stare să-i facă rău și lui Lazăr din Betania, doar ca să ascundă evidența învierii.

În pilda Bogatului Nemilostiv:

27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

Deci e foarte clar, dacă Lazăr ar fi fost retrimis la casa bogatului, ar fi stat din nou în sărăcie la poartă, căci nu ar fi crezut aceia, de aceea poate nici nu e retrimis, repeta un ciclu de chinuri.

Sfânta Evanghelie după Matei
cap.28

13. Zicând: Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam;
14. Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face.
15. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi.

Deci generații întregi au crezut și credeau la momentul la care era scrisă Biblia că ucenicii au furat trupul și au mințit că a înviat.

Matei. cap 27
51. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat;
52. Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.
53. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora.

Deci au înviat sfinți adormiți în Ierusalim, cam la momentul la care Iisus și-a dat Duhul pe cruce cum scrie la versetul 50, s-au arătat altora și mulți n-au crezut.

Apostolul Pavel se străduia să vestească învierea lui Iisus și saducheilor, și acelei părți a fariseilor care credeau ca saducheii, și atenienilor.
Atenienii doar au râs, alții erau în stare să-i facă rău lui Lazăr din Betania să ascundă învierea, dacă Lazăr, Tavita, fiul văduvei din Nain, sfinții adormiți din Ierusalim la momentul trecerii lui Iisus ar fi înviat în spațiul grecesc, sub ochii grecilor poate altfel s-ar fi raportat la înviere.
Grecul râde la ceva ce aude pentru prima oară, altul e violent, care o fi mai împietrit ?

Alții au văzut morți înviați și n-au crezut.

Iudeii cand vorbeau de inviere se refereau la re-intrupare(fariseii,nu saducheii); n-aveau cum sa se refere la invierea aceluias trup inainte de a o demonstra Iisus Hristos, chiar daca mai inainte de El si Enoch a fost ridicat la cer cu trup cu tot.

Ei se refereau cat se poate de firesc la reintrupare si de aceea L-au intrebat ucenicii absolut normal pe Iisus daca orbul din nastere(In9,2) a pacatuit de s-a nascut orb, sau parintii lui(?). Iisus nu le-a raspuns "Cum puteti gandi enormitati ca acestea? Cum ar putea pacatui cineva inainte de a se naste?" Nu, pentru ca era universal raspandita conceptia asta, nu numai la poporul evreu.

Prin invierea lui Hristos ne-a fost aratata Calea, adica mantuirea intr-o singura viata, a celor care-L urmeaza cu fidelitate si staruinta pe Iisus.

Notiunea de ,,re-intrupare"este -din ce stiu eu-inexistenta in literatura ebraica (biblica sau apocrifa) dinainte de Hristos. Daca cunosti un text ebraic care contine exact acea sintagma sau idee te rog sa mi-l indici, sunt foarte interesat.

In schimb ideea de inviere a trupurilor devine vizibila in special in conceptiile din perioada macabeilor (vezi in acest sens 2 Macabei 7:9,11,22-23,28-29,12:43-45,14:36). Confruntati cu un numeroase cazuri de martiri care isi dadeau viata pentru apararea Torah in timpul prigoanei dezlantuite de Antioh IV Epifanes evreii au pus o problema evidenta: ce se intimpla cu martirii? Adversarii lor pareau a invinge si era imposibil de acceptat ca sacrificiul martirilor pentru credinta sa fi trecut neprimit de Dumnezeu. Si atunci - in urma interpretarii textelor biblice din perspectiva caracterului lui Dumnezeu - doua idei au inceput sa capete din ce in ce mai mult contur: ideea judecatii dupa moarte si ideea rasplatirii celor drepti. Logica este urmatoarea: cei rai trebuie pedepsiti, cei buni rasplatiti dar cei buni trebuie si ei sa ia parte la binecuvantarile viitoare de care vor beneficia cei credinciosi in ziua cand Dumnezeu urma sa isi instaureze Imparatia pe acest pamant.

Intrucat in gandirea ebraica Imparatia lui Dumnezeu se va instaura pe acest pamant (fie si dupa distrugerea celui actual, vezi in acest sens de ex 2 Petru 3:10) se punea problema ce se va intimpla cu cei drepti care au murit, in special martirii. Logic ca si ei trebuiau sa participe la acel moment intrucat isi dadusera viata tocmai pentru ca Torah sa fie aparata. Solutia a fost identificata in conceptul de inviere a trupulurilor astfel incat martirii sa fie prezenti fizic alaturi de restul evreilor la momentul final al binecuvantarii lui Dumnezeu. Spre diferenta de conceptiile noastre oarecum individualiste, gandirea ebraica pune accent pe ideea de colectiv, de popor privit ca un intreg, in special in acele perioade fiind de neinteles ca poporul sa nu ii cuprinda pe toti membrii lui la momentul rasplatirii. Este o consecinta directa a notiunii de legamant colectiv din Vechiul Testament.

Referitor la scena cu orbul din nastere (ioan 9:1-7) este ceva foarte interesant. Exista o conceptie populara ebraica in timpul lui Isus conforma careia copii platesc inclusiv pentru pacatele parintilor. Se regaseste si pe la noi, mai ales prin mediul rural, in diverse expresii paralele cu gandirea biblica. Multi evrei dadusera o interpretare de acest tip, extrem de ingusta si superficiala textului din Exod 20:5. Eroarea de interpretare nu era noua si profetul Ezechiel incercase corectarea ei (Ezechiel 18:14-20). Mantuitorul corecteaza si el conceptia populara eronata a ucenicilor aratand ca acel orb nu era asa datorita unor pacate personale sau ale parintilor sai ci fusese horatat de Dumnezeu sa fie asa pentru ca puterea lui Dumnezeu sa fie aratata in vindecarea lui de catre Isus. Evreii stiau foarte bine ca Dumnezeu poate decide in acest mod (Exod 4:11). In acest pasaj nu cred ca se pune in discutie notiunea de reintrupare (indiferent ce intelegeti prin asta).

Da daca vine judecata si invierea tuturor in trupurile lor si acolo vor avea parte de aceleasi naravuri ale firii pe care le-au neglijat inchipuindu-si ca odata ce mor gata au scapat?

Deci iata ca s-ar putea sa urmeze reveneriea tuturor in trupuri si nici ingerii nu scapa, precis si ei vor fi intrupati si toti vor fi obligati sa-si sufere in trupuri pedepsele care le vor veni de la pacatuire si de la nedesavarsire.

Deci nu scapa nimeni de trup crezand ca asa-i va fi mai usor.

Nu exista nicio reincarnare repetata metempsihotica pentru ca sa poti sa-ti permiti sa faci ce vrei cu trupul de parca nu conteaza. Daca gresesti ceva doar Domnul Iisus Hristos-Cuvantul te poate reinvia intre timp, pana la invierea generala a tuturor in trup.

Crezi ca-ti va fi usor apoi sa lasi Cerul pentru a invia in trup si sa suferi nedesavarsirea si firea si putreziciunile mandriei mintii semete?

Deci iata, nu te grabi sa arunci vina ca lumea pe trup sau pe suflet sau pe minte sau pe inima ci mai degraba, cat timp le ai, asculta cu ele de Dumnezeu spre desavarsire si unitate sfanta.

Cum esti foarte interesat?
Daca erai asa de interesat gaseai tu in Scriptura versete ce au legatura indirecta cu sintagma de care vorbesti(eu am gasit vreo 50), pentru ca referiri mai exacte la reintrupare decat versetul (In9,2) dpmdv nu se gasesc.




P.S. Literatura ebraica?

Salut Iorest, multumesc pentru precizari. As dori sa iti scriu un raspuns mai amplu in cursul zilei, ma bucur ca sunt oameni interesati de dialog pe tema diverselor aspecte istorice si teologice specifice iudaismului Celui de-al Doilea Templu. O sa updatez postarea acestea si sper sa imi spui ce crezi.

Psalm23 in Daniel mai gasim aceasta idee.

In Noul Testament sau in scrieri precum cele ale lui Josephus apar diverse grupari religioase mai mult sau mai putin reprezentative pentru iudaismul celui de-al doilea Templu. Saducheii, fariseii, zelotii,sicarii, irodienii, carturarii sau esenienii. Eu as mai adauga o categorie care desi nu este o grupare precum celelalte are importanta ei: galileenii, majoritatea ucenicilor fiind din Galilea.

Ii exclud din discutie pe esenieni pentru ca acestia nu apar in NT, desi sunt cercetatori (regretatul James DG Dunn) care sunt de parere ca Anania (cel care s-a dus la Apostolul Pavel in Damasc) era un esenian convertit la crestinism.Altii sunt de parere ca Cina Domnului a avut loc in cartierul esenian din Ierusalim. Neexistand dovezi directe si clare raman simple speculatii. Ii exclud pe esenieni si pentru ca ca fiind o grupare apocaliptica pe stil monastic au alte particularitati iar ideea de inviere in scrierile de la Marea Moarta este profund dezbatuta fara un verdict clar din ce stiu eu. Deasemenea idei de tipul ca Isus sau Ioan Botezatorul ar fi facut parte/avut tangente cu esenienii sunt tot pure speculatii, diferentele din predicarea celor doi in raport de convingerile eseniene fiind mult prea mari. Oamenii au o sete de senzational dar esenienii si scrierile lor sunt interesanti din alte motive. Dintre toate gruparile mentionate sunt clar preferatii mei :) dar asta este alta discutie. Pe langa Lege considerau ca inspirate propriile scrieri, care nu erau destinate decat membrilor comunitatii. Se considerau ,,Fii Lumini", ultimi credinciosi evrei adevarati in lupta cu toti care nu faceau parte dintre ei. Erau adeptii unei predestinarii absolute si se pregateau de confruntarea finala (Dumnezeu si ei contra la restul lumii) care urma sa aiba loc in curand.

Zelotii si sicarii nu au produs screri ci atentate :) fiind vorba de miscari evreiesti de partizani, considerati patrioti de marea majoritate a compatriotilor lor . Ideea lor de baza era un stat teocratic si izgonirea romanilor cu orice pret, indiferent cat de sangeros. Nu se stiu prea multe despre conceptiile lor, daca cumva mergeau pe abordarea macabeilor atunci este posibil sa fi crezut in inviere. Iuda, Baraba si cei doi talhari de pe cruce au fost cei nominalizati cel mai des ca facand parte din gruparile mentionate.

Irodienii sunt mai degraba un partid politic decat o grupare religioasa. Sau aveau tot atat de mult interes pentru religie cat avea si Irod. O grupare care sustinea politicile si conducerea lui Irod, colaborarea cu Roma si privilegiile politice. Aveau legaturi de interese comune cu saducheii. Nu stiu care era conceptia lor despre inviere, nu imi aduc aminte sa fi citit pe undeva ceva.

Saducheii reprezentau aristocratia iudaica autohtona, incepand cu Irod si pana in anul 66 AD devin puterea majora in Sanhedrin, si detin functia de Mare Preot. Respingeau orice invatatura care nu era explicit prezentata in Pentateuh, cereau aplicarea stricta si precisa a Legii. Respingeau notiunea de nemurire a sufletului, inviere sau rasplatiri/pedepse dupa moarte.In general il separau pe Dumnezeu de treburile omenesti zilnice fiind de parere ca omul are un liber arbitru deplin care ii permite sa decida singur ce sa faca. Negau existenta ingerilor si a duhurilor. Isi aparau cu ferocitate privilegiile si avantajele sociale di dispretuiau pe evreii din clasele sociale needucate. Respingeau traditia orala a fariseilor, considerand ca numai Legea scrisa are autoritate.

Carturarii initial se ocupau cu copierea textelor Vechiului Testament iar apoi au devenit un fel de experti publici in explicarea lui pentru cei mai putin educati. Ezra din VT a fost si carturar. Se ocupau cu studiu continuu al Torah, organizau serviciile in sinagoga,unii faceau parte din Sanhedrin.Au dezvoltat diverse abordari ale Legii si au consemnat in scris traditia orala. Personal eu ii vad cel mai apropiati de farisei. Unii dintre ei, invatatori rurali cu o minte destul de ingusta si o abordare extrem de simplista intra in diverse dispute cu Mantuitorul al carui mesaj depasea cu mult abordarea mediocra pe care o aplicau ei. Practic erau adeptii propriei lor interpretari si nu se asteptau sa le fie pusa in discutie. Personal cred ca unii mergeau pe idea fariseica si altii pe abordarea saducheilor.

Ultima categorie si cea mai importanta sunt fariseii. Proveneau din clasa de mijloc, laici, extrem de apropiati de oameni si iubiti pentru zelul lor pentru Torah. Spre diferenta de saduchei nu dispretuiau pe cei din clasele de jos si cumva isi asumasera educarea lor religioasa. Desi nu ocupau pozitii dominante in Sanhedrin aveau un cuvant greu de spus datorita sustinerii populare. Credeau in inspiratia divina a VT dar puneau pe picior de egalitate traditia orala, pe care considerau transmisa din batrani (ii numeau ,,parinti") incepand cu Moise. In cadrul fariseismului existau diverse scoli de gandire, Apostolul Pavel (care a fost fariseu) a facut parte din una dintre ele. Erau adeptii sa legifereze pe calea traditiei orice aspect al vietii zilnice astfel incat evreu de rand sa fie cat mai aproape de respectarea perfecta a Torah. Metoda se numeste ,,a construi ziduri in jurul Torah". Credeau si in predestinare si in liber arbitru, invierea mortilor, menurirea sufletului, viata dupa moarte cu rasplata sau pedepse, existenta ingerilor si a demonilor. In unele situatii pareau a fi favorabili lui Isus dar in majoritatea cazurilor i-au fost adversari mai ales in ceea ce privesc (de ex) legile curateniei ritualice, Sabat,etc. La randul sau Mantuitorul nu a avut o problema cu esenta invataturii fariseice (Matei 23:2-3) ci cu adaugirile acestora din traditia orala prin care modificau Legea precum si cu comportamentul lor in aplicarea credintei.

Dupa caderea Ierusalimul in anul 70 AD si distrugerea statului evreu de catre romani singurii care supravietuiesc religios sunt fariseii care organizeaza sistemul actual rabinic si asigura supravietuirea credintei iudaice in Diaspora.

Ucenicii Mantuitorului erau in marea lor majoritate galileeni. Erau considerati oameni aspri, iuti la manie, patrioti. Apostolul Petru este un bun reprezentant al lor, cel putin in relatarile sinoptice. Aveau un limbaj specific care ii faceau usor de recunoscut de restul evreilor. Erau adeptii unei credinte populare practice, fara mari profunzimi de studiu. Restul evreilor ii considerau neciopliti, rudimentari si greu de invatat. Era exclusa ideea ca un profet sau mare invatator sa poata aparea din Galilea. Se considera ca pe un galilean ti-l poti face prieten pe viata sau dusman pe viata.

Iudaismul celui de-al Doilea Templu nu este o imagine de monolit ci de mozaic, In cadrul aceleasi credinte existau diverse tendinte sau abordari, despre care nu stim foarte multe, documentele despre aceste aspecte nefiind foarte numeroase. Fiecare grupare intra in dialog cu Mantuitorul din perspectiva conceptiilor lor si cunoasterea lor poate ajuta la intelegerea mai buna a contextului NT. Daca cumva va tineti respiratia de emotie sperand ca cercetatorii vor ajunge la un consens pe tema asta veti lesina demult pana se va intimpla asta.

Salut! Daca te referi la Daniel 12:2 sunt partial de acord din urmatoarele motive. 1). Versetul vorbeste de invierea celor ,,multi" si nu a tuturor. 2). Spre diferenta de credinta crestina evreii credeau in invierea fizica in sensul ca cel inviat urma sa primeasca acelasi trup pe care il avusese, in timp ce in credinta crestin vorbim de un trup inviat, cu alte caracteristici. De exemplu multi evrei credeau - conceptie populara - ca daca mureai cu o singura mana sau ochi atunci la invierea dreptilor urma sa primesti un trup exact la fel, din motivul aratat. Oricum spre diferenta de conceptia iudaica despre existenta trista si intunecata a duhurilor in Sheol pasajul din Daniel arunca o raza de speranta, fiind un evident progres de intelegere teologica.Exista o opinie conform careia o doctrina atriculata despre inviere ar trebui sa aiba sase caracteristici, in epoca respectiva zoroastrismul fiind cel mai aproape de asa ceva dar credinta iudaica era in plina evolutie teologica si urma sa intruneasca caracteristicile pana la momentul inceperii predicarii Mantuitorului.

Da, am observat ca sfintii din vechime de multe ori "inotau impotriva curentului", se cam sustrageau dogmelor oficiale ale vremii. Si nu prea erau bine vazuti in societate, mai ales cand auceau vesti proaste.

Ca tot eram in topicul acesta uite ce spune Ecclesiastul:
"Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune."
sau:
"Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic"

Da-da, sigur ca da, mortii sunt atat de morti incat tot ce iubesc si fac e pentru ca sa se iubeasca tot mai mult pe ei insisi... de acolo si supararea cand pierd si de aia se razbuna pe Dumnezeu si pe sfinti.

Mortii nu se vad si nu stiu ca se iubesc numai pe ei insisi ori de cate ori ”iubesc” pe Dumnezeu sau pe altcineva. Te ia!

...
 

am fost "mort" 7 luni, am inviat dupa...deci dupa logica booleana, exista. Nu ma intrebati de "tunele de lumina" ori "campii cu flori" sut minciuni...s-a intamplat exact, da exact ca in Biblie, SOMN, 7 luni intr-o clipa.

Întrebarea pusa greșit.... Adevărata moarte este de fapt aici... Viața este în planul astral... Sufletul e captiv în trup doar pentru a învața, a munci și a ajuta celelalte suflete mai tinere....Toata sfera existentei terestre este doar un grăunte din Planul Existențial al Sursei Supreme... Învățați, cercetați căutați Sinele și ascultați Vocea pentru a va găsi Misiunea....

Și un remember.... Va veni ca un fur, aveți grija sa nu va găsească nepregătiți când va sosi

PACE

■□●○Cine?□■○●

Nu Cine, mai degrabă Ce...

Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.(2Petru,3,10)

„Iar ziua Domnului va veni ca un fur noaptea." Hoţul se strecoară noaptea, când nu este aşteptat. Aşa şi ziua Domnului va veni când oamenii nu o vor aştepta; şi de vreme ce nu o vor aştepta, nici nu se vor pregăti pentru întâmpinarea ei. Ca să nu ne îngăduim o astfel de greşeală, Domnul a şi poruncit: „Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru" (Mt. 24,42).

Vedem noi mai încolo dacă sunt doar povesti sau nu....

Domnul a venit in Cuvant din 1955 si biserica i-a inchs usa in nas iar lumea nu-L ia in seama. E clar ca se implineste proorocia ca mai inainte de venirea Lui intru judecata va fi lepadarea de credinta. Lumea oricum nu crede si a fost osandita ca rea deci cine crezi tu ca sunt cei ce se vor lepada de Credinta?

Doamne ferenste-ne de nenorocirea asta, lepadarea de credinta, pic cu pic, brusc sau treptat. Dar iata ca vine si toti se vaccineaza nepricepand ca vaccinarea e o forma pacatoasa de lepadare de credinta.

Pai daca informeaza vaccinul sistemul tau imunitar si de aparare ca sa-ti faci anticorpi atunci tu de ce ar mai trebui sa crezi?... ca pacatul ne omoara?.. ca sa stie pana si sistemul tau imunitar? Nu mai trebuie sa credem si sa veghem si sa ne pazim caci FNI-Pfizer si Jonson and Jonson lucreaza pentru linistea noastra, vaccinul ne informeaza sistemul, deci putem dormi linistiti caci cel mai mic mic-rob e adevaratul vinovat pentru raul care vine si nicidecum faptele voastre rele si iubirea noastra de sine sau neiubirea si rautatea plina de ura si de fapte rele pe care nu stim ca tocmai le continuam sa le ducem la indeplinire cu cinsim in toata splendoarea neascultarii sau a ”ascultarii”, ipocrism la maxim cica si acum tot nu stim ce facem si ca defapt stim ca stim ce facem.

Acum 2000 de ani L-au rastignit iar acum ii inchid usa in nas in timp ce multi pleaca si-L lasa singur sa vorbeasca si sa scrie. Doar mortii de dincolo de mormant Il aud si-L cred. E trist dar adevarat si toti vor ca altii sa faca sau sa fi facut in timp ce ei se scuza si asa se acuza!

Sunt o persoana relativ inteligenta desi observ de multe ori cat de prost sunt. Si nu imi permit sa iau in batjocora astfel de reverii. Totusi nu am credinta pt ca mintea imi spune ca nu pot controla nimic din exterior. Si totusi te intreb cum as putea sa ma pregatesc pentru ceva ce depaseste limitele accesibile individului? Vorbiti cu un anumit exces de zel, stiti ceva ce eu nu stiu?

Am trecut prin majorarea stărilor existențiale :indiferență, ateism, hedonism, materialism, naivitate, credulitate etc. Stări, abordări, stadii sau cum vrei sa le numești...

Să-ți dau un exemplu, doar pt ca biserica și mediul ei par limitați, inchistati, obtuzi și toate formele adiacente nu însemnă ca și textele pe care se bazează trebuie tratate cu neglijență.

Pur și simplu am renunțat sa privesc biblia, spiritualitatea, filosofia, însăși existența în sine prin ochii altora. Am renunțat puțin la abordarea oficiala sau general recunoscută, și am început sa încerc sa înțeleg ce răspunsuri caut eu, sau sa reconsider întrebările care ma, frământau.

Deci asta e soluția, sa fi tu sigur pe tine insuti, să-ți găsești tu echilibrul, nu trebuie sa fi sigur de subiectele abordate, asta e imposibil mai ales în zona de spiritual, întrucât e destul de greu sa demonstrezi altora convingerile tale sau pe ce sunt bazate acestea.

Dar un adevărat căutător nu are niciodată pace, mereu e într-o stare jalnica, mizerabila pentru ca nivelul sau de percepție al realității este mult mai sensibil decât al unui om normal care în egoismul sau nu vede decât ce I se prezintă, e prea, leneș sa gândească pentru el însuși...

De asta, adevăratul căutător nu are liniște niciodată, însă aici este o diferență majora între filosofi și mistici, deși granița este extrem de injusta.... Ambii prezintă realitatea... Depinde unghiul....

QUOTE=Seraphim7;669078]Am trecut prin majorarea stărilor existențiale :indiferență, ateism, hedonism, materialism, naivitate, credulitate etc. Stări, abordări, stadii sau cum vrei sa le numești...

Să-ți dau un exemplu, doar pt ca biserica și mediul ei par limitați, inchistati, obtuzi și toate formele adiacente nu însemnă ca și textele pe care se bazează trebuie tratate cu neglijență.

Pur și simplu am renunțat sa privesc biblia, spiritualitatea, filosofia, însăși existența în sine prin ochii altora. Am renunțat puțin la abordarea oficiala sau general recunoscută, și am început sa încerc sa înțeleg ce răspunsuri caut eu, sau sa reconsider întrebările care ma, frământau.

Deci asta e soluția, sa fi tu sigur pe tine insuti, să-ți găsești tu echilibrul, nu trebuie sa fi sigur de subiectele abordate, asta e imposibil mai ales în zona de spiritual, întrucât e destul de greu sa demonstrezi altora convingerile tale sau pe ce sunt bazate acestea.

Dar un adevărat căutător nu are niciodată pace, mereu e într-o stare jalnica, mizerabila pentru ca nivelul sau de percepție al realității este mult mai sensibil decât al unui om normal care în egoismul sau nu vede decât ce I se prezintă, e prea, leneș sa gândească pentru el însuși...

De asta, adevăratul căutător nu are liniște niciodată, însă aici este o diferență majora între filosofi și mistici, deși granița este extrem de injusta.... Ambii prezintă realitatea... Depinde unghiul....[/quote]

Sunteți un doritor al cunoașterii, al revelației, capabil de mari sacrificii clar observabile în discursul dvs. Sper și va doresc sa fiți luat în considerare de acest Zeu ce este nobil, aparte, să fiți ales în oastea Lui ce va schimba conștiința omenirii. Eu însă mai am mult până la o asemenea pretenție. Nu știu cât mai am timp sa va răspund pt că probabil voi fi banat datorită saturației intr-un fel explicabil de incidența proporțional colosală replicată la fiecare răspuns indezirabil și ipocrit al acestui utilizator @g-palama.
Cu stimă și respect!

Nietzsche, scopul nu este da fi luat în considerare de vreun zeu, sau sa luptam în vreo oaste...

Scopul este sa ne zeificam noi înșine prin evoluție, sa mergem la masa zeilor, nu sa le slujim lor, sa ajungem la cunoaștere, la Sursă...

Așa da boss, imi place o asemenea mentalitate, însă nu este creștină. În creștinism accentul este pus pe renunțarea la sine, slujire și acceptarea suferinței(crucea), adică o mentalitate de sclav nu de stăpân cum îți imaginezi dumneata.

Nu mai fac reclamă la creștinism demult :))

Prefer sa vad în creștinism accentele puse pe iubire, înviere și unirea cu Dumnezeu.

Prin renunțarea la sine(ego), vad unirea cu Sinele, prin slujire, vad Slujirea Tainelor Divine în folosul celorlați celorlalți....

Iar cât despre suferință.... Aici as face o trimitere și la Sidartha Guatama, care lovit de suferința existențială a plecat în căutarea iluminării... Suferința este iminentă? Da tu un răspuns la suferința, o soluție...

Nu știu dacă soluția creștină este cea mai potrivită în cazul suferinței, dar cred ca aew foarte multe resurse, și un panteon de" sfinți", duhovnici, preoți etc care prin altruismul lor, renunțarea la sine și propovăduire au încercat sa aline, trateze etc... Suferința...

De , chiar dacă soluția creștină nu pare foarte.... Definește o tu...

Soluția filosofica, îți explica mizeria în care te afli, sau te duce într-un plan metafizic, sau într-un plan nihilist, sau te duce într-un materialism rational...

Eu vorbeam despre a fi stăpân peste tine însuți, nu peste alții... Isus și ceilalți Maeștrii nu te invita sa fi un sclav...

Religia a încercat asta, societatea actuală încearcă asta etc...

Întram deja într-un subiect stufos... Dar retine, a fi conștient ca ești nemuritor este ceva eliberator... A te uni cu Sursa nu însemnă a fi sclavul Ei... Nu confunda religia cu Spiritualitatea...

Liberarea este e stare de conștiința... Religia îți spune ca ești rob păcatului... Deci :))

Isus cică este un eliberator.... Dacă ii permiți cuiva sa aibe control asupra ta, ești robul chestiei respective...

Cu tot respectul pentru Nietzsche, eu zic sa, mai deschizi și alte uși, treci peste acest capitol, și mergi mai departe, ai un drum lung.... Ia un Hegel, Kierkegaard... Și insista cat de, mult pe Augustin de Hipona...

PS

Tu ești un pământ roditor, pe pământul bun creste orice, indiferent de sămânță... Nu te stresa tu cu creștinii de carton, care sunt ca niște roșii de sera, par frumoase, da nu au niciun gust... Lasă, are cine sa ne judece și decide.. Bossul Mare, Creatorul, Forța... E tine tine, asa ca no stress man, tu măcar cauți, ei cred ca știu, dar în ignoranța lor vor muri dacă nu se trezesc... Vorba Părinților, iertare, sa va mustre Domnul, nu eu...

O mentalitate de respectare a demonitatii fiecarei fiinte umane si de iubire deplina.

Asta cu sclavul doar daca nu te pricepi o spui.

Crestinismul nu e despre sclavie. Mai usor cu oianul pe scari.

Iar apucaturile "asa da boss" nu stiu in ce carti de filosofie le gasesti. Poate la bodyguardul tau.u

Și Demonii cred și se cutremură, și Pavel a fost un mare luptător împotriva creștinilor, chiar și Iisus a cerut sa ii fie trecut paharul....

Deci, IUBIREA, unde e?

În numele iubirii, nu-l mai provoca pe un Căutător al Adevărului...

Dar când ai fost tu de fapt creștin, ai avut stări de iluminare prin Har, de îndumnezeire, ai urcat în harismele Duhului Sfânt ?
Te-ai jertfit până la sânge și suferință pentru aproapele ?

Probabil nici n-ai gustat creștinismul decât prin abordări exterioare, sau mecanice sau îl confunzi cu niște scheme gotico-reformato-catolice care bântuie prin Ardeal și secătuiesc creștinismul de harisme.
Normal că-ntr-un creștinism deformat nu mai e Har și creștere permanentă.

Îmi pare rău că nu am avut cont de când ai scris tu pe la început pe forum, să văd ce evoluție ai avut că văd că ai acumulat o galerie consistentă de prieteni dintre care unii conturi vechi dar relevante, deci ai avut ceva pondere în cuvânt.

Poate ai văzut creștinism de carton pe la tine prin jur și l-ai extrapolat ca și cum ar fi reprezentativ.


De unde știi tu că ei cred că știu, bizuindu-se pe ignoranță și nu cumva ești în ignoranța de a crede că alții nu cresc - pe când tu călătorești cu întrebarea ?

Poate și alții cresc, mă uit la Igor Paslusnik sau alții ce cărți citesc, absolvent de teologie și el, măcar citește și crește în cunoaștere de la Ioannis Romanidis la alți scriitori bisericești, a făcut rost de multe cărți patristice chiar printr-o întâmplare minunată în care un colecționar i-a trimis mai multe cărți decât ar fi avut posibilitatea pe moment.

Deci sunt bucurii duhovnicești care ne pot surprinde în fiecare zi fără a fi vrednici.

Dă-mi voie să-ți răspund printr-un nou topic, e prea relevant pasajul, ca să nu merite o atenție deosebita...

De ce sa vorbesc eu, când a vorbit Isus, pana la urmă el e Învățătorul, nu noi...

Va aplecati in jos stergand podele cu genunchii, prosternat cu ochii in pamant in fata picturilor si raclelor, dar aveti tupeul sa vb de stapanire?! Va bateti cu mopul ca podeaua sa fie lucioasa, si vb de dumnezeire? Chiar nu aveti un pic de rusine? Asta inseamna inchinare, stergerea prafului cu buzele in reverenta aurului de pe racle sau picturi si genunchii in prosternare? Ba mai mult, la pictura nici nu ajungeti, geamul fiind bariera ce atenueaza balosirea ei de catre cavitatile pline de patos salivar. Ati depasit cu mult paganii in prostie si idolatrie, dar va dati cucernici. Faceti parte dintr-un spectacol al prostie, pe palidele frunti ortodoxe nu exista urma de indumnezeire, doar de praf.
Nu sunteti inca stupefiat?
Tocmai ce am aruncat, dictonul.
"Touch down 2 cause hell"
Rebelionul:))))In club alaturi de sor'mea...
*https://youtube.com/shorts/ZI-2NxiOsKg?feature=share

Mai usor cu bautura ca elucubrezi.

Crestinismul este DESPRE DEMNITATEA FIINTEI UMANE !!!

Nu despre sclavie.

Crestinismul restaureaza omul si fiinta umana in demnitatea ei maxima. Omul ajunge dumnezeu prin har in crestinism.

Nu ai nici coerenta, nici un punct pe care sa il contesti.

Ai scris si tu cateva randuri intr-o emotie de revolta pentru propria neintelegere.

Copile, mai usor cu emotionalismul asta juvenil de care dai dovada. Prea multe posturi juvenile, emotive, cu reactii necontrolate si nejustificate, de copil emotionat la maxim care nu se poate controla.

Hai zi si tu mai pe romaneste ce vrei in postul tau, ca e incoerent.

Si ca sa te citez pe tine si pe taica-tu care pare un om cerebral - citeste postul, stai 1 zi sa treaca ”emotia - sa nu fie la cald” si apoi raspunde.

Vad ca nu separi teoria de practica. Crestinismul este o teorie si teologie absoluta a demnitatii fiintei umane.

Facem si noi la fata locului cat putem, cat ne pricepem.

Dar avem o referinta si un ideal.

Pe cand filosofia nu iti ofera nimic. Iar filosofii ca tine ofera recitaluri de iesiri necontrolate, nici nu zic nimic, nici nu pot sa ofere nimic in schimb doar acuza crestinismul de... practica gresita.

Hai ca nici macar la un nivel la care sa poti duce o conversatie pe subiect nu esti. Mai usor ca daca vorbesti ti se vede si masura. Si nu e buna deloc sa stii. Nici ca om, nici ca pregatire, nici ca ... gandire si experienta de viata. Se vede usor fiecare dimensiune in posturile tale, unde esti ca om, ca pregatire, ca gandire.

Vezi ca in viata fiecare isi gaseste unul care sa il poata masura corec si sa ii arate locul. De aia smerenia - sa tii si tu gura asa mai cu bun simt, ajuta de fiecare data, ca atunci cand zici prostii sa nu pari si prost fudul. Putina smerenie ajuta de fiecare data.