|
intrebare
in ultima vreme, adica de vreo2 ani , a inceput sa ne mearga roarte rau. mi-m piedut locul de munca, am incercat sa ne facem o afacere proprie, adica un club ptr copii, unde sa vina sa stea si sa isi faca temele dupa scoala , care nu a mers si am pierdut foarte multi bani, am gasit un nou loc de munca in invatamint, timp de un an si acum trebuie sa merg la concurs din nou. opst pe specializarea mea nu este, asa ca o sa fiu nevoita sa accept un post de suplinitor, ce o sa gasesc. cu sotul meu nu ma mai prea inteleg, tot timpul sint nevoasa si am o neliniste mare in suflet.
va rog sa imi ziceti si mie cum pot trece peste aceste incercari. as vrea sa merg si sa cer o slujba speciala pentru toate astea, dar nu stiu daca exista asa ceva si cum trebuie sa fac. multumec |
Roaga-te neincetat. Trebuia sa o faci si inainte de a ajunge in situatia asta (desi probabil ai facut-o,nu am de unde sa stiu,deci nu pot judeca). Nu te baza pe faptul ca o slujba mai "speciala" in mod garantat si imediat te va ajuta. Trebuie staruinta multa,rugaciune,post...
Si foarte important: sa nu cazi in deznadejde! Probabil ce am scris nu este tocmai un raspuns pe care il asteptai insa crede-ma ca functioneaza,ca sa spun asa. Daca ai rabdare,nadejde multa in Dumnezeu,credinta etc. e imposibil sa nu te ajute. O spun din proprie experienta! |
Du-te la preot si spune-i exact ce ne-ai spus noua aici. Intreaba-l ce se poate face si el va stii. Iti va citi ceva special si poate va veni sia casa sa va sfinteasca. Si sotului ar fi bine sa-i citeasca.
|
intrebare
am sfintit acasa. am sfintit si la club, sau ma rog spatiul inchiriat pentru clubul de copii. ma rog, ce e drept nu foarte staruitor. merg destul de regulat la SF Maslu. ce e drept ma simt un pic bine, linistita, increzatoare, dar, a 2a zi deja problemele ma coplesesc iar.
multumesc pentru suportul si tot ajutorul vostu. |
Moni, cel mai mare dar pe care omul l-a primit de la Dumnezeu este viata. Ea trebuie traita cu bucurie si nu cu intristare. Nu esti singura care trece prin astfel de momente. Am fost si eu in astfel de situatii. Si am iesit biruitor din astfel de situatii stand de vorba cu duhovnicul, nu cu vecinii. Vecinii te vad in astfel de situatii un ratat. Esti luat in deradere, aratat cu degetul, esti un "prapadit". Nu uita, intelepciunea omului este neputincioasa. Zice Sfantul Serafim: "Cand raspundeam cu mintea mea, se faceau greseli".
Asa ca mergi la un duhovnic si primeste spre implinire sfatul lui, chiar daca tie ti se va parea a fi o nebunie. Imi aduc aminte ca vine o femeie la Sfantul Serafim si il intreaba: "Parinte cum vezi asa limpede viata si inima mea?" si el raspunde "Eu nu vad nimic, eu ma rog si primul gand care vine in inima mea il stiu ca fiind cuvant de la Dumnezeu si pe acela il dau". Asta e diferenta intre noi si un duhovnic. Noi dam raspuns la intrebarea ta dupa cum credem, duhovnicul da dupa cum ii graieste Dumnezeu. |
Citat:
|
Am uitat sa iti spun, cauta cartea "Ne vorbeste parintele Porfirie". Este o carte usor de citit, nu te speria. Vei gasi foarte multe sfaturi acolo.
|
Cartea Parintelui Porfirie este una dintre cele mai miunate pe care le'am citit pana acum. Te vei folosi de ea.
Chiar ma gandeam, zilele astea, la ce se va intampla cu oamenii in viitorul apropiat. Se vorbeste despre vremuri grele. Dea Domnul sa avem in noi harul Duhului Sfant, spre a ne intari si a nu deznadajdui. Sinuciderile se vor inmulti, ca semn al celor ce se cred singuri in fata tuturor problemelor. Este nevoie de nadejde. Alaturi de dragoste si credinta, nadejdea ne va ajuta sa ajungem la liman. Vin momente in care teoria este incercata de practica. Dea Domnul ca practica sa fie conforma cu teoria. |
Nu am citit cartea dar am sa o caut. Am citit insa despre sinucideri, nu cred ca s-au inmultit, dar reflecta intr-adevar o stare sociala. Fenomenul care duce la sinucidere este in general anomia, exact acel sentiment de singuratate in fata vietii. Asta se intampla probabil si din cauza ca societatea moderna nu se vrea bazata pe principii crestine, care ar obliga practic omul la vietuirea in comunitate si ar face imposibila aceasta instrainare a lui. Vietuirea in comunitate si legaturile stranse cu ceilalti fac insa omul puternic si mult mai rezistent la manipulare, il indeparteaza de profilul consumatorului ideal, asa ca nu-si gasesc locul intr-o societate al carei principal scop este consumul. Indiferent ce ar incerca sa construiasca omul la distanta de Dumnezeu este sortit din start esecului. Fara Dumnezeu in centrul ei, societatea umana este doar o adunatura de indivizi disparati (sau/si disperati).
|
QUOTE=elenadana]Am si eu o problema...am intrat pe acest forum deoarece nu stiu cu cine as putea vorbi despre aceasta situatie jenanta,care ma consuma,nu-mi pot lua gandul de la ''problema '' mea...
De cand m-am confruntat cu o problema grava in familie,am schimbat biserica pe manastire...preotul cu calugarul... Din prima clipa am simtit ca acest calugar tanar este duhovnicul de care aveam nevoie.......doar ca..... Dupa mai mult de jumatate de an de spovedit la acest calugar,simt ca...nu-mi pot lua gandul de la dansul... Daca la inceput ma duceam la manastire(din Bucuresti)sa ma rog pt problema grava de sanatate din familie,iata-ma acum ca ma duc doar sa-l vad pe calugarul meu.... Ma simt bine doar daca imi adreseaza cateva cuvinte,imi lumineaza ziua.Problema e ca am devenit geloasa pe celelalte fete care vorbesc cu dansul,sau carora le acorda mai multa atentie decat mie... Bineinteles ca nu si-a dat seama de nimic!!!Este prezent in gandurile mele continuu,dar nu ma duc prea des,sa nu ma tradez. Cred ca si dansul ma simpatizeaza,imi vorbeste,imi da carti duhovnicesti de citit...dar...in cazul unui calugar poate fi mai mult de atat?!Eu nu am simtit nimic nelalocul lui din partea dansului...partea rea e ca acest lucru ma deranjeaza!Nu vreau nimic,doar sa ma placa,sa ma simpatizeze,sa simt asta din partea lui. E urat ceea ce am sa intreb,dar oare e posibil sa ma placa mai mult decat pe alte fete?Sau e pacat? Nu ma considerati o pacatoasa va rog,sunt o fata foarte serioasa si cuminte,doar ca dansul este special pt mine... Va rog sa-mi raspundeti,sa ma ajutati,ce stiti despre calugari si femei?(nu in sensul rau,ma refer la o relatie de comunicare,nu la altceva),in ce relatii sunt dansii cu femeile? Ce stiti despre asta?[/quote] |
pt. elenadana
Miine sau poate poimiine cind vei revedea propria ta postare fa urmatorul exercitiu:toata poveste comprim-o intr-o fraza de maxim 3 propozitii,astfel incit sa fie f. clara si expresiva(sa descrie trairile cele mai importante)si posteaz-o din nou.Sunt discordante intre afirmatiile tale. (Sper ca nu esti administratorul,nu ca ar fi rau dar ar fi prea... lata.Ma astept la mai mult de la tine !)Pe tine nu trebuie sa te intereseze care ar fi acestea ci fa,daca vrei, ce ti-am spus .Va fi mult mai folositor pt. a putea discuta cu ceilalti.Este un subiect interesant din multe puncte de vedere.Solutia nu este greu de dat,greu este sa te arati pe tine un pic mai mult cine esti.Incearca ,poate fi spre folosul tau !
|
Intrebarea aceasta este pusa inca de doua ori. Trebuia sa faci un topic separat (unul singur), iar intrebarea sa o pui o singura data.
Spune-ne exact care sunt sentimentele tale. Cum il vezi tu pe acel calugar in sufletul tau? |
@elenadana: dupa parerea mea ar trebui sa iti schimbi duhovnicul. Aceste sentimente pe care le ai, pot deveni periculoase, chiar daca acum nu sunt. Este foarte greu sa eviti pacatul cand esti pus fata-n-fata cu el, este mai bine sa eviti toate situatiile care te pot pune fata-n-fata cu pacatul. daca acum simti asa cum simti, poate peste catva timp vei simti altfel, poate si mai nepotrivit. Nu e lucru rau sa tii la duhovnicul tau, dar sa fii sigura ca nu ai si altfel de sentimente fata de el si ca nici nu vei putea avea vreodata (fii sincera cu tine insati).
|
Citat:
Pai ....sa-ti raspund:am pus intrebarea de mai multe ori,pentru ca nu prea ma descurcam pe acest forum.........ieri l-am descoperit!!!probabil am pus-o o data din greseala,alta data pentru siguranta.Nici acum nu ma descurc prea bine....mmmm......am crezut ca am trimis-o in locuri separate......pentru persoane diferite....nu mi-am dat seama ca aceleasi persoane o citesc in mai multe locuri.....ce sa mai zic.....parca eu mai stiu de capul meu.....ca dovada.... Cum adica ''un topic separat''........scuza-ma dar nu prea ma descurc..... Despre sentimentele mele ce sa zic.........''exact'' zici tu......hm.......sunt indragostita de el!La mine ''indragostit'' poate echivala cu iubit,pentru ca doar o data in viata am mai simtit asta,desi am 34 de ani. L-am vazut la inceput ca fiind cel mai sfant om pe care l-am cunoscut!(si am avut si eu si bunicul si unchiul preoti,deci m-am invartit printre ei,nu ca n-as fi avut contact cu preotimea).L-am stimat,l-am apreciat,mi s-a parut ca l-am apucat pe Dumnezeu de-un picior cand l-am cunoscut.In loc sa-i zis ''parintele X'',ma trezeam ca ma adresez cu ''Sfantul X''.Am avut cele mai sincere si curate intentii cand l-am ales ca duhovnicul meu! Dar.....incetul cu incetul m-am pomenit,din durerea imensa care o aveam cand ma duceam la dansul(sora operata de cancer,asa am ajuns la dansul,trimisa fiind de un alt calugar),ca ma uit in oglinda inainte sa plec de-acasa,ca m-am umplut de bucurie cand mi-a zis ca sunt frumoasa,ca-mi dau cu putin rimel.....ca ma doare cand sta de vorba cu alte fete tinere,ca am devenit geloasa pe o dom'soara care se tot tine dupa calugarul ''meu''.....si am culminat cand nu mi-a raspuns la telefoane!Treptat s-a transformat in mintea mea din duhovnic in barbat..... Acu' ce sa mai ma fac?! Mi-ar folosi niste funny-face-uri care sa redea mai bine starile mele......dar unde le mai gasesc si p-astea? |
Citat:
Trairile cele mai importante cum zici tu sunt in mintea mea...Cum sa ma arat cine sunt cand nici eu nu mai stiu?! Daca vrei,citeste si celelalte postari ale mele,raspunsuri la alte mesaje,poate te dumiresti,ca daca le citesti.......cred ca-mi mai largesti putin spatiul,nu doar 3 fraze..... Poate ma lamuresti tu cu ceva....... Am mai scris(pt ca nu prea stiam cum stau lucrurile pe forumul asta)si:CALUGARUL:''calugarul hirotonit poate deveni apoi preot mirean'',si'' ce se-ntampla cu cei care parasesc manastirea''. Zici ca solutia nu e greu de dat..........??????????? |
Citat:
Nu cred ca s-ar pune problema pacatului,nu datorita mie,ci datorita dansului,care nu mi-a aratat nimic special....cred ca totul e in mintea mea,nu-mi raspunde in nici-un fel,nu se poate ajunge nicaieri.....(asta nu pt ca eu nu as vrea.......vezi ce ganduri am?!) Nu cred ca voi depasi masura,sunt educata si cu bun simt,din respect pentru dansul si pt calugari in general,nu as indrazni nici sa-l privesc in vre-un mod murdar,nerusinat. Daca poti,sa citesti si alte mesaje-raspunsuri ale mele pe:''viata monahala'',''calugarul'': preotul calugar hirotonit poate deveni apoi preot mirean?,si ''Ce se-ntampla cu cei care parasesc manastirea? . |
Elena, voi citi si celelalte posturi (din pacate am foarte putin timp dar voiincerca) insa eu raman la parerea mea. Pacatul s-a produs deja in mintea ta, prin felul in care te gandesti la acest om, nu ca tu sau el ati si face ceva in acest sens.
Chiar daca te-a ajutat mult in problema sorei tale, sunt sigura ca se bucura ca a putut fi de ajutor, misiunea lui s-a incheiat (inteleg ca sora ta este vindecata) si il poti patra doar in minte, cu amintirea unui om deosebit (nu e tocmai sfant, poate o sa devina). Eu te sfatuiesc insa sa nu il mai vezi, pentru ca nu il vezi ca pe un duhovnic. Nu-ti hrani mintea cu astfel de sentimente, nu e bine. Gaseste-ti alt duhovnic. |
Citat:
Iar in legatura cu sora mea,trebuie sa ne rugam continuu,asta e o boala care oricand poate recidiva,Doamne fereste!Si cand am ajuns la acea manastire,un alt calugar m-a trimis la dansul,o fi ceva,s-o ruga mai puternic....eu stiu de ce toti m-au trimis la dansul?!Si din cauza asta nu pot sa renunt. Am mai scris foarte mult pe ''Calugarul''.(''ce se-ntampla cu cei care parasesc manastirea''). Multumesc de sfaturi. |
pt. elenedana
Prefer sa iau totul in serios, oricine ai fi si orice intentie ai avea (f. serioasa sau numai dorinta de conversatie):
- este un lucru serios care se petrece in mintea si sufletul tau, care poate evolua in orice directie,daca nu faci nimic,dar directie negativa,care mai de care negativa. Nu exista nici macar o varianta care sa-ti fie cit de cit favorabila. deocamdata nesocotind actiunile lui ci doar pe ale tale.Putem face literatura multa,incepind cu faptul ca,,prin femeie a intrat pacatul in lume",si ca astfel iacata ea poarta vina initiala, dar nu ne-ar fi de folos...Treaba este ca esti in preajma unui mare,f.mare pacat si trebuie sa fugi sa rupi pamintul.Sa fugi la propriu.Oricit de bine te-ar sfatui,oricit de metodic si ales te-ar spovedi,oricit de calm si duios te-ar indruma lasa totul si fugi.Sa nu mai calci mici o data prin minastirea aceea.Sunt destule pe care sa le colinzi sau de care sa te folosesti.Sa nu dai ispititorului nici un ,,capat de ata"de care sa apuce sa traga !Nu te amagi cu nici un gind desart de genul:,, lasa,in minastire mai pot merge dar sa nu ma vad cu el" sau peste un timp:,,am un necaz prea mare acum si doar el mi-l poate rezolva,ca doar nu pot fi atit de absurda incit sa ma feresc sa merg si la nevoie". Se spune clar,f. clar in Pateric :,...pe diavolul desfrinarii nu a reusit nimeni sa-l biruiasca luptindu-se cu el ci doar fugind de el" pt. ca in finalul dramatic aici se ajunge,la lupta. Sa nu cumva sa te lasi amagita cum ca ai putea controla situatia si cu multa atentie nu s-ar putea intimpla ceva rau ca te inseli.Iar pacatul sau pacatele care se pot savirsi ,daca nu te opresti,pot fi atit de mari ca te ingrozesti numai la auzul lor si la pedepsele cu care se sanctioneaza. D.p.v. al lui in momentul in care va avea cea mai mica banuiala iti va raspunde,cel mai sigur,in maniera brutala,categorica si oficiala indepartindu-te.Asa sunt invataturile tuturor parintilor pt. lupta cu ispitele mari. Am avut un coleg de facultate din mitropolia Olteniei ,calugar preot desigur,care dupa un timp(nu stiu exact sa spun)s-a saturat de viata monahala gasindu-si un motiv si a iesit din ea.S-a casatorit,a facut 2 copii(cum dumnezeu a reusit sa faca DOAR 2 copii nu stiu,decit facind alte pacate tot f. mari)a devenit preot de mir si isi traia viata cam asa: activa la o biserica ca si paroh ,isi lua concediu ca orice meserias,mergea la mare ,la munte,in delata (sa vada toate frumusetile lasate de D.zeu pe pamint ca la minastire a fost oprit),avea afacerile sale caci chipurile de la altar cistiga prea putin,se nevoia in asceza precum crestinul de rind ca de,doar este diferit de monahi.Printre lucrurile cele mai grave din canoanele BOR scrie ca unul ca acesta nici macar in cimitir sa nu se ingroape la moarte precum toti crestinii ci in afara lui linga gard. Fiind colegul meu si vorbind cu el (il cunosteam dinaintea intrarii in facultate-a mea si a lui)el stia una si buna : esenta lui Hristos este dragostea iar ortodoxia este religia iubirii in principal.Stia ca va fi pedepsit in lumea cealalta dar cu iubire(adica mai usor)si nu chiar aspru,adica iertindu-i-se mare parte din greseala.Probabil ca si episcopul care la primit ca preot de mir credea la fel.Este adevarat ca trebuie sa iertam de multeori aproapelui nostru dar iertam numai ce este de iertat ,adica ce se ierta chiat de catre sf. canoane.Nu ne putem da noi (oricare dintre noi)mai cumsecade decit sfintii care au facut canoanele(adica sa fim mai sfinti ca ei)pt. ca va trebuim sa raspundem si sa dam socoteala la intrebare lui Hristos: ,,de ce deslegati ce Eu nu am deslegat?"La fel si in viata laica nici o instanta nu iarta mai mult decit ii permite legea pt. ca altfel ajungem in alta situatie. In concluzie : fugi de acela si si de minastirea aceia cit poti de tare si de mult si sa nu privesti inapoi deloc pt. ca nu este de gluma cu o asemenea ispita ! |
Citat:
Va multumesc foarte mult,am citit cu mare atentie cele spuse de dumneavoastra. Sunt de acord intrutotul! Am sa incerc... Dar daca ziceti ca daca-si va da seama,ma va indeparta brutal,categoric.....atunci unde este pericolul?!Pentru ''pacat'' e nevoie de doi,nu?! Cred ca pot controla situatia,dar si daca m-as pierde eu,dumneavoastra ziceti ca m-ar indeparta dansul. Oricum,desi nu cred ca si-a dat seama,totusi nu-si mai petrece atata timp cu mine ca inainte,ma cam repede,si la spovedit ma expediaza,si ma intreaba doar de sora mea.Inainte cand ma vedea ma intreba''de sanatate'',tot timpul imi dadea cate o carte,venea el repede sa-mi ia acatistul.......acum......parca nici n-as fi,trebuie sa-l trag eu ''de maneca''. Va multumesc pentru sfaturi! Aveti incredere in mine,ca nu voi depasi masura,cel putin la suprafata ma voi comporta exemplar! |
Esti dragalasa si nevinovata in felul tau de a fi si de a spune ...dar sa nu uiti de o asemenea grozavie niciodata.Ispititorul cind voieste sa te traga in pacat nu te ataca atunci cind esti vigila si pregatita ,pt. ca ii scapi,el te urmareste ehe,timp indelungat pina la un moment dat cind din oboseala ,din mindrie(ca stapinesti situatia),din neatentie,din orice... te ataca fiind sigur ca te inseala si atunci gata...esti pierduta. Parerea mea este ca esti o sora instruita,tinara ,ortodoxa,poate si simpatica,intr-un cuvint ai multe daruri de la D.zeu in tine. Nu le irosi pe o grozavie ci lucreaza cu ele intru folosul tau.Cauta-ti linistea si implinerea in alt loc fiindca mare este pamintul si lat asemenea.
Nu am dorit nici pe departe sa te afrontez,sa fac pe ,,tatuca" atoatestiutor si sa-ti dau lectii. Mi-am spus doar parerea ! Tu esti libera de la D.zeu sa faci cum iti este inima ,dupa propria vointa dar este mare durere sa gusti din asa ceva. Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te aibe in paza ! |
Citat:
Sa nu te increzi niciodata ca poti controla situatia. Daca vrei fa niste probe cu alte lucruri minore si ai sa vezi cat de greu e sa controlezi ceva. Asa ca increde-te in Dumnezeu in tot ceea ce faci. Viata calugarilor este foarte dificila din acest punct de vedere (pacatului trupesc) si nu numai. Pentru ei orice pofta sau ispita e de multe ori mai puternica decat pentru oameni de rand, poate ca din aceasta cauza reactioneaza cu "raceala" aparent din motive minore. UIte ce se intampla in zilele de azi, cu calugarii si cum sunt trasi in jos. Poate primul lucru ar fi sa-ti controlezi gandurile, adica sa tai din start orice gand despre "duhovnicul" tau, bun sau rau. Dupa o perioada ai sa incepi sa deosebesti gandurile. Calugarii cand se simt incercati, se retrag din lume, pentru a se intari in cele duhovnicesti |
Pentru elenadana
Draga Elenadana, problema ta este foarte serioasa si stiu ca nu poti realiza acest lucru... cel putin nu acum, in acest moment.
Ai picat intr-o capcana clasica, e un lucru frecvent care se intampla la psiholog sau la duhovnic, iar daca este indeplinita cumva si conditia fundamentala ca duhovnucul sau psihologul sa fie si charismatic, atragator, rezultatul este sigur. Eu inteleg in modul urmator: omul se ascunde, traieste in separare cu durerile si dramele lui, nu exista empatie din partea celorlalti, putini au acest dar de a empatiza cu semenii (empatia fiind un corolar al iubirii de aproape - nu poti intra in pielea celui din fata ta daca nu il iubesti in mod sincer si dezinteresat, nu ii poti patrunde cu adevarat sufletul fara sa-l iubesti). In aceste conditii (in care discutiile se rezuma la ce ai mai gatit azi sau cum e vremea de afara - adica pur de complezenta), omul avid de comunicare, se destainuie psihologului (sau duhovnicului in cazul de fata) care impartaseste durerile acestuia si devenind partas la ele, i se atribuie automat un loc deosebit in sufletul celui care s-a deschis si s-a detensionat desertand durerile proprii (povara dusa pana atunci in mod singular este acum purtata de doua persoane). Hai sa analizam altfel, sa zicem ca te doare ceva, ai o problema care te afecteaza serios, cu cine o poti discuta daca nu cu un prieten care stii ca te iubeste si te intelege si mai ales care nu te tradeaza? Cu fiecare noua confesiune acest prieten devine mai special, iti inspira mai multa incredere. De aici (daca acest prieten este de sex opus) nu mai este decat un pas spre "iubire" (un fals sentiment de iubire as zice). Poate ca acel prieten are o familie, are copii .... sau poate ca este calugar si probabilitatea aparitiei unei relatii de alta natura decat de prietenie, este nula sau aproape nula... Exista o intreaga psihologie aferenta confesiunii. As putea spune ca este o capcana clasica si eu nu cred ca tu esti un caz singular. Tu ai un merit special ca ai avut curaj sa spui acest lucru in mod public. Probabil ca aceasta problema a devenit atat de insuportabila incat necesitatea marturisirii ei a devenit stringenta. Nu stiu ce sa te sfatuiesc... depinde de foarte multe lucruri... Poate ar trebui sa marturisesti acest lucru unui preot in varsta, nu stiu daca este indicat sa ii spui chiar lui, duhovnicului tau. Dar de spus cred ca trebuie sa spui pentru ca deja gandurile tale au alunecat mult intr-un labirint din care usa pe care scrie "exit", nu mai e de gasit. Faptul ca ai picat in plasa asta se datoreaza maestriei potrivnicului binelui, care ne cunoaste punctele slabe si exact acolo loveste cu perseverenta. Tu esti un suflet sensibil, dezamagit probabil, nu ai gasit o iubire curata, alergi dupa un ideal care s-a aratat intruchipat in duhovnicul tau. Dar nu uita ca desi are toate calitatile pe care le cauti tu la un barbat, el si-a inchinat sufletul lui Hristos. In Scriptura scrie: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti si sa iubesti pe Dumnezeu mai mult decat pe tine insuti. Incearca sa reflectezi la acest lucru..... As putea sa-ti mai sugerez ceva, daca nu te superi, sa citesti zilnic Paraclisul Maicii Domnului sau pravila aceea minunata de rugaciune catre Maica Domnului "Bogorodisnaia". Este imposibil ca Ea sa nu te ajute daca te rogi cu adevarat. Pe mine m-a ajutat in nenumarate randuri. Ajutorul Ei e smerit, te ajuta si nu-ti lasa semne ca te-a ajutat, ai impresia egoista ca s-a rezolvat din senin problema (este o gandire tipica lumii noastre, putini vad minunile pentru ca majoritatea asteapta prea mult supranaturalul) :53: |
Citat:
Nu este plata fara ispita si fara razboi. Dar, vorba cuiva care a postat, fugi de prilejul pacatului - si ma refer la pacatul scoaterii unui calugar din viata sa intru Hristos. Gandeste-te ca duhovnicul tau s-a luptat ani si ani de zile cu firea sa si a adunat multe cununi pana acum. Nu i le pierde tu. Cauta o scuza si cere-i voie sa-ti schimbi duhovnicul. Ca n-o fi el ultimul preot la care te poti spovedi. |
Citat:
Sa stiti ca asa GANDESC si eu....doar ca SIMT altfel...... Dar stiti ce mai cred ?!Ca nu intotdeauna gandurile astea vin de la d....Niciodata nu am dat vina pe d ,de multe ori si noi oamenii suntem de vina.Multi s-au obisnuit sa spuna ''m-a impins necuratul sa fac nu-stiu-ce'',''parinte nu am vrut sa fac asta,dar necuratul m-a pus sa fac crima asta,sau rautatea asta......etc''.Eu cred ca trebuie sa fim responsabili pentru faptele noastre.Sa nu mai cautam scuze. |
Citat:
Ziceti de calugarii trasi in jos....mie imi pare rau.....si e urat cum sunt prezentati.Ar trebui rezolvate aceste probleme intre ei,fara publicitate,fara sa stie omul de rand.Pentru ca pot zdruncina increderea oamenilor.Vor zice oamenii:''daca asta face asa,eu de ce n-as face?!'' Eu am niste vederi foarte largi,si o mare putere de intelegere...nu condamn pe nimeni! |
Citat:
Si dupa cum ati spus s-a creat o apropiere ,o comunicare cu duhovnicul. Imi spuneti sa cer ajutorul unui alt duhovnic eventual.Problema e ca eu ma complac in aceasta situatie,nu vreau sa-mi dispara aceste sentimente atata timp cat stiu ca lui nu-i vor face rau in nici-un fel.Vreau sa-mi traiesc durerea.Asa cum simt eu,e un sentiment inaltator,lipsit de orice murdarie sexuala,totul pare pur ,curat,ceea ce simt se bazeaza pe stima ,respect,il vad undeva foarte sus....Vreau sa traiesc aceste sentimente. Stiti ce-am simtit cand mi-ati spus sa citesc Paraclisul Maicii Domnului?!Teama!Teama ca Maica Domnului ma va ajuta sa nu mai simt ceea ce simt acum.Si eu vreau sa simt! Pentru asta as avea nevoie de explicatia psihologica:de ce nu vreau sa gasesc poarta de iesire????????!!!!!!!!!!!!! |
Citat:
Numai ca motivul meu este altul:mi-e rusine!mi-e jena!In nici-un caz nu cred ca dansul isi va pierde sufletul,ca va iesi din viata sa intru Hristos,sau ca-si va pierde cununile pe care le-a adunat pana acum. Poate ma lamuriti intr-o problema,dumneavoastra sau altcineva:de ce toata lumea imi spune ca sunt o ispita pentru el,ca-l indepartez de manastire daca ar stii,ca i-as face rau,ca l-as baga in pacat.....etc..... De ce nu-mi spune nimeni:''mai fata,da' poate nu te-ar placea nici ca barbat normal!''poate nu sunt pe gustul lui,poate nu ma place ca femeie,poate nu sunt o ispita pentru el??!! Lumea considera ca l-as tulbura......dar daca nu ma place?! |
@elenadana: Elena pui problema foarte gresit. Nu este nevoie de 2 pentru a savarsi pacatul, unul este suficient (tu ai savarsit deja pacatul cu mintea, singura, ca nu stii ce e in mintea lui).
Indiferent daca tu reprezinti o ispita pentru el sau daca el te place sau nu, el reprezinta o ispita pentru tine. Si trebuie sa fugi de ispita, sa o departezi de la tine. Tu nu stii cata tarie spirituala are el, si nici pe a ta nu o cunosti. Asa ca nu stii daca vreunul dintre voi va "escalada" situatia la un moment dat, si de ce sa ajungeti la momentul acela. E de inteles de ce nu vrei sa te desprinzi de el, de aia se cheama ispita. In inima ta tu stii ca ar fi bine sa te desprinzi de el, dar mintea ta, ca ispita acolo incolteste, gaseste tot felul de contraargumente. Fa un efort si desprinde-te, cauta-ti un alt duhovnic, nu te mai vedea cu acesta. E mai bine pentru tine. Te asigru ca nu este singurul care se poate ruga pentru sora ta, iar ruga lui de pana acum nu o va anula nimeni. Du-te la parintele Teofil Paraian de la Sambata de sus daca doresti, discuta cu el, sunt sigura ca se va ruga pentru sora ta. Oricum pe acest calugar tu ai incetat de mult sa il mai vezi ca pe un duhovnic. Este foarte nepotrivit sa continui relatia cu el; chiar daca el nu te alunga si nu-si da inca seama ce simti tu, ar trebui sa ai tu taria sa pleci. Este singurul lucru bun pentru amandoi. |
Citat:
Aveti dreptate in ceea ce ziceti! P.S.sunteti nascuta in aceeasi zi si luna cu sora mea,si in acelasi an cu mine! |
Ma bucur ca suntem de aceeasi varsta, sfatul pe care ti l-am dat este extrem de sincer si vine din experienta. Uneori ca sa te rupi de ispita este nevoie sa iti calci pe inima, sa faci ceea ce pare un sacrificiu (in realitate nu e un sacrificiu, ca nu sacrifici nimic decat o patima pe care trebuie sa o inlaturi oricum cat mai repede). Nu te gandi ca esti mai tare tu decat ispita, ca nu esti! si nici calugarul tau nu este! De ce sa ajungeti sa constatati asta pe propria piele si sa nu te desprinzi de el cat inca ai pacatuit doar cu mintea? Cauta un barbat care sa te iubeasca cu adevarat si sa fie liber sa o faca. Gandeste-te la acest calugar ca la un om insurat (asa si este de fapt!).
|
Citat:
Crezi ca eu nu stiu?! Atata doar ca am impresia ca pot tine situatia sub control.Si mai e ceva:am incredere in dansul:n-ar face nimic rau,nici macar cu gandul! |
Citat:
Tu cauti mantuirea sufletului sau iti cauti barbat din randul calugarilor? Reflecteaza putin la asta si dupa aceea poti sa faci ce te indeamna constiinta. |
Citat:
Te rog sa ma ierti daca te-am suparat cu parerea mea :6:. |
Elena chiar daca tu ai incredere in el, si el e om si poate cadea in pacat, asa cum deja ai cazut si tu. Faptul ca e calugar nu il face infailibil. Eu stiu ca ai impresia ca poti tine situatia sub control, dar chiar daca ar fi asa - la ce bun? Ce poti obtine din situatia asta? Sa te vezi cu un om cu care nu vei putea fi niciodata impreuna asa cum iti doresti si sa te gandesti tot timpul la asta? Pleaca, rupe-te de vraja asta si gaseste-ti un barbat care te poate iubi. Stiu ca acum pare imposibil dar nu e, dupa ce te vei desprinde de el si va trece putin timp imi vei da dreptate.
|
[quote=luchian;153920]Draga elena,
Sa nu te increzi niciodata ca poti controla situatia. Daca vrei fa niste probe cu alte lucruri minore si ai sa vezi cat de greu e sa controlezi ceva. Asa ca increde-te in Dumnezeu in tot ceea ce faci. Viata calugarilor este foarte dificila din acest punct de vedere (pacatului trupesc) si nu numai. Pentru ei orice pofta sau ispita e de multe ori mai puternica decat pentru oameni de rand, poate ca din aceasta cauza reactioneaza cu "raceala" aparent din motive minore. UIte ce se intampla in zilele de azi, cu calugarii si cum sunt trasi in jos. Poate primul lucru ar fi sa-ti controlezi gandurile, adica sa tai din start orice gand despre "duhovnicul" tau, bun sau rau. Dupa o perioada ai sa incepi sa deosebesti gandurile. Calugarii cand se simt incercati, se retrag din lume, pentru a se intari in cele duhovnicesti[/QUOTE Dumnezeule ....cata dreptate ai...!!!!! |
dear,...
draga elena,stii ca este o vorba:ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se indeplineasca.Nu mai fi atat de sigura pe ratiunea ta."e complicat sa te imparti intre doua linii contradictorii,sa-i dai argumente ratiunii cu inima sau sa-i spun inimii sa taca si sa fie mai desteapta,e complicat cand vrei o imbratisare si stii ca trebuie sa te protejezi de ea,ca ai nevoie de apropiere si totusi stii ca trebuie sa mentii distanta.sa cauti o forma de contact si sa stii ca nici macar nu ar trebui sa te apropii de ea ,"...e tare ,tare greu...Tu ,te-ai dus la acest calugar ,din DORINTA de a o vedea pe sora ta sanatoasa.AI CREZUT in puterea acestui duhovnic,inca de cand ti l-a recomandat cineva.ASTA te-a fascinat de la inceput!!!! PUTEREA LUI !!!!!Tu te-ai indragostit de HARUL LUI,INTELEPCIUNEA LUI, si de MINUNEA CE A FACUT-O CU SORA TA!!!! Faptul ca nu il poti asemana cu nimeni din viata ta ,din lumea ta, sa zic asa,te-a fascinat,te-a derutat,te-a emotionat.Cu cat crezi mai mult ca nu poti atinge si nu poti sa iti realizezi VISUL, cu atat mai mult creste DORINTA!!! E daca vrei "LUCEAFARUL" lui Eminescu-"Luceste c-un amor nespus,Durerea să-mi alunge,Dar se inalta tot mai sus,Ca să nu-l pot ajunge." .El s-a detasat voit de "lumea" asta ,spre "lumea" spirituala ...fapt ce il face DEOSEBIT si tu stii asta..Asta iti place la el ,asta te atrage la el,"parfumul duhovnicesc"ce il emana ,LOCUL in care traieste,tot ceea ce face ACOLO ,de astea te-ai indragostit...Gandeste-te ca l-ai atrage inapoi in viata tumultoasa in care traim noi zi de zi ,si ai constata ca nu e cel de care te-ai indragostit.?(- "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceriDa-mi pace, fugi departe O, de luceafarul din cer,M-a prins un dor de moarte." -)Ce vei face ???E greu de spus...Sau ce va face el?? E usor de dedus....asa ca ,draga mea ,aduna mai multe lucruri care fac dovada ratiunii si dicteaza inimii dupa ce ai facut din ele niste reguli...si vei vedea ...ca "apa de ploaie nu mai imbata"...
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 18:03:40. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.