Multe semne si minuni de la Dumnezeu s-au aratat si facut pentru popor ca sa fie fara indoiala ca Domnul nu se rusineaza sa vina printre cei simpli si needucati, dar suflete vii si cu credinta pe care Metaxakis (patriarhul ecumenic) si Papadopoulos (arhiepiscopul Atenei) le-au batjocorit pentru ca s-au tulburat pentru “lucruri de nimic” (schimbarea calendarului in 1924). Unul dintre cele mai mari semne de la Dumnezeu s-a facut in timpul priveghiului de toata noaptea pentru sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci, in 1925, la 27-28 septembrie (13-14 septembrie dupa calendarul Bisericii). Peste doua mii de oameni s-au adunat inca din cursul serii pentru slujbe la poalele muntelui Hymettus (pe vremea aceea la 15 km in afara Atenei, dar astazi in sectorul Ioannis Holargos al orasului) la capela Sf. Ioan Teologul. Cind arhiepiscopul Papadopoulos a prins de veste ca lumea incepe sa se adune l-a informat pe ministrul de interne, iar acesta a trimis politia sa alunge multimile si sa aresteze preotul. Dar vazind numarul mare al credinciosilor, politistii s-au hotarit sa astepte pina dimineata si doar atunci sa intervina. La miezul-noptii, chiar cind se tinea Litia, oamenii care stateau in curtea bisericii au vazut dintr-odata o cruce uriasa luind forma pe cer chiar deasupra capetelor lor. Crucea era asezata orizontal, in forma de cruce bizantina, cu trei bare orizontale, si se intindea de la biserica pina deasupra virfului muntelui. Cind oamenii au vazut crucea, care stralucea foarte tare si radia lumina, au inceput sa tipe de spaima. Slujba s-a oprit si toata lumea a cazut in genunchi plingind si strigind Kyrie Eleison! (Doamne Miluieste!). Politistii erau si ei atit de ingroziti incit si-au aruncat armele si au inceput in lacrimi sa se roage cu ceialalti. Timp de o jumatate de ora Crucea a ramas neschimbata pe cer, apoi a pornit incet sa se ridice in pozitie verticala, dupa care usor a inceput sa se stinga pina cind a disparut. A doua zi, ziarele din Atena au tiparit reportaje si desene cu crucea pe cer, asa cum s-a aratat ea deasupra bisericii. Un asemenea semn nu s-a mai observat de pe timpul viziunii lui Constantin cel Mare si din anul 346, cind Crucea a fost vazuta pe cer intinzindu-se de la Golgotha pina la Muntele Maslinilor. Reactia la aparitia Sfintei Cruci a fost caracteristica. Cei credinciosi au devenit si mai credinciosi; ceialalti s-au rezumat la a ridica din umeri or la a incerca sa explice minunea ca pe un fenomen cu cauze naturale. Asa s-a intimplat intotdeauna cind Mintuitorul a facut minuni in prezenta a mii de martori, de ce ar fi fost diferit de asta data?
(Traducere)

“Am fost unul dintre barbatii de la Facultatea de Politie care au fost trimisi sa opreasca priveghiul in acea noapte, cu cinzeci de ani in urma, la biserica Sf. Ioan Teologul. Calendaristii tineau priveghi acolo pentru ca eram in ajunul Inaltarii Sfintei Cruci (dupa calendarul vechi). Pentru ca era foarte multa lume, mai mult de doua mii de persoane, n-am mai incercat sa arestam preotul, asa cum ni s-a ordonat, ci ne-am asezat in liniste intr-o curte din vecini si am asteptat sa se termine slujba. Pe la 11:30 noaptea am auzit zgomote ciudate si puternice venind dinspre multime. Ne-am ridicat imediat si am fugit intr-acolo sa vedem ce se intimpla. Toata multimea era intr-o stare de mare traire. Unii plingeau, altii strigau “Doamne Miluieste!”si ingenunchiau si aveau ochii ridicati spre cer, iar altii lesinau coplesiti de emotie. Ne-am uitat si noi si am vazut minunea: o Cruce enorma si care radia, sus, mult de-asupra bisericii, iluminind intreaga zona. La inceput am fost coplesiti de frica, dar imediat ne-am revenit si uitind pentru ce am fost trimisi acolo, am cazut in genunchi si am plins ca niste copii. E lipsit de sens sa va mai spun ca am ramas la priveghi pina la sfirsit, dar nu ca persecutori, ci ca si crestini adevarati. Dimineata cind ne-am intors la Facultate am spus tuturor despre marea minune pe care am fost invredniciti sa o vedem. Dupa aceea au facut o investigatie si noi toti am jurat ca am vazut Sfinta Cruce clar si sus pe cer.”
(Ioannis D. Glymis, ofiter de politie pensionar, Peristeri)

“In acea noapte, in 1925, cind Sfinta Cruce s-a aratat, faceam ultima cursa cu tramvaiul pe care il conduceam. Ajunsesem la Omonoia si dadeam tur pietei cind am vazut lumea uitindu-se la cer si strigind “Uita, Crucea! Crucea!”. Imediat am calcat frinele si am oprit. Mi-am scos capul pe geam si am vazut si eu, nevrednicul, Sfinta Cruce a Mintuitorului nostru – fie Numele Lui binecuvintat; stralucea peste muntele Hymettus. Nu-mi amintesc cit sa fi tinut. Stiu un singur lucru: Sfinta Cruce pe care am vazut-o in noaptea aceea m-a transformat intr-un alt om. Toti din familia mea au devenit copii credinciosi ai Biserici Ortodoxe celei Adevarate.”
(Athanasios Primals, vatman pensionar, Nicea)