De ce m-am saturat de viata si totusi o traiesc?
 

Spun ce simt in fiecare zi tot mai intens de la un timp.M-am saturat de viata, tu nu?
Dar inca mai traiesc.Realizez ca ma mint zilnic .."maine va fi mai bine, ai o noua sansa"..La ce?

Vreau sa traiesc ca un om bun, tot ce fac incerc sa fie bine, dar ce e rau si ce e bine?Tu crezi ca stii ce e bine in viata?De multe ori deciziile pe care le-am luat crezand ca fac bine, s-au schimbat pe parcurs.Realizez ca pana la urma, ori te stradui sa fii bun si traiesti in minciuna, caci nu e posibil, ori traiesti in voia soartei si dk s intampla sa faci bine, poti sa te bucuri..sa te mandresti.Cine sa te aprecieze, sau nu ai nevoie de ele?(aprecieri)
Alta minciuna.Am observat ca oricine face un bine are asteptari, pe plan spiritual sau poate material.M-am saturat de nebunia, de suferinta din fiecare zi in care muncesc(cred eu cinstit)si castig putini bani pe care as vrea sa-i pastrez si sa-mi fac un viitor, dar pe de alta parte vad k acum este foarte mare nevoie, cand cei de langa mine ma ajuta, eu stiu ca nu le dau mult..dar incerc.
Vin acasa si ma pun pe pat, as vrea sa plang, dar la ce bun?As face poate si pe altii sa planga..Ma prefac ca dorm gandindu-ma ca poate maine ma voi schimba si voi realiza unde am gresit, de unde atata chin ca sa treci prin viata..?Si azi sper sa aflu ceva de la voi, poate ganditi mai bine, sau ati avut vreo experienta din care ati iesit bine ca sa-mi dati un sfat.De ce inca mai traiesc?...

Uite, eu am avut o experienta din care am iesit cu bine. La 17 ani, dormeam prin parcuri si eram insarcinata, iar prietenul meu [tatal copilului] era in strainatate. Nu aveam niciun leu, nimeni nu ma angaja nicaieri, prietenii si familia imi intorsesera spatele. Acum, aproape 5 ani mai tarziu, sunt casatorita, am doi copii sanatosi si frumosi, o situatie financiara mai buna decat as fi sperat vreodata si m'am impacat cu parintii mei. Amintindu'mi de zilele alea disperate, cand nu stiam ce va aduce ziua de maine si pluteam ca o frunza moarta'n vant, fara niciun control aparent asupra vietii mele, inca mai simt o durere acuta. Dar stiu ca daca nu as fi trecut prin ce'am trecut atunci, nu as fi cunoscut fericirea si iubirea de care am parte acum.

Nu merita sa te sinucizi, deoarece o faci intotdeauna prea tarziu

Dezamagiri ale vietii
 

Da..dar vezi eu uneori simt lucrurile, bucuria, tristetea, alteori trec prin ele, ca din obisnuinta fara sa le simt.Asta ma sperie.In acele momente incep sa disper.De ce odata iubeam asta si acum nu mai simt iubire, dar alt sentiment..?Iti multumesc de raspuns si nu stiu ce sa zic mai mult..pentru ca daca e compatimire, in acest moment nu pot simti asta, daca e tristete pentru ca ai trecut printr-o asfel de experienta...da, putina tristete, dar inimile noastre continua sa bata..oare de ce o fac?

Cati ani ai? De unde esti? Unde lucrezi? Poate reusim sa te ajutam.

O lupta-i viata; deci te lupta!

Deci sunt un esec, trebuia sa ma sinucid mai de mult..?Dar abia acum realizez asta, si-mi pare rau.Imi pare rau pentru ca trebuie.Trebuie sa lucrez la o croitorie, desi in conditiile in care noi stam zilnic avem posibilitatea sa n imbolnavim.Eu si multe alte persoane cu care am vorbit au fost spitalizate caci s-au imbolnavit(eu m-am accidentat la munca)..A fost groaznic sa stau in spital.Si acum sa ma intorc in acest loc care nu-mi promite decat vagi iluzii ca traiesc?..Am studiat teologia si profilul l-am avut limbi straine.Am invatat bine si mi-am castigat respect in societate, ca stiam sa vorbesc in termeni diferiti de alte persoane, sau ce?Dumnezeu stie ce prostii ziceam, imi pare rau de multe din lucrurile pe care le zic odata crezand ca sunt bune si apoi...De aceea ma incapatanez cateodata si nu mai vorbesc..ca sa nu mai am de ce sa regret..si totusi..Apropo, am 22 de ani, mersi de raspuns si sa stii ca eu nu as comite suicid, nu am puterea as o fac, din pacate..poate sa am noroc sa..eh, cn stie(sunt nebuna ca inca mai sper ca ceva o sa se schimbe..sunt!)Imi cer scuze, totusi asta cred..

Ai 22 de ani esti tanar(a). Daca ai studiat teologia, inseamna ca ai cat de cat studii (bacul si poate o licenta). Daca nu ai vocatie spre meseria de preot sau profesor de religie poti incerca sa complementezi studiile cu un master in Istorie sau sa intri la alta facultate. Esti tanar(a). De bine de rau pe criza asta ai un loc de munca. Te poate ajuta, chiar daca nu este cel mai sanatos loc. Ai grija de tine si menajeaza-te. Cum stai cu familia? Cauta sprijin acolo.
Din ce oras esti?

Motivul pentru care imi doresc sa fiu in viata
 

Familia mea?...Oare poti sa crezi ca si asta este ceva relativ?Sora-mea a zis la un moment dat "Suntem o familie de nebuni.",cam asa a zis bulversata de intamplari.Am destule probleme in familie, un tata bolnav pe care sotia l-a parasit si l-a lasat cu noi cand trecea printr-o situatie deplorabila si avea nevoie de sprijin.Cat curaj are tata!Si m-a incurajat si p mine.Da, dar cine il vede asa cum il vad eu?Si cui o sa-i pese daca moare?Eu nu stiu ce voi face...Ceilalti, mai am un frate si o sora se duc sa o viziteze pe mama si sa s imprumute de la ea cu bani.Daca as avea si eu mai multi bani, crezi ca voi putea sa-mi cumpar dragostea sau respectul..?Poate asa trebuie sa se intample, poate o sa regret ca v-am spus toate acestea, sau poate nu.Spiritual eu nu il sprijin pe tata, ma tem ca nu as putea.Ce pot eu sa fac?Scuze, insa nu doresc sa dau mai multe detalii si recunosc, nu prea am incredere in oameni..totusi, exemplul e tata, sunt persoane care iubesc cu adevarat, pana la capat.(cred ca pentru ca il iubesc si eu imi doresc inca sa mai traiesc..)

De ce inca mai traesti?

Buna intrebare. Eu as spune ca dincolo de suferinta si toate incercarile prin care treci totusi nu ai cum sa nu tii cont de un lucru: traesti pentru ca Dumnzeu iti mai da o sansa, de a fi mai buna mai puternica si de ce nu de face ceva pentru mantuire. traesti pentru ca nu tot ceea ce credem noi ca ne este bine ne este si de folos. Eu zic totusi sa multumesti lui Dumnzeu ca mai vezi lumina soarelui. Draga mea eu am pierdut o fiinta draga acum un an si acela este sotul si nu am decat 29 de ani el avea 34. asa ca te inteleg prin ce treci cu tatal tau.

Asta probabil pentru ca au fost luate in functie de conjunctura si nu un sistem de valori autentic.
S-a schimbat contextul, s-a schimbat si rezultatul.

Ma rog, esti liber(a) sa precizezi concret despre ce e vorba, daca vrei sa fii inteles/inteleasa mai bine.

Depinde, perfectiunea in bunatate nu se atinge usor, dar pentru cel care se straduieste este o functie asimptotica.
Si cel mai mult in ecuatia asta, lucrurile care conteaza mai mult decat rezultatul de moment sunt:

1. sinceritatea, adica sa fii dispus sa-ti recunosti greselile
2. sa te straduiesti sa le corectezi.

Ai partea 1 (pe undeva) iti lipseste partea 2.

Nu e chiar atat de rau sa ai asteptari, depinde concret de la caz la caz si de la om la om, despre ce asteptari este vorba.

Pe scurt, vrei sa ne spui ca nu-ti ajung banii?
Cred ca mai toti suferim de problema asta, mai mult sau mai putin..

Insa asta sa fie adevarata problema?
Din ceea ce ai mai scris mai sus se pare ca drama are radacina principala in tragedia prin care treceti ca familie.
Asa este?

Gresit..se refera la? Planul material? Spiritual?

Depinde. De fapt ce ai vrea de la viata?