lipeste ti DOAMNE SUFLETUL DE MINE
 

Dumnezeu S-a făcut om, ca omul să poată deveni Dumnezeu. (Sfântul Irineu)

Pentru aceea a venit Hristos în lume, ca să cunoască şi să înţeleagă omul cât de mult îl iubeşte Dumnezeu. (Fericitul Augustin)

Misterul Întrupării Cuvântului poartă în sine semnificaţia întregii creaţii sensibile şi inteligibile. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca tu să înveţi de la un om cum poate omul deveni dumnezeu. (Sfântul Clement Alexandrinul)

Sfânta Treime nu este prezentă doar în învăţătura lui Hristos, ci e lucrătoare în tot ce face El. (pr. Dumitru Stăniloae)

În Hristos locuieşte după fiinţă toată plinătatea Dumnezeirii. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

De Tatăl ne apropiem prin Fiul. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Iisus Se face ascultător Tatălui, vindecând propria noastră neascultare (…) şi devine pentru noi modelul unei ascultări fără de care nu există mântuire. (Sfântul Ioan Damaschin)

Iisus ne-a împăcat, prin Sine, cu Tatăl şi între noi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

În Hristos, Dumnezeu devine părtaş la condiţia omului, pentru că acesta să aibă posibilitatea trecerii spre El. (pr. Ion Bria)

Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi, prin aceasta, a început recapitularea noastră în Sine. (Sfântul Irineu)

N-ar fi fost mântuiţi toţi oamenii de Hristos, dacă nu i-ar fi luat pe toţi asupra sa. (Origen)

La Iisus poţi privi, fără să încetezi să-i priveşti şi pe ceilalţi. (Cresbron)

Ceea ce şi-a asumat Hristos, aceea a şi vindecat. (firea umană – n.n.) (Dicton patristic)

Făcâdu-Se om, Cuvântul lui Dumnezeu a umplut de cunoaştere firea umană golită. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Iisus Hristos, Templul Cuvântului. (Sfântul Ioan Damaschin)

Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Aşa cum, când împreunezi două lumânări, una se vede în cealaltă, tot astfel cred că se întâmplă cu cel care primeşte înlăuntrul sau pe Domnul Iisus. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

(Iisus) … n-a spus nimic fără parabole. (Sfânta Scriptură)

Hristos a ridicat în om chipul dumnezeiesc la deplina lui actualitate, adică la deplina lui comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii. (pr. Dumitru Stăniloae)

Credinţa în Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, este şi credinţa în Sfânta Treime. (Serghei Bulgakov)

Iisus Hristos, ipostasul supremei afecţiuni şi raţiuni, intră cu noi într-o comuniune ca de la om la om, într-o legătură interumană, umanizându-ne deplin prin îndumnezeire. (pr. Dumitru Stăniloae)

Iisus Hristos este Noul Adam, Ce înnoieşte continuu lumea întreagă. (Sfântul Grigorie Palama)

Natura omenească, prin Hristos, s-a înălţat la cer. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Învierea nu e doar lucrarea firii divine a lui Hristos, ci şi a firii Sale umane îndumnezeite. (Hristu Andrutsos)

Hristos S-a întrupat pentru o operă universală, reintegrând şi aducând toate lucrurile în Sine. (Sfântul Irineu)

(Prin Hristos) … tot pământul a fost eliberat din întunericul amăgirii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Iisus Hristos ne sugerează că El este centrul infinit al relaţiilor interpersonale, care eliberează omul de sub domnia determinismului şi individualismului lumii acesteia, de orice panteism, pentru a-l înălţa şi introduce în sfera de viaţă a comuniunii lui Dumnezeu în Treime. (pr. Dumitru Popescu)

Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător de duh. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Fiţi însetaţi de Hristos şi El vă va împlini cu dragostea Sa. (Sfântul Isaac Sirul)

Un singur Cuvânt a spus Tatăl şi anume pe Fiul Său şi pe Acesta-L spune mereu în tăcerea veşnică. Şi Cuvântul acesta trebuie ascultat în tăcerea sufletului. (Sfântul Ioan al Crucii)

Precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia. (Sfânta Scriptură)

Cine nu e cu Mine, e împotriva Mea. (Sfânta Scriptură)

Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. (Sfânta Scriptură)

Hristos, Taina lui Dumnezeu. (…) În El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. (Sfânta Scriptură)

Acesta e Omul! (Sfânta Scriptură)

Iisus în celulă (Radu Gyr)

Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist si ce'nalt parea Crist!
Luna venea dupa El, in celula
si-L, facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui, pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura:
- De unde vii Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a facut semn ca sa tac.

S'a asezat langa mine pe rogojina:
- Pune-Mi pe rani mana ta!
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina dar zabrelele groase,
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea capatana
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum imi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani...

Cand m'am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram in celula si era luna,
numai Isus nu era nicairi...

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul: niciun raspuns!
Doar razele reci, ascutite'n unghere,
cu sulita lor m'au strapuns...

- Unde esti Doamne? Am urlat la zabrele.
Din luna venea fum de catui...
M'am pipait... si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

Închisoarea Aiud

Pe cruce (Vasile Voiculescu)

Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozava
Pălea curata-i frunte ce-o sangerase spinii
Pe stancile Golgotei tot cerul Palestinii
Parea ca varsa lava.

Si chiar in clipa mortii hulira carturarii
Cu fierea otelita il adapau strajerii...
Radea cu hohot gloata cu spasmele durerii
Si-l ocarau talharii.

Zdrobita, la picioare-i zacea plângând Maria
Si-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mama
Alaturi Magdalena, in lunga ei marama,
Tipa vazand urgia.

Departe ucenicii priveau fara putere...
N-aveau decat sa fuga in lumea cea pribeaga
Cu el se naruise nadejdea lor intreaga
Si fara mangaiere.

Tarziu, porni multimea in palcuri spre cetate
Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite
Trecura fariseii cu fetele smerite
Si barbile-argintate.

Maslini fara de frunze dormeau mocnind pe coaste
In vale,ca-ntr-o pâcla, dormea Ierusalimul,
Pe cruce somnul mortii dormea de-acum sublimul
Iisus, vegheat de oaste.

Multumim, Rodica50!
Tocmai am parasit, nemultumita si intristata un thread "parazitat". Si am intrat pe acesta. Dupa ce am citit poeziile, parca mi-am curatat / purificat mintea. Si mi-au sunat in urechi versurile Psalmului 50:
"Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curatii,
Spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi curatii..."

Mai caut si alte thread-uri asemanatoare si voi gasi.

Doamne ajuta!

Din graba am scris cuvantul "curati" la finalul citatului din Ps.50. Scuze! Am inlocuit cu cuvantul corect "albi"

Vasile Voiculescu

Doamne

In varful copacului Tau sunt o floare...
Pe cea mai inalta ramura a lumii
Ma leagan in talazul de azur si soare.
Slava Tie ca n-am ramas in temnita humii,
Ci sloboda, spre cer, infloritoare
Inima mea nu mai intarziie:
Zbucneste afara in limpezi petale
Sa lege rod tainic, bob de poezie
Hrana zburatoarelor imparatiei Tale.
Petala mi-e cu aripa ruda,
Miresme, cantec gata sa s-auda.
Zambesc sub luceafar visarile-mi grele,
Beau apele lunii, se umfla in ele
Paunii noptii cu cozile-n stele.
...Scuturati-ma vanturi mladii ori haine,
Singura moartea e o dincolo de fire
Prapastie cu adanc de fericire.
Furtuna extazului ma va urca, poate,
Peste vamile si stavilele toate,
Intr-o pala de parfum, Doamne, pana la Tine,
Cerul arunce-mi inapoi jos ruina.
Floarea cazuta din imparatie
A vazut Cerul si a sarutat Lumina.