:10:
In unele chestii chiar spun "niciodata"...si e pe bune...si la tine e la fel, sunt convins...

Viaţa e complexă şi ne aduce în faţa multor decizii interesante. Credeţi că noi* n-am spus "niciodată" la gândul trecerii de la ortodocşi la pocăiţi?




________________
* Noi ăştia care "porcăim BO in general, si BOR in special". Adică luăm atitudine împotriva concepţiei ortodoxe că pocăiţii în general şi penticostalii în special sunt porci (vulpi, lupi, etc... neoameni în general şi demni de tratament adecvat).

Sincer să fiu nici nu mă interesează...

pt. Theodor de Mopsuestia
 

„Scopul exclusiv al vorbirii in limbi a fost propovaduirea Evangheliei” este o inventie teologica fara baze in Sfanta Scriptura si in Istoria Bisericii.

In foarte putine cazuri in 2000 de ani de crestinism s-a propovaduit Evanghelia prin vorbire in alte limbi.
S-ar putea spune ca la Cincizecime s-a propovaduit Evanghelia in alte limbi.(Faptele Apostolilor 2:11)
Macar ca si atunci omilia a fost tinuta de apostolul Petru in limba ebraica.(Faptele Apostolilor 2:14-36)
Dar este clar ca in Efes nu s-a propovaduit Evanghelia in alte limbi ci crestinii s-au rugat in alte limbi (Faptele Apostolilor 19:6). In Cezareea (Faptele Apostolilor 10:46) si Corint, la fel.

Apostolul Pavel afirma in mod deslusit ca vorbirea in limbi NU este doar propovaduire a Evangheliei ci rugaciune:
Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine. 1 Corinteni 14:2

Apostolul Pavel afirma cu totul altceva:

"Că dacă mă rog într'o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea e neroditoare
Atunci, ce-am să fac?: Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
Altfel, dacă tu vei binecuvânta, cu duhul, cum va zice Amin după mulţumirea ta cel ce stă'n locul omului de rând, de vreme ce el nu ştie ce zici?
Căci tu, într'adevăr, tu mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte.
Mulţumesc Dumnezeului meu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi;
dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte într'o limbă oarecare"

Daca eu prin rugaciunea si gesturile mele deranjez, le distrag atentia de la slujba celor de langa mine, ii tulbur, rugaciunea aceea nu e spre zidirea mea. La fel, cel care predica, trebuie sa o faca intr-un limbaj inteles si cunoscut de oameni, daca vrea intr-adevar sa-i ajute. Rugaciunea te invata de la sine cum sa vorbesti cu Dumnezeu. Personal consider rugaciunea cu bratele ridicate o treapta mai inalta a rugaciunii, e rugaciunea omului despatimit, pe care duhul mandriei nu-l mai poate atinge.

Ati sugerat ca, in antiteza cu vorbirea in limbi contemporana, in biserica primara crestinii foloseau darul vorbirii in limbi pentru a propovadui evanghelia. Insa si in Biserica Primara darul vorbirii in limbi nu era manifestat doar in propovaduirea evangheliei ci si in rugaciune.

Chiar in pasajul citat de dumneavoastra apostolul Pavel descrie rugaciunea in alte limbi.

Chiar nu-mi sugereaza asta, mai degraba vorbeste de rugaciune, care nu trebuie sa fie doar vocala ( a te ruga intr-o limba), ci trebuie sa fie si o rugaciune a mintii, ce apoi se coboara in inima. "Limba" are inteles de limbaj cunoscut, asa reiese din vesetele respective (limba trebuie inteleasa) Nu condamn gesturile unora, inclusiv sunetele onomatopeice, desi am o mare rezerva fata de sinceritatea lor, ci proprietatea termenilor, faptul ca se foloseste sintagma “vorbire in limbi” pentru a le defini.

In primul rand ca nu stiu de ce discutati despre darul vorbirii in limbi in cadrul topicului ce are ca subiect miscarea carismatica, care din punctul meu de vedere este demonica! vorbirea in limbi autentica, asa cum apare in Scripturi, serveste atat scopului de a marturisi pe Cristos unor necredinciosi, ca la Penticosta, dar si ca zidire personala, insa in acest caz trebuie practicata individual si nu cu raportare la altii decat numai daca avem talmacire sau exista talmacitor.
As vrea sa adaug ca userul "penticostalul" este un impostor deoarece nu prezinta dovada detinerii unei vorbiri in limbi asa cum s-a vorbit la Penticosta, adica semn pentru necredinciosi, care au inteles acea vorbire!

Va invit respectuos sa recititi pasajul citat de dumneavoastra.

Că dacă mă rog într'o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea e neroditoare. - Daca ma rog in alte limbi duhul meu se roaga nu mintea mea formuleaza cuvintele. Eu nu cunosc cu mintea mea cuvintele pe care le rostesc ci duhul meu se roaga. Mintea este neroditoare.

Atunci, ce-am să fac?: Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. -
Cum este recomandat sa ma rog si sa cant?
- Si cu duhul (in alte limbi)
- Si cu mintea (si formuland cu mintea cuvinte in limba materna, inteleasa de auditoriu)

Altfel, dacă tu vei binecuvânta, cu duhul, cum va zice Amin după mulţumirea ta cel ce stă'n locul omului de rând, de vreme ce el nu ştie ce zici?
Daca vei binecuvanta cu duhul (in alte limbi) omul de rand nu intelege ce spui si nu poate zice Amin (adica „asa sa fie”).

Căci tu, într'adevăr, tu mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte.
Prin rugaciunea in alte limbi tu multumesti bine (intotdeauna rugaciunea in alte limbi e bineplacuta lui Dumnezeu) dar fiindca celalalt nu intelege, nu poate fi de acord si in comuniune cu tine, de fapt nu este nicio zidire sufleteasca pentru el.


In tot pasajul de mai sus Apostolul presupune existenta rugaciuni in alte limbi, precizeaza ca prin ea credinciosul „multumeste bine lui Dumnezeu” si reglementeaza folosirea ei in Biserica.
Va rog sa observati ca este vorba de rugaciune in biserica nu de propovaduirea evangheliei inaintea neamurilor pagane.