A mai trecut o zi...
 

Doamne-ajuta!

A mai trecut o zi si in firea mea iar s-au amestecat cele bune cu cele rele. Ma gandesc la cele ce-am facut, la cele ce-am gandit si-mi dau seama ca daca ma intreba cineva: Crezi in Dumnezeu?, ii spun foarte sigur ca NU. Daca insista si ma mai intreaba si daca il iubesc pe Iisus Hristos, atunci o sa-i spun la fel de convins ca NU. Din pacate (ce nefericit se potriveste aici aceasta expresie) am mai cheltuit o zi din aceasta viata fara sa fii ajuns sa trag linie la sfarsitul ei si sa sper ca, in sfarsit, poate ca am cheltuit frumos o zi din viata mea.

Zice Iisus Hristos: "Cine Ma nesocoteste pe Mine si nu primeste cuvintele Mele are judecator ca sa-l judece: cuvantul pe care l-am spus, acela il va judeca in ziua cea de apoi." (Ioan 12.48) Ma duc la Predica de pe munte (Matei cap 5-7) si vad cu amaraciune ca daca maine mor, atunci am o multime de motive sa-mi fie rusine.

Spunea parintele Razvan, de la biserica Sf Nicolae din Draganescu, ca daca vrem sa aflam cam pe unde ne situam in devenirea noastra, sa facem, pentru inceput, un mic test: sa incercam o zi, macar o zi, sa nu vorbim decat de bine pe toata lumea, sa gandim frumos despre toti, sa vorbim frumos cu toti cei care ii intalnim in acea zi in minte sau in realitate. Am incercat mai multe zile si nu am reusit.

Mai incerc si maine. Deocamdata atat mi-am propus.

Doamne-ajuta!

Exista si o falsa constiinta care ne face sa ne pierdem în analize proprii ale vietii noastre. Nu e nevoie de asa ceva.

Trebuie sa traim simplu, ca un taran român care face lucrurile dintr-o bucata, fara complicatii.


Mustrarile de constiinta provocate de noi sunt false, sunt o pierdere în gânduri. Trebuie sa-L lasam pe Dumnezeu sa construiasca edificiul nostru duhovnicesc, nu sa-l construim noi.


Si ideea cu testul acela e falsa fiindca obiectivul nu e sa facem binele ci sa devenim buni iar faptele noastre sa fie o reflectie a acestei bunatati. Nu zic prin asta ca trebuie sa facem raul ci sa nu urmarim faptele ci transfromarea noastra launtrica.

Faptele sunt o consecinta fireasca a transformarii noastre launtrice.
Nu trebuie sa ne impunem sa fim buni ci in mod natural sa fim buni .
Parintele Arsenie Boca spunea ca trebuie sa fim buni fara sa ne gandim ca exista rai sau iad.
Caderi avem toti ca doar cel rau nu doarme , el arunca saminta cea rea in gandurile noastre.
Cand ne vom despatimi cu totul vom ajunge sa fim precum spunea parintele de la Draganescu.

Incerca in fiecare zi sa implinesti sfatul parintelui si va veni si ziua cand nu vei mai grai nimic rau. Eu am sa te vad tainic in fiecare om care face bine, zambeste, imbratiseaza. Tu sa faci cat mai des asta si poate dupa o vreme, oamenii vor marturisi ca au invatat de la un om sa faca bine, sa zambeasca si sa imbratiseze.

Partea dureroasa e ca parintele nu ne cerea lucruri imposibile, ci lucruri firesti. Dar atat de mult ne-am despartit unii de altii, incat sfaturile parintelui ni se par nebunesti si nu firesti.

Doamne-ajuta!

Ca sa incep cu sfarsitul, as spune ca tocmai acesta era semnalul de alarma pe care am vrut sa-l trag. Poate ca sunt eu mai agitat si nu reusesc sa termin o zi in parametrii acestia minimali propusi de parintele Razvan. Dar cati dintre voi au avut curiozitatea sa vada daca reusesc sa incheie o zi in acele conditii?

In ceea ce priveste prima parte, este unul dintre cele mai frumoase raspunsuri pe care le-am citit pe acest forum. Multumesc, frate! M-as bucura daca toti cei care au citit cele scrise aici si-ar pune un mic semn de intrebare si ar simti credinta, caldura si nadejdea din cele scrise de fratia ta.

Doamne-ajuta!

Si daca te intreaba cineva despre necurat in acea zi va trebui sa spui ca e bun si sa-l lauzi?? Nu cred ca este un test care sa-l iei direct, mai degraba este orientativ.

Doamne-ajuta!

Cine spune ca atunci cand vorbesti de ala sufletul trebuie sa ti se umple de ura? Eu, unul nu simt decat compasiune fata de tagma lor. Dar, hai sa nu inversam exceptia cu regula. Incearca sa citesti randurile de la inceput ca o invitatie si nu ca o lamentare. L-am primit ca si test, dar acum, pentru mine a devenit un deziderat.

Doamne-ajuta!

Singurul lucru pe care nu l-a dat Dumnezeu omului, este placerea de a-i rapi semenului bucuria si mai ales dorinta de a si-o distruge in propriul suflet! Asa ca iubiti si bucurati-va, caci asa se va arata omul chip al lui Dumnezeu.

mi-a zambit, m-a insotit ...
 

http://www.lidia.ro/Patronul_Spiritu...Sf.Mina300.jpgA mai trecut inca o zi, in aparenta ca oricare alta. Am fost intr-o situatie putin incurcata. Plecand de la coafor destul de tarziu, imi dau seama ca nu am niciun mijloc de transport pentru a ma intoarce acasa. In timp ce plateam, m-a sunat Philippe sa-mi spuna ca nu am nici vapor, nici autobuz, nici macar bicicleta. Pana acasa aveam 20 de km de facut. Coafeza la care am fost a ascultat inevitabil conversatia. Si-a cerut scuze ca a ascultat, dar i-a atras atentia numele localitatii si faptul ca nu mai sunt mijloace de transport. Mi-a spus s-o astept sa faca inchiderea financiara a zilei si ma conduce dumneaei acasa cu masina intrucat locuieste aproape de mine. O astept, plecam, in masina vorbim nimicuri, ca femeile. Cand am ajuns acasa i-am cerut numarul de telefon si numele. Se numeste Mina... Numele Sfantului meu drag! Niciodata nu m-a parasit, dar niciodata! Eu am risipit multe zile necitindu-i Acatistul, dar el, Sfantul, nu m-a uitat nicio secunda!

(doamna e din Maroc, iar tatal ei este originar din Egipt)