Grija lui Dumnezeu pentru noi
 

Dragii mei, pentru mine, dar si pentru altii, as vrea sa va intreb ceva: Pentru un crestin, este corect sa spunem ca ORICE ni se intampla, bun, rau, ne convine, nu ne convine, este de fapt cel mai bine pentru noi la momentul respectiv? Este corect sa consideram ca Dumnezeu are atita grija si dragoste pentru noi, incat ne da ce e mai bine sau mai bun pentru noi, chiar daca noua nu ne convine, chiar daca nu e pe placul nostru, chiar daca sunt incercari, greutati, momente, intamplari, situatii, neplacute, grele?

Ma gandesc sa lamurim aspectele aici, la modul acesta, pentru ca ma ganesc ca poate daca spunem lucrurile negru pe alb aici, asa, la obiect, va fi mai usor pentru multi sa ne lasam in grija lui Dumnezeu, si vom suferi mai putin pentru diferite lucruri care ni se intampla.

Vreau sa va mai spun ca eu acum sunt intr-o situatie neplacuta, care ma doare, care nu imi convine absolut nimic, care ma macina, INSA gandul ca de fapt probabil este cel mai bine pentru mine ASA, pentru ca Dumnezeu ma iubeste si imi da ceea ce este mai bine pentru mine, gandul acesta ma ajuta mult, si chiar imi ridica povara de pe suflet, si imi trece de suparare si de suferinta.

Si eu mi-am pus problema asta.
Am trecut printr-o perioada grea si m-am gandit mult de ce mi se intampla asta ("tocmai mie" :), adica).
Intr-un final am ajuns la concluzia ca am facut alegeri gresite (dupa mintea mea, fara sa ma gandesc la Dumnezeu si la voia lui), am "batut din picioare" ca vreau aia, ca un copil razgaiat.. am primit ce am cerut, dar nu mi-a fost bine.
Este tot o lectie.
(Dar iubirea Lui este intotdeauna prezenta.)

eu nu primesc ceea ce vreau ( :10: ) pentru ca nici nu ma mai rog sa primesc ce vreau, ci doar sa ma ajute in problema respectiva, care are mai multe solutii, si eu o vreau pe una, dar probabil ca nu ar fi cea mai buna, momentan cel putin. si probabil ca exact asa ma ajuta, nedandu-mi ceea ce vreau :P .

eu nu imi pun intrebarea "de ce tocmai mie", ci ma intreb de ce nu e cum imi doresc eu... de ce trebuie sa sa sufar....

Sa te ajute Dumnezeu!

Exact, aici ai dat si raspunsul

Altfel punind problema cred ca ne-am situa intr-un plan eronat de judecata sa credem de exemplu ca daca cade un ghiveci cu flori de la un balcon si-ti crapa capul se creaza nu stiu ce deschidere duhovniceasca si imbunatatire sufleteasca.

Cazi de pe o schela si-ti rupi coloana de ramii paralizat, insa fericit ca se putea mai rau..???

..sau muncesti in mina de carbune si te imbolnavesti grav de plamini si in 6 luni sa mori la 35 de ani deoarece asta este DE FAPT o consecinta a alegerii profesionale pe care ai facut-o.
Nu vad ce legatura are expresia..." a facut SILICOZA pentru binele lui, ca ASA trebuia, ca sa se mintuiasca"
Hai sa fim seriosi!...sa mai si gindim...sau cite prostii facem, constienti, cu mina noastra insa preferam sa consideram ca Dumnezeu a vrut asa.

Daca am avea cu adevarat duhovnic si i-am urma intru totul sfaturile, atunci am putea spune ca totul este de la Dumnezeu. Dar cand incepi sa-ti bati sotia, sa injuri si in situatia in care nimeni nu ti-a gresit, si multe altele asemenea, e clar ca sunt rodul unei fiinte despartite de Dumnezeu. Si nu asa vorbeste Dumnezeu prin tine semenilor.

Grija lui Dumnezeu pentru noi este temelia grijii noastre pentru Dumnezeu.

Mai intai de toate, Dumnezeu ne-a inclus pe noi in planul Sau vesnic cu privire la creatie, aducandu-ne la viata (atat biologica cat si spirituala). De acum, singura grija a lui Dumnezeu pentru noi este sa ne faca partasi vietii dumnezeiesti sau cum sa ne uneasca cu Sine.

Singura grija a noastra pentru Dumnezeu, este cum sa ne facem partasi vietii dumnezeiesti sau cum sa ne unim cu El.

Numai cand Dumnezeu si omul au aceeasi grija, omul isi implineste rostul existentei. Oricat de grele ar fi incercarile si responsabilitatile vietii acesteia, sa nu uitam ca ele sunt un semn al faptului ca Dumnezeu ne poarta de grija.

Sa nu uitam ca [COLOR=darkred]Dumnezeu si ingaduie multe[/COLOR] din cele ce ni se intampla. Aceasta nu inseamna ca sunt de la El, ca El este izvorul ori autorul lor. Nu a fost Dumnezeu cel care l'a chinuit pe Dreptul Iov, ci El doar a ingaduit aceasta, stiind ca din acele incercari, binele care va iesi va fi mai mare decat greutatea indurata.

In ceea ce il priveste pe Iov nu prea vad cum ar fi fost bine faptul ca i-a omorat servitorii, care din cate inteleg erau sute.

Daca [COLOR=darkred]servitorii [/COLOR]aveau viata pacatoasa, au primit rasplata, inca inainte de vreme. Iar de erau cu viata curata, acum privesc fata lui Dumnezeu, in rai. Lui [COLOR=darkred]Iov[/COLOR] i'au ajutat acestea, caci prin ei a inceput a fi lipsit de toate darurile, spre incercarea reala a dragostei sale. Cand un om te iubeste facandu'i daruri, ia'i darurile si priveste'i dragostea... daca dragostea ramane aceeasi, reda'i darurile si mai mult iubeste'l a doua oara.