Când nu-L găseşti pe Hristos în inima ta, s-ar putea să fie în sărmanul care stă cu mâna întinsă către tine. Tu crezi că îi dai ceva, însă El îţi întinde mâna ca să te tragă în împărăţie.

Intradevar nu doar crestinii beneficiaza de prezenta Lui in interior ci toti oamenii in masura in care binele se manifesta in ei.

Iar binele se manifesta in functie de 3 elemente -de profunzimea caracterului aflat in adincul sufletului , de starea lui curatire si de maura manifestarii calitatilor acestuia.

Se prea poate si asta.

Eu am fost ateu o foarte mare perioada din viata mea, apoi eram in cautarea unui sens, un Sens cu s mare. Am ascultat si prelegeri de la teologi, de la preoti, de la prieteni credinciosi, etc, etc, nu m-au convins niciunul. Si nu m-ar fi convins sute de ani si mii si mii de vorbe daca nu intalneam pe cineva care m-a "cucerit" altfel. Nu prin vorbe, ci prin ceea ce emana din el. M-a atins intai aceea caldura ce venea din inima lui si inima mea a recunoscut aceea caldura, i-a priit, s-a simtit bine. Era sa adorm la cuvantarea sa, dar nu de plictiseala, nu, ci de bine, de caldura care parca ma legana, de armonia ce o simteam in toata sala, parintele ne legana, ne imbratisa, ne bucura. Doar ca nu ne privea, ca nu putea, dar ne "vedea" altfel. Abia dupa aceea am inceput sa inteleg si sa pricep Sensul cuvintelor sale. Abia dupa aceea am inceput sa-i "devorez" cartile. Abia dupa aceea am trecut si la alte carti despre credinta, ortodoxie, pateric, etc.
Cei care doriti sa fiti invatatori, amintiti-va intai de perioada cand ati fost atei si intrebati-va de ce nu L-ati primit atunci pe Hristos? Oare nu s-au straduit altii sa va convinga? Eu cred ca da, si atunci de ce totusi nu L-ati primit?
Eu m-am intrebat: oare am fost eu cu adevarat ateu? Nu, nu cred, in strafundul sufletului meu era o sete de absolut, ea ma facea sa caut mereu si mereu, dar nici credincios nu eram. Doar cand am recunoscut pe Hristos in altul, doar cand iubirea aceluia a rezonat in mine cu ceea ce eu simteam a fi o iubire ce copleseste, o iubire demna de Dumnezeu, doar atunci mi s-a miscat si mie inima si doar dupa ce mi s-a miscat inima a inceput si mintea mea indaratnica, de magar incapatanat, sa accepte "cuvantul".
Cine vrea sa fie cu adevarat invatator sa-si trimita iubirea "la inaintare" si abia dupa aceea "cuvantul". Parintele care a stiut sa faca cu asupra de masura acest lucru a fost calugar la manastirea Sambata de Sus. Vesnica lui pomenire. Dar sunt putini acestia, majoritatea merg pe "cuvant" si-atat. Si nu numai atat dar se prezinta un Hristos plin de regului, dogme, de interdictii, manios si crunt in judecare si, daca nu uita cumva, se mai aminteste in treacat si de iubire, mila bunatate. Dar asta in plan secund. Iertati.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Aceasta nu este adevarat.
Hristos nu se identifica cu faptele bune.
Si paganii fac fapte bune, asta nu inseamna ca beneficiaza de prezenta Lui in interior.

Hristos este Fiul. Fiul este a doua Persoana a Sfintei Treimi. Aceasta inseamna ca prezenta Lui se poate face simtita.
Simtirea lui Hristos se face prin Duhul Sfant.
Simtirea Duhului Sfant este clara, distincta si te goleste de tot: ganduri, idei, ramanand clar in minte doar numele Lui, si predarea totala in mainile Lui. Omul devine transfigurat de Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

""In pilda fecioarelor intelepte si a celor nebune, cand cele nebune au ramas fara de untdelemn, cele intelepte le-au spus: "Mergeti la cei ce vand si cumparati." (Matei 25:9). Dar dupa ce au cumparat, usa camarii mireselor era deja inchisa, iar ele n-au mai putut intra. Unii spun ca lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se talcuieste ca fiind lipsa de fapte bune in vremea vietii lor. O asemenea interpretare nu este foarte corecta. De ce le-ar lipsi lor faptele bune, cand sunt numite fecioare, chiar daca nebune? Fecioria este virtutea suprema, o stare ingereasca, si ar putea tine locul tuturor celorlalte fapte bune.

"Eu cred ca ceea ce le lipsea lor era harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Aceste fecioare au practicat virtutile, dar, in ignoranta lor duhovniceasca, au crezut ca viata crestina consta doar in facerea de bine. Facand fapte bune, ele credeau ca fac lucrarea lui Dumnezeu, dar putin le pasa daca au obtinut harul Duhului Sfant. Aceste moduri de viata, bazate doar pe facerea de bine, fara a incerca cu atentie daca aduc harul Duhului Sfant, sunt mentionate in cartile Sfintilor Parinti. "Exista o alta cale ce pare buna la inceput, dar care sfarseste in adancul iadului."" Sf. Serafim de Sarov

Aici ai făcut un enunţ de valoare. A nega că şi oamenii care nu sunt creştini pot face binele este ca şi cum am nega firea dumnezeiasă a omului. Un părinte vorbea la Trinitas Tv. şi spunea citez aprox. " nu pot fă judec eu credinţa sau necredinţa cuiva pe care nu-l cunosc căci doar Dumnezeu cunoaşte sufletul omului"

Deci cine judeca doar formal spune : baiatul in discutie nu se mantuieste pentru ca nu are har ,pentru ca nu participa la taine ,si pentru ca respinge crezul . E corect sau nu?
Tainele au ajuns un fel de sperietoare,un criteriu intangibil prin care suntem separati de catolici,de protestanti de musulmani de hindusi si de arborigeni . Da, tainele administrate de Biserica ne despart . Dar iubirea lui Hrisots ne uneste pe toti,si pe cei ce Il cunoastem si il strigam pe nume ,si pe cei care fac binele sau foarte binele,dar nu au auzit de El,sau s-au nascut in alta religie,sau chiar se feresc de El.
In primu rand este iubirea Lui catre noi,care e aceiasi pentru toate oile Sale,de aproape sau de departe , in al 2 lea rand este iubirea oamenilor unu fata de altu, care la un moment dat ,acum sau in veacul viitor , va lua tot chipul lui Hristos
.
Caci este scris :"Pe viata Mea ma jur,zice Domnul,ca orice genuinchi se va pleca inaintea Mea,si orice limba imi va aduce slava" . Acum sau in veacu viitor fiecare va recunoaste ca atunci cand a facut binele era aproape de Dumnezeul cel universal , numit Hristos,si ca atunci cand nu a facut binele,a irosit degeaba viata care i se daruise .

Corect mi s-ar pare sa judecam asa : intai sa iubesc , sa pun pe oricare om mai presus de mine ,sa pot sa ma numesc crestin ,si abia apoi sa urc pe scara desavarsirii,numita Ortodoxie,spre invingerea patimilor din interiorul meu,de care vorbesti si tu dobrin .
Uite eu refuz sa fiu ortodox,daca pentru asta trebuie sa consider ca un om nu se va mantui . Stie doar Domnul cum trebuie sa fiu eu,dar si cum trebuie sa fie acela . In nici un caz nu ma voi apuca eu sa consider ca acela nu se va mantui,doar pt ca asa a zis vreunu din sfinti ,dar in cu totul alt context ,care noi il preluam mecaniceste,nu spre zidire,ci spre innabusirea aspiratiilor cuiva

Intrepretarea Sfintelor Evanghelii o face preotul. Doi preoţi nu vor spune acelaşi lucru despre înţelesul unei Evanghelii sau poate vor spune dar cu alte cuvinte.
Pilda Fecioarelor ar putea să justifice lipsa de bunătate a unora. Majoritatea celor care merg la biserică sunt oameni care trăiesc în lume, ca mine şi ca alţii care nu au făcut nimic bun înainte lui Dumnezeu dar care cu picătura noastră de muncă şi cu bănuţul cel puţin facem să trăiasă biserica.
Între o persoană care munceşte gratis în biserică şi face multe daruri ( nici măcar nu este bogată) şi una care este plătită să aibă grijă de biserică şi este fecioară, este postitoare şi rugătoare; tu care crezi că e mai plăcută lui Dumnezeu?
Nu vrei să-l întrebi pe părintele tău duhovnic şi să-mi spui şi mie că eu nu ştiu.

Un părinte spunea că darurile făcute în biserică, donaţiile, munca fără plată...toate acestea nu sunt mântuitoare. Dacă este aşa atunci cei ce fac acestea de ce să o mai facă?

in credinta cale de mijloc nu exista. calea de mijloc este cea a caldiceilor.

"Deoarece împãratul ceresc, Domnul nostru Iisus Hristos, curat fiind si mai presus decât
orice curãtenie, nu intrã la întâmplare în inima murdarã, nesocotitã si nepregãtitã, pentru
cã se spune: "In inima nesocotitã Dumnezeu nu va intra, iar de va intra, grabnic va iesi".
Ci intrã în inima socotitã, pregãtitã si curatã. Ascultati pe proorocul David, care zice
despre aceastã pregãtire a inimii astfel: "S-a pregãtit inima mea", apoi "Voi slãvi si voi
cânta în slava mea", ceea ce aratã cã mai întâi trebuie sã ne pregãtim inima curatã pentru
primirea lui Hristos si, dupã ce îl primim în inimã pe Hristos, putem sã spunem
rugãciunea si sã o avem fãrã încetare în inima noastrã, bucurându-ne si veselindu-ne,
dupã cum spune Apostolul: "Strigând si cântând în inima noastrã Domnului"." Vedere duhovniceasca

Legat de asta i-am spus odata parintelui meu/: exista cale de mijloc in credinta? si mi-a spus: nu , insa nu va speriati, usor , usor, pas cu pas, tineti-va pe calea cea buna.